Universul, noiembrie 1886 (Anul 3, nr. 658-685)
1886-11-08 / nr. 665
Universul No. 665. Aniversarea independinței italiane Roma, 5 Noembre. Vr’o 400 de veterani cari au luat parte la luptele pentru neatârnarea Italiei s’au întrunit eri la Capua ca se sărbătorască aniversarea a douăzeci și șasea de la învingerea repurtată asupra Burbonilor de Garibaldi. Erau de față 50.000 ómeni. Printre oratorii cari au luat cuvântul, a fost și d. Cairoli care a propus se se ridice un monument imposant în memoria eroilor independenței. — 2 — INTEMPLARI IOISTRUIOEȚE Inaugurarea liniei ferate Vaslui Beriad.— La 1 Noembre curent, a avut loc inaugurarea liniei ferate Vaslui-Berlad, în prezența d-lui ministru al lucrărilor publice, a d-lui director general a căilor ferate române, a unui număr însemnat de persone de distincțiune și a unui numeros public din orașul și județul Vaslui, veniți anume să serbeze o așa inaugurare, precum și a mai multor d-ni ingineri, șefi de serviciuri. După săvârșirea serviciului divin, d. Alecu Vasiliu, directorul șcalei primare de băeți din acel oraș, a presentat din partea enor. d-nei Sultana Lazu, născută Sofronie, o frumosa cunună de stejar ce era destinată corpului tehnic al căei ferate Vaslui-Bârlad, însoțit de urmatorele cuvinte : „Entusiasmul de bucurie al cetățenilor „Vaslueni, cari astăzi salută cu mândrie „ziua de 1 noembre a anului 1886, ziua „inaugurăreî căei ferate Vaslui-Bârlad, „așa că Vasluiul, cuibul marelui erou al „Moldovei, se legă de astăzi cu întrega „țară română, prin șinele plasate de inginerii români pe pământul stropit de „sângele victorioșilor din Valea Racovei; „acel entusiasm, zic, a deșteptat nobilele „sentimente ale româncei din valea Racovei „d-na Sultana Lazu, născută Sofronie,— „care tot d’auna la asemenea ocaziuni, a „știut a da probe de adevărate sentimente „românești—și care din frunză de stejar „și din ghindă fruct al arborelui din ce„oferi, rugându-ne a o primi ca simbol al „recunoștinței pentru neobosita sț Vastră „muncă, în care n’ați cruțat nici orele de repaos. „Primiți-o cu buna-voință ce vi se oferă. „Ea posedă tóte insigniile inginerești.“ La care a răspuns onor. d. ministru al lucrărilor publice, mulțumind d-lui director Vasiliu pentru cuvintele sale bine simțite. Apoi s’a început banchetul, care a durat mai multe ore și la care au participat peste 80 de persone,în timpul căruia s-au ridicat mai multe toaste,iar muzica regimentului 25 de dorobanți a executat diferite arii naționale. Tot publicul prezent a fost vesel, iar orașul Vasluiu a avut o adevărată zi de sărbătore. O întl*ebax*e.—Ajutorul de primar al al comunei Tâmadau, plasa Mostiștea, județul Ilfov, a găsit și confiscat douăzeci de oca de tutun de la locuitorul Stoian Manta. Din acest tutun, nu s’au înaintat justiției decât două chilograme. In manile cărui funcționar a rămas restul de peste optsprezece ocale de tutun ? Revizuire.—La început, după ordinele d-lui ministru de finance, verificarea registrelor comercianților din capitală, pentru a se asigura dacă au timbrul prevăzut de lege. Societatea de construcție a dat un ajutor familiei nenorocitului sacagi, care a murit pe strada Dómnei lovit de o bârnă ce a căzut de la palatul „Naționalei,“ i Foc.—Aprinzându-se o claie de fân și o magazie de scânduri a dlui Vasile Șerbu, de pe șoseaua Colintina, focul n’a putut fi stins până ce s’a aprins și a ars și o parte din acoperișul casei dlui Bălăștineanu, din strada Vaporului. i O bătaie stașnică s’a făcut într’o cârciumă de pe șoseaua Colintinel. Ion Iordache, Petre Tudor și Cost. Zanea av •• n ~t la Sâmbătă, 8 (20) Noembre 1886 Un om de șaptezeci de ani, Louis Chavanne, s’a prezentat înaintea tribunalului corecțional din Paris, pentru următorele fapte : La 31 Maiü, d-sora Leontina Barbier, în vârstă de paisprezece ani și jumătate, pleca de la domiciliul mamei sale, trimițendu-i numai o telegramă, în care nu făcea cunoscut nici locul retragerii sale, nici cauza plecării ei așa de grabnice. Acesta fetiță, în căutarea căreia s’a pus imediat poliția, n’a fost găsită decât la 31 Iuliu anul acesta într’o casă din strada Thiers, No. 22, în care locuia cu acuzatul de la 10 Siiiu. Ea povesti că întâlnise la Chavanne în luna lui Decembre 1885, pe când mergea pe stradă, și că mersese la densul cat se bea șocolata pe care l-o propusese, că ea consimțisese se desbrace, că acuzatul făcuse tot așa; că... s’au întâlnit d’aci nainte câte odată fără ca vreun raport serios sexual se fi fost între ei. D’atunci, aceste lucruri se mai repetaseră ; el domniseră împreună, dar nici o dată seducătorul n’a mers prea departe. De atunci, d-sora Leontina dusese o viață căreia ea 1 zice frumoisă. In casa în care se ducea, era considerată ca nepota acuzatului: „Intr’o soră— zise ea— d. Chavanne mi-a cerut ceea ce nu voiaem să’I dau, dar am refuzat. „De la 31 Mai 1886, am trăit împreună, și am dormit în acelaș pat.“ Chavanne s’a cercat se încredințeze pe judecători că făcuse acesta cu învoirea mamei,dar minciuna lui n’a prins. Acuzatul nâgă actele de obscenitate pe care le-a descoperit fetița. Chavanne a mai fost osândit în viața sa pentru furt. La audiență, el mărturisește parte din murdăriile care le a făcut, dar negu că a înșelat pe fată ca s-o ducă la dânsul. Acesta ar fi venit de voia ei—zicând că o bate mamă-sa. Leontina Barbier vorbește hotărît și povestește cu mare nerușinare niște amănunte care fac pe președinte să declare ședința secretă. Chavanne a fost osândit la patru ani de închisore, gălbenușuri puindu-se zahăr pisat pe când se amestecă, se adaugă puțină vaniliă pisată, se face spumă cu alte 3 albușuri, se amestecă ușor cu celelalte, se așază pe o farfurie unsă cu unt, i se face un cerc împrejur de hârtie unsă bine și se cace încet. „obicinuită aceata cunună pe care astăzi „când, Voi, onorați Ingineri români, depuneți în mâna Guvernului român opera „Vostra și d-na Sultana Lazu vine a v’o Răpire Ciudate tipuri mai produce și societatea nóstrá, cu a cărei civilizație ne lăudăm atâta... de migdale curățite și deosebit pisate cn piuliță fiecare, se frdcă tare 46 dramuri unt, se amestecă în ele gălbenușurile și migdalele, precum și 4 oue întregi și 4 xvii. Știri prin poștă La Timișoră (Banat) s’a simțit un cutremur de pământ; două sguduituri puternice, de câte două secunde fiecare, au speriat pe locuitori ; nu s’a întâmplat însă nici un accident.* * * Un foc îngrozitor a consumat acum câteva zile una din cele mai frumose biserici din America, catedrala de la Petersburg. Catastrofa s’a întâmplat prin o esplozie de gaz. Biserica era ticstită de lume , de o dată se făcu întuneric; tóte becurile cu gaz se stinseră și o colină de flăcări se ridică în mijlocul catedralai. Lumea, nebună de spaimă, se grămădi la ușă ; din fericire, biserica avend mai multe uși largi, nu s’a întâmplat marte de om. Dar biserica a ars până în temelii. Pagubele nu se pot socoti. ACTE OFICIALE In ramura justiției s’au numit și permutat : — D. Vasile Tătaru, licențiat al facultăței juridice din Iași, actual procuror la tribunalul Neamț, în aceeași calitate la tribunalul Dorohoiu, în locul d-lui Em. Neagu, licențiat în drept de la aceeași facultate, care trece în postul ocupat de d. V. Tătaru. — D. I. Dobranovici, actual copist în grefa tribunalului Vasluiu, portărel la acelaș tribunal, în locul d-lui I. Abaza, demisionat. — D. M. I. Gabrielescu, cel mai vechi copist în grefa tribunalului Dolj, ajutor de grefă la același tribunal, în locul d-lui Anastasie Roșianu, demisionat. * D. C. Brezeanu, fost agent de control al spirtaselor, s’a numit în aceeași calitate la fabrica Bucovu-Mircescu, care scis în ziua de 1 Noembre 1886, Prahova. Cronică literară Continuitatea Românilor în Dacia. Nu puțin zgomot s’a făcut zilele trecute despre o lucrare, pe care ar fi citit o d. I Foița, „'CTiii'vexs'V.IVLI“ 35 Ciocoii Vechi și Nucl 5 Roman original DE NICOLAE M. FILIMON PARTEA I De la 1814 până la 1830. XVI Fă-te om de lumea nouă Să furi cloșca dupi ouă Să înmulțim acum acest câștig cu zilele anului, și veți vedea că dă o sumă de talere 10,785, bani 90. Acesta sumă vine numai de la câine, dar unde puneți d-vóstră îmbrăcămintea țiganilor, cumparatarea orzului, a finului, a cărbunilor, a lemnelor și alte mai multe de felul acesta, care aduc pe an, alți optzeci de mii lei, cel puțin ?“ — „Tote aceste gheliruri, le știm, sunt bune, nu făgăduim, dar vin cu țârîița. Noi voim să ne arăți un mijloc prin care să câștigăm sume mari în puțin timp, ca să ne cumpărăm moșii și acareturi, să ne facem și noi boeri ca stăpânii noștri.“ — „Eu v’am arătat mijlocele cele mai lesnicio-se ; aflați noi altele mai bune.“ — „Și ce am putea să născocim noi mai mult decât tine, care știi câte în lume și în sere ?“ — „Mă lingușiți, hoțomanilor ; dar fiindcă am început, cată să și sfîrșesc. Ascultați , voi știți, ca și mine, căci boerii noștri trăesc în desfrînări și se țin numai de zavistii (intrigi) ca să dea pe Domni jos de pe scaun, crezând că cei noi ce vor veni îl vor pune întrebî mai mari sau le vor da țara pe mână ca s’o smulgă și mai tare , iar la averile lor, rămase de la părinți, nici că se gândesc. Ei au moșii și nu le cunosc hotarele, nici venitul ce pot da pe tot anul. Au vii fără să le știe numărul pogonelor, au talhanale, heleștaie, livezi de pomi și câte altele de felul acesta pe care se arendeză pe nimic; iar arendașii, nemulțumiți cu un câștig de sută la sută, scos din spinarea țăranilor, derapănă pădurile și acaretele moșiilor, ba de multe ori înstrăineza chiar din pământul moșiei. Tote acestea, boeri domniavostră, sunt o camóră nesecată din care un vătaf de curte „ișchiuzar“ pate, în scurtă vreme, să ajungă bogat ca Iov din Biblie.“ — „Și ce trebue să facă el care se folosescu din tote acestea?“—întrebară toți ciocoii de o dată, complectându-se în desvoltările ce da Păturică cu atâta elocuințâ. — „Nimic, de tot nimic !“—răspunse Dinu Păturică, răsucindu-șî mustața și surîzend cu mândrie. — „Nu te înțelegem.“ — „Lăsați-mă să isprăvesc și veți înțelege : când se apropie vremea arenduirea moșiilor, înțelegeți-vă mai întăi cu arendașul cel vechi“. Spuneți că pe totă ziua vin câte două, trei muștere, ca să ia moșiile cu arendă îndoită, și că numai din pricina prieteșugului, îi goniți pe toți, scoltețî chiar mușterii mincinoși și veți vedea cum o să’și deschiză grecul punga și o s’o verse într’a voatră. Osebit de acesta, sunt ispășăriile de păduri, facere de hanuri, mori, și altele mai multe, din care ați putea să câștigați sume însemnate, numai să știți să pipăiți lucru cum se cade. Așa, dragii mei, trebue ca fiecare dintre voi să se facă om de lume nouă, ca să știe a fura cloșca de pe pui. 1“ Muzica și chorografia în timpul lui Caragea Pe când Păturică se ocupa cu predarea acestei lecții de comunism practic, de o dată se auzi resunând, în spațiosa anticameră, amestecul unor sunete ascuțite și îngânate; o pereche de lăutari începuse a cânta din gură și din viori, melodia adaptată pe versurile următore : „Cine la amor nu crede „N’ar mai călca iarbă verde ; „Să calce tot fin uscat... și pe la timp i se auzia un oftat. — „Pui prinsóre că este diavolul de Niculăiță,“—ziseră unii din Ospeți. — „El trebue să fie !“—și ciocoii alergară către ușă ca să primască pe confratele lor. El nu se înșelau, căci abia ce deschiseră ușa, el văzură pe Niculăiță vătaful de la Armașu.... — „Nenea Neculăiță!“—exclamară toți. — „Eu, bre și cu mine ! ce gândeați voi c’o să scăpați de mine ? Unde e procopsitul de Dinu să’i mulțămesc de cinste.“ —„Iți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit la masă ; sunt vinovat, ce e dreptul, dar m’am gândit că aveți ziaret pentru coconul Andrei de la domnia vostră și credeam că n’o să poți veni.“ — „Nu este nimic. Poruncește tu numai să’mi aducă de mâncat și de băut.“ La un semnal al lui Păturică, masa se umplu din nou de bucate și de vinuri prospete. Vătaful Armașului începu să bea și să mănânce cu o mare poftă, iar după ce se cam ameți și densul, începu să vorbască verzi și uscate. — „Știți una, bre ? zise el.—A dat norocul peste mine. Boerul a hotărît să’și facă case noul, și m’a însărcinat pe mine cu strângerea celor trebuincióse pentru zidire. — „Ei, și ce ese de acolo ?“—zise Păturică cu un aer de invidie. — „Tocmai tu mi-o zici acesta ? Ai uitat parimia grecului: „Tris eptá eikose éna; par’esö, dös me k’eména 1).“ —„He, hei unul e Neculăiță ; nu sunt doui. O se’mi fac o pereche de case să le întreca pe ale armașului: saraiurî, bre! nu glumă.“ — „Să’ți ajute Dumnezeu!“—ziseră ciocoii. — „Așa să fiă ! D’aceia am și gust de veselie, am venit aci să petrecem , aideți dar să tragem un danț d’ale tătărești!“ —adaogă Neculăiță sugând un pahar cu vin. — „La horă !“—repetă cu sgomot adunarea întrega. Păturică chemă pe un țigan, și, după ce Îi șopti câteva cuvinte la ureche, intră și el în horace și începuse. Era forte curios lucru a vedea pe ciocoii noștri cu pulpanele anteriilor ridicate în brâe, ca să lase piciorelor libertate de a lucra după cerințele jocului , cu câkșiri roșii, cu meș și papuci galbeni, încinși cu taclite așezate astfel încăt le acoperea pântecile și o parte din pept, cu termenele de postav de diferite fețe, lăsate pe spete , rași la cap și cu fesurile puse cam pe cofa ; era curios lucru, zicem, a privi efectul grotesc al acestor costume disgrațiose, mai ales că pasa jucătorilor, plecați cam pe spate, și aerul lor de gravitate în danț, îi facea cu mult mai ridicoli de ceia ce erau în realitate. 1) De trei ori șapte fac douezeci și una, mie douozeci și ție să țî dau una.“ Astfel se traducea acest text grecesc, în timpil lui Caragea. (Va urma)