Universul Copiilor, 1930-1931 (Anul 6, nr. 1-52)

1930-12-28 / nr. 1

Mimül 28 HEIME EXEMPLARUL ^ 5 LEI UN AN LEI 200 §ASE LUNI LEI 100 PREIUL ABOKAIEHTELOR: U UN I VERSÜ( n COPIILORI ANULNOU Batranul an este pe moarte! In zadar intinde mainele tremurande -i ru­­gatoare spre doctori. Ei dau din umeri caci §tiu ca nici cu un ceas, nici cu o clipa nu-i pot prelungi zilele. Servitorii-1 parasesc, caci sunt grabiti sa ’ntinda masa mare pentru oaspete mult asteptat. Anul Nou! In sala impodobita cu flori, in zgomotul celor care chefuesc in asteptarea lui, din fumul tigarilor si parfumului florilor o forma inca vaporoasa se desprinde. Un para aluneca ’n atmosfera incarcata de fluidul sperantelor, de puterea inchipuirei a sufletelor care impra$tie viata ’n juru­le. Copilul care a luat fiin­a din suflarea uni­­versala, copilul minunat care din clipa cand s’arata omenirii ,tie multe, mai multe ca ome­­nirea intreaga, se aseazä la ospat in capul mesei pe tronul imparatesc! Va primi botezul picaturilor de campanie, roua veseliei ome­­nesti! Tofi cauta sa citeascä ’n ochii noului venit deslegarea misterelor zilelor de mâine, dar copilul ?iret, intr’un hohot de ras plin de fa­­gäduinte inchide ochii!... Afara se face galagie mare: sunt funeraliile nationale ale Anului Vechiu care­­ i-a dat sfârsitul; nu-1 plânge nimeni caci to­t­i§i indreapta privirile pline de nadejdii catre copilul miraculos care cunoaste soarta fiecaruia dar n’o spune nimanui. Anul Nou ciocneste cupa-i plinä de fagä­­duinte cu to­t care-1 inconjoara ’i din mainele lui de copil impra§tie ’n inimile tuturor razelor scanteetoare ale nadejdei. S i omenirea in­treaga intr’o veselä chesie striga: Anul Vechiu a murit! Traiasca Anul Nou! Fulgi de nea Iar va scuturati vestmantul Nori de plumb din zori inalte. De-ati mai inceta inealte — Fulgi de nea, ca-i trist pamantul. Nu mai vezi câini prin ograda, Pasarelele s’au dus — Când -i când mai vezi pe sus Cârd de ciori cerând zapada. Nu mi-ati ascultat cuvântul Ce i-am spus anul trecut... — Fulgi de nea, cat m’am sbatut!... Sä nu mai veniti cu­vântul... Rosmari nu-i mort in glasträ, Caci Moi Crivat cu-a lui pana, In dorinta-i nasdravana, A pictat flori pe fereasträ. M. Colina Delariu Doua substantive Domnu ’nvätätor intreabä Pe elevul Paraschiv, La gramaticä, sä-i spue Dacä $tie-un substantiv! Ca sä caute raspunsul, Gându­ a prins sa-­i depene, -i gaseste lin, elevul. Substantivul pepenea — „Bravo, zice domnu, — acuma Doua substantive-a? vrea!“... — „Pui... doi pepeni“, striga piciul U§urat ca de-o belea! Zaharia G. Buruiand

Next