Unirea, octombrie 1968 (Anul 1, nr. 193-219)

1968-10-19 / nr. 209

Anul I. NR. 209 SIMBATA 19 OCTOMBRIE 1968 TRIMESTRUL IV­­MOMENT HOTĂRÎTOR ÎN PREGĂTIREA PRO­DUCȚIEI ANULUI VIITOR La finele celui de al Ill-lea trimestru al anului se contu­rează și mai pregnant succese­le obținute de colectivele de muncitori din întreprinderile industriale ale județului nos­tru. Acum, cînd s-au scurs mai bine de trei sferturi din an putem afirma cu deplină certi­tudine că stadiul îndeplinirii sarcinilor de pl­an pe ansamblul județului este corespunzător. In baza indicațiilor date de biroul Comitetului județean de partid sub conducerea și îndrumarea permanentă a or­ganizațiilor de partid, minerii, metalurgiștii. Chimiștii, foresti­erii, constructorii de mașini și celelalte categorii de salariați au muncit cu abnegație și răs­pundere pentru a da viață ho­­tărîrilor partidului și statului nostru privind perfecționarea organizării și conducerii activi­tății economice, creșterii pro­ductivității muncii, diversifică­rii producției și îmbunătățirii calității lor. Din bilanțul pe 9 luni se des­prind cîteva cifre deosebit de semnificative. Planul producției globale a fost îndeplinit în proporție de 101,5 la sută, obți­­nîndu-se peste prevederi un spor de producție de peste 28.000. 000 lei. Merită subliniat faptul că față de aceeași peri­oadă a anului precedent s-a în­registrat o creștere a producți­ei globale în valoare de circa 190.550.000 lei, planul produc­ției marfă vîndută și încasată a fost depășit cu 1,5 la sută, ceea ce înseamnă că s-au înca­sat peste prevederi aproape 27.000. 000 lei. Sporul de pro­ducție obținut s-a realizat în cea mai mare parte pe seama creșterii productivității muncii cu 2,7 la sută peste nivelul pla­nificat. Exprimat în unități fizi­ce sporul de producție obținut este concretizat în : 292 oțel, 50 tone utilaj pentru tone in­dustria metalurgică, peste 890 metale diferite în concentrate, 508 tone sodă caustică, 140 tone hîrtie, 7.149 mc cherestea, 614 Ing. Nicodim ROȘCA secretar al Comitetului județean Alba al P.C.R. mc placaj, 103 tone plăci fibro­­lemnoase, 1.412 mc uși și fe­restre, 22.154 tone sare, 4.691 mc bușteni, 3.152 mașini de cu­sut, 2.155 mașini de spălat ru­fe, 127 tone carne și alte pro­duse. Chiar și numai simpla înși­ruire a acestor cifre este sufi­cientă pentru a ne face o ima­gine de ansamblu a principale­lor criterii ce definesc și ca­racterizează industria județului nostru în plin avînt. Fără îndo­ială că nivelul atins exprimă creșterea competenței și matu­rității organizațiilor de partid și a specialiștilor din economie, care au manifestat receptivita­te și mobilitate în asimilarea și promovarea noului în tehnică. Rezultatele obținute confirmă o dată mai mult viabilitatea poli­ticii partidului nostru de ridica­re a eficienței actualității eco­nomice. Desigur că se pot spune mul­te lucruri bune despre toți a­­cei care se identifică în mod organic cu aceste importante realizări. Dar, în mod firesc se pune întrebarea, nivelul atins reprezintă oare adevărata luare a potențialului uman va­material existent în fiecare în­și­­reprindere ? Analiza activității de produc­ție pe 9 luni ne dovedește că alături de rezultatele bune ob­ținute continuă să coexiste în­că unele lipsuri în realizarea ritmică și pe sortimente a pla­nului în toate unitățile econo­mice. Din cele 44 de produse principale ce se urmăresc ope­rativ, 7 n-au fost realizate. Este de la sine înțeles că ră­­mînerea sub plan la un însem­nat număr de produse, creează greutăți multor beneficiari, ca­re au considerat că litera de lege a contractelor Încheiate va fi respectată. Luat în parte, fiecare sortiment este important și rămînerea lui s­ub nivelul planificat nu poate și nu trebu­ie acceptat sub nici o formă. Nerealizarea unei cantități de mobilă în valoare de peste 2.000.000 lei, a 697 mc prefa­bricate din beton, a celor 2.490 mc lemn de celuloză, 16 mașini­­unelte și alte produse, este do­vada cea mai concludentă că în unele sectoare și compartimen­te ale producției a slăbit in­teresul și preocuparea pentru îndeplinirea exemplară a pla­nului la toți indicatorii, pe sor­timente și respectarea obligați­unilor contractuale. In urma analizelor și inves­tigațiilor efectuate de noi în mai multe, din aceste unități am ajuns la concluzia că, pe lîngă unele greutăți ivite în a­­provizionarea cu materie pri­mă, principala cauză a nereali­­zărilor constă în utilizarea sub capacitate a mașinilor și insta­lațiilor, programarea și urmări­rea defectuoasă a producției de la o decadă la alta și nefruc­­tificarea maximă a fondului de timp. Astfel de cauze trenează și activitatea la I.F. Sebeș și T.I.LV Alba Iulia, dare nu și-au îndeplinit planul producției glo­bale decit în proporție de 95 și respectiv 99 la sută. Nu sunt în­temeiate nici motivele pentru care Fabrica de produse refrac­tare Alba Iulia, Fabrica de hîr­tie Petrești, întreprinderile de industrie locală Abrud și Alba Iulia, se prezintă la sfîrșitul ce­lor 9 luni cu planul producției marfă vîndută și încasată ne­realizat. In toate aceste unități există evidente rezerve și posi­bilități nevalorificate. Punctăm aceste neajunsuri gîndindu-ne la faptul că am intrat în ultimul trimestru al a­­nului, perioadă hotărîtoare pentru sortarea producției pe a­­nul in curs și pregătirea temei­(Continuare In pag. a 3-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! 4 PAGINI 30 BANI întreprinderea de industrie locală Alba Iulia.­­ Profesia de sudor ii oferă lui Ioan Sibișan, posibilități nelimitate de a-și dovedi priceperea și hărnicia. Pe cele 9 luni ale acestui an el s-a evidențiat prin depășiri de 20-25 la sută a normei de lucru. CONȘTIINȚA UNITĂȚII POPO­RULUI ROMÂN ÎN EVUL MEDIU Urmașii daco-romanilor, ro­mânii nord-dunăreni, au păs­trat o identitate de limbă, de cultură, de obiceiuri, dar tot­odată și elementele fărîmițării teritorial politice. „Vremile — scria N. Iorga — ne-au tăiat în mai multe bucăți și noi am fi simțit de la înce­put nevoia, nu numai de a ne simți același popor, cum ne-am simțit totdeauna, mai mult sau mai puțin clar și cu mai mul­tă sau mai puțină putință de a înfățișa acest lucru intr-o construcție teoretică, într-o teo­rie politică, ci am fi căutat, pe căi simple la inceput, pe căi potrivite cu o cultură mai înaltă pe urmă, să realizăm o unita­te românească..." Și, adaugă Nicolae Iorga, faptul este că a existat „o vi­ață politică de același fel pen­tru toți românii, dar nu aceeași viață politică pentru toți româ­nii. Formele ca și principiile a­­cestei vieți erau comune, ele derivau din fondul original al civilizației românești". Trebuie, însă, să precizăm faptul că, în plin ev mediu, nu poate fi vorba nicăieri în Eu­ropa de vreo conștiință a trăi­rii la un loc pentru reprezen­tanții unor națiuni. Nici pome­neală de națiuni. Pe ici pe co­lo, doar, se creează unități te­ritoriale sub sceptrul de tip medieval al unor dinastii, isto­riografia franceză, strict con­temporană nouă, remarcă fap­tul că, în primele secole ale e­­vului mediu, in Franța nu pu­tea fi vorba de o identitate națională franceză. Nici măcar nu era vorba de o identitate de limbă — și cultură — ceea ce la poporul român exista. Aici, la noi, nu intra în necesi­tatea politică a dinastiilor din cele trei țări românești decit centralizarea, adică lupta îm­potriva fărîmițării feudale. Fie­care domn avea moșia lui. Nu putea exista, în concepția dom­nilor români, nevoia de a con­funda — pe baza unor reali­tăți existente — țara sa — mo­șia sa — cu țara altuia. In secolele XIV-XV, de pildă, au existat — și mai tîrziu chiar — dinastii de domnitori ro­mâni, fără ca ele să rezume viata românească. In acest sens are mare dreptate N. Iorga cînd spune că era vorba „mai mult de con­știința aceasta că țara este moșia Domnului, proprietatea lui, cum era pentru Merovingi­­eni, Galia... Biruia domnul u­­nei țări pe domnul vecin ? Nu putea păstra fructul biruinței sale, ci-l trecea altui membru din aceeași dinastie, învinsă, care era dispus să-i servească interesele"... Pentru aceasta s-ar putea da multe exemple , n-ar fi decis să amintim cazurile lui Mircea, Alexandru — Aldea, respectiv, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, loan Vodă cel Cumplit, ș.a.m.d. Oricum, credem că în concepția acestor stăruia, drept lege domnitori nescrisă, gîndul de a nu confunda țara sa cu țara vecinului său, sau cum spunea N. Iorga : „datina lui n-o putea impune, datina altuia n-o putea primi". Faptul că Ioan de Hunedoa­ra, voievod al Transilvaniei apoi guvernator al Ungariei, a și preluat apărarea liniei Dunării împotriva expansiunii militare otomane, de la Mircea cel Bă­­trân și Dan al II-lea, domni ai Țării Românești — impunînd în țările românești domnitori fa­vorabili acțiunilor sale antioto­­mane sau folosind — deseori cu predilecție — vitejia româ­nilor bănățeni, hațegani, ma­ramureșeni din acele „Distric­­tus Vlachales" sau „Chenezia­­le"­­— nu a însemnat oare că avea în vedere realizarea unei unități politice teritoriale a ce­lor trei țări românești ? După moartea eroică a lui Ioan de Hunedoara, la Belgrad, în 1456, Moldova lui Ștefan cel Mare preia steagul luptător de apărare antiotomană. In ace­lași scop, în mai multe rînduri, intră în Țara Românească pen­tru a impune un domnitor fidel politicii sale și pentru a păs­tra linia Dunării în sistemul de apărare. De fiecare da­tă, însă, turcii reluau cu­­rind Țara Românească sub su­zeranitatea lor. Mai mult chiar, Ștefan cel Mare, alungind pe Radu cel Frumos, din dinastia băștinașă a Basarabilor, se că­sătorește cu fiica lui, Maria, și nici nu credem că s-a gîndit că ar fi avut vreun drept de a domni în ambele țări. El stăpî­­nea feude și in Transilvania, întinsele domenii ale cetăților Ciceiu și Cetatea de Baltă și întemeiază o episcopie ortodo­xă la Vad pentru iobagii din Transilvania, care erau români. In același timp, Bartolomeu Dregffy, din familia maramure­­șană a drăgoșeștilor, ajuns vo­ievod al Transilvaniei și rudă apropiată a lui Ștefan cel Ma­re, nu întreprinde nimic pentru a ameliora situația grea în ca­re se afla iobăgimea romană din Transilvania, exclusă, după răscoala din 1437, din comuni­tatea politică a acelei țări prin acel faimos „Unio trium natio­­num", care legifera dreptul la viață a trei „națiuni" minorita­re, ungurii, sașii și secuii, în defavoarea masei majoritare românești, care nici măcar nu va mai fi socotită, veacuri de-a rindul, drept „națiune". In toate trei țările românești exista o „națiune" română, însă ea nu avea o conștiință națională bine definită. Situa­ția, în schimb, e lesne de înțe­les, întrucît ea se petrecea in­tr-o vreme în care, în întreaga Europă, de abia miteau zorile unei asemenea conștiințe. Pînă în secolul XVI nu a tră­it ideea unei unități teritoriale și politice, deși există, fără nici o îndoială, conștiința uni­tății etnice, spirituale, conștiin­ța unității obiceiurilor și tradi­țiilor comune, deși există legă­turi economice strînse între toa­te trei țările românești și, în principal, o bună închegată comunitate de limbă, destul de rară la mai toate popoarele eu­ropene. „O însușire temeinică a gra­iului românesc din ținuturile de la nordul Dunării, este unui­­prof. dr. Horia I. URSU (Continuare în pag. a 2-a) Un nou acord comercial j Jocurile pe termen lung­­ româno-englez In urma tratativelor purtate între delegațiile română și bri­tanică, la 18 octombrie 1968 s-a semnat la București un nou acord comercial pe termen lung — 1968—1973 — precum și listele privind schimburile de mărfuri între România și Marea Britanie pe anul 1963/1969. In baza acordului semnat, Republica Socialistă România va exporta in Marea Britanie produse chimice, anvelope, tricotaje, confecții, țesături, mobilă, mașini și utilaje, pro­duse alimentare și altele. La rândul său, țara noastră va importa din Marea Brita­nie : echipamente industriale, instalații, mașini și utilaje, mo­toare cu combustie internă, avioane, produse siderurgice, chimicale, fibre artificiale și sintetice, hrană concentrată pentru animale etc. Din partea română acordul a fost semnat de Gheorghe Cioară, ministrul comerțului exterior, iar din partea bri­tanică de lordul Brown, mi­nistru de stat la Ministerul Co­merțului al Marii Britanii. La semnare a fost de față Vasile Răuță, adjunct al mi­nistrului comerțului exterior, Victor Ionescu, președintele Camerei de Comerț, conducă­tori ai unor întreprinderi ro­mânești de comerț exterior, precum și Sir John Chadwick, ambasadorul Marii Britanii la București. (Agerpres) CABINETUL JUDEȚEAN DE PARTID COMUNICĂ, 1­uni, 21 octombrie a.c., orele 16,00 va avea loc in sala Casei de cultură din Alba Iulia deschiderea cursurilor univer­sității serale de marxism-leninism de pe lingă Comitetul jude­țean de partid. La deschidere vor participa studenții tuturor secțiilor și filialelor din Alba Iulia, Aiud, Blaj și Zlatna. III HEUTE ZILE Iliül mCHLISMIl in sin­ci Liaii isii pi­ciur­i Datorită faptului că timpul es­te foarte înaintat și că lucrările agricole de toamnă sunt mult rămase în urmă Direcția agri­colă și Uniunea cooperatistă au luat o serie de măsuri menite să contribuie la accelerarea re­coltării porumbului, cartofilor, sfeclei și a altor culturi tîrzii precum și a însămînțărilor. To­varășul ing. Aurel Petrovici, director adjunct la Direcția a­­gricolă județeană ne preciza că pentru grăbirea recoltării po­rumbului, mai cu seamă de pe suprafețele destinate însămînță­­rii griului, s-a indicat­ unităților să treacă la recoltarea simulta­nă a cocenilor cu­ sfi­reți cu tot care să­ fie evacuați la margi­nea tarlalelor pentru a crea front larg de lucru mecanizato­rilor. Dar, din constatările fă­cute în teren, în foarte puține unități se aplică această măsu­ră. Prin urmare, una stabilesc organele agricole județene­­ și alta se face în unități. De ce există oare o receptivitate atît de scăzută pentru aplicarea u­­nei metode bune acum cînd fiecare zi și oră bună de lucru sînt prețioase. Analizînd ritmul în care se desfășoară însămînțările Direc­ția agricolă a ajuns la conclu­zia că el este nesatisfăcător. Faptul se datorește slabei preo­cupări a unităților agricole pen­tru recoltarea culturilor tîrzii după care trebuie să fie însă­­mînțat griul. Acest lucru a de­terminat organele agricole ju­dețene să recomande unităților de a stabili o nouă amplasare a griului. E drept că în a doua variantă s-a mers pe însămîn­­țarea griului după culturile de cereale păioase pe suprafețe mai mari, dar trebuie să se ți­­nă seama că prin biuna pregăti­re a terenului, prin aplicarea unor cantități corespunzătoare de îngrășăminte și aici se pot obține recolte bune. Totuși, în unele cooper­tive agr­­are ț.în­tre­­ care Cápaci, Ighiji,, și, altele nu s-a ținnut seama de această recomandare. Pentru a grăbi lucrările agri­cole în unități, toți specialiștii din cadrul Direcției agricole sunt trimiși în teren. S-a stabilit apoi ca fiecare zi și oră bună de lucru să fie folosite din plin, iar inginerii agronomi să participe activ la înfăptuirea sarcinilor existente în unități. Sunt semnalate însă multe cazuri cînd specialiștii nu se preocupă în suficientă măsură de bunul mers al lucrărilor de sezon. De pildă, inginerul Ni­­colae Cucuiescu de la C.A.P. Căpud, fiind navetist venea în unitate pe la orele 8-9 și d.m. la 16-17 se înapoia. Deci, nu avea posibilitatea să participe la operativa de seara. A fost nevoie de intervenția Direcției agricole pentru a-l determina să înțeleagă că în campania ac­tuală prezența specialistului în unitate este foarte necesară. Asemănător a procedat și to­varășa Maria Oargă, inginer la C.A.P. Tărtăria. Stînd puțin în unitate nu a avut posibilitatea să cunoască perfect situația din teren și să­­ ajute consiliul de conducere în luarea celor mai potrivite măsuri tehnico-organi­­zatorice. Și, din acest motiv la Tărtăria pînă la finele primei decade a lunii octombrie recol­tatul cartofilor și al porumbului încă nu începuse. Prea puțin timp dedică apoi lucrărilor din cîmp, unde prac­tic se hotărăște soarta produc­ției și tovarășul Alfred Novot­ny, inginer la C.A.P. Valea Lungă. Deși locuiește în comu­nă, organele agricole județene au constatat că in timpul zilei obișnuiește să stea cam mult pe acasă. Același­­ lucru i se poate reproșa și tovarășului Horea Pădurean, inginer la C.A.P. Hopîrta. Și, exemple de acest fel mai pot fi amintite: Datorită stărilor de lucruri semnalate și avînd în vedere stadiul întîrziat al lucrărilor, considerăm necesar ca Direc­ția agricolă să ia măsuri ener­gice pentru a determina pe in­ginerii din cooperative să-și de­dice în aceste zile întreaga pre­ocupare grăbirii recoltărilor la porumb, cartofi, sfeclă și însă­­mînțării griului. Pentru accelerarea lucrărilor de sezon în cooperativele agri­cole, măsuri importante au fost luate și de către U.J.C.A.P. Din­­tr-o discuție pe care am avut-o cu tovarășul Gheorghe Crișan, președintele Uniunii cooperatis­te, am reținut o serie de lu­cruri interesante. întreg ratul uniunii a fost dirijat apa­în teren în unitățile unde recolta­tul și însămînțatul sînt întîrziate. Printre acestea mult pot fi amintite cooperativele agri­cole din Cergău, Sîncel, Tătîr­­laua, Henig și altele. La Cergău însă președintele consiliului popular comunal s-a comportat necuviincios față de cei doi delegați ai uniunii cooperatiste. Tot atît de adevărat este că în alte părți lucrătorii uniunii nu sprijină consiliile de conducere pe măsura cerințelor. De pildă, tovarășul Vasile Groza, trimis la Henig nu s-a prezentat aici timp de mai multe zile. Cu toate măsurile luate de Uniunea cooperatistă, în unele unități munca este slab orga­nizată și în momentul de față. De pildă, la Spring recoltatul cartofilor nu era început nici pînă la 14 octombrie, culesul porumbului se desfășoară și el anevoios. Tovarășul Nicolae A­­postol, președintele cooperativei se mulțumește totuși cu aceas­tă stare de lucruri. Situații asemănătoare se în­­tîlnesc și în alte unități. Se constată că în unele cooperati­ve producțiile de porumb, cartofi și sfeclă nu depășesc ni­velul planificat. Cooperatorii participă foarte slab la recol­tări. De aceea, este de datoria Uniunii cooperatiste să sprijine consiliile de conducere în mo­bilizarea grabnică a tuturor for­țelor existente în unități, întrucît epoca optimă de în­­sămînțare a griului s-a înche­iat și au mai rămas mari su­prafețe necultivate, pe cîmp existînd o mare cantitate de po­rumb, cartofi și sfeclă, în aceste zile organele agricole județene trebuie să întreprindă măsuri energice pentru mobilizarea tuturor forțelor, pentru folosi­rea judicioasă a mijloacelor me­canice și a fiecărei ore bune de lucru. Tractoriștii de la Secția de mecanizare a agriculturii din Teiu­ obișnuiesc să vină la lucru tîrziu și să plece devreme.. Astfel, multe tractoare care stau nereparate își așteaptă utilizarea.I — Vai, nu ce hal, făr' de hal Ajuns­ au bietele tractoare... (!) Nu știi unde le cară, oare ? — Ba da ! Se cară la spital ! i Olimpice CIUDAD DE MEXICO 18. De la trimisul Agerpres, Ilie Goga , Joi a fost din nou o mare zi a atletismului. Pe stadionul olimpic, în prezen­ța a peste 70 000 de specta­tori, au căzut un record­ mondial și șase recorduri olimpice. Marea vedetă a zilei și concursul cel mai pasionant au fost, în mod cert, sovie­ticul Viktor Saneev și pro­ba de triplusalt. In cursul acestei finale palpitante, re­cordul lumii a fost doborit de patru ori, in final titlul olimpic revenindu-i lui Vik­tor Saneev cu o săritură ca­re a măsurat 17,39 m, reușită in ultima încercare. El a în­trecut in ordine pe tînărul brazilian Nelson Prudencio — revelația zilei —­­­care s-a dovedit a fi un succesor al dublului demn cam­pion olimpic Ademar da Sil­vas și pe italianul Giuseppe Gentile, cel care in califi­­cări deschisese seria recor­durilor lumii la această pro­bă. Fapt fără precedent in analele acestei probe, șase atleți au trecut 17 m, fostul deținător al titlului olimpic și recordmanul mondial, po­lonezul Jozef Schmidt, ocu­­pind abia locul șapte cu 16,89 m. Prezent in finală, atletul român Șerban Ciochi­nă a avut o comportare ne­convingătoare, ocupînd locul 13 cu 15,60 m. La proba de aruncare a ciocanului, cu o aruncare de 73,36 m obținută în penulti­ma încercare, sportivul ma­ghiar Gyula Zsivetzky a tranșat în favoarea sa due­lul cu vechiul său rival, sovieticul Romuald Klim, campion olimpic la Tokio. Klim, care intrecuse recor­dul olimpic în a patra în­cercare cu 73,28 m, era con­siderat deja învingător, dar maghiarul și-a realizat pînă la sfîrșit visul său de a cu­ceri mult rîvnita medalie o­­limpică de aur. Bună com­portare a lui Lazar clasat înaintea unor Lovász, atleti mai bine cotati pe plan in­ternational. Freamătul tribunelor care i-a însoțit la start pe fina­lișt­ii cursei de 5 000 m, a constituit o dovadă conclu­dentă a interesului cu care dinamicul public mexican a așteptat această probă. Tuni­sianul Mohamed Gammoudi și-a confirmat renumele de a fi invincibil in ultimul tur de pistă, învingindu-i, in­­tr-un finiș de-a dreptul im­presionant, pe kenyenii Kip­­choge Keyno, unul din marii favoriți, și pe cîștigătorul probei de 10 000 m, Naftali Temu. Și de data aceasta marele învins al cursei a fost multiplul recordman mondial, australianul Ron Clarcke, care a trebuit să se mulțumească cu jocul cinci. „Planul meu in această cursă, a declarat Gammoudi — a fost de a dejuca inten­țiile puternicei coaliții ke- Continuare în pag. 4-a I La Fabrica de hîrtie din Petrești Ample lucrări de sistemati­zare Din proiectul de dezvoltare și sistematizare a Fabricii de hîr­tie din Petrești, face parte și executarea unui însemnat vo­lum de lucrări cu caracter edi­litar și gospodăresc. In prezent se lucrează intens la amenajarea drumurilor de acces din incinta fabricii, care vor înlesni transportul produse­lor finite spre râmpile de pediție. Sunt de asemenea, ex­în curs de execuție noi spații de producție menite să asigure condiții mai bune de muncă sa­lariaților fabricii. Conducerilor întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor econo­mice și obștești le revin sarcini de o deosebită importanță în ad­ministrarea și gospodărirea bu­nurilor și valorilor materiale proprietate socialistă de pentru înlăturarea fraudelor, stat, risipei și lipsei de grijă gospodă­a­rească, pentru înlăturarea tutu­ror cauzelor care generează pierderi economiei noastre națio­nale. In aceste condiții apare de ne­înțeles atitudinea unor indivizi lipsiți de răspundere, stăpîniți încă de dorința oameni mes­chină a îmbogățirii fără muncă, care ignoră cele mai elementare norme de conviețuire socialistă, identificînd avutul statului cu propriul lor buzunar. Fără niciod­iată că acei care atentează la avutul obștesc, sînt trași la răs­pundere pentru faptele lor ires­ponsabile. Dar oare numai ei sînt vinovați ? Se iau întotdeauna măsurile care să bareze drumul poftelor nesățioase și­ incalifica­bile ale acestora ? Mă voi opri în continuare la cî­teva din cazurile în care se în­vederează că delapidatorii, cei care săvîrșesc infracțiuni îndrep­tate contra proprietății socialiste, conștient sau nu, găsesc uneori „"înțelegerea, li se crează con­diții care îi favorizează în înde­plinirea faptelor lor nesăbuite. Recent, organele Inspectora­tului județean de miliție au cer­cetat și deferit justiției pe Con­stantin Oneț, fost brigadier la O­­colul silvic Cîmpeni, care înce­­pînd din anul 1966, prin falsi­ficarea bonurilor de vînzare, reușit să delapideze peste 20.000 a­lei. Cum a fost posibil ca, timp de peste doi ani, acesta să nu fie demascat, să-și poată permi­te să prejudicieze avutul ob­ștesc? Timp de peste un an și jumă­tate, lui Constantin Oneț nu i s-a făcut nici o verificare contabi­lă asupra felului în care își în­deplinește obligațiile de serviciu. Mai mult decit atît, falsurile e­­rau atît­ de grosolane — pe uni­catul bonului de vînzare — nicit cei care aveau obligația conta­bilizării acestor acte, numai în situația în care au muncit cu ochii legați, nu puteau sesiza i­­legalitățile comise. Există însă un fapt foarte semnificativ care atestă viciul climatului care l-a favorizat pe Oneț. El a fost gă­sit de Direcția regională silvică Cluj necorespunzător pentru a­­ceastă funcție. Dar, culmea, s-a luat o declarație prin care i era silit să recunoască că este... Cpt. Mihai MIHAILA adjunctul inspectorului șef de la I.J.M. Alba (Continuare in pag. a 2-a) AVUTUL STATULUI NU POATE FI CON­FUNDAT CU PRO­PRIILE BUZUNARE

Next