Universul, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 77-97)

1890-04-08 / nr. 80

Ajto­ VIT.—"No. PO. 5 Banî în reprti]îl i­ Județe. <3Le­tsi^]^.2st­cr vor apare 3 fascicule ilustrate de 8 pagini încercare­ ă și se va vinde 5 bani fascicula în toată țara. HŰT* Sfîrșindu-se romanul Contesa de Monte­ Cr­­e Duminică, 8 Aprilie, va apare Fascicula l-a ilustrată din frumos man ÉS I_i IES TSÍ CALEIHDÄR PE 1890 ^ Ortodox Sâmbătă 7 Aprilie.—George Episcopul. Cat­olic Sâmbătă 19 Aprile.—Antonia. Sarele răsare la 5,12; apune la 6,48. Efemerida 7 Aprilie 1877.—Românii rechiamă sub rine reservele și armata teritorială. Cabinetul­­ le lucru al Lui Bismarck. (Vezi pag. 3). București 7 Aprilie In multe rînduri am vorbit despre înapo­­irea obiceiurilor noastre publice, despre psa multora din obiceiurile cari există în tatele civilizate și, ca urmare, despre pier­­erea colosală de timp și forțe în îngrijirea itereselor publice, despre încetineala, late­­ilitatea și superficialitatea cu care se respi­­r la noi toate chestiile. A­m primit și publicat erî un mic tablou affire evoluțiunea venitului acsizelor capita­li în perioada 1886-1889. Aceasta ne dă­rilejul să revenim asupra cestiunii moravi­­lor nóstre publice. Foarte bine a făcut primăria capitalei că i-a comunicat tabloul pomenit mai sus. n ajutorul presei, toți cetățenii capitalei i fost puși in pozițiune să cunoască mer­it unui important ram din veniturile Bu­­îzeștilor, lucru care îi interesează pe toți 3 o­potrivă și in cel mai înalt grad Comunicarea acestui document constituie apucătură bună, modernă, civilizată. Dar oare n’ar fi și mai bine, și mai so­­sitor ca încasările venitului acsizelor să fie moscate continuu, trimestrial sau chiar lu­­ir dacă se poate ? Firește că da. Lucrul cu toate astea nu se face, abia­­ când în când rezbat în publicitate no­te despre mersul cufărul sau cufărul venit,­­ această publicitate nu se continuă, siste­­atică, ci sporadică. Și ceia ce spunem e relativ la toate venituri­­comunale. Există la comună ca și la județ­ul obiceiu d’a nu se ține publicul in cu­nt cu momentele cele mai interesante ale fisului administrațiunii , sau, mai corect K,nu există bunul obicei și d’a se pune pli­cul în cunoștința acestor lucruri. Pentru cine ie convins că, cu cât mai aita lumină se va face în jurul unei ad­­inistrațiuni, cu atât ea va merge mai bine mai sigur, firește că această stare de lu­ări ie regretabilă și dăunătoare. * * * Dacă de la administrațiunea comunală și leteană ne urcăm mai sus, la aceea a sta­­t­ui, găsim același lucru și aci­reul se re­iate și mai mult, pentru că și cercul e mai g­­r­en deobște, cele mai mari interese se re­­vă pe neașteptate. Publicul se găsește ase pus în f­ața soluțiunii, fără ca el să-și­i seamă de ce se face și fără ca să fi­e­ vremea să-și dea părerea. De aceea, o trăsătură caracteristică a re­­lațiunii noastre e continua facere și des­­ere de legi, necontenita învinuire în ace­­l cerc strimt. N’avem decât să amintim legea comunală cea județeană, vecinie făcute și desfăcute,­­ ca până astăzi să fi ajuns la o solu­­ție serioasă și trag­ică. i Un alt exemplu îl avem cu legea cum a­­& votat cu repeziciune de par­­aziiț dar la ce rezultat am ajuns ? La la că guvernul n’a putut să sancționeze al parlamentului și a adus el un alt J­ect. Pentru oameni cu judecată, acest­­ fapt constitue unul din cele mai grave con­flicte constituționale ; cu tote astea lucrul a trecut fără să franseze pe nimeni, fără mă­car să fie băgat în seamă, o dovadă mai mult despre cele ce susținem și o recunoaș­tere strălucită din partea întregului parla­ment că a lucrat... grăbit. Am putea înmulți exemplele, dar n’ar fi de nici un folos. Ceea ce importă,­ie că, cu asemeni mora­vuri publice, cari toate se rezumă în exclu­­derea publicului de la trebile publice, nu vom putea face nici­odată treabă — și că prin urmare absolută trebuință ieste d’o re­­formă adîncă în această privință. * * * Ie drept, însă, să vedem și cea­l­altă parte a medaliei. Publicul ie înlăturat de la dezbaterea in­tereselor publice , bine. Dar, iei, publicul, ce face ? Se lasă să fie înlăturat, se dezinteresează de toate, nu ia nici o inițiativă. — Iată ce tace publicul. In asemeni condițiuni, ie posibil ca un re­gim constituțional parlamentar să funcționeze cum se cuvine ? Răspunsul îl dă ori­cine : Nu se cu pu­tință. In rezumat, dacă cârmuitorii statului, ju­dețelor, comunelor, nu țin socoteală de public nici publicul nu se în vr’o situație mai frumoasâ. Vorba veche românească: „cum ie turcul și pistolul“. Dar această stare de lucruri trebue nea­părat schimbată, dacă voim să progresăm fără zguduire. DIN ANGLIA Corespondența part. a ziarului „ Universul“ Londra 4 Aprilie. Dispariția unui lord S-a constatat, de câtă­va vreme, că mai mulți englezi locuind în Canada dispăruseră fără să lase urme. Intre denșii e un lord, contele de Shannon. Acum șapte ani, vicontele Boyle, fiul mai mare al contelui de Shannon, se duse în Canada, după ce-și dăduse demisia d­e pos­tul de ofițer al gardei. Frate-său Henry îl urmă și amândoi întemeiară un comerț mare de vite. Afacerile mergeau­ rar Henry se întoarse în Europa. Din acest moment vicontele Boyle a dispărut; un cărciumar pretinde totuși că l-ar fi văzut, acum câți­va ani, însoțit de niște mineri. Mari cercetări s’au făcut pentru aflarea lui, mai ales că trebuie să ia moștenirea ta­tălui său, mort de curînd. Conform legii Ashbourne, tatăl vîndu-se arendașilor săi o parte din proprietățile sale din Irlanda, dar actul, ca să fie valabil, trebuie să fie semnat de toți moștenitorii. Emin și Stanley Un ziar de aci a primit o corespondență în care găsesc portretele lui Emin și a lui Stanley, cari par a fi luate după realitate. Pe când Stanley își publică jurnalul, un preot alb din Alger, R. P. Sillgrise, va pu­blica o povestire a călătoriei făcută de dân­sul, împreună cu Stanley și cu Emin. A­ceasta lucrare promite să fie foarte curioasă; ea dă asupra sforțărilor Germ­aniei informa­ții care merită să fie luate în considerație serioasă. Iată opinia părintelui Schyrise asu­pra lui Em­in și a lui Stanley . Emin Pașa e adîncit în observațiile sale științifice și’n colecțiile sale. Om simplu, el nu trăiește de­cât pentru știință; e cam o­­riental , știe limbi multe și se deosebește cu totul de caracterul energic al lui Stanley. Acesta e conducătorul, comandantul , de multe ori ar voi să desfacă cu praf și cu plumb încurcăturile cu șefii indigeni, dar se abține, ca să evite vărsarea nesocotită de sâ­nge. La răsăritul soarelui, o întreită șuc­­rătură a sa din gură dă tuturor semnalul ca să fie în picioare. Stanley face ca dis­ciplina să fie observată strict și oamenii știu cât de aspru e el în pedepse. La isprăvitul șuierăturii a treia, toți sunt gata de drum, cu sarcinele lor în spate. Stanley dă foc lulelei sale mici, și înarmat cu un băț gros, merge in capul caravanei, urmat de un băiat purtând o umbrelă, de altul cu o pușcă Winchester și de un Mg­­nam, conducător de măgari. De la Liverpool la Quebec Mai mulți capitaliști englezi și canadieni proiecte­ază, se zice, să reducă la trei zile și jumătate trecerea de la Liverpool la Quebec și se silesc acum să intereseze la planul lor autoritățile canadiene. Proiectul nu necesitează, ca să fie pus în execuție, o repeziciune mai mare decât cea de-acum. 20 mile pe oră, chestia e să se re­duci cele 3052 de mile între New-York și Liverpoola 1700. Ca să izbutească, autorii proiectului au­ a­­vantajul că Quebecul se află cu 560 mile mai aproape de Liverpool decât Newr-Yorkul. Se va construi un drum de fier de la Que­bec la baia San Carlo, pe coasta Labradoru­lui. — Acest drum de fier va fi lung de 854 mile. Ex­ecutându-se proiectul, ne vom apropia mult de Lumea nouă. West Dumini­­că 8 f20» Aprile 1800 întâmplări din țară Mort pe drum Locuitorul Ioniță Cracea, din comuna Con­­drăchescu, județul Tecuciu, pe când se reîn­­torcea de la iarmarocul din Podu-Turcului unde se dusese cu ciuci boi spre vânzare, pe teritoriul cătunei Dumbrava, pendinte de co­muna Huruescu, căzând jos, a rămas mort. Înecat Individul Gavril Popa, din comuna Mă­­deru, plasa Muntele, județul Suceava, fiind bolnav, de mai mult timp și fiind puțin a­­tins de alienațiune mintală. Ieșind de la do­miciliul său, s’a dus la rîul Bistrița unde, sărind în apă, s’a înecat. Dupe cercetările făcute, în ziua de 22 Martie, s’a găsit ca­davrul numitului în comuna Călugăreni­ din județul Neamțu, unde a fost dus de curen­tul apei. Un puț cu păcură ars S’a aprins un puț de păcură al d-lui Ioan Zoiachi, din comuna Glodeni, județul Dâm­­bovița, arzând ghizdurile ca la un stânjen și jumătate în jos, două foaie, hecna, o cadă cu 60 vedre păcură și alte obiecte, cauzân­­du-i o pagubă de 1.500 lei. Focul a provenit de la o sursă de scân­duri ce sera în apropiarea puțului pentru a­­dăpostul lucrătorilor.­ ­ Un gardist amorezat Citim în „Unirea liberală“ din Craiova . Luni 2 Aprilie în grădina de la barut­ra Bucovățu, un precupeț a împuns cu cuțitul pe sergentul de vardiști Sbangă în pulpa piciorului, din cansă că acest onorabil se lega de femeea precupețului; acesta este a­­restat; rana nu e gravă.­ ­ Furt la Craiova Vineri, în săptămâna mare, în biserica Ma­dona Dudu s’a furat o pălărie a unui domn și una sută lei din buzunarul unei domne. UN OMOR REVOLTĂTOR Un omor revoltător a pus poporațiunea din Giufalău, comitatul Treiscaune, în cea mai mare agitațiune. Locuitorul de acolo Toma Lembenyi maltrata de mai mult timp pe femeia sa în mod neomenos. La 9 i. e. n. seara a venit acasă beat și a început a bate fără de milă și fără nici o causă pe femeia sa. Revoltat pentru aceasta, fiul na­tural al femeii, Mihail László, în etate de 23 de ani, trânti pe tatăl său vitreg la pă­mânt și împreună cu mamă sa îl ștrangu­lară și apoi îl aruncară în grajd între cai. Mama și fiul au fost predați judecătoriei din Sângeorgiu. GRAȚIERI S’au grațiat de pedeapsa închisorii ce au a mai suferi pe condamnații : loan M. Despica, Dumitru a Lăzb­­oaei, Pe­tre Plian, Vasile Nemțanu, Vasile Barda­­rău, loan Andrei Alexe, loan Ciocănel, Ga­vril Damian, Toma I. Andronache, Cosma Postelnicu­, Iordache Ghiculescu numit și Dancea Ghica, Ridu Popa, Ghiță Pandele, Ion Poedi, Gheorghe P. Vizitiu, Ghiță Ste­­fanescu, Ion I. Rigea, George Ursuleț, Pe­tre Berzunțianu, George Vasi, Nae Nicolae Plătaga, Dumitru G. Serbu, Iancu Ivan Sur­cel și Marin Radu Sucală. „Monitorul“ de ieri mai publica și mai multe reduceri și comutări de pedepse la un număr însemnat de condamnați.

Next