Universul Copiilor, 1933-1934 (Anul 9, nr. 1-52)

1933-12-27 / nr. 1

Angl X, No. 1 UNIVERSUL COPIILOR c,dtX‘-mu]i exemplarul -| ^ TINERETULUI ” 1 ®-' :: LEI 5 V­ I­llinuL I ULul In stranntate pretul este dublu Redactia: str. Brezoianu 25, Bucuresti -------- MIERCURI, 27 DECEMBRIE 1933 LAAAAAAAA/VWVWWWWWWWVWWWVSAV IMAGINI DIN COPILARIE Copilaria! Timpul in care noi ne-am cla­­dit, pentru o clipa, o lume noua, a trecut! Timp de povesti pe care bunica le depana in noptile de toamna lungi. Bunica imi vor­­bim de smeul stapan pe taramurile nestra­­batute de nici un muritor; de zona marilor in vesnica cearta cu baba Dochia; de Her­­cule, care a invins hidra­ de Sfanta Vineri, facatoarea de minuni, care iti da apa de viata lunga din ulciorul fermecat. In povestirile bunicei, eu eram totdeauna smeul rasboinic, Hercule sau Sfarma Pietre. Pitic nu-mi placea sa fiu, fiindca mici sunt numai fetele; piticul era totdeauna priete­­nul meu, George... Indata ce bunica termina povestea inchideam ochii si visam... Aveam platosa atarnata la sold si ghioaga fermecata, ca Dragos Voda, in mana dreapta, purtam tarba cu sageti si arcul zeitei Diana. Mai tarziu schimbasem armura cu lancea incrustata cu sidef si pietre scumpe... De cate ori n’am ratacit, plecând din palatul meu cu portile enorme de sidef, sau din turnul gotic, de cate ori n’am nimerit pe meleaguri streine, luptandu-mi cu fiinte necunoscute, in tarile din basme. Ma ve­­deam cu umerii largi si brate puternice, gata sa dobor orice potrivnic! ”s>i ’ntrun amurg, un sgomot asurzitor m’a desteptat la datorie... Intreaga padure ce-mi inchidea castelul era in flacari... Pricepusem ca viclenia era a piticilor de pe taramul de Miaza-zi. Cu lancea in mana, am estt ca o naluca din turn, racnind: — Ah ! sármanilor, gatiti-va de moarte ! Trei sageti dusmane au trecut pe langa mine ; una mi s’a infipt in picior. Nu era mai mare ca un creion. Am scos-o din rana, am arun­­cat-o jos si am zambit piticilor. — Prostilor, cu jucarii vreti sa mai omo­­riti ? Mi-am croit drum, calcand patrulele piticilor, cari se vantau ingrozitor. N’am fost ranit deloc, aveam coif si pieptar din otel. I Sagetile se indoiau si cadeau neputincioase jos... In acest timp, padurea ardea napraznic si dusmanii scadeau la numar, dar, cu ei, se mistuiau si fortele mele. Simteam ca voiu fi coplesit de numarul mare al piticilor, ca frunza si ca iarba! Niciodata nu m’am gandit sa fug de pe cämpul de lupta, dar acum simteam ca numai fuga ma poate salva. In goana, am urcat scarile care trosneau sub flacari, cu gandul sa-mi iau calul din turn si sa fug... Iatá calul aci... Ni apuc de dârlogi... dar cand am pus piciorul in scara am simtit, la calcaiul piciorului drept, o impunsatura, o durere... Puterile m’au parasit, ochii mi s’au inchis si trupul mi s’a rostogolit pe treptele castelului. Regele piticilor m’a invins... Mi-a atins calcaiul cu mana lui. Asta era vraja lui... Flacarile se intindeau tot mai mult... Si in ultima clipa am strigat cu glas ragasit: — Sfânta Vineri, Sfânta Vineri, scapa-má ! $i ea m’a auzit... Mi-a pus mainile pe frunte si m’a privit mult, mult, cu ochii ei buni! Dar n’am vazut-o pe Sfânta Vineri... Era bunica... Má legana, soptindu-mi: — Dormi, voinicul mamei, dormi... Romeo Simulescu. PRAJITURI NEINTRECUTE COPII! Cea mai buna si folositoare lectura pentru voi este: Cei 3 Cercetari Cereti la toti vanzatorii de ziare noua fas­­cicola No. 64 cu PUSTIUL AUSTRALIAN Numerele 1 — 63 le puteti procura ori­cand la libraria ziarului „Universul”.

Next