Universul, februarie 1890 (Anul 7, nr. 25-48)

1890-02-14 / nr. 36

Anni VTI No. 36 va: „Cum o mai duci, babă Vișa?“ ea răs­punde pe un glas jalnic și pițigăiat, glas ce pare eștt din fundul rinichilor și al bo­jogilor:— „Nu mai e de trăit! Nu’țî dă nimeni în ziua de azi nici o para frântă— sa te rază lungit. Și dacă ți-o dă, ți-o ia și pe aia alții : băcanii, cârciumarii, cismarii!.. iac’așii... ral de lume!...“ Și se pune pe tuse. D. Teîeor. Întâmplări ilin țara Falsificatori de monede Niște țigani din mahalaua Dănesci-Craiova lucrau monede false de un ieft. Un băiat din magazinul de pielărie al d-lui Iosef Davizon mergând în Zlătari cu ni­te târguieli ’I au propus a fabrica îm­preună bani. Băiatul, îndată ce a scăpat din mâna ți­ganilor, a denunțat faptul și țiganii s’au­ prins. O încercare de sinucidere și se scrie din Iași că în săptămâna a­­ceasta un casap, Turculeț, și-a descărcat un revolver dar se răni numai. Casapul a fost închis și revolverul depus la parchet. Se zice că causa care l-ar fi determinat pe Tur­culeț la aceasta ar fi unele datorii de bani pe cari nu le poate plăti. Moarte grabnică Numitul Gh. Cazacu, servitor de 28 ani la familia Ciulei din Botoșani și în ultimul timp în serviciul d-lui M. Ciulei, președin­tele tribunalului, a căzut ieri dimineață mort, pe când mergea să târguiască, ea de obicei­. Moartea a provenit prin rumperea unei ar­tere. Curier judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Afacerea colonelului Polizu Vineri s-a înfățișat înaintea consiliului de război și procesul colonelului Polizu. In orele 12 s’a deschis ședința sub președința d-lui general Racovitză, colonelul Polizu fiind a­­sistat de d-nii advocați Vernescu, Boierescu și Grădișteanu. După cetirea ordinului de dare în judecată, d. advocat Grădișteanu a făcut întrebare Consiliului de rezbel că pe cine judecă, pe fostul colonel Polizu sau­ pe colonelul Polizu, căci la corpul I de armată, Consiliul și-a declinat competința ca ne­pu­tând judeca un civil, apoi înalta curte de Casație a hotărît că Polizu trebue a fi ju­decat de Consiliul de rezbel ca fiind colo­nel și chiar astfel a fost judecat de corpul 3 de armată, și acum vede că ad­­iar se vorbește în ordinul de dare în judecată de fostul colonel Polizu. După acest incident Consiliul de rezbel a deliberat și a încheiat proces verbal prin care amână judecarea pro­cesului până ce ministrul de rezbei se va pronunța asupra acestui incident. Adulter Vineri, 9 Februarie curent, Curtea de apel din Iași secția I, în ședința sa, a condam­nat pe d-na Olga Coșula, soția locotenentu­lui Coșula, și pe locotenentul Gh. Pavlescu la câte 500 lei amendă către stat pentru faptul de adulteriu săvârșit de muniții pe când se aflai­ în Piatra. Condamnații au avut de apărător pe d. avo­cat N. C. Aslan, iar locotenentul Coșula pe d. avocat G. Niculeanu. Curtea a fost pre­­zidată de d. președinte Bârzu, consilierii Gh. Dimache, T. Mândru, I. Vrănceanu, D. Por­firul și d. M. Șuțu, procuror. Fn actor condamnat Tribunalul din Craiova secția I a con­damnat în lipsă pe actorul Handoca la un an și jum. închisoare corecțională și 1000 lei despăgubiri pentru faptul de bătie gravă asupra persoanei d-lui Mihail Cristescu, ad­vocat. 3.000 pescari înecați O depeșă din San­ Francisco aduce urmă­toarea veste teribilă : Furtuni groaznice au bântuit la 2 ianuar coastele chineze. Mii de bărci au fost smulse de la mal și împrăștiate pe mare. Multe din iele s’au sfărîmat și s’au cufundat. Trei mii de pescari s’au înecat. Sate în­tregi de pe coastă au rămas ast­fel pustii. .­­«■»» «mmm» ■ A bătută Un scandal colosal s’a petrecut de curînd la Paris. Ieșind din magazinul Louvre, cunoscuta artistă Celine Montaland de la Comedia fran­ceză a fost arestată de un sergent de stradă pentru „purtare provocătoare“. Natural, d-na Montaland făcu gălăgie. Atunci sergentul o luă la sudălmî și la ghionturi și o duse ast­fel până la secție, unde artista trebui să aștepte până să vie comisarul. In sfîrșit se recunoscu greșala și d-na Montaland fu liberată. Seara,­­ Lozé, prefectul poliției, s-a dus la Comedia franceză și a cerut scuze ac­triței. Sergentul a fost dat în judecată. Sinucidere din pricina concurentei Intr’un hotel din Oradea mare s’a găsit zilele acestea un om sinucis. Din scrisoarea C8 a lăsat, se vede că se negustor, în vârstă de 26 de ani și însurat abia de două săptămâni. Ca pricină a sinuciderei sale el dă despe­rarea pe care­­ l-o pricinuia concurența unui alt negustor, care de câtă­va vreme deschi­sese o prăvăle aproape de a lui. Nebuni schingiuiți și uciși se anunță din Presburg, Ungaria: O ne­mai­pomenită emoțiune a produs aci următoarea afacere. Autoritățile primiseră denunțări că la spi­talul de nebuni se comit cele mai mari bar­barii. Se începu o anchetă și se descoperi că în adevăr nebunii­i erau schingiuiți intr’un chip îngrozitor de un gardian anume Kinasz. Două nebuni au și murit din cauza cruzimii acestui om. Să crede că se vor mai descoperi lucruri înspăimântătoare. Nenorocire Capelanul evangelic I. Sch­ustor din Pin­­tic, lângă Bistrița, și-a perdut zilele trecute viața ia următorul chip înfiorător. Era ocu­pat în pădure cu tăierea unui trunchiu de fag. Puternicul trunchiü se rostogoli peste el acoperindu-l și sdrobindu’l cu desăvârșire. Numai cu mare necaz au isbutit un fiu și un nepot al sau să’l scoată mort de sub fag. Lup’ă Intre aristocrați și plebei In urma scandalului întâmplat în halul reuniunii femeilor maghiare din Cluj, unde se zice că contele Em­eric Almassy și-ar fi trimis servitorul să joace cu damele din bur­ghezime, s-a iscat o luptă crâncenă între aristocrația și burghezimea din Cluj. Vre-o zece dump din aristocrație au fugit din reuniunea fermilor, iar redactorul Brody de la „Magyarsag“, care mai mult a reprobat pe contele Almassy, a primit mai multe provocări la duel din partea aristocraților. — 2 — ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALĂ Nenorocire Nae Lungu Boboc șezând în hala Ghica pe un scaun, în dreptul apartamentului No. 88, a căzut de o dată jos încetând din viața. m Bătae A fost arestat Andreescu, care a bătut grav pe Sotir Filip din strada Câmpineanu No. 9 ; bătutul s’a și transportat spitalului Colțea. m Cai rătăciți S’au dus secției 7 doi cai având pe el câte o pătură, găsiți rătăcind prin strada Romană. m Keiner bătăuș Un fost chelner de la otelul Bulevard, Michel Nandrea, a bătut roü pe o doamnă pe stradă. El a fost dus la secția 6 a.­ ­ Focuri Era seară, pe la orele 9 și jum., a isbuc­­nit un foc la casele d-lui Răducanu Ione­scu din str. Cantimir No 30, care a ars cu de­săvârșire. Focul a provenit de la o lampă cu care umblase într’o magazie Lupu Ein­horn care este chiriaș la numitul domn. — Erî de dimineață pe la orele 8 s’a a­­prins coșul caselor din str. Polonă 58 , ve­cinii și sergentul de punct sărind, abia au putut stinge focul, care amenința să ia pro­­porțiuni mari. # Copil găsit D. Constantin Davidescu, sufierul Tea­trului național, a găsit era lepădat un co­pil ca de vre-o 3 săptămâni, în str. Zece Mese, sub o căruță. Secția fiind avizată, a dispus trimiterea copilului la ofițerul stărei civile. O alergare interesantă Un cunoscut alergător, capitan Silvan, s-a apucat zilele astea rămășag cu un bun ve­­lucipedist din Berlin, architects Friedrichs, că, pe jos, îl va întrece pe cei cu velocipedul. Pariul i era de 300 de mărci. Distanța alesă pentru alergare fu așa numitul Ringbahn. Alergarea începu la 3 ore 42 minute. Sil­van avea un avans de cinci minute. O mul­țime de curioși, călări și în trăsuri, urmă­­reau alergarea. Câtva timp, alergătorul se ținu înaintea velocipedistului, apoi acesta îl ajunse și în sfîrșit îi întrecu, ajungând la capăt cu două­zeci de secunde înaintea alergătorului. A­­mândoi­i erau zdrobiți de oboseală. Alergarea a durat 57 de minute. Ton oii uries O găină a unui birtaș din Berlin a făcut zilele astea un ou fenomenal de mire. Oul are o lungime de 19 centimetri, și o grosime de 15 centimetri. lei cântărește 110 grame. De­sigur că te-ai sătura dintr’un aseme­nea ou. O moșteniră colosala Și norocul, când te lovește, te poate ne­noroci. O familie din Yambet (Franța) a primit o știre îmbucurătoare. Un Dolar din Boston a trimes acestei fa­milii un răvaș anunțându-i că se poate pre­zintă ca să ia o moștenire de 190 de mili­oane. Această moștenire vine de la un unchii­ care s’a îmbogățit cu fabricarea de galeși și, murind, n’a lăsat moștenitori. Familia se compune din 10 insi. Aflând știrea, aceștia se apucaseră la bătaie și doi inși rămaseră lați. Știri prin pușce­ ni se scrie din Bor­a că, în urma frigu­lui uscat din nordul și din centrul Italiei, recoltele promit a fi admirabile. Grâul mai ales promite o recoltă abun­dentă.. In regiunile meridionale, migdalii și cel l’alți arbori fructiferi sunt înfloriți. * ** Ziarele străine anunță că în Londra s’a constituit un comitet al reprezentanților din osebite partide politice, cu scop de a se e­­xercita un fel de control în afacerile interi­oare ale Rusiei și a le supune judecății Eu­ropei. Se va fonda și o revistă lunară, care să nu se ocupe decât de Rusia. * * * Din sorginte autorizată se anunță că pro­iectata conferință pentru protectarea mun­citorilor se va întruni la Berlin la 15 Mai. * * # Mitropolitul Mihail din Belgrad a primit din Rusia un dar de 10,000 ruble pentru muntenegrenii cari au imigrat în Serbia din cauza fómetei.* * * Deputatul sîrb Ghensiei a interpelat pe guvern asupra „relelor tratamente ce sufer sîrbii în Bulgaria“.* * ** La Paris a apărut acum în urmă. o „Is­torie a războiului franco-german din 187Q-71“. Autorul, d. Duquet, critică foarte aspru pe generalii francezi. * ♦ * Din Belgrad vine următorea veste de senzație: D. Persiani, ministrul Rusiei, a făcut re­ginei Natalia observațiuni pentru purtarea ei lipsită de considerațiune față cu regența. Aceste observațiuni. d. Persiani le-a făcut din ordin superior.* * * O groaznică nenorocire s’a întîmplat pe calea ferată aprope de Suiton, în California, prin ruperea osiei unui vagon. O mulțime de lucrători au fost uciși și răniți. * E­ste o căsătorie princiară. Prințul Wilhelm de Nassau se­ căsătorește cu contesa Elisaveta de Lippe-Weiissenfeld. Prințul e divorțat; în prima căsătorie a avut pe prințesa Elisaveta de Schaumburg- Lippe. Tot Elisaveta e... Să nu se păcălască iar 1 * * * Ziarele engleze anunță că vaporul „Per­sian Monarch“, a căruia mașină se stricase pe ocean și care se pierduse, a fost zărit la Old Head of Hunstle, navigând în direcția spre Lucenstown. S’aü trimis remorcher!. Poștă prădată Poșta imperială germană de pe insula Alsen a fost poprită pe drum de o bandă de hoți. Conductorul și militarii au fost legați și maltratați. Hoții au luat toți banii—o sumă foarte însemnată—și au dispărut. Asemene lucruri nu se întîmplă deci nu­mai în Orient. OMUL SCADE Un învățat a făcut un tablou comparativ al staturii omului de la 1610 și până acum. La această dată, statura mijlocie a omu­lui iera de 1 metru 75 ; în 1790 iera de 1 metru 68 ; în 1820 de 1 metru 66. Acum ie de 1 metru 62. După aceste socoteli, învățatul afirmă că poate afla de la creare, în fie­care vreme, cât de mare­i era, în mijlocie, omul. Calculele arată că primii oameni­i erau de 5 m. 10 înălțime. Oamenii din vremea lui Isus Christos­ie­rau de 2 m. 74 medrie. Miercuri,v'14 (26) Februare 1890 La anul 4000 după Christos, omul nu va fi de­cât de 38 de centimetri, învățatul conchide din aceasta: „Sfîrșitul lumii se poate calcula când va fi, căci omul se va face atât de mic în­cât va dispare de pe globul pământesc“. Consiliu practic Un doctor mare francez susține că lap­tele, mâncat dimineța pe stomacul gol, strică pofta de mâncare și slăbește puterile apa­ratului digestiv. El sfătuește ca laptele să se mănânce după masă și nu în cantitate mare. Dimineața e preferabil să mănânce cine­va un ou, ori două, fierte cât de puțin sa poate. — Voiaj pe jos prin Europa Acum patru zile au sosit la Londra doi gentlemeni cari au străbătut pe jos toată Europa. Călătoria a durat un an de zile. Cei doi gentlemeni au­ plecat în Ferraar anul trecut de la Aberdeen, s-au îmbarcat la Douvre pentru a trece canalul Mânecei, au străbătut apoi apostolește Franța, Portu­galia, Spania, Italia, apoi au trecut prin Triest, Viena, Cracovia, Moscova, Petersburg, Riga. De aci au trecut cu vaporul la Stok­­b­ohn, au cutreierat Suedia și Norvegia și, prin Olanda, Ostenda și Calais s-au întors la Londra. Curagioșii călători spun că au făcut ob­­servațiuni din cele mai interesante. - -----------------------------------------------—______...______ " Esplosi" nota America, nevoind să rămâne îndărăt față cu vechia Europa, a inventat și ea un es­­plosiv. Acestă materie, căreia i s-a dat numele de „extrabilă,“ și care e compusă din nitrat de amoniac, de clorură de potasiu și de naf­talină e forte puternică. Esplozia pe care o produce e grozavă. Praful ăsta nou are particularitatea de a nu exploda decât fiind iubit foarte tare. ____ Din șarlataniile cartoforilor De cât­va timp se făceau reclamații poli­ției din Breslau în privința unei case par­ticulare, a contesei de D..., unde se jupuiau de bani oamenii și femeile tinere din soci­etatea aleasă. De mai multe ori polițiștii se încercară să intre în acea casă, însă le fa peste pu­tință, pentru că la toate ușile erau lanțuri de siguranță și păzitori cari nu ridicau lan­­ț țările de­cât atunci când cel de afară le spu­­­­nea un cuvînt de trecere. Deunăzi, șeful poliției se lua după o fe­mee tîneră foarte elegantă care se ducea să joace cărți și intră de o dată după densa is­­bind ușa, mai înainte de a se trage lanțul. O mulțime de bărbați și femei erai­ în momentul acela în casă și jucau la ruletă. Erau pe masă mai multe grămezi de piese de aur de câte 20 de mărci. Polițaiul și agenții cari intraseră după el confiscară banii și ruleta, în cea mai adâncă tăcere a asistenților. Ruleta fu examinată cu băgare de seamă și se văzu că era construită așa ca nimeni să nu poată câștiga ceva în nici un fel, afară de stăpâna casei. Contesa de D... a fost arestată. Moartă variând Din Borna vine vestea că, deună­ seară, la Mantova, pe când la bal se juca și se petrecea minunat, deodată, în mijlocul celei mai mari animații, Carolina Conti, o fată de 18 ani, căzu moartă în brațele cavaleru­lui ei. m DUEL cu silit Sau O CĂSĂTORIE DE PORUNCEAU Mare SOMAU fie sensatis. III — Știi de­sigur că Jacques nu era fiul lui Boutard ? — Da. N’a spus, la început, dar pe urmă a trebuit să spue. Adoptarea T făcea cinste. — Ți-a spus poate cum­­ a adoptat ? — Ei, el ! Tata Boutard n’a fost nici o­dată vorbăreț. Copilul a fost găsit pe mar­ginea unui drum... Atâta spunea — Unde? — La hotar... spre Nancy... — Istorie născocită, murmură Paroche. Copilul e de­sigur fiul Margaretei și al lui Julien Remondet. Asta vream să știți. Co­pilul există. Bine. Mă voi folosi de băiat. Și plecă seara la Paris. Pe drum, se gândi la ceea ce îi spusese Legris. — Marjolaine zice că copilul a fost găsit în 1863. Și Legris, care n’are nici un inte­res să mintă, își aduce aminte că la 1863, Jac­ques avea trei sau patru ani. Dacă Marjo­laine nu minte, Jacques nu e copilul Mar­garetei. Dar dacă d. Legris nu se înșală, co­pilul n’a fost găsit în 1863, ci în 1859. Și acestă dată coincide cu drama care s’a pe­trecut la Malpalu; de­sigur că Legris nu se înșală. Trebue dar să aflu cu siguranță acesta și voi afla. Era foarte obosit. Nu dormi însă, își fă­cea un plan în cap, o intrigă feroce în care să cază, unul câte unul, toate personele in­teresate de acest secret. Găsise planul când sosi la Paris. Da, căci ochii lui mici aveau un zîmbet răutăcios, căci buzele lui se încrețea fi idiot. Care era planul ? O vom afla în curând. IV Era în sezonul de primăvară. Salonul Mar­­jolaineî gemea de lume. Succesul crescuse în fie­care zi. Și în fie­care zi clientela se mărea, clienții cei vechi aducând pe alții noul. Salonul i era mobilat cu cochetărie. O­­glinzi m­ari, în care cumpărătoarele puteau să-și admire pălăriile, împodobeau pereții. In toate părțile plante. Un covor, albastru închis, înăbușea zgomotul pașilor, și al cli­enților și al lucrătoarelor, car i,­eșind din a­­teliere, trecea mereu din întâmplare prin sa­lon, sau al vînzătoarei, mereu neastâmpă­rată, umblând de la o clientă la alta, cu zîmbetul pe buze, încercând ici, încercând dincolo, sau al ucenicei, care, întorcându-se din oraș, venea să dea seamă stăpânei de comisiunea sa. Și din acest salon eșta un murmur de convorbire discretă, sfaturile ce da Marjo­­laiva unei cliente bogate, informațiunile unei merătore, recomandabile premierei care se silia să satisfacă pe o clientă dificila și tote astea pe când prietenii sau simple cunoștin­țe cari se întâlniau acolo din întâmplare își strângeai­ mâna și vorbiau de modă. Dar, în tote astea, se auzia mai bine vocea vînzătoarei, întocmai ca un refren, în­totdauna acelaș: „Pălăria asta nu vine cu pieptănătura „d-nei... dar când d-na se va pieptăna ast­fel... „d-na e așa de plăcută... pălăria asta nu’i „vine... o îmbătrânește... Capota stă bine „d-nei... Mai serioasă? Dar să poate ridica „c’o fundă dinainte, „D-na vrea să­ scot penele?... Acestă pălă­­­rie e minunată... Coronel îi stă bine cu „ori și­ ce... Uite una... Crez că asta o să „se potrivească cu frumusețea d-nei... Domna „e așa de tânără că poate pune toate pălă­riile... nici una nu îmbătrânește. „Atâta avem ca noutăți... pălăria, Carnot „e prea serioasă, cam tristă ; o pălărie ori­ginală e aceea a armatei de salut... Mai „avem pălăria general, dar s’a purtat mult; „nimeni nu vrea s’o mai ia, cu toate modi­­­ficările ce i s’au adus...“ Și așa, de dimineață până seara, nu ’i mai tăcea gura. Pălăriile de vînzare erau așezate delicat pe picioare de lemn. Erau de toate fețele. S’ar fi zis că sunt flori. Și paturile visi­­­tatoarelor, umplând salonul, măria și fluziunea acestei grădini. Seara, după ce se golia salonul, după ce lucrătoarele și vînzătoarele plecau, Marjo­laine rămânea singură. In general, în toate serile își făcea soco­telile. Se culca târziu, se scula de dimi­neață. Se odihnea forte rar. In ziua aceea însă, nu făcu nici o soco­teală, nu transcrise nimic. N’avea poftă de lucru. Nu pentru că era obosită, nu pentru că era descurajată, ci pentru că, după atâta muncă, vrea să se odihnească puțin. Vrea să se gândească, în sfârșit. Și la cine, dacă nu la Jacques, întrebările lui Paroche îl veneau în minte. Era neliniștită acum. La început crezuse că numai curiozitatea împinsese pe fostul intendent să facă între­bările astea. Gândindu-se acum, se îndoia. Era jenată, ca și cum s’ar fi temut de vre-o primejdie. Ferestrele salonului de mode erau des­chise. Trăsese un scaun lâng lângă una din fe­restre și se așezase acolo. Zgomotele din stradă se înălțau până la ea, ca bubuitul unui tunet. Se înopta cu încetul. Nu băga de seamă și nici mi se gândia să cheme servitoarea ca să aducă lămpile. Simți un fior de frică gândindu-se că se afla singură, tânără, plăcută, admirabilă și dorită de toți în acel furnicar parizian , gân­dindu-se că dacă vre­o primejdie necunoscută o amenința ca n’o să fie în stare s’o înfrun­te, s’o înlăture. Totul, în jurul ei, i se părea uriaș, și în fața acestuia se simțea mi<ă. Pașii soldatului nu făceau zgomot pe ce­­rul cel gros. (VW.­ coloana 6-a),

Next