Universul, noiembrie 1886 (Anul 3, nr. 658-685)

1886-11-08 / nr. 665

Universul No. 665. Aniversarea independinței italiane Roma, 5 Noembre. Vr’o 400 de veterani cari au luat parte la luptele pentru neatârnarea Italiei s’au întrunit eri la Capua ca se sărbă­­torască aniversarea a două­zeci și șasea de la învingerea repurtată asupra Burbo­­nilor de Garibaldi. Erau de față 50.000 ómeni. Printre oratorii cari au luat cuvântul, a fost și d. Cairoli care a propus se se ridice un monument imposant în memoria eroilor independenței. — 2 — INTEMPLARI IOI­ST­RUIOEȚE Inaugurarea liniei ferate Vaslui Beriad.— La 1 Noembre curent, a avut loc inaugurarea liniei ferate Vaslui-Ber­­lad, în prezența d-lui ministru al lucră­rilor publice, a d-lui director general a căilor ferate române, a unui număr în­semnat de persone de distincțiune și a unui numeros public din orașul și jude­țul Vaslui, veniți anume să serbeze o așa inaugurare, precum și a mai multor d-ni ingineri, șefi de serviciuri. După săvârșirea serviciului divin, d. Alecu Va­siliu, directorul șcalei primare de băeți din acel oraș, a presentat din partea e­­nor. d-nei Sultana Lazu, născută Sofronie, o frumosa cunună de stejar ce era desti­nată corpului teh­nic al căei ferate Vas­lui-Bârlad, însoțit de ur­matorele cuvinte : „Entusiasmul de bucurie al cetățenilor „Vaslueni, cari astă­zi salută cu mândrie „ziua de 1 noembre a anului 1886, ziua „inaugurăreî căei ferate Vaslui-Bârlad, „așa că Vasluiul, cuibul marelui erou al „Moldovei, se legă de astăzi cu întrega „țară română, prin șinele plasate de in­ginerii români pe pământul stropit de „sângele victorioșilor din Valea Racovei; „acel entusiasm, zic, a deșteptat nobilele „sentimente ale româncei din valea Racovei „d-na Sultana Lazu, născută Sofronie,— „care tot d’a­una la asemenea ocaziuni, a „știut a da probe de adevărate sentimente „românești—și care din frunză de stejar „și din ghindă fruct al arborelui din ce­„oferi, rugându-ne a o primi ca simbol al „recunoștinței pentru neobosita sț­ Vastră „muncă, în care n’ați cruțat nici orele­­ de repaos. „Primiți-o cu buna-voință ce vi se o­­­feră. „Ea posedă tóte insigniile inginerești.“ La care a răspuns onor. d. ministru al lucrărilor publice, mulțumind d-lui direc­tor Vasiliu pentru cuvintele sale bine simțite. Apoi s’a început banchetul, care a du­rat mai multe ore și la care au partici­pat peste 80 de persone­,în timpul că­ruia s-au ridicat mai multe toaste,iar muzica regimentului 25 de dorobanți a executat diferite arii naționale. Tot publicul prezent a fost vesel, iar orașul Vasluiu a avut o adevărată zi de sărbătore. O în­tl*ebax*e.—Ajutorul de primar al al comunei Tâmadau, plasa Mostiștea, județul Ilfov, a găsit și confiscat două­zeci de oca de tutun de la locuitorul Stoian Manta. Din acest tutun, nu s’au înaintat justiției decât două chilograme. In manile cărui funcționar a rămas restul de peste opt­spre­zece ocale de tutun ? Revizuire.—La început, după ordi­nele d-lui ministru de finance, verificarea registrelor comercianților din capitală, pen­tru a se asigura dacă au timbrul prevă­zut de lege.­­ Societatea de construcție a dat un a­jutor familiei nenorocitului sacag­i, care a murit pe strada Dómnei lovit de o bâr­nă ce a căzut de la palatul „Naționalei,“ i­ Foc.—Aprinzându-se o claie de fân și o magazie de scânduri a d­lui Vasile Șerbu, de pe șoseaua Colintina, focul n’a putut fi stins până ce s’a aprins și a ars și o parte din acoperișul casei d­lui Bă­­lăștineanu, din strada Vaporului. i­ O bătaie st­­așnică s’a făcut într’o câr­ciumă de pe șoseaua Colintinel. Ion Ior­­dache, Petre Tudor și Cost. Zanea av •• n ~t la Sâmbătă, 8 (20) Noembre 1886 Un om de șapte­zeci de ani, Louis Chavanne, s’a prezentat înaintea tribuna­lului corecțional din Paris, pentru urmă­­torele fapte : La 31 Maiü, d-sora Leontina Barbier, în vârstă de pai­spre­zece ani și jumăta­te, pleca de la domiciliul mamei sale, trimițendu-i numai o telegramă, în care nu­­ făcea cunoscut nici locul retragerii sale, nici cauza plecării ei așa de grab­nice. Acesta fetiță, în căutarea căreia s’a pus imediat poliția, n’a fost găsită decât la 31 Iuliu anul acesta într’o casă din strada Thiers, No. 22, în care locuia cu acuzatul de la 10 Sii­iu. Ea povesti că întâlnise la Chavanne în luna lui Decembre 1885, pe când mergea pe stradă, și că mersese la den­sul cat se bea șocolata pe care l-o propusese, că ea consimțise­se se desbrace, că acu­zatul făcuse tot așa; că... s’au întâlnit d’aci nainte câte odată fără ca vre­un ra­port serios sexual se fi fost între ei. D’a­­tunci, aceste lucruri se mai repetaseră ; el domniseră împreună, dar nici o dată seducătorul n’a mers prea departe. De atunci, d-sora Leontina dusese o viață căreia ea 1 zice frumoisă. In casa în care se ducea, era considerată ca ne­­pota acuzatului: „Intr’o soră— zise ea— d. Chavanne mi-a cerut ceea­ ce nu voiaem­ să’I dau, dar am refuzat. „De la 31 Mai­ 1886, am trăit împreună, și am dormit în acelaș pat.“ Chavanne s’a cercat se încredințeze pe judecători că făcuse acesta cu învoirea mamei,­dar minciuna lui n’a prins. Acuzatul nâgă actele de obscenitate pe care le-a descoperit fetița. Chavanne a mai fost osândit în via­ța sa pentru furt. La audiență, el mărturisește parte din murdăriile care le a făcut, dar negu că a înșelat pe fată ca s-o ducă la dân­sul. Acesta ar fi venit de voia ei—zicând că o bate mamă-sa. Leontina Barbier vorbește hotărît și povestește cu mare nerușinare niște amă­nunte care fac pe președinte să declare ședința secretă. Chavanne a fost osândit la patru ani de închisore, gălbenușuri puindu-se zahăr pisat pe când se amestecă, se adaugă puțină vaniliă pi­sată, se face spumă cu alte 3 albușuri, se amestecă ușor cu cele­lalte, se a­șază pe o farfurie unsă cu unt, i se face un cerc împrejur de hârtie unsă bine și se cace încet. „obicinuită aceata cunună pe care astăzi „când, Voi, onorați Ingineri români, de­puneți în mâna Guvernului român opera „Vostra și d-na Sultana Lazu vine a v’o Răpire Ciudate tipuri mai produce și societa­tea nóstrá, cu a cărei civilizație ne lău­dăm atâta... de migdale curățite și d­eosebit pisate cn piuliță fie­care, se frdcă tare 46 dramuri unt, se amestecă în ele gălbenușurile și migdalele, precum și 4 oue întregi și 4 xvii. Știri prin poștă La Timișoră (Banat) s’a simțit un cu­tremur de pământ; două sguduituri pu­ternice, de câte două secunde fie­care, au speriat pe locuitori ; nu s’a întâmplat însă nici un accident.* * * Un foc îngrozitor a consumat acum câ­­te­va zile una din cele mai frumose bise­rici din America, catedrala de la Peters­burg. Catastrofa s’a întâmplat prin o es­­plozie de gaz. Biserica era ticstită de lu­me , de­ o dată se făcu întuneric; tóte be­curile cu gaz se stinseră și o colină de flăcări se ridică în mijlocul catedralai. Lumea, nebună de spaimă, se grămădi la ușă ; din fericire, biserica avend mai mul­te uși largi, nu s’a întâmplat marte de om. Dar biserica a ars până în temelii. Pagubele nu se pot socoti. ACTE OFICIALE In ramura justiției s’au numit și per­mutat : — D. Vasile Tătaru, licențiat al facul­­tăței juridice din Iași, actual procuror la tribunalul Neamț, în aceeași calitate la tribunalul Dorohoiu, în locul d-lui Em. Neagu, licențiat în drept de la aceeași facultate, care trece în postul ocupat de d. V. Tătaru. — D. I. Dobranovici, actual copist în grefa tribunalului Vasluiu, portărel la a­­celaș tribunal, în locul d-lui I. Abaza, de­misionat. — D. M. I. Gabrielescu, cel mai vechi­ copist în grefa tribunalului Dolj, ajutor de grefă la același tribunal, în locul d-lui Anastasie Roșianu, demisionat. * D. C. Brezeanu, fost agent de con­trol al spirtaselor, s’a numit în aceeași calitate la fabrica Bucovu-Mircescu, care scis în ziua de 1 Noembre 1886,­­ Prahova. Cronică literară Continuitatea Românilor în Dacia. Nu puțin zgomot s’a făcut zilele trecute despre o lucrare, pe care ar fi citit o d. I Foița, „'CTiii'vexs'V.IVLI“ 35 Ciocoii Vechi și Nucl 5 Roman original DE NICOL­AE M. FILIMON PARTEA I De la 1814 până la 1830. XVI Fă-te om de lumea nouă Să furi cloșca dupi ouă Să înmulțim acum acest câștig cu zilele anului, și veți vedea că dă o sumă de talere 10,785, bani 90. Acesta sumă vine numai de la câine, dar unde puneți d-vós­­tră îmbrăcămintea țiganilor, cumparata­­rea orzului, a finului, a cărbunilor, a lemnelor și alte mai multe de felul aces­ta, care aduc pe an, alți optzeci de mii lei, cel puțin ?“ — „Tote aceste gheliruri, le știm, sunt bune, nu făgăduim, dar vin cu țârîița. Noi voim să ne arăți un mijloc prin care să câștigăm sume mari în puțin timp, ca să ne cumpărăm moșii și acareturi, să ne facem și noi boeri ca stăpânii noștri.“ — „Eu v’am arătat mij­locele cele mai lesnicio-se ; aflați noi altele mai bune.“ — „Și ce am putea să născocim noi mai mult decât tine, care știi câte în lume și în sere ?“ — „Mă lingușiți, hoțomanilor ; dar fiind­că am început, cată să și sfîrșesc. Ascul­tați , voi știți, ca și mine, căci boerii noș­tri trăesc în desfrînări și se țin numai de zavistii (intrigi) ca să dea pe Domni jos de pe scaun, crezând că cei noi ce vor veni îl vor pune în­trebî mai mari sau le vor da țara pe mână ca s’o smul­gă și mai tare , iar la averile lor, răma­se de la părinți, nici că se gândesc. Ei au moșii și nu le cunosc hotarele, nici venitul ce pot da pe tot anul. Au vii fără să le știe numărul pogonelor, au talha­­nale, heleștaie, livezi de pomi și câte altele de felul acesta pe care se arendeză pe nimic; iar arendașii, nemulțumiți cu un câștig de sută la sută, scos din spina­rea țăranilor, derapănă pădurile și a­­caretele moșiilor, ba de multe ori înstră­­ineza chiar din pământul moșiei. Tote a­­cestea, boeri domnia­vostră, sunt o cam­ó­­ră nesecată din care un vătaf de curte „ișchiuzar“ pate, în scurtă vreme, să a­­jungă bogat ca Iov din Biblie.“ — „Și ce trebue să facă el ca­re se folosescu din tote acestea?“—întrebară toți ciocoii de o dată, complectându-se în desvoltările ce da Păturică cu atâta e­­locuințâ. — „Nimic, de tot nimic !“—răspunse Dinu Păturică, răsucindu-șî mustața și surîzend cu mândrie. — „Nu te înțelegem.“ — „Lăsați-mă să isprăvesc și veți în­țelege : când se apropie vremea arendui­­rea moșiilor, înțelegeți-vă mai întăi cu a­­rendașul cel vechi“. Spuneți­­ că pe totă ziua vin câte două, trei muștere, ca să ia moșiile cu arendă îndoită, și că numai din pricina prieteșugului, îi goniți pe toți, scoltețî chiar mușterii mincinoși și veți vedea cum o să’și deschiză grecul punga și o s’o verse într’a voatră. Osebit de aces­­ta, sunt ispășăriile de păduri, facere de hanuri, mori, și altele mai multe, din care ați putea să câștigați sume însemnate, nu­mai să știți să pipăiți lucru cum se cade. Așa, dragii mei, trebue ca fie­care dintre voi să se facă om de lume nouă, ca să știe a fura cloșca de pe pui. 1“ Muzica și chorografia în timpul lui Caragea Pe când Păturică se ocupa cu preda­rea acestei lecții de comunism practic, de o dată se auzi resunând, în spațiosa anticameră, amestecul unor sunete ascu­țite și îngânate; o pereche de lăutari începuse a cânta din gură și din viori, melodia adaptată pe versurile următore : „Cine la amor nu crede „N’ar mai călca iarbă verde ; „Să calce tot fin uscat... și pe la timp i se auzia un oftat. — „Pui prinsóre că este diavolul de Niculăiță,“—ziseră unii din Ospeți. — „El trebue să fie !“—și ciocoii a­­lergară către ușă ca să primască pe con­fratele lor. El nu se înșelau, căci abia ce deschi­seră ușa, el văzură pe Niculăiță vătaful de la Armaș­u.... — „Nenea Neculăiță!“—exclamară toți. — „Eu, bre­­ și cu mine ! ce gândeați voi c’o să scăpați de mine ? Unde e pro­copsi­tul de Dinu să’i mulțămesc de cinste.“ —„Iți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit la masă ; sunt vi­novat, ce e dreptul, dar m’am gândit că aveți ziaret pentru coconul Andrei de la domnia­ vostră și credeam că n’o să poți veni.“ — „Nu este nimic. Poruncește tu nu­mai să’mi aducă de mâncat și de băut.“ La un semnal al lui Păturică, masa se umplu din nou de bucate și de vinuri prospete. Vătaful Armașului începu să bea și să mănânce cu o mare poftă, iar după ce se cam ameți și densul, începu să vorbască verzi și uscate. — „Știți una, bre ? zise el.—A dat norocul peste mine. Boerul a hotărît să’și facă case noul, și m’a însărcinat pe mine cu strângerea celor trebuincióse pentru zidire. — „Ei, și ce ese de acolo ?“—zise Pă­turică cu un aer de invidie. — „Tocmai tu mi-o zici acesta ? Ai uitat parimia grecului: „Tris eptá eikose éna; par’esö, dös me k’eména 1).“ —„He, hei unul e Neculăiță ; nu sunt doui. O se’mi fac o pereche de case să le întreca pe ale armașului: saraiurî, bre! nu glumă.“ — „Să’ți ajute Dumnezeu!“—ziseră ciocoii. — „Așa să fiă ! D’aceia am și gust de veselie, am venit aci să petrecem , aideți dar să tragem un danț d’ale tătărești!“ —adaogă Neculăiță sugând un pahar cu vin. — „La horă !“—repetă cu sgomot a­­dunarea întrega. Păturică chemă pe un țigan, și, după ce Îi șopti câte­va cuvinte la ureche, in­tră și el în hora­ce și începuse. Era forte curios lucru a vedea pe cio­coii noștri cu pulpanele anteriilor ridi­cate în brâe, ca să lase piciorelor liber­tate de a lucra după cerințele jocului , cu câkșiri roșii, cu meș și papuci galbeni, încinși cu taclite așezate ast­fel încăt le acoperea pântecile și o parte din pept, cu termenele de postav de diferite fețe, lăsate pe spete , rași la cap și cu fesurile puse cam pe cofa ; era curios lucru, zi­cem, a privi efectul grotesc al acestor costume disgrațiose, mai ales că pasa ju­cătorilor, plecați cam pe spate, și aerul lor de gravitate în danț, îi facea cu mult mai ridicoli de ceia ce erau în realitate. 1) De trei ori șapte fac doue­zeci și una, mie douo­zeci și ție să­ țî dau una.“ Ast­fel se tra­ducea acest text grecesc, în timpil lui Caragea. (Va urma)

Next