Universul, iunie 1889 (Anul 6, nr. 121-144)

1889-06-22 / nr. 137

Universul No. 137 îngustă, flăcăul lovi pe tatăl său cu to­porul în cap ; bătrânul căzu jos fără să mai dea semne de viață. Crezându-l mort, ucigașul fiu îl luă de picioare și­­ aruncă într’o vălcea pe unde nu treceau omenii de loc. Apoi se întorse acasă, spunând că tatăl seu se depărtase de el și nu se mai întorsese, că-l căutase peste tot locul, dar în zadar. Pe când vestea se răspândea din gură în gură și provoca cea mai mare emo­­țiune, de o dată se văzu bătrânul târîndu­­se spre sat, numai­decât alergară îna­intea lui și-l rădicară. Băiatul, îngrozit de vederea tatălui său, profită de emoțiunea generală, luă un pistol, fugi în fundul grădinei și se împușcă. Când văzu cadavrul fiului său, bătrânul povesti atentatul acestuia, pe care avu­sese de gând să-l ascundă. După câte­va ore a murit și bătrânul. Moștenire de 250 milioane Acum o sută de ani, s-a format în Cin­cinnati (America), o societate comunistă sub numele de „Harmony“ cu scopul de a ajuta pe membrii ei austriaci și germani emigrați din Europa; înainte vreme societatea era foarte nu­meroasă, dar încetul cu încetul, pe când averea ei creștea, numărul membrilor scăzu până la trei. După statute, în caz de stingere a societății, averea trebue să se împartă între moștenitorii foștilor membri. Astă­zi, societatea se lichidează și ave­rea ei se urcă la 50 milioane dolari, a­­dică 250 milioane de lei. Până acum s-au anunțat 500 de moș­tenitori. Iarbă de pușcă din paie și se scrie din Belgrad. Se vorbește pe aci că un ofițer supe­rior sârb ar fi făcut o invenție cu ade­vărat minunată. E vorba de fabricarea jerbei de pușcă din paie. După cât se spune, această nouă iarbă de pușcă are o putere forte mare, și care se poate mări sau micșora după voință. Acest praf nu se aprinde ca cele de până acum; el nu esplodează la aer liber și e fórte ușor de fabricat și de păstrat. Noua iarbă nu murdărește arma și zgo­motul esploziei e mai mic și mai scurt. S’au­ și făcut esperiențe la cetățuie cu acest fabricat curios. y v Spitale de Turbați . Din Milan ni se scrie: Aci, precum știți póte, există două in­stitute în contra turbării, diriginte, unul de doctorul Boratieri, altul de doctorul Bareggi. In cel dintâi să urmează meto­da lui Pasteur, în al doilea sistem a doc­torului Ferran, din Barcelona. Deunăzi, cinci inși au murit în spitalul lui Bareggi, în urma tratamentului Ferran. Autoritatea a început o anchetă. După facerea acesteia s-a ordonat în­chiderea spitalului Bareggi, dar decretul nu se va aplica de­cât atunci când bol­navii acuvi în spital vor fi vindecați. Tratamentul va trebui să fie urmat după metoda Pasteur. șfiMS mim j>oșta împărăteasa Austriei se va duce în cu­rând să-și petreacă vara la Corfu, în vila sa „Brăila“. Cheltuelile pentru vilă, gră­dină, parc și băile de mare se socotesc la două milioane de franci. * Un ziar german, „Hamburger Nach­richten“ a propus să se deslege conflictul germano sviteran în chipul următor: Să se împartă Sviteza în trei, după limbi ; partea franceză s’o ia Franța, ca despă­gubire pentru Alsacia-Lorena ; partea ita­liană s’o ia Italia, iar tot ce vorbește nem­țește să fie a Germaniei. La espoziția din Paris a sosit zilele as­tea un rege din Senegal. El se numește Dinah Salifu și e de 52 de ani; e mare, viguros și pórfa­manta largă albă; capul îi e acoperit cu o tichie de catifea. Știe abia câte­va vorbe franțuzești. Femeia sa, adică cea mai tineră dintre femeile sale, se numește Filis. Ea e de 17 ani, ochii forte vii, fața deșteaptă. E îmbrăcată în fustă și caftan. Regele are 17 copii; pe cel mai mic, Ibrahim, l-a adus cu sine, asemene pe fratele său, un nepot și pe ministrul Sita. * * * Ziariștii americani au un mijloc forte espeditiv ca se închidă discuțiile. Două directori de ziare din Thibadana (Luiziana) duceau de câtă­va vreme o polemică înverșunată. Ei nu mai ieșați din casă de­cât înarmați până ’n dinți. Zilele astea se întâlnesc în stradă, scot revolverele și trag unul asupra altuia. Unul din ei a murit pe loc, cel­ l­ alt a căzut greu rănit. Sir Robert Morier, ambasadorul An­gliei la Petersburg, a fost numit doctor „honoris causa“ la Universitatea din Ox­ford. Această numire extraordinară se dato­­rește în mare parte și neînțelegerilor am­basadorului cu prințul de Bismarck. * * • Ni se comunică din Atena că guvernul grecesc a hotărît construirea unei rețele întinse de căi ferate. Concesiunea lucrărilor a fost obținută de la d. Tr­copis de o companie engle­zească,* % * baie caldă și rece, o odaie pentru bagaje, un bufet și odăi de culoare. Al patrulea și cel mai frumos vagon era rezervat spe­cial pentru d. Webb. Pe lângă cameră de dormit, parloar, bibliotecă, etc., se mai a­­flă în el și o odaie de observațiune cu tot soiul de hărți geografica, aparate meteoro­logice, instrumente de fizică, intre altele și un cielometru care arată în fie­care moment iuțeala cu care se mișcă trenul. De remarcat e că, în tot timpul călă­toriei, Webb a stat necontenit în comu­­nicațiune cu secretarul săf din New­ York și cu alte persone, cu ajutorul fonografu­lui. La fie­care stațiune, d. Webb espe­­dia prin poștă cilindră de telefon în care vorbise. Persoanele cărora erau adresate cilindrele, auziau nu numai vorbele lui Webb și ale celor­l­alți călători, dar și zgomotul produs de tren. Călătoria aceasta de plăcere a costat pe d­rul Webb... 100000 dolari, 500000 lei, o bagatelă pentru bărbatul fiicei lui Van­derbildt ! * * * Ni se scrie din Moscova . S’au descoperit în Crimea mine de cărbune gigantic de mari, lesne de esplo­­atat, de calitate egal de bună cu pro­dusele celebrelor mine din Newcastel și Cardiff. Această descoperire fiind utilizată, va scădea cu 50 % prețul cărbunilor de piatră.* * .* Geniul militar spaniol face de cât­va timp experiențe foarte interesante cu ba­loanele. Deunăzi, regina însăși, asistând la a­­ceste experiențe, a făcut o ascensiune în balon până la înălțimea de 300 metri. Ea a fost viu aclamată de soldați și de popor. * * Ni se scrie din Sofia : Comunele Deh­men-Dere și Cirpele, din ( ,apro#piare , Mogdivo, Ce au schimbat nu­mele­: cea dintăi se va numi de aci îna­inte Ferdinandovo, după numele prințului Bulgariei, al doilea Clementinovo, după numele mamei suveranului. O mare serbare religioasă s’a făcut pen­tru această schimbare de nume. Vagoane -palaturi Le Berie din New­ York. D­r. Webb, ginerele faimosului arhimi­­sionar Vanderbildt, a întreprins o călăto­rie de plăcere cu soția, copiii săi, câte­va rude și câți­va prieteni, în total 16 per­soane. Călătoria, care a ținut două luni, s’a făcut cu un tren special, unic în felul său în toată lumea. Trenul se compune din patru vagoane cari sunt adevărate pa­­laturi și dau, ca lux și comoditate, tot ce poate închipui mintea omenească. Iuțeala trenului e cea mai mare ce s’a putut ab­ține până acum la vr’un tren. Călătorii s’au oprit în tóte locurile demne de vă­zut , dar nicăieri nu s’au dus la otel, ci au stat cu locuința în vagoane, unde nu le lipsea absolut nimic. Unul din vagoanele - palaturi, botezat Mariquita, a servit exclusiv d-nei Webb și copiilor. In el, pe lângă camere de cul­care, se află un budoar foarte bogat și artistic mobilat; în budoar se găsește chiar și un piano. Un alt vagon a servit ca su­fragerie și odaie de musafiri. In al treilea vagon se afla un cabinet pentru fumat, o 2 Acte oficiale Consiliul de miniștri a încuviințat, sub reserva sancțiunei ulteriore a­ M. S. Re­gelui, ca epitropia Bisericei Albe (Popa Dărvași) din Capitală, să contracteze îm­prumut cu ipotecă asupra imobilului pro­iectat a se construi și întrebuințarea fon­durilor acestui împrumut. * D. Grigore N. Protopopescu, absol­vent al școlei de arte și meserii din Bu­curești, se numește, pe ziua de 15 Iunie în postul de șef general de ateliere, re­petitor de mecanică, construcții și cro­­cheuri de la școla teh­nică de instrumente agricole din Iași. Nuntă otrăvită iată noul amănunte asupra grozavei întâmplări din Tomblaine, despre care am vorbit de mai multe ori. Alba, tatăl mirelui, a fost liberat din temniță și și-a reînceput lucrul, în ate­lierele de la Jarville. El a avut o ceartă mare ca umul din tovarășii săi, care i-a împărtășit zgomotul cum că el ar fi otră­vitorul banchetului de nuntă. Alba afir­mă că nu a intrat toată ziua în camera în care se făcea crema. In această privință, el e în contradic­ție cu una din victime, Ernestina Ser­­mely. Această depoziție are mare impor­­tanță, de care coliba pretinde că cremele erau pune­­ peîWF anume­ masă, pe când d-ra Sermely e gata să jure că erau în altă odaie, unde văzuse pe Alba intrând și apoi ieșind; el se scutura pe degete, ca și cum ar fi foat murdărit cu un praf. Ori­ce ar fi, Alba nu se sinchisește câtuși de puțin și protestează cu energie contra învinuirilor ce i se fac. Fie-sa, Maria Alba, e într’o stare de slăbiciune extremă. Ea refuză ori­ce mân­care și nu poate bea decât apă, de care cere în fie­care moment. Ea a și fost îm­părtășită, de­oare­ce e crezută ca fiind pe moarte. Familia Alba, din Tomblaine, avea oare­care stare ; ea moștenise o avere pe care voia s-o dea în mare parte lui Gabriel Alba, care a murit tot otrăvit, și surorei sale care se mărită cu veru­ scu Eduard Alba, ai cărui părinți locuesc la Laneuveville. Să știe că mireasa n’a mâncat cremă și că e sănătoasă. Dintre bolnavi, cei cari au scăpat de marte sunt mai bine; rau bolnav­i numai ginerele : acesta nu să crede că va putea trăi. Nenorocirea din Sofia Ni să scrie din Sofia că, acolo, schelele unei case ce să construește pe piața Ku­­ruceșme, la colțul stradei Vitoșca, apar­ținând d-lor Urumov, au căzut, producând un zgomot colosal. Doi lucrători, greu răniți, au fost duși la spital, ei sunt loviți de marte , și alții mai sunt răniți. MOUTATI 11A 2K It II Pe albumul unui sceptic : „Ochii femeiei care plânge, gura femeiei care rîde, ce delicioasa cutiuți... de măr­găritare false“.* * * Păcală dăduse faliment. — Ge-o să spui creditorilor când te vei întâlni cu ei ? — N’o să-i întâlnesc nici o dată... ei merg pe jos, iar eu în trăsură! * * * Intre două demne : — Ce doctor bun e d. Păcală ! — De ce? — D. Păcală nu cere nici­o­dată să i se plătească consultațiile. — Ei! E învoit cu moștenitorii, cari-I plătesc mai tărziu cu prisos. Rușii la Brăila In ziua de 16 corent sosind în portul Brăila vaporul rus numit „Rusu“ ce ve­nea de la Odesa, spre a merge în susul Dunărei, s-a observat că atât bordul cât și saloanele sale erau ticsite de militari ruși de toate gradele, de la sub-locote­nent până la maior, cari în timpul cât va­porul a acostat la debarcaderul agenției societăței Gagarin, a i­eșit prin oraș du­­cându-se parte din ei spre gara căilor fe­rate, iar parte spre basen, de unde apoi s-au urcat pe mal, la vechia cazarmă, unde erau așezate bateriile rusești în timpul resboiului Ruso-Româno-Turc. In timpul nopței următoare, toți acești ofițeri inferiori și superior, al căror nu­măr trecea peste 50, au plecat tot cu a­­cel vapor în susul Dunărei; ei s’au dus în Serbia. Cine merge la Paris și nu’și procură mai întâi Manualul de conversațiuni moderne în 6 limbi care este de absolută necesitate tuturor ce­lor ce voiesc a vizita cu folos Expoziția universală, acela se va afla negreșit într’o mare încurcătură la fie­ce pas și în fie­ce moment. Cu Manualul de conversațiuni moderne în­vățați, fără profesor, repede și în mod plăcut șase limbi : Frațuzește, nemțește, italienește, englezește, spaniolește și ro­mânește. Acest manual, așa de folositor perso­­nelor cari vor să învețe limbi străine, a apărut de curând în editura tipografiei Universul și costă complect (două frimese volume) numai 4 lei. De vînzare la administrația ziarului U­­niversul, strada Brezoianu No. 19. Persoanele din provincie care vor trimite lei 4,25 vor primi cartea franco și reco­mandată. ȘTIRI Serbările, ce societatea pentru învățătura poporului român din Iași trebuia să dea în grădina Copou în zilele de 17 și 18, au fost amânate pentru zilele de 23, 24 și 25­­. Direcția drumurilor de fier va da, după cât ni se spune, pentru zilele acelea bilete cu reducere de 59 la sută. La 25 iunie va sosi la Predeal un trans­port însemnat de cai, o parte a remontei pe care a fost însărcinat a o face în Un­garia d. colonel Kirițaseu. Acești cai vor fi transportați direct la herghelia militară de la Nucet.­­ Primul președinte al tribunalului din ca­pitală a înaintat ministrului de justiție spre aprobare lista președinților și judecătorilor cari vor forma succesiv secțiunea vacanței. 2fc Mercurî, Jeul, 22 Iunie (4 iulie) 1889 Primul președinte al curții de casație a fost sesizat de recursul și dosarul afacerii Simeon Mihălescu. Dacă acesta din urmă nu va stărui ca procesul să fie sorocit după vacanțe, atunci se va fixa la 19 sau 25 iuliu judecarea recursului. i­ K S’afi­ creat mai multe strade noul și s’afi preschimbat numirea altor strade. Ast­fel s’a dat numirea de strada Ilfov stradei de lângă prefectura de Ilfov; stra­dela Renașterel se va numi strada Blan­­duziei; strada Biserica­ Măgureanu se va numi tot calea Victoriei și strada Carol I s’a prelungit până la podu de fier din Șer­­ban-Vodă.­­ Fabrica de bazalt a declarat primăriei că e gata să înceapă pavarea trotoarelor de îndată ce se va ficșa ordinea în care trebuie să se facă lucrarea. + Esamenele școalei militare din Bucu­rești se termină la 28 Iuniu. Elevii ulti­mului an, cari vor fi obținut media cerută, vor fi înaintați la gradul de sub-locote­nent pe ziua de 1 Iuliu. + Personalul serviciului filocsefic atașat la ministerul domeniilor va fi redus pe ziua de 1 Iuliu. In ziua de 1 Iuliu, se vor face mai multe schimbări și numiri în administrația­­ tutunurilor.­­ D-nii Carp, Ștefănescu și Dedu, pre­ședinți de secție la tribunalul Ilfov, sunt delegați să presideze pe rând secția de vacanță a acestui tribunal. .+ Destituirea comisarului Zugrăvescu a fost aprobată de ministrul de interne. D. Bălăceanu, sub-casier al casei de depuneri și consemnații, și-a dat demisi­­unea, care a și fost primită. M­­inistrul de rezbel se ocupă cu alcătui­rea reglementului privitor la legea pensiilor militare. + In urma inspecțiunilor făcute de d. prim ministru L. Catargiu, s’a dat ordin tuturor autorităților ca să ia cât mai în grabă toate măsurile pentru îndreptarea neregularităților constatate mai cu seamă pe la spitalele din Craiova și Severin. n . D. Lascar Catargiu pleacă la sfîrșitul săptămânei în Moldova, în inspecție. In­­torcându­se din acestă inspecție, ministrul de interne va sta cât­va timp la Golășeî, și va trece apoi în Dobrogea.­­­ Din 84 de elevi cari n’au presintat la examenul de bacalaureat au reușit 72 la examenul în scris. Eri a început deja examenul oral. * Consiliul de miniștri a aprobat regula­mentul privitor la vânzarea moșiilor Sta­tului în loturi mici la săteni. Eri nopte s’a săvârșit din viață Con­stantin Brăiloiu. El a ocupat pozițiunile cele mai înalte ale Statului. A fost mi­nistru și prezident al Adunării. Condoleanțele nóstre jalnicei familii.­­ Studenții anului IV și V precum și doctoranzii în medicină au adresat un protest decanului facultatei de medicină contra ordinului ministerului de rezbel prin care dânșii sunt obligați a continua și după închiderea institutului medico­­militar să servească ca sub-chirurgi la spitalul militar. ft Prefectura poliției a dat ordine circu­lare tuturor secțiunilor pentru prinderea hoților cari au prădat casa fraților Russo din Constanța. I­storia, „Universului“ 108 A­MORUL ARCHIDUCELUI RUDOLF SAU D­RAMA DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiune, LXV Denunțarea lui Lanner Să ne întorcem la dimineața după noptea în care Lanner lăsase pe Elfrida singură la pădurărie și plecase la Viena ca să denunțe totul parchetului. Pe la 10 ore, sosi procurorul Laudon și Lanner fu introdus în cabinetul lui. — Ce vrei ?—întrebă Laudon. — Mă numesc Lanner, sunt pădurar șef la principele Kaminski și am venit să fac o denunțare gravă, care nu sufere nici o întârziere. — Vorbește! Lanner povesti procurorului istoria su­rorii sale, îi spuse ce se întâmplase la fabrică ; îi comunică încercarea de otră­vire care nu reușise. —Bertram, criminalul Bertram—încheiă Lanner—e milionarul Macdonald ; Neubert se află acum ca pădurar la principele Ka­minski ; el urmărește pe sora mea ca să o nimicescă. Aceasta e denunțarea mea. Fa­ceți acum ce credeți de cuviință. — Intoarce-te acasă, zise Landon care ascultase cu cea mai mare atențiune. Peste o oră voi fi și eu acolo. Voi aduce pe Macdonald, ca să fac pe loc o confruntare. — Macdonald n’o să vrea să vie. — Vom vedea atunci ce e de făcut. Lanner mulțămi procurorului și plecă. Procurorul ordonă să i se aducă o tră­sură, luă cu el un secretar și plecă la oțelul lui Macdonald. Când primi Macdonald carta de vizită a lui Laudon, își închipui că venise în afacerea lui Benjamin ; de aceea ’1 primi numai­de­cât. — îmi aduci pe fiul meu, d-le pro­curor? — Fiul d-tale, milord, trebuie să fie mai anteia judecat. Altă afacere mă aduce la d-ta. Am venit să te rog ca să mă înso­țești până la castelul principelui Kamin­ski , unde am de făcut o constatare. Ce fel de constatare ? — Nu pot să-țî lămuresc totul acum ; e vorba de o chestiune pentru care co­misarul Brandek a fost o dată la d-ta. Un lucrator Neubert, recomandat de d-ta, a dispărut de câtă­va vreme. N­ căutăm într’o afacere importantă. N’am putut spune nimic comisarului în privința aflării a­­cestui lucrător ; cu toate astea e și’n in­teresul d-tale ca el să fie găsit. — In interesul meu ? Nu văd de ce. Intru­cât mă poate interesa pe mine omul acela? — Pe noi însă ne interesează foarte mult, și de ore­ce trebuie să-l cunoști, o să ne ajuți să i regăsim. De aceea te rog se mă însoțești, căci după cât se spune Neubert se află la principele Kaminski. Joe își încordă toate puterile ca să se stăpânească ; totuși nu izbutise să oprească o repede schimbare la față. — Să te însoțesc ? întrebă el. Ar fi mai simplu să aduceți aci pe omul acela. — Nu se poate, milord; nu pot se ri­dic pe un om în contra căruia nu e de­cât o bănuială. E vorba să vedem dacă d-ta recunoști în el pe Neubert, care se pare că urmărește mereu pe Elfrida Tul­­linger. Cunoști pe Elfrida Tullinger, mi­lord ? — Nu! — Dar pe văduva Lanner o cunoști ? — Nici pe ea ! — Te înșală memoria, milord, căci d-ta cunoști pe Elfrida Tullinger. Adu-ți numai aminte. — Nu pricep de ce-mi pui asemenea întrebări și ce mă interesează pe mine toată afacerea! — Te rog să ți’aduci aminte că ai vă­zut pe Elfrida Tullinger, pe care o con­sidera­ moartă, în parcul principelui Ka­minski. — A ! acum știü de ce vrai se vorbești! zise Joe jucându și rolul cu măiestrie. A­­cum îmi aduc aminte că e vorba de acea femeie pe care mi o recomandase direc­torul închisorii, dar pe care am văzut-o moartă. — Se zice că trăiește. — Nu cred una ca asta, de vreme ce am văzut-o întinsă în sicriu! — De atunci însă ai vezut-o vie. — Faci aluzie la faptul că în parcul principelui Kaminski am văzut o femeie pe care am remarcat-o ? — Al recunoscut în ea pe Elfrida Tul­­linger ? — Cum s’ar putea una ca asta, d-le procuror! Nu poate fi vorba de­cât de o asemănare ! — Asta trebuie lămurit. — Dar ce legătură e între Neubert și istoria asta? — Ți-am spus deja că-1 căutăm și că se pretinde că el se află acolo ca pădurar. — Asta mi se pare de necrezut. Neu­bert e lucrător de metaluri , de unde și până unde pădurar ? ! — Nici eu nu prea înțeleg; tocmai de ff a­ceea trebuie lămurit lucru ăsta. Și d-ta tre­bue se mă ajuți. — Dar cine a făcut declarațiunea că marta a învint și că Neubert s’a tran­sformat într’un pădurar? (Va urma).

Next