Universul, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 274-298)
1888-11-08 / nr. 280
) Universul No. 280. U11S m TOiSTS ZISE IS LA 7 OHS SXffiXUELTA REDACȚIA ș: ADEmilSTEATSA: 0JOURSITI STRADA BREZOANU 19 BUCUREȘTI Calendar Zilnic 1388 Luni 7 Noemvre. Sfinții 33 martiri din Kelet și părintele Lazăr. Soarele răsare la 7 ore 4 minute, apune la 4 ore 27 minute. Efemeride 7 Noemvre 1878. Maiorii Ene și Giurescu și căpitanii Radovici și Bordeanu cad morți iar colonelul Măldărescu, maior Mateescu și locotenentul Spini cad răniți în lupta de la Rahova. 5 Bmt în Capitala. 10 bm î în Județe. IN CAPITALA Pe un an . . . 20 Lei Pe 6 luni ■ 10 „ Pa 3 luni. . . ?” 6 „ ns JUDEȚE Pa 1 an . . 24 Lai Pe 6 lani . . . 18 , Pe 3 luni. . 6 ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAM SE PRIMESC NUMAILA y' ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ÎN BUCUREȘTI STRADA BRIZOIANU 19, BUCUREGHîi Tipuri din America, Oceania și Australia.—(Vezi pag.. 3 Credincioși nestrămutatei linii de purtare ce ne-am tras chiar din primul număr al apariției „Universului“, purtare care a făcut ca acest ziar să fie îmbrățișat cu atâta căldură de omenii de tote nuanțele politice, am recunoscut un mare merit guvernului actual. El, contrariu purtării altor guverne și a altor grupuri politice, n’a negat ezistența chestiei sociale la noi și—cu o índraznéla care ’l face onore—a prezintat o soluție amănunțită, în mai multe proiecte de legi. Acum, bine or fi ori rele aceste proiecte,—asta e altă trebă. Faptul însemnat e recunoșterea oficială a răului și aducerea desbaterii parlamentului asupra mijlocelor de locuire a lui. Noi ne am spus în scurt părerile asupra chestiei agrare, cea mai urgentă de rezolvat în țară la noi,— dar nu voim să impunem nimănui ideile noastre. Le vor primi aceia cari, după ce le vom fi espuse tote sistemele ce n’au produs și vom fi arătat defectele lor, vor vedea, în deplină conștiință, dacă avem ori nu dreptate. Pe lângă proiectul guvernului, pe care l-am espus, pe lângă acela al junilor conservatori și cela al radicalilor, pe cari de asemenea le-am espus, vedem formulându-se alt proiect, al unui grup de liberali, formulat de distinsul nostru economist, d. P. S. Aurelian. Ce propune directorul revistei „Economia națională“ ? Meteiugiul, adică asociația la bine și la réü, la mult și la puțin, între posesorii pământului și cultivatorii. Iată cum cum pune în vază d. Aurelian folosesc sistemei sale : Noi credem că, prin introducerea metesugiului rațional, agricultura va câștiga din tóte punctele de privire; că raporturile dintre proprietari și cultivatori vor deveni relațiuni de consecințe, de opotrivă interesați la succesul cuturei pământului. Prin meterugiu se va înlătura acea înăsprire de relațiuni care pote deveni de opotrivă vătămătorre atât pentru unii cât și pentru alții. De altă parte, suntem încredințați că toți proprietarii cari-și dau sema de starea actuală a relațiunilor dintre dânșii și cultivatori, de resultat de ce pot produce agitațiunile ca cele întreprinse în primăvara trecută, vor recunoște că cestiunile cele mari nu se pot deslega nici prin îndărătnicie, nici prin pretențiuni ca aceea că proprietarul, fiind stăpân absolut pe pământul său, pate să-l esploateze oricum ’i va plăcea. Așadar, asociația. Nu e vorbă, că s’ar putea obiecta d-lui Aurelian că și acum există un fel de asociație, în care... țăranul e păcălit,dar să urmăm mai departe : „Meteianiul nu împedecă pe prof‘“’ouma sea cu propriile mijloce. Din contra, acesta este chiar necesar, pentru că partea cultivată de proprietar va servi de model muncitorilor ; le va procura semință alesă, vite de rasă bună, în fine va contribui la ameliorarea agriculturei țăranilor, lucru la care trebue să țintescă orice sistem rațional de esploatațiune. Esploatațiunea moșiilor prin meteia astăzi arendatorii caută moșiile prin învoeli, tot asemenea le vor putea esploata și prin meteiagiu. Lucrul de căpetenie este să se adopte o sistemă de esploatație care să înlăture tóte neajunsurile ce înfățișeză sistema învoelilor agricole, o sistemă care să facă ca proprietarii și cultivatorii să trăiască în armonia și raporturile lor să fie întemeiate pe dreptate.“ dezvoltării teoriei d-lui Aurelian, care n’are de altfel meritul noutății, dar credem aceasta de prisos. Vom arăta în numărul de mâne cât de neserios e soluția d-lui Aurelian, chiar din principiul ei fundamental, și, dacă vom fi dovedit odată că baza e un fleac, de ce să mai încurcăm pe cititori cu amănunte cari nu pot fi decât plicticose pentru dânșii ? * Marti, 8 (20) Noembre 1888 w I yy ■jmf BIN RUSIA^^É (Coresp. particulară a „ Universului“) Petersburg, 4 Noemvre. (]qid călătorește țarul Profit de ocazia atentatului de la Borki, asupra căruia nu s’au sfârșit încă nici cercetările nici comentarele, pentru ca să se vorbesc de chipul curios în care călătorește țarul, fie pe o distanță mică, fie pe una mai mare. Amănuntele ce ne relatez au fost publicate în septemvre trecut de o gazetă din Moscova și fiind-că ele n’au fost desmințite am tot dreptul să cred că sunt exacte. In timpul domniei lui Alexandru al II, căile ferate erau păzite pur și simplu de soldații cari uneori aveau și tunuri, în trecerea trenului imperial, însă de când cu accidentul de la Moscova, s’a văzut că măsura nu era de nici un folos și s’a lepădat. Când Alexandru III s’a urcat pe tron, a voit să se înconjure numai de polițiști; de altfel, în groza ce i o pricinuise cadavrul tatălui său înegrit de fumul dinamitei, nici nu voia la început să scodă nasul afară din casă. Numai mai târziu, și după stăruinți s’a înduplecat să primescă măsurile cari există și azi. S’a constituit atunci un batalion special care are sarcină să păzească casa în care se află țarul, în orice parte a imperiului s’ar afla densul. Cu alte cuvinte, el călătorește cu împăratul înaintea și în urma lui. Batalionul acesta este cel mai ales din tot imperiul. Deja știți că trupele de paradă sunt formate din tinerii cei mai voinici și mai inteligenți. El bine batalionul de care te vorbesc este format numai din subofițeri luați din gardă. In același timp cu formarea batalionului, s’au înființat o mulțime de cazarme d’a lungul liniilor care legă Petersburgul cu Gacina, cu Peterhof, cu Krasnoe-Selo, cu Țarskoe-Selo. Aceste cazarme sunt zidite pe jumătate în pământ și se află în continuă comunicațiune prin posturi mai mici. Când țarul face o călătorie pre care se lucreză în mai multe feluri. Locuitorii părților pe unde are să trecă trenul imperial primesc într’o bună diminfaă vizita gendarmilor, cari umblă din casă în casă însemnând numele fiecărui locuitor și vizitând cu deamănuntul podurile, pimnițele, grajdurile etc. In același timp sosesc alte trupe care ocupă stațiunile ca în timp de răsboiu. Alți soldați în sine sunt transportați pe trenurile de marfă și sunt lăsați la fiecare kilometru câte 40 din ei. Acești 40 se despart în patrule și încep să cerceteze șinele, traversele, terenul liniei, podurile, rîpele, găurele și pădurile de prin prejur. Când ajung la un tunel aprinde și bat cu niște ciocane versete și pereții tunelulu La doue zile după sosi sosesc și ofițerii superiori fac și ei a treia inspecimentul în care trenuri din Petersburg soldații ră d’alungi