Unirea, iulie 1973 (Anul 6, nr. 1664-1689)

1973-07-04 / nr. 1666

PAGINA A II-A UNIREA PINA CUNO­SCUZELE SI JUSTIFICĂRILE DIN LOCUL IT BRIGĂZILOR ARTISTICE DE AGITATE ? In luna noiembrie a anului trecut brigada artistică de agita­ție a­ Casei municipale de cultu­ră și-a anunțat evoluția cu un program întitulat „Omul“, după un text de Ion Cristescu de la Teatrul de păpuși din Alba Iulia. Membrii brigăzii, printre care ii putem remarca pe Vasile Ca­­targiu și Toni Cornea (Porțela­nul), Mariana Botez (P.T.T.R.), Ana Florea (I.J.C.M.) vechi și consecvenți activiști ai Casei de cultură, au răspuns solicitărilor acesteia de a participa la reali­zarea unui program de acest gen. Au evidențiat cu acel prilej hărnicia unor muncitori din în­treprinderile și instituțiile mu­nicipiului, printre care:­dalena Oargă (Ardeleana), Mag­Cor­nelia Coman (Porțelanul), Ion Vasile (Refractara), Todor Bunea (Utilaj greu) și alții, să-și înscrie numele cu vrednici litere mari în cartea muncii eroice de zi cu zi. Nu i-au uitat însă nici pe cei care, contrar celor mai­­ sus citați, s-au abătut, într-un fel sau altul, de la normele eti­cii și echității socialiste. Din păcate, eficiența acestei părți a programului scade vertiginos da­torită prea marii sale generali­tăți, a neclarității modului în care sunt prezentate faptele. Ui­nele pasaje nu își justifică de loc prezența în contextul pro­gramului : „Suntem­ la răscruce de drumuri. A­sta pe loc înseam­nă : Neființa, înapoiere, Dezo­noare, Dar a merge Înainte ca toate forțele noastre mușchiulare și intelectuale, înseamnă: Civi­lizație, Bunăstare, Onoare“. Despre ce răscruce să fie vorba? In tot programul nu se pomeneș­te nimic despre așa ceva. O mai mare grijă, chiar și în re­dactarea textului, este absolut necesară, pentru că astfel de lo­­zini, incluse oarecum forțat în context, scad din eficacitatea pe care orice brigadă de agitație trebuie să o aibă. Cu toate a­­ceste lipsuri, programul prezen­tat în noiembrie ar fi putut sa constituie un început. Din păca­te, deși au trecut de atunci peste șapte luni, nici o activitate nu mai atestă existența acestei bri­găzi artistice de agitație. Tova­rășul Virgil Cărpinișan, metodist al Casei municipale de cultură, care răspunde de această forma­ție artistică ,a căutat să ne ofere o serie de scuze, neîntemeiate însă. Una dintre ele a fost aceea că, singur nu poate strînge fap­tele necesare întocmirii unui nou program. Lăsînd la o parte faptul că, în șapte luni, chiar și singur ar fi putut face acest lucru, tre­buie să remarcăm că nu era ne­cesar să recurgă la așa ceva de­oarece în fiecare întreprindere și instituție ar fi găsit ajutor atît la comitetele de partid cît și la organizațiile de masă. Nu de mult, de exemplu, Comitetul mu­nicipal U.T.C. a organizat raid anchetă prin Alba Iulia un cu ocazia căruia s-au constatat nu­meroase aspecte, negative și po­zitive, legate de viața și activi­tatea tineretului din muncipiul nostru. — Chiar dacă nu ați partici­pat la acest raid, de ce nu v-ați interesat ulterior care sunt con­statările pe care brigada ieșită pe teren le-a făcut ? — Vă spuneam că singur nu pot face totul, a motivat interlo­cutorul nostru. Tovarășul Victor Drașoveanu, prim-secretar al Co­mitetului municipal U.T.C. nu mi-a spus nimic, așa că, nu aveam de unde să știu. Cu alte cuvinte, tovarășul Vir­gil Cărpinișan consideră că tre­buie să primească totul de-a ga­ta, fără să facă singur nimic. Es­te o optică ce, desigur, a generat această situație în care actual­mente, brigada artistică de agita­ție a­ Casei de cultură din Alba Iulia se găsește. ‘Redactarea textelor nu credem că ar ridica vreo problemă, așa cum susținea tovarășul Cărpinișan. In cadrul Casei Virgil de cultură există un cenaclu literar. De ce nu sunt îndrumați membrii acestuia și înspre acest domeniu al creației literare ? Desigur că situația se datorează inexistenței unei preocupări față de această latură a activității cultural-edu­cative, lipsei de răspundere a cadrelor salariate ale Casei de cultură care au sarcina de a se ocupa de buna ei desfășurare, nu unor astfel de pseudogreutăți pe care­­ aceștia le invocă. Un exemplu pentru colectivul Casei municipale de cultură îl poate constitui activitatea ră­­minelor culturale ce-i sunt­­ afilia­­­­te, de la Bărăbanț, Oarda de Sus și Micești. Tovarășele Maria Cîm­­pean (Oarda), Maria Oltean (Mi­cești) și Maria Anghelescu (Bă­răbanț) deși se ocupă voluntar de activitatea brigăzilor artistice de­­ agitație din localitățile lor, o fac cu dragoste­­ și dăruire, re­zultatele obținute pînă în pre­zent răsplătindu-le din plin mun­ca depusă. Ne întrebăm, atunci, de ce la Casa de cultură din Al­ba Iulia unde există oameni plă­tiți special pentru a se ocupa de această problemă lucrurile stau cum stau. Nu este deci de mira­re că, la ora actuală brigada ar­tistică de agitație ce ar să funcționeze la această trebui casă de cultură s-a „dizolvat". Desi­gur, că membrii ei, care din pa­siune și interes pen­tru viața cultural-educativă municipiului își dedicau o parte a din timpul lor liber acestei acti­vități, au renunțat s-o mai facă văzînd că nu obțin nici un rezul­tat. Dovadă, faptul că fiecare din­tre ei își continuă activitatea în cadrul formațiilor existente în întreprinderile din care fac par­te. O măsură care s-a luat pen­tru impulsionarea acestei activi­tăți a fost aceea de a face bri­gada artistică de agitație în sub­­ordinea tovarășului Dăncilă, de asemenea, Gheorghe metodist al Casei municipale Se va schimba oare de cultuă. situația ? Vom reveni. Dorina PRINA­ ­ LA CASA DE CULTURA DIN ALBA IULIA OAMENI ȘI CONȘTIINȚE IN ACȚIUNE tEimice din pag­ă­­ team tainele doar din auzite. Eram în stare să stau mult timp în fața vitrinelor și să admir cochetele produse din porțelan. Cea mai mare do­rință a mea a fost aceea de a ajunge să creez astfel de o­­biecte, sinonime cu arta. Mi-am văzut visul înfăptuit atunci cînd am terminat școa­la profesională din Cluj, în specialitatea modelaj. Am lu­crat la Fabrica de porțelan „Iris“ din Cluj, apoi la o co­operativă de modelaj din Ar­geș. De la începutul intrării în producție a Fabricii de porțelan din municipiul nos­tru, am fost angajată aici. Lu­crez în această specialitate de 18 ani, iar satisfacții de na­tură profesională am avut multe. Cele ce ne-au fost relatate cu modestie de către brigadie­ra Ileana Urdă, ne-au fost confirmate și completate chiar de către tovarășa Veronica Sandu, secretara comitetului de partid a unității. „Comunis­ta Ileana Urdă a pregătit cir­ca 400 cadre pentru meseria de modelor-turnător forme. Mulți dintre aceștia continuă să muncească în unitatea noastră, iar alții în unități si­milare din întreaga țară. A­­cum, sub îndrumarea atentă și competentă a sa, sunt pre­gătiți 22 elevi în specialitatea de modelar, care nu peste mul­tă vreme vor lucra la obiectiv de același profil noul de la Curtea de Argeș. Tovarășa Urdă are o contribuție însem­nată și în perfecționarea pre­gătirii profesionale a cadre­lor calificate, prin de reciclare inițiate în cursurile fabri­ca noastră. Mulți colegi de muncă ai comunistei Ileana Urdă, ne-au vorbit și despre preocuparea ei neobosită pentru educarea patriotică a tineretului, pen­tru dezvoltarea dragostei față de munca creatoare de bunuri materiale și spirituale. Efectele acestei constante preocupări față de cei cărora le coordonează activitatea, n-au întîrziat să se arate. A­­nul trecut, bunăoară, secția modelaj s-a clasat pe primul loc în întrecerea socialistă, iar în acest an își păstrează acest loc de cinste în ierar­hia fruntașilor. Numai pe lu­na mai, spre exemplu, planul a fost devansat cu cinci zile iar pe iunie depășirea planu­lui este de peste 5 la sută da­torită folosirii din plin a timpului afectat muncii, a hărniciei și pasiunii cu care lucrează tînărul colectiv de la modelaj­ Rondurile de față au sur­prins doar cîteva dintre trăsă­turile ce definesc astăzi por­tretul a mii de femei antre­nate plenar în edificarea so­cietății socialiste multilateral dezvoltate — obiectivul ma­jor stabilit de Congresul al X-lea al partidului. I SIMPOZION In cadrul consfătuirii organiza­te de Uniunea Sindicatelor din în­vățământ, știință și cultură, la care iau parte președinți ai sindicate­lor județene din învățămînt, di­rectori ai Casei Corpului Didactic, cadre didactice fruntașe din ju­deț și din țară, în municipiul Al­ba Iulia a avut loc marți, 3 iulie a.c., un simpozion pe tema : „Anul revoluționar 1848 în Transilva­nia”. In deschiderea simpozionului, tovarășul Ștefan Dumitrescu, lec­tor al Comitetului județean de partid a prezentat celor de față o informare privind realizările și perspectiva dezvoltării social-eco­­nomice a județului Alba. In con­tinuare, au prezentat comunicări tovarășii , lector univ. Ion Șen­­­­drulescu, de la Universitatea din­­ București, despre „Evenimentele de la 1848, pe teritoriul Transil­vaniei“ și Nichita Adăniloaie, cer­cetător principal la Institutul de istorie „Nicolae Iorga" din­­ Bucu­rești — „Ideea de unitate revo­luționară în programul de la 1848". POPAS ÎN ȚARA „OAMENILOR ALBAȘTRI« Numai la auzul cuvîntului „Sa­hara“, imaginația trece la cuceri­rea unor vaste întinderi de nisip și erguri. Cel ce vizitează însă pentru pri­ma dată Hoggarui rămîne fără în­doiala extaziat de splendoarea fascinantă farmecul și a unor neasemuite peisaje. Situat la peste 2 500 km sud de Alger, pierdut in imensitatea ma­relui pustiu, Hoggarui se întind­­intr-o zonă muntoasa, care, din cauza lipsei oricărei vegetații, con­feră ținutului un aspect ce nu poa­te fi comparat decit cu cel sele­nar. Hoggarui, sau pe numele lui a­devărat „Ahaggar“, se întinde p o suprafață de peste 550 000 km­, locuită de aproape 200 000 de sufle­te. Multă vreme, insulă a unei alte lumi, necunoscut de cea mai ma­re parte a omenirii, Hoggarul nu exista decît pentru antropologi, etnografi, sociologi, și, în ultimii ani, și pentru geologi, care au e­­fectuat și continuă să efectuezi, aici prospecțiuni de tot felul. Ținutul este locuit de un popor ce și-a legat viața de deșert și și-a asociat, secole la rînd, exis­tența de cea a cămilei. întreaga sa istorie este învăluită în­ legendă. Supraviețuitori ai con­tinentului pierdut, Atlantida, ori, poate descendenți ai cruciaților (singura justificare a acestei ipo­teze ar fi spada lor cu miner în formă de cruce) tuaregii, locuito­ri ai atit de impresionantei părți a marelui pustiu saharian, au re­zultat, după toate probabilitățile, din încrucișarea unei populații ce trăia pe atunci în Hoggar cu ber­berii din Africa de nord. Oricine călătorește în Hoggar nu a scăpa de regula generală, care importă o scurtă ședere la Ta­­nanrasset — capitala regiunii —e­tapă obligatorie spre Africa Nea­­­­a, dotată cu un aeroport a că­­rui importanță sporește an de an. Bază de plecare spre alte ori­zonturi, Tamanrasset merită din partea călătorului solitar, însetat­ele nemărginite spații, un popas de cîteva zile. Oaspetelui orașului i se oferă un peisaj surprinzător, în față, negru și albastru, masivul muntos și vulcanic din centrul Hoggaru­lui — Akator. Din craterele lui stinse, țîșnesc, parcă, pitoni stîn­­coși, ascuțiți, ori creste crenelate și dantele aidoma castelelor me­dievale. Din camera hotelului orașului situat la 500 m altitudine ai impre­sia că munții Hoggarului străju­iesc, parcă, întregul ținut pentru a nu permite vreunui nepoftit să pună piciorul pe acest teritoriu. Lecturile multiple, gîndurile bi­zare, oboseala de peste zi și, de ce să nu o spun, febra stîrnită de emoțiile celor văzute, spațiul­ imens, liniștit fac ca prima noapte petrecută la Tamanrasset să fie încărcată de vise agitate. Nopțile sunt calde la Tamanras­set. Orele sunt nefiresc de... lun­gi. Există totul pentru a da că­lătorului frîu liber imaginației, în­­demnîndu-i să contemple mult și umil, una din cele mai fermecă­toare nopți, un colț dintre cele mai pline de farmec din lume, căutînd să ghicească, printre noile constelații, celebra „Cruce a Sudu­lui“, vizibilă numai după ce ai trecut de tropicul cancerului... In general, Tamanrasset este un oraș agreabil, unde predomină cu­loarea roșie a zidurilor de argi­lă („Tub“, din care sunt constru­ite casele) combinată cu verdele arborilor ce umbresc străzile. In apropierea hotelului, clădirea­­•abprefecturii cu grădini de vis, o multitudine de pomi fructiferi surprinde, oarecum, pe cei ce nu cunosc încă oazele sahariene, •onfirmînd afirmația auzită de ne­­numărate ori: „In Sahara poate crește, cu condiția să totul fie apă...“. Tamanrasset, populația, grădi­nile, prăvălioarele și meșteșugarii ocupă (și e regretabil), un loc sub­sidiar în preocupările noastre. Curiozitatea care ne animă, a­­ventura pe care vrem s-o trăim se circumscriu în jurul ..oameni­lor albaștri“, a turmelor de cămi­le, a corturilor imense, a munte­lui. Iată tot atîtea pricini, pentru ca­re noi, oamenii secolului XX, cre­dem că putem ghici ori gusta din aventura visurilor, noastre de co­pii. (Va urma). !­s­i!! I­I! I MIERCURI, 4 IULIE 1973 • In piața eroilor din Alba Iulia s-a deschis o nouă unitate comercială. Este vorba despre un magazin de­ jucării pentru copii, cu auto­servire. Magazinul este bine aprovzionat cu felurite artico­le mult solicitate de frageda generație. • PLOILE INTENSE ȘI DESCĂRCĂRILE ELECTRICE DIN ULTIMELE ZILE au de­terminat producerea unor a­­varii la rețelele electrice. Numeroase avarii s-au pro­dus în noaptea de 28 spre 24 iunie în zona municipiu­lui Alba Iulia. Dinainte de ivirea zorilor zilei de dumi­nică 24 iunie, pînă noaptea tîrziu, electricienii centrului de distribuție a energiei e­­lectrice Alba Iulia au muncit neîntrerupt pentru înlătura­rea avariilor. Electricienii Gheorghe Ioja, Avram Vlad, Gavrilă Cojocaru­, Emil Gur­­zău, Dorin Zamă și Barbu, conduși pe teren Gelu de­­maistrul Virgil Leon și diri­jați de la secție de 1 Mircea Adam, șeful centrului de dis­tribuție a energiei electrice, și inginerul Ioan Besoiu, am­bii asigurând buna desfășu­rare a manevrelor, au reușit să pună în funcțiune rețelele electrice. Aceasta este o nouă dovadă a modului în care co­lectivul secției de distribuție a energiei electrice răspun­de cu promptitudine, la orice oră din zi și noapte, la so­licitări. (Corespondent: Va­sile NEGRU). • ieri, in satul o­ej­ DEA, comuna Galda de Jos, a avut loc recepția unui nou obiectiv comercial : magazinul universal cu bufet. In următoarele zile se va face aprovizionarea cu mărfu­rile necesare, astfel ca, în­­cepînd cu ziua de 7 iulie, cînd va avea loc inaugurarea nou­lui magazin, cetățenii satului să poată beneficia de o mai bună aprovizionare. (Rozalia BRAUN, studentă). • SECȚIA DE COVOARE din Ocna Mureș, a Coopera­tivei de consum din Aiud își extinde activitatea. Ea a fost dotată cu noi gherghefuri du­ble, a crescut numărul anga­jaților de circa cinci ori, ceea ce va permite o mărire sub­stanțială a producției. Tot in cadrul Cooperativei de con­sum din Aiud va lua ființă, în localitatea Hopîrta, o secție de covoare, umuii, curiuși pe teren ac­um, comuna uaiaa c » ACOLO, UN ADINC, RODEȘTE VREDNICIA (Urmare din pag. 1) note, despre noile sarcini ce-și așteaptă neîntîr­­ziat îndeplinirea. Șeful de brigadă Gherasim Jol­­diș, de la stocul Meteșan, originar din Sohodol și de zece ani aflat aici la Haneș, ne vorbește cu căldură despre ortacii săi. Sînt amintiți șefii de echipă Traian Horga, muncitor care, deși aflat în pragul pensionării, mereu se dovedește inimos: Toader Mihăeș, Vasile Barcan, mecani­zatorul Teodor Dup, ajutorul miner Ioan Bírta și alții. Lună de lună, după cîte am aflat, șeful de brigadă Gherasim Joldiș își îndeplinește pla­nul de producție în proporție de 110-120 la sută și tot el, împreună cu ortacii săi, lucrînd cu două echipe pe schimb, deci șase echipe în cele schimburi, a reușit să devanseze cu o lună trei de zile terminarea lucrărilor de pregătire a subeta­­jului de la orizontul — 14 m, de la stocul Me­teșan. Oamenii, aici la Haneș, muncesc cu conștiin­ciozitate. Sînt unii care au izbutit să se impună în întrecerea socialistă, asigurîndu-și prețuirea tuturor, dovedind, o dată în plus, că atunci cînd meseria, se face cu­ conștiinciozitate, cînd spi­ritul de disciplină domnește în acțiune, rezulta­tele bune nu întîrzie să se arate. Ioan Tanislav, secretarul organizației de bază de la sectorul minier Haneș ne vorbea cu multă convingere și însuflețire despre rezultatele obținute de un număr mare de comuniști, amintindu-l în primul rînd, pe Ilie Mureșan. L-am cunoscut pe acest miner, am stat de vorbă cu el și am fost bucuros să aflu că acest om a ajuns să fie prețuit de întregul colectiv de la puțul Haneș. Adîncirea puțului de la orizontul 240 la orizontul 280 m — lucrare extrem de dificilă efectuată cu șase zile mai devreme față de termenul planificat, amena­jarea și betonarea bazinului de apă pentru per­forat de la orizontul 240 (lucrare ce ar fi nece­sitat cel puțin o lună de zile, dar a fost­­ termi­nată în numai 13 zile), sunt doar două din „ispră­­­vile" cu care acest om al muntelui, tăcut și blind, dar serios și statornic, s-a făcut cunoscut în mij­locul colectivului unde își desfășoară activitatea. Ceea ce m-a surprins în cazul acestui miner a fost mîndria și bucuria cu care vorbea despre ortacii săi, Ioan Iosif, Remus Copălău, Victor Țîr, Adrian Pr­aja ș.a. amintind că, atunci cînd lucrezi cu oamenii, trebuie să faci în așa fel ca ei să nu-și piardă pofta de lucru, trebuie să dovedești înțelegere, conștiinciozitate și, mai ales, lucrul cel mai important, să fii tu însuți un exemplu de urmat, un muncitor, un comunist în adevăratul înțeles al cuvîntului. UNDE A LIPSIT PREOCUPAREA, NU SÎNT LEGUME. UNDE SE GĂSESC LEGUME, NU ESTE PREOCUPARE (Urmate din pag. 1) ■fața locului am constatat că nu s-au preluat decît cantitățile de varză și morcovi de care C.L.F. avea nevoie. Iată, deci, că din prima zi graficul nu e respectat. Ce se va întîmpla vineri sau sîmbătă? In această privință in­ginerul șef al C.A.P. Mihalț se arăta foarte mulțumit, față de noul său partener de contract C.L.F. Cîmpeni, care, față de C.L.F. Alba, ține o permanentă legătură cu terenul și, deși trans­portă marfa la o distanță consi­derabilă, este întotdeauna punc­tual la datele și chiar orele sta­bilite pentru livrare. Și, fiindcă tot vorbim de planificare, am căutat să aflăm de ce încă nu se livrează, de la cooperative, fa­solea verde. La C.A.P. Teiuș am aflat că fasolea a fost însămîn­­țată cu întârziere tocmai din ru­gămintea beneficiarului care in­tenționa să eșaloneze însămînța­­tul la diferite unități, astfel ni­cit să poată oferi pieței fasole verde într-o perioadă cît mai în­delungată. Cum s-a făcut , aceas­tă planificare e greu de aflat. Cert este că pînă la această oră, fasole verde nu s-a livrat de nici una dintre unitățile produ­cătoare. Iată, deci, că chiar și o măsură justificată din punct de vedere tehnic și economic, dacă nu este finalizată, urmărită, poa­te aduce prejudicii. Vremea valorificării legumelor de abia începe. Este, deci, nece­sar ca atît producătorii, cît și beneficiarii să ia cele mai urgen­te măsuri pentru soluționarea neajunsurilor semnalate,­­ să se prevină­­ orice alte... deficiențe. Pentru aceasta este însă nevoie de mai multă răspundere, promp­titudine, operativitate. In locul legumelor, invadate de buruieni, cooperatorii nu pot livra pieței justificări, după cum, tot ei, nu sunt dispuși să primească „scu­zele" C.L.F. pentru marfa nepre­luată la timp și depreciată. , CALEIDOSCOP • CINEMA • T.V. • TEATRU • PLASTICA • MUZICA • NOUT­ATI TEHNICO-STIINTIFICE • REBUS • CARTE • LOTO • PRONO CARTE ♦ Yasunari Kawabata, unul dintre cei mai autentici roman­cieri japonezi, fidel unui spirit ce străbate istoria milenară a roma­nelor japoneze a obținut, pentru întreaga sa activitate Premiul No­bel. Opera sa valorifică o serie de motive specific japoneze, în­tr-un stil de o simplitate densă, clasică, punînd în lumină cu măiestrie inegalabilă valorile ar­o­tistice ale limbii japoneze. Recent, a apărut în Editura Minerva, în colecția B.P.T., două dintre cele mai însemnate scrieri ale sale: Stol de păsări albe și Vuietul muntelui, grupate într-un singur volum. Traducerea este semnată de Pericle Martinescu, iar prefa­ța și tabelul cronologic de Stanca Cionca. Ilustrația copertei repre­zintă un detaliu dintr-o gravură din secolul al XIX-lea, realizată după celebrul paravan Hikone, din secolul al XVII-lea.­­ Ultimul număr al revistei Se­colul XX este dedicat în mare parte fantasticului literar. Intr-o secțiune ce poartă titlul , „Intre teorie și expresie", apar două tex­te de Roger Caillois, alături de trei eseuri autohtone semnate de Virgil Tănase. O altă secțiune es­te rezervată unuia dintre maeștrii fantasticului modern, Howard Phillips Lovecraft, din care se dă și traducerea nuvelei „Culoarea căzută din cer", iar o ultimă sec­țiune antologhează sub genericul „Nuvele ale fantasticului", trei nuvele fantastice de viziuni și di­mensiuni diferite, traduse din André Pieyre de Mandiargues, Ray Brandbury și Daphne de Maurier. CINEMA ALBA IULIA: Ciprian Porum­­bescu („Columna"), Goya seriile I-II („23 August") ; SEBEȘ : Cap­cană pentru general („Progre­sul"), Toamna Cheyenilor („Sebeșul") ; CUGIR: Anul carbonarilor („Muncitoresc”)| In umbra violenței („7 Noiembrie”); AIUD : Drumul spre vest ; BLAJ : Misiunea sublocotenentului Sipos ; OCNA MUREȘ: Vînt de libertate ; ZLATNA : Seceră vîntul sălbatec ; TEIUȘ: Zestrea­­ CÂMPENI : Tin Tin și templul Soarelui ; ABRUD: Săgeata căpi­tanului Ion ; ROȘIA MONTANA: Pe gheața subțire. DISC + In ciclul „Istoria muzicii în exemple“, casa de discuri Electre­­cord a înregistrat al optulea disc, dedicat clasicismului vienez, res­pectiv, primului său mare repre­zentant, Joseph Haydn. Din vasta sa creație, discul cuprinde : Ale­gra din sonata pentru pian Mi be­mol major op. 82 nr. 52. Divertis­ment pentru bariton și clavecin. Menuet din quartetul de coarde în re minor op. 76. Adagio can­­tante din divertismentul pentru orchestră de cameră în Mi bemol major Alegro molto din concertul pentru violoncel și orchestră în Do major. Presto din simfonia nr. 45 in fa diez minor „Despărțirea". Alegro spiritoso din simfonia 104 în Re major „Londoneza". Aria lui Simon din oratoriul Anotim­purile „Primăvara“, „Un cor din oratoriul Anotimpurile „Toamna". Imprimările sunt realizate de Sviatoslav Richter, la pian, Jonas Lebner, bariton, quartetul monicii din Cluj, Orchestra Filar­de cameră fără dirijor a Filarmonicii Naționale din Varșovia, Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu", dirijor Benné Defosset, violoncelistul Radu Aldulescu, Orchestra de cameră fără dirijor a Radioteleviziunii Române, Or­chestra simfonică radio-Leipzig, dirijată de Herbert Negel și Corul radio Leipzig, dirijat de Horst Neumann. TELEVIZIUNE 9.00 Curs de limbă engleză. Reca­pitulare (1). 9.30 De la Alfa la £ mega. 10.00 Telex. 10.05 Prim-plan. , Nicolae Blîndu Erou al Muncii Socialiste. 10.30 Puncte, puncte... luminoase. 10.45 Film serial: ,,Orașul Negru“, (episodul V — ,,Trădătorul“) 11.35 La un semn — muzică ușor­­ușoară. 11.45 La ordinea zilei. Azi, jude­țul Gorj. 12.00 Revista literar-artistică TV. 12.40 Pe un picior de plai — „Ur­catul oilor la munte“. 13.00 Telejurnal. 15.00 Tenis de cîmp. Prima semi­finală a probei de simplu fe­mei din cadrul turneului de la Wimbledon. 17.30 Curs de limbă germană. Sec­ția a 60-a. 18.00 Tragerea Pronoexpres. 18.10 Concurs cu public. ..Anul re­voluționar 1848“. 18.40 Atenție la... neatenție ! 19.00 Timp și anotimp în agricul­tură. 19.20 — 1001 de seri. 19.30 Telejurnal — Cincinalul îna­inte de termen. 1973 — an ho­­tărîtor. 20.00 Cîntecul săptămînii: student și brigadier“ de ,,Sînt Te­­mistocle Popa. 20.05 Teleobiectiv. 20.25 Telecinemateca — Ciclul Zbigniew Cybulski“. „Cu toată viteza, înainte!“ 21.50 Washington — file de istorie (reportaj). 22.05 — 24 de ore — România în lume. 22.40 Tenis de cîmp. A doua semi­finală a partidei femei din cadrul de simplu turneului de la Wimbledon. VREMEA Vreme călduroasă, ușor instabilă, cu cerul acoperit. Izolat se vor temporar sem­nala averse de ploaie însoțite de descărcări electrice. Vîn­­tul va sufla slab pînă la potri­vit din direcția nord-vest. Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 24 și 27 gra­de, iar minimele între 12 și 15 grade. MICA PUBLICITATE La Consiliul Popular Ciu­­ruleasa se găsește o iapă sură, pierdută. Păgubașul să se prezinte la Consiliu. sț5I\ * N ’S 5IIM­­N-sb Is C­uriozitați GIȘTE PE POST DE PAZNICI Nici electronica cea mai rafinată sau camerele de luat vederi cît se poate de ingenios plasate n-au reușit să oprească pînă în prezent hoțiile, susțin proprietarii societăților de asigurare. Ar trebui să se născocească ceva nou și nemaipomenit și-au zis șefii firmei americane „Truck Equi­­pent Incorporated". Ei au început să cerceteze și să scotocească prin ar­hivă și... au găsit, încă din antichitate, vechii egipteni și romanii au folo­sit gîștele pe post de paznici. Și care n-au fost gîștele de pe Capitoliu acelea care au trezit întreaga Romă, f­erind-o astfel de o invazie sigură?... In consecință, și-a achiziționat și „Truck Equipment Incorporated" un nu­măr de gîște de serviciu, le-a școlarizat și le-a înzestrat cu nume ca George, Rosie, Eddie, Sandy și Slim, obținînd astfel rezultate mai mult decît satisfăcătoare de la colaboratorii lor, care păzesc sediul firmei cu succes. Proprietarii sunt încîntați : de un an nici unui hoț cu renume nu i-a mai reușit vreo spargere! PARC „DE VINZARE" tn centrul cunoscutului parc Ueno din Tokio a apărut recent un a­­nunț : „Terenul este de vînzare”. Anunțul a intrigat pe multi locuitori ai capitalei, deoarece acest loc de agrement este considerat drept unul din bunurile culturii naționale japoneze. Pe teritoriul parcului Ueno se află galerie de tablouri, una din cele mai mari săli de concert ale capitalei, o o bibliotecă, o grădină zoologică. Motivul scoaterii la vînzare a parcelelor din acest parc care aparține persoanelor particulare este frecventa prac­tică a speculei cu terenuri. Prețurile pentru terenuri în Japonia au sporit doar anul trecut cu 35 la sută. In cazul parcului Ueno, se pare că singura rezolvare ar fi achiziționarea parcelelor de vînzare de către municipalita­tea orașului. MAI BINE MAI TIRZIU... Tribunalul statului Washington a revizuit hotărîrea judecătorească pro­nunțată în 1929 și a hotărît să sporească de 5 ori suma pensiei acordate de Frank Anderson fostei sale soții, Elisabeth. Deși în acest interval dolarul s-a devalorizat și prețurile au mai cres­cut, tribunalul i-a făcut, totuși, o frumoasă surpriză Elisabethei chiar în ajunul aniversării celor... 98 ani. Fostul său soț este cu nouă ani mai tînăr. SOMN ÎN TREI Un somn greu de două ore a pus stăpînire pe un veterinar, un firan și... un porc din Chandailles (Franța), care au fost găsiți dormind împreu­nă în aceeași cameră. Veterinarul, chemat să trateze piciorul rănit al por­cului, a adus o sticlă cu cloroform, pe care animalul a răsturnat-o. Cu toții au adormit pe loc... UN PASAGER CURIOS Un pasager aflat la bordul unui avion al companiei „Air France" refuzat să coboare din avion pe aeroportul din Bruxelles, în­trucît dorea­u să meargă pe planeta Marte. „Am cumpărat la Paris un bilet pentru Planeta Roșie”, a declarat ei însoțitoarei de bord care l-a invitat politicos să coboare. „Nu voi părăsi avionul decît cînd voi ajunge la destinație", a menționat pasagerul. însoțitoarea de bord a trebuit să-i explice călătorului „interplanetar” că trebuie să schimbe avionul. După multe tîrguieli, acesta a acceptat să coboare. La scara avionului îl aștepta însă o ambulanță care l-a condus de urgență la primul spital de... psihiatrie. V.J

Next