Universul Copiilor, 1932-1933 (Anul 8, nr. 1-52)
1932-12-28 / nr. 1
Anui 1x, no. 1 UNIVERSUL COPIILOR Nemiinictimii: EXEMPLARUL 6 [UNK] «1 timcdcti 11 1 11 an an lei 200 LEI 5 ?! AL TINERETULUI sase lunilenoo Redactia: str. Brezoianu 25, Bucuresti MIERCURI 28 DECEMBRIE 1932 WSAAAAAAAAA/VAAAAAAAAAAAAAAA/WWVWVW UN DAR DE CRÄCIUN Clopoțelul a sunat s i acum larma ce a pornit sa se auda din toate clasele se raspandeste in toata §coala `i chiar pe afara, ajungand pana departe in strada. Copiii?i aruncä in sus cociulitele, inträ cu picioarele in zapada, semanand lungi urme de pari deformati, striga plini de voie?ie с i hohotesc cu vocile lor cristaline, aruncand in sus pulberea fina ?i racoritoare .. Mai era o saptamana pana la vacanta Craciunului. Nelu §i Matéi, cei mai silitori elevi din clasa a patra, au pornit §i ei spre casa, voio-i, dar mergand linistiti §i vorbind: — $tii, mai Matéi ?, imi mai trebuesc numai o suta de lei s i, in sfar’it, imi voi putea cumpara patine. Titii, sä vezi ce-am sa mai sbor cu ele pe ghiata! $i’n mintea lui, el se -i vedea alunecand pe oglinda lucioasa a lacului. De un an intreg ducea dorul sa aiba o pereche de patine. Ce bine ar fi stiut el sa patineze! Dar de cand era mic, el nu mai avusese niciodata aceastä bucurie si nu putea sä uite o zi din iarna anului trecut, cand, pe o vreme nespus de frumoasa, cu soare ce facea sa scante zapada, el statuse o dupa amiaza intreaga si privise cu jind la bucuria celor ce aveau patine si nu stiau, cel putin, sa patineze cu el. De atunci incepuse sä strângä ban cu ban, dar iarna trecuse si iat-o acum din nou sosita, iar el nu avea inca patinele. Inima ii tresarea la gandul ca, in sfarsit, ziua cea frumoasa va sosi curând. Mama-i promisese intr’o zi ca, drept dar de Craciun, ii va da restul de bani ca sa-i complecteze suma. Acasa vorbea cu toata lumea numai despre patinele lui, ba chiar §i cu Lizica, fetita vecinei, care venea mereu pe la el sa-i ceara poze. — Ai auzit tu, Lizico, de Mo? Craciun? E un moșneag frumos, cu barba mare, alba, -i bun, a$a de bun! In noaptea Craciunului, el coboara din cer pe o scara de raze $i, in timp ce copiii dorm, el le lasa jucarii ?i tot felul de bunatari, in gheturele puse la capul patului. Papu?i mari s i frumoase, soldati, muzicute s i cate alte jucarii minunate! Lizica asculta fermecata. Inima ei de fetita de patru ani se strange de durere ?i perle fierbinti de lacrimi pica din ochii ei mari s i cuminfi. Nelu i povesteste lucruri minunate despre o’mparafie a jucariilor, unde papi?ile vorbesc с i merg singure la o scoala mica a lor, a?a cum se ducea ?i ea la gradinița de copii. — Dar de ce plângi, micuța mea? $i el o mangâe usor pe parul balai, voind s’o impace. Dar fetita de abia poate sa spuna printre suspine: — Eu n’am ghetuie! Mie n’are in ce sa-mi puna Mo§ Craciun o papule. $i eu vreau una mare, mare, care inchide ochii! Apoi hohotind de plâns: — Vreau sa am o papu$e, vreau o papu§e, asa cum am vazut eu la geam atunci cand eram cu mämica! $i fetita$i aminteste ca vazuse o vitrina orbitor luminatä §i incurcata de jucarii, iar printre ele o papuce mare, mai frumoasa decat toate, care pǎrea vie. De-atunci rǎmǎsese cu gandul la ea s i noaptea o cerea in somn, iar ziua plângea de dorul ei. §i Nelu abia atunci i§i dete seama cät de säracä era mama Lizichii, vaduvä de trei ani, bolnava $i abia traind de azi pe mâine. $i acest copil chinuit §i abia hrǎnit, cät de fericit ar fi fost sä aibä papur a mult doritä, asa cum el dorea sä aibä patine. Deodata un gänd ii fulgera mintea, oare nu s’ar putea lipsi el de patrie?... Se gandi putinii apói rosti cu hotarire: — Lasa, nu mai plange, Lizica, ai sa vezi tu ca, anul acesta, Mos Craciun are sa-si aducä cea mai frumoasa papune!... Ochii ei se ’nsemnara ca prin farmec. Incepu sä sarä de bucurie, sa batä din palmele-i mici s i apoi, intr’un elan de fericire, il lua deodatä de gat ,il saruta de multe ori pe obraz... ...In ziua de Craciun, in casa saracäcioasä a vaduvei, douä fiinte erau deopotrivä de fericire: Lizica, fetita care nu-i mai afla locul de bucurie, cantand §i leganänd in brate o papu§e mare §i nespus de frumoasa s i mama ei, care, ajutata de familia lui Nelu, isi mai acoperise lipsurile si se bucura acum de fericirea micuței, fericire pe care ea niciodata nu i-ar fi putut-o indeplini. Valli-Va