Tribuna, octombrie-decembrie 1887 (Anul 4, nr. 221-296)

1887-10-10 / nr. 229

Pag. 914 icon, dar­ plusul din monopolul tutunului se ta­xează cu toate aceste cu 3 milioane, pentru­ că mână în mână cu aceste disposiţiuni legislatorice va urma şi o urcare în preţ a mai multor soiuri de ţigări şi ţigarete. Plusul de venit ce se aştepta din darea pe zahar şi spirt nu se proiectează pentru anul viitor, spunându-se, că aceste două reforme de dare vor întră în viaţă în viitoarea campanie de toamnă.“ Să ne fie de bine! Revistă politică, Sibiiu, 9 Octomvrie st. v. Conflictul ce s’a produs între vechii şi guvernul din Austria prin cunoscuta ordonanţă a ministrului de instrucţiune Gautsch, a ajuns la culme şi tjilele aceste se va resolva. In cercurile parlamentare din Viena se vorbesce, că după mai multe şedinţe, consiliul ministerial a luat în sfîrşit nişte hotărîri, pe care le va aduce fără amânare la cunoscinţa clubu­lui cechic. Ca un lucru sigur se scie nu­mai atâta, că guvernul va respinge pre­­tenţiunea Cechilor, de a împărţi facultatea teologică din Praga într’una germană şi una cechică. Cele din urmă scrii ce sosesc din Praga dau expresiune vederii, că con­flictul în cestiune pănă în momentul de faţă n’a perdut încă nimic din asprimea sa. Limbagiul jurnalelor cechice e foarte încrezut şi consolit de victorie. Cercurile cechice se leagănă, se vede, în speranţa, că vor eşi triumfătoare din aceasta cam­panie. „Narodni Listy“ raportează, că toţi deputaţii cechi sânt de convingere, că con­flictul nu se va pute resolva altcum, de­cât prin căderea ministrului de instrucţiune, fiindcă acesta ar trebui să se demită la concesiuni faţă cu Cechii. Să crede însă, că dlde Gautsch va preferi a că dă, dcât a ceda. Foaia cechică ne spune, că deputaţii cechi nu cred într’un succes al activităţii mijlocitoare a contelui Taaffe, ci sunt din contră de părere, că con­tele Taaffe şi întreg ministerul austriac vor fi siliţi a demisiona. Se presupune, că contele Taaffe va fi apoi din nou însărcinat cu formarea unui minister, în care însă dl de Gautsch nu va fi representat, în general se crede, că cestiunea se va resolva cailele aceste. Mai mult decât pănă Vinerea viitoare vechii nu vor să aştepte, fiindcă în aceea­­fi îm­păratul părăsesce Viena şi majoritatea pre­tinde în unanimitate resolvarea conflictu­lui înainte de a se răspunde la interpela­­ţiunea cechică. Resul­tatul alegerilor bulgare n’a produs deloc vre-un efect adânc în Petersburg, de o parte fiindcă oamenii se aşteptau la un nesucces al oposiţiei, de altă parte fiindcă tulburările ce s’au iscat cu prilegiul alegerilor întăreau convingerea cercurilor rusesci, că partidul lui Stam­­buloff numai cu ajutorul forţei armate îşi poate afirma stăpânirea, din ceea­ ce se conclude, că în Bulgaria trebue­se între o reacţiune, dacă Rusia s’ar decide în sferşit, a lua cu energie în mână aface­rea bulgară. Cabinetul rusesc păstrează încă şi acum cea mai mare tăcere despre mai departele sale intenţiuni şi acea­sta tăcere produce cu atât mai vârtos comentarii număroase, cu cât e în gene-Gamba, a rîs cu dispreţ, ’şi-a întors" apoi capul spre casă şi scuipând pe prag. (zise : „Casa unui trădători Numai un bărbat hotărât să moară, numai un om temerar de tot ar fi fost în stare să numească pe Mateo Falcone trădător! O lo­vitură de pumnal, care n’ar avea lipsă de a fi repetată, ar fi pus capăt acestei insulte! Dar’ Mateo a tăcut; el ’și-a pus numai mâna pe frunte ca un om desperat. Fortunato era în casă, când a venit tata-seu. Când a eșit, el ţinea în mână un vas cu lapte de oaie, pe care -l întinse lui Gianetto cu ochii plecați în pământ. — „In laturi!“ ’i strigă proscrisul cu voce sdrobită, și întorcându-se cătră un soldat,­­zise blând: Ca­­merade, fii bun du-mi să beu!“ Soldatul îi în­tinse plosca sa, şi banditul bea cu o înghiţitură lungă din apă, pe care ’i-o dete un soldat, acela soldat, în care a puşcat mai nainte Gianetto. După aceea s’a rugat prinsonerul, să-’i lege mâ­­nile pe pept, căci prea îl dor legate, fiind la spate. Dorinţa ’i­ s’a împlinit, şi atunci adjutan­tul a dat semnul de plecare, a­­zis lui Mateo un „rămas bun“, fără ca Mateo să-­i răspundă; cor­tegiul a dispărut cu paşi repezi în valea apropiată. (Va urma,) Mar cunoscut, că Rusia nu sperează mult nici chiar de la negocierile cu însăşi Poarta. Ca sigur se spune din Petersburg un lu­cru : că cabinetul rusesc e ca şi pănă acum pătruns de cele mai pacinice in­tenţiuni şi nu e dispus a resolva problema bulgară într’un mod ce ar produce încur­cături internaţionale. Se înţelege, această atitudine n’ar merge atât de departe, ca prin ea să se compromită demnitatea na­ţională, şi de aceea ar trebui să se îndoiască omul, că Rusia îşi va da consimţă­mântul la convocarea unei confe­renţe internaţionale, pentru­ că un nesucces la o astfel de conferenţă ar com­promite de­sigur demnitatea naţională a Rusiei. De­oarece deci o conferenţă euro­peană fără de Rusia nu se poate închi­pui, se poate admite, că faimele ce circulau despre această conferenţă sunt nebasate. „Morkovskie Viedomosti“ aduce în numărul ei cel mai proaspăt un protest datat din Sofia, pe care­­l-ar fi adresat opoziţia bulgară puterilor în con­tra alegerilor pentru Sobranie. Scrisoarea e subscrisă de „comitetul secret al oposiţiei“ şi se ocupă cu înşi­­rarea brutalităţilor şi măsurilor teroriste ce le-a comis guvernul, insultând totodată şi pe principele Ferdinand. — Sfârşesce apoi cu următoarele cuvinte: „Adevăratul po­por bulgar nu poate recunoasce resultatul alegerii şi ridică înaintea Europei protest solemnei în contra unui guvern illegal şi tiranic. TRIBUNA Desb­terile adunării deputaţilor din Pesta. In şedinţa de la 19 octomvrie ministrul Baross a presentat un proiect de lege relativ la modificarea legii asupra căilor ferate. S’a votat apoi în general proiectul de adresă la Me­­sagiul Tronului, presentat de majoritatea parla­mentară și s’a urmat apoi la desbaterea specială a acestui proiect. Modificându-se alineatul 9, s’a primit cu o majoritate covârșitoare adresa guver­namentalilor. Ministrul Orczy răspunde la interpelația relativă la faimoasa scrisoare a főispánului din Somogy. Ministrul de interne declară, că neavând originalul scrisoarei főispánului nu poate garanta exactitatea scrisoarei din „Egyetértés“. Sc­ri­se d­e scrisoarea originală, ca să-o confrunte cu cea din „Egyetértés“ și atunci, fiind în cunoscinţă de causă, se va pronunța mai lămurit asupra acestei cestiuni. Dacă a existat o asemenea scrisoare, ministrul regretă, că s’a violat secretul scrisorilor private, promite însă, că va continua ancheta în­cepută şi făptuitorul îndrăsneţ va fi pedepsit con­form legii. (Exclamări din stânga: Va se­­fică, există scrisoarea!) Interpelanţii Eötvös şi Szalay se de­clară nesatisfăcuţi cu răspunsul ministrului. Şedinţa se ridică la parele 2 d. a. Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Cluj, 14 Octomvrie st. n. 1887.*) Mult stimată redacţiune ! în trei ziare române a apărut câte-o scurtă notiţă despre un cas, — dacă se poate numi aşa — neînsemnat la prima vedere, dar a privit mai de departe, — de o însemnătate nu toc­mai mică. E vorbă despre omagiile tinerimei române, aduse Excelenţei Sale Miron cu ocasiunea venirii Maiestăţii Sale în Cluj. Ca unul ce aparţin tinerimei universitare interesate şi mai ales ca unul, care doresc să ese la lumină adevărul curat fie-­mi permis să constat unele neexactităţi în afacere. Am fost de faţă în adunarea tinerimii uni­versitare, când s’a discutat primirea archiereilor noştri bisericesci de cătră studenţii universitari. S’a făcut amintire între altele şi despre alegerea unor comisiuni, care să bineventeze pe prelaţii noştri. Dar’ lucrul a rămas într’atâta­ comisiuni nu s’au ales. Stipendiştii mai ales cei de relig. gr.-cat. şi aparţinători de Blaj toţi s’au oferit se bineventeze pe Excelenţa Sa Metro­­politul Vancea. Deci de o anumită comisiune n’a putut fi vorbă. Dintre stipendiştii gr.-or. încă nici pe unul n’am auzit oferindu-se, că se va duce să bineventeze pe Excelenţa Sa Miron. Metropolitul Vancea a fost salutat la gară nu numai de inteligenţa rom. de aici, dar­ şi de o mulţime de tineri rom. universitari. ■') Din lipsă de spaţiu am fost nevoiţi să întârziăm cu publicarea acestei corespondenţe. Red. „Tribunei“. La venirea Metropolitului Miron abia de au fost doi, trei studenţi. Am înţeles, că patru inşi s’au presentat Metropolitului Miron — bine înţeles nu la gară — ca să-’i aducă „omagii de adâncă reverinţă“. Ce omagii au putut să-’i aducă archiereului aceşti patru şi ce li s’a răspuns nu m’am in­teresat — deşi sunt de relig. gr.­or. Nu pentru­­că am fost şi sânt convins, că acele omagii nu pot fi isvorite din o inimă sinceră, — căci atunci cei patru ar fi prea naivi. Deci pe dreptul sa tras la îndoială, că cei patru n’au representat tinerimea nici pe cea de conf. gr.-or. decum tinerimea universitară, — după­ ce în adunare de loc nu s’a discutat, că cine şi când se aducă omagiile Metropolitului Miron, ci simplu numai sa amintit de cătră cineva. Trebue se constat că cei patru — dintre cari unii stipendiaţi,­alţii aspiratori la stipendii — sunt puţin cam naivi, când sub numele de „comisiune exmisă“, vin să arete celor dela „Ro­manul“ că —­­­cu ei s’au presentat. Deşi nu sânt cel din urmă dintre studenţii români de aici. Şi deşi stau în relaţiuni de — aproape cu cei mai mulţi, dar’ nam sciut de loc de aceea declaraţiune şi constat că sa făcut cu totul în secret. Şi prin aceea că, vrând să clarific lucrul, fasionez, că nu sa „exmis“ nici o comisiune nu vreau să 41° doară, că indiferentismul a fost causa, ci din contră causa a fost că s’ar fi oferit prea mulţi, cari să-’şi arete recunoscinţa lor faţa de Excel. La Metropolitul Vancea — ceea­ ce s’a şi întâmplat. Cum am cj.is, de aceia cari să bineventeze pe Metropolitul Miron nu sau arătat în aceea adunare, cu atâta mai puţin să fie cine să se îm­bulzească — deci în caşul acesta se putea alege o comisiune, ceea­ ce însă nu s’a întâmplat. Nu s’a întâmplat. Și oare din ce causă? Doară Metropolitul Vancea are un rang mai înalt ca prelatul gr--or. ? Nu. Causa adevărată e, că tinerimea rom. își­­ cunoasce conducătorii sei și-’i scie aprecia după merit. In capul conducător al bis. gr.-or. tine­rimea rom. are un slab sprijin. înaintea dînsu­­lui tinărul talentat și diligent e dat îndărăt, eară cel cu capacitatea (?) și . . . apucăturile­­ la V. N­. și N. N. e bine văru­t, devine copilul seu fa­vorit. — Fie convins Prelatul nostru, că tineri­­mea rom. își r­ecunoasce conducătorii și-’i scie aprecia după merit. X. Manevrele din România. Cetim în „Monitorul oficial“ . La oarele 9 şi 35 m., un tren special duse pe M. S. Regele şi pe toată suita regală, precum şi pe d-nii oficeri străini ataşaţi militari, la gara Piatra, unde încalecă şi dete ordin să se înceapă manevra, al cărui obiect era, în această­­fi, ur­marea manevrei­­filei precedente cu tesa specială următoare: Divisia de arier-gardă a corpului ce se re­trăgea spre Slatina şi care în timpul nopţii tre­cuse înapoi înălţimile Satului, ocupa punctele Corniş, Spurcaţi, Atârnaţi şi Găneasa, având în avant-gardă cavaleria pe şoseaua naţională lângă valea Jugăria. Cavaleria divisiei de avant-gardă a corpului de atac respingând aceste avant-posturi, divisia de arier-gardă ese din punctele ce ocupa şi se desfăşură pe platoul dinaintea acestor puncte, cu dreapta lăclicată pe valea Vaslui şi stânga pe gara Piatra ocupate de cele trei arme şi mai având în dreapta un corp detaşat, compus din un batalion şi o baterie, spre Fleştenoage, pentru a împedeca o mişcare de flanc ce ar veni prin trecătoarea dealului Sarului din acel punct. Ar­tilerie de-a dreapta şi de-a stânga şoselei na­ţionale. Avant-garda corpului de atac, debuşind din pădurile Sarului în 3 coloane, atacă cu aripa sa dreaptă, compusă din o brigadă de cavalerie şi o baterie de artilerie, gara Piatra şi respinge aripa stângă a apărării, care se retrage pănă la Ienuşesci dealungul căii ferate Craiova-Slatina. Centrul atacă centrul apărării. Stânga atacă pe la Fleştenoage dreapta apărării, care se retrage spre Corniş şi este iarăşi ameninţată în flanc. Atunci centrul apărării, ne mai fiind bine susţinut în dreapta, se retrage şi dînsul spre Corniş, Atârnaţi şi Găneasa, unde resistă câtva timp şi apoi se retrage spre Olt, unde constru­­esce un cap de pod ca ultim mijloc de apărare al acestui rîu, în­­fiua de 3 ale curentei la oarele 11 di­mineaţa, M. S. Regele, încălecând la cvartirul regal şi însoţit de dl general A. Angelescu, mi­nistru de răsboiu, de dl general Fălcoian, şeful marelui stat-major al armatei, de dl general Creţeanu, inspectorul general al cavaleriei, de dl general G. Anghelescu, comandantul corpului I, de armată, de toţi doii oficeri streini, ataşaţi mi­litari, de dl prefect al judeţului şi de suita Sa militară, merse de se aşeda pe un pisc din ve­stul Slatinei, de unde putea priveghia manevra­­filei, care se urmă astfel: Divisia de avant-gardă a corpului de atac, constatând că nu poate forţa de front trecerea Oltului la Slatina, se decide a face un atac fals în direcţia capului de pod, cu 2 regimente in­fanterie, 4 baterii artilerie şi 2 excadroane ca­valerie, pe când un detaşament, compus din 3 batalioane infanterie, 2 baterii artilerie şi 6 ex­cadroane cavalerie, execută în realitate trecerea Oltului pe la Strejesci, la vre­o 14 chilometri în spre Nord de Slatina. Arier­garda corpului de apărare ocupă cu două regimente Salcia, Slătioara şi capul de pod al Oltului, având 2 baterii de-a dreapta şi de-a stânga căii naţionale Balş-Slatina, cu o a treia baterie pe un pisc spre Vest de Slatina de pe care domina poziţia înainte şi o flanchează în acelaşi timp; 3 batalioane infanterie în re­servă călare pe calea naţională, un regiment de cavalerie spre Vest de Strihareţ. Divisia de atac deschide acţiunea asupra Slătiorei şi Sălciei. Cavaleria detaşamentului destinat a face mişcarea de flanc pe la Strejesci, după ce a efectuat trecerea Oltului prin vad urmată de ce­lelalte trupe ce trec pe un pod de vase aruncat de geniu, întâlnesce cavaleria apărării pe la linia din vale și o respinge. Aceasta face cunoscut apărării iveala de trupe pe flancul ei drept. Apărarea atunci cheamă reservele, cari, sus­ţinute de bateria de pe piscul Vest, să desfăşură pe dealurile Strihareţului. Ele nu întâreşie a fi atacate, dar­ resistă mult şi bine mişcării de flanc. M. S. Regele se îndrepteazâ în acest mo­ment pe înălţimile din faţa Strihareţului pentru a urma lupta din flancul drept. Apărarea perdând însă satele Slătioara şi Salcea, văr­ându-­şi capul de pod atacat, precum şi flancul drept, îşi retrage frontul încet pe ma­lul stâng al Oltului, pe podul de vase construit de geniu şi apoi îl rupe. Manevra ajungând la acest moment pe la para 1, M. S. Regele ordonă încetarea şi se re­întoarse la cvartirul regal. La oarele 6 şi jumătate seara avu loc prândul, la care Maiestatea Sa binevoi a invita pe dl ministru de resbel, pe dl general G. An­ghelescu, comandantul corpului I de armată, pe dl general Fălcoianu, şeful marelui stat-major al armatei, pe dl general Creţeanu, inspector-gene­ral al cavaleriei, pe dl general Vlădescu, coman­dantul divisiei de apărare, pe dl colonel Sache­­larie, comandantul divisiei de atac, pe dl colonel Lahovari, şeful de stat-major al corpului de ar­mată, pe toţi domnii şefi de brigăzi, de corpuri şi de servicii, în total 54 de persoane. In timpul mesei, M. S. Regele pronunţă următoarea cuvântare: „Manevrele ne dau totdeauna prilegiul aşa de dorit de a ne găsi în mijlocul iubitei noastre oştiri. „Cu bucurie am constatat şi astădată avân­tul puternic şi desvoltarea mare ce instrucţiunea noastră militară a luat. „Mândru de aceste progrese, şi mulţumind de munca lor acelor, cari au fost chemaţi a da instrucţiunea trupelor şi a le conduce, ridic acest păhar în sănătatea corpului I de armată, care­­şi-a atras înalta noastră mulţumire“. Dl general G. Anghelescu, comandantul corpului I­ de armată, răspunse: Sire, Corpul I de armată ca şi întreaga armată se simte mândru de câte­ ori mă vede în capul seu. Ne aducem totdeauna aminte de stăruinţa nestrămutată ce aţi pus ca să ne ridicaţi la treapta în care ne găsim. Nu uităm, că Voi, cel ântâiu, Sire, după secoli de umilinţă, aţi dat ţerii neatârnarea şi, că în oara pericolului, prin bărbăţia şi curagiul Vostru, în fruntea noastră, ne-aţi deschis calea care ne duce la isbândă. Sire, având totdeauna în inimile noastre adune săpată, devisa înscrisă pe drapel, Onoare şi Patrie, şi ca oşteni neavând alt cred decât credinţa nestrămutată cătră Tron şi Suveranul nostru. Vă urăm să trăiţi, Sire, să trăiască M. S. Regina, imagina virtuţii şi cel mai preţios mărgăritar al Coroanei României. După masă musicele trupelor, aflate în Slatina, executară o retragere cu torţe, după care o populaţie enormă făcu o manifestaţie cu musici şi facle pe dinaintea cvartirului regal. Un om din popor ţinu un discurs Maiestăţii Sale, care bine­voi a se arăta la fereastră şi a mulţumi număroşilor manifestanţi pentru sem­nele de iubire şi de devotament ce îi arăta, în ziua de Duminecă, 4 ale curentei, la oarele 9 dimineaţa, M. S. Regele, însoţit de dl ministru de răsboiu, de dl prefect şi de suita sa Nr. 229

Next