Universul, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 77-97)
1890-04-08 / nr. 80
Ajto VIT.—"No. PO. 5 Banî în reprti]îl i Județe. <3Letsi^]^.2stcr vor apare 3 fascicule ilustrate de 8 pagini încercare ă și se va vinde 5 bani fascicula în toată țara. HŰT* Sfîrșindu-se romanul Contesa de Monte Cre Duminică, 8 Aprilie, va apare Fascicula l-a ilustrată din frumos man ÉS I_i IES TSÍ CALEIHDÄR PE 1890 ^ Ortodox Sâmbătă 7 Aprilie.—George Episcopul. Catolic Sâmbătă 19 Aprile.—Antonia. Sarele răsare la 5,12; apune la 6,48. Efemerida 7 Aprilie 1877.—Românii rechiamă sub rine reservele și armata teritorială. Cabinetul le lucru al Lui Bismarck. (Vezi pag. 3). București 7 Aprilie In multe rînduri am vorbit despre înapoirea obiceiurilor noastre publice, despre psa multora din obiceiurile cari există în tatele civilizate și, ca urmare, despre piererea colosală de timp și forțe în îngrijirea itereselor publice, despre încetineala, lateilitatea și superficialitatea cu care se respir la noi toate chestiile. Am primit și publicat erî un mic tablou affire evoluțiunea venitului acsizelor capitali în perioada 1886-1889. Aceasta ne dărilejul să revenim asupra cestiunii moravilor nóstre publice. Foarte bine a făcut primăria capitalei că i-a comunicat tabloul pomenit mai sus. n ajutorul presei, toți cetățenii capitalei i fost puși in pozițiune să cunoască merit unui important ram din veniturile Buîzeștilor, lucru care îi interesează pe toți 3 opotrivă și in cel mai înalt grad Comunicarea acestui document constituie apucătură bună, modernă, civilizată. Dar oare n’ar fi și mai bine, și mai sositor ca încasările venitului acsizelor să fie moscate continuu, trimestrial sau chiar luir dacă se poate ? Firește că da. Lucrul cu toate astea nu se face, abia când în când rezbat în publicitate note despre mersul cufărul sau cufărul venit, această publicitate nu se continuă, sisteatică, ci sporadică. Și ceia ce spunem e relativ la toate venituricomunale. Există la comună ca și la județul obiceiu d’a nu se ține publicul in cunt cu momentele cele mai interesante ale fisului administrațiunii , sau, mai corect K,nu există bunul obicei și d’a se pune plicul în cunoștința acestor lucruri. Pentru cine ie convins că, cu cât mai aita lumină se va face în jurul unei adinistrațiuni, cu atât ea va merge mai bine mai sigur, firește că această stare de luări ie regretabilă și dăunătoare. * * * Dacă de la administrațiunea comunală și leteană ne urcăm mai sus, la aceea a statui, găsim același lucru și acireul se reiate și mai mult, pentru că și cercul e mai gren deobște, cele mai mari interese se revă pe neașteptate. Publicul se găsește ase pus în fața soluțiunii, fără ca el să-șii seamă de ce se face și fără ca să fie vremea să-și dea părerea. De aceea, o trăsătură caracteristică a relațiunii noastre e continua facere și desere de legi, necontenita învinuire în acel cerc strimt. N’avem decât să amintim legea comunală cea județeană, vecinie făcute și desfăcute, ca până astăzi să fi ajuns la o soluție serioasă și tragică. i Un alt exemplu îl avem cu legea cum a& votat cu repeziciune de paraziiț dar la ce rezultat am ajuns ? La la că guvernul n’a putut să sancționeze al parlamentului și a adus el un alt Ject. Pentru oameni cu judecată, acest fapt constitue unul din cele mai grave conflicte constituționale ; cu tote astea lucrul a trecut fără să franseze pe nimeni, fără măcar să fie băgat în seamă, o dovadă mai mult despre cele ce susținem și o recunoaștere strălucită din partea întregului parlament că a lucrat... grăbit. Am putea înmulți exemplele, dar n’ar fi de nici un folos. Ceea ce importă,ie că, cu asemeni moravuri publice, cari toate se rezumă în excluderea publicului de la trebile publice, nu vom putea face niciodată treabă — și că prin urmare absolută trebuință ieste d’o reformă adîncă în această privință. * * * Ie drept, însă, să vedem și cealaltă parte a medaliei. Publicul ie înlăturat de la dezbaterea intereselor publice , bine. Dar, iei, publicul, ce face ? Se lasă să fie înlăturat, se dezinteresează de toate, nu ia nici o inițiativă. — Iată ce tace publicul. In asemeni condițiuni, ie posibil ca un regim constituțional parlamentar să funcționeze cum se cuvine ? Răspunsul îl dă oricine : Nu se cu putință. In rezumat, dacă cârmuitorii statului, județelor, comunelor, nu țin socoteală de public nici publicul nu se în vr’o situație mai frumoasâ. Vorba veche românească: „cum ie turcul și pistolul“. Dar această stare de lucruri trebue neapărat schimbată, dacă voim să progresăm fără zguduire. DIN ANGLIA Corespondența part. a ziarului „ Universul“ Londra 4 Aprilie. Dispariția unui lord S-a constatat, de câtăva vreme, că mai mulți englezi locuind în Canada dispăruseră fără să lase urme. Intre denșii e un lord, contele de Shannon. Acum șapte ani, vicontele Boyle, fiul mai mare al contelui de Shannon, se duse în Canada, după ce-și dăduse demisia de postul de ofițer al gardei. Frate-său Henry îl urmă și amândoi întemeiară un comerț mare de vite. Afacerile mergeau rar Henry se întoarse în Europa. Din acest moment vicontele Boyle a dispărut; un cărciumar pretinde totuși că l-ar fi văzut, acum câțiva ani, însoțit de niște mineri. Mari cercetări s’au făcut pentru aflarea lui, mai ales că trebuie să ia moștenirea tatălui său, mort de curînd. Conform legii Ashbourne, tatăl vîndu-se arendașilor săi o parte din proprietățile sale din Irlanda, dar actul, ca să fie valabil, trebuie să fie semnat de toți moștenitorii. Emin și Stanley Un ziar de aci a primit o corespondență în care găsesc portretele lui Emin și a lui Stanley, cari par a fi luate după realitate. Pe când Stanley își publică jurnalul, un preot alb din Alger, R. P. Sillgrise, va publica o povestire a călătoriei făcută de dânsul, împreună cu Stanley și cu Emin. Aceasta lucrare promite să fie foarte curioasă; ea dă asupra sforțărilor Germaniei informații care merită să fie luate în considerație serioasă. Iată opinia părintelui Schyrise asupra lui Emin și a lui Stanley . Emin Pașa e adîncit în observațiile sale științifice și’n colecțiile sale. Om simplu, el nu trăiește decât pentru știință; e cam oriental , știe limbi multe și se deosebește cu totul de caracterul energic al lui Stanley. Acesta e conducătorul, comandantul , de multe ori ar voi să desfacă cu praf și cu plumb încurcăturile cu șefii indigeni, dar se abține, ca să evite vărsarea nesocotită de sânge. La răsăritul soarelui, o întreită șucrătură a sa din gură dă tuturor semnalul ca să fie în picioare. Stanley face ca disciplina să fie observată strict și oamenii știu cât de aspru e el în pedepse. La isprăvitul șuierăturii a treia, toți sunt gata de drum, cu sarcinele lor în spate. Stanley dă foc lulelei sale mici, și înarmat cu un băț gros, merge in capul caravanei, urmat de un băiat purtând o umbrelă, de altul cu o pușcă Winchester și de un Mgnam, conducător de măgari. De la Liverpool la Quebec Mai mulți capitaliști englezi și canadieni proiectează, se zice, să reducă la trei zile și jumătate trecerea de la Liverpool la Quebec și se silesc acum să intereseze la planul lor autoritățile canadiene. Proiectul nu necesitează, ca să fie pus în execuție, o repeziciune mai mare decât cea de-acum. 20 mile pe oră, chestia e să se reduci cele 3052 de mile între New-York și Liverpoola 1700. Ca să izbutească, autorii proiectului au avantajul că Quebecul se află cu 560 mile mai aproape de Liverpool decât Newr-Yorkul. Se va construi un drum de fier de la Quebec la baia San Carlo, pe coasta Labradorului. — Acest drum de fier va fi lung de 854 mile. Executându-se proiectul, ne vom apropia mult de Lumea nouă. West Duminică 8 f20» Aprile 1800 întâmplări din țară Mort pe drum Locuitorul Ioniță Cracea, din comuna Condrăchescu, județul Tecuciu, pe când se reîntorcea de la iarmarocul din Podu-Turcului unde se dusese cu ciuci boi spre vânzare, pe teritoriul cătunei Dumbrava, pendinte de comuna Huruescu, căzând jos, a rămas mort. Înecat Individul Gavril Popa, din comuna Măderu, plasa Muntele, județul Suceava, fiind bolnav, de mai mult timp și fiind puțin atins de alienațiune mintală. Ieșind de la domiciliul său, s’a dus la rîul Bistrița unde, sărind în apă, s’a înecat. Dupe cercetările făcute, în ziua de 22 Martie, s’a găsit cadavrul numitului în comuna Călugăreni din județul Neamțu, unde a fost dus de curentul apei. Un puț cu păcură ars S’a aprins un puț de păcură al d-lui Ioan Zoiachi, din comuna Glodeni, județul Dâmbovița, arzând ghizdurile ca la un stânjen și jumătate în jos, două foaie, hecna, o cadă cu 60 vedre păcură și alte obiecte, cauzându-i o pagubă de 1.500 lei. Focul a provenit de la o sursă de scânduri ce sera în apropiarea puțului pentru adăpostul lucrătorilor. Un gardist amorezat Citim în „Unirea liberală“ din Craiova . Luni 2 Aprilie în grădina de la barutra Bucovățu, un precupeț a împuns cu cuțitul pe sergentul de vardiști Sbangă în pulpa piciorului, din cansă că acest onorabil se lega de femeea precupețului; acesta este arestat; rana nu e gravă. Furt la Craiova Vineri, în săptămâna mare, în biserica Madona Dudu s’a furat o pălărie a unui domn și una sută lei din buzunarul unei domne. UN OMOR REVOLTĂTOR Un omor revoltător a pus poporațiunea din Giufalău, comitatul Treiscaune, în cea mai mare agitațiune. Locuitorul de acolo Toma Lembenyi maltrata de mai mult timp pe femeia sa în mod neomenos. La 9 i. e. n. seara a venit acasă beat și a început a bate fără de milă și fără nici o causă pe femeia sa. Revoltat pentru aceasta, fiul natural al femeii, Mihail László, în etate de 23 de ani, trânti pe tatăl său vitreg la pământ și împreună cu mamă sa îl ștrangulară și apoi îl aruncară în grajd între cai. Mama și fiul au fost predați judecătoriei din Sângeorgiu. GRAȚIERI S’au grațiat de pedeapsa închisorii ce au a mai suferi pe condamnații : loan M. Despica, Dumitru a Lăzboaei, Petre Plian, Vasile Nemțanu, Vasile Bardarău, loan Andrei Alexe, loan Ciocănel, Gavril Damian, Toma I. Andronache, Cosma Postelnicu, Iordache Ghiculescu numit și Dancea Ghica, Ridu Popa, Ghiță Pandele, Ion Poedi, Gheorghe P. Vizitiu, Ghiță Stefanescu, Ion I. Rigea, George Ursuleț, Petre Berzunțianu, George Vasi, Nae Nicolae Plătaga, Dumitru G. Serbu, Iancu Ivan Surcel și Marin Radu Sucală. „Monitorul“ de ieri mai publica și mai multe reduceri și comutări de pedepse la un număr însemnat de condamnați.