Universul, noiembrie 1890 (Anul 7, nr. 253-278)

1890-11-08 / nr. 259

Universul No. 259. MINUNE! N d. doctor Mihail Georgescu, strada Brezoianu No. 19 București.—Se trimit în a adevăratelor capuri de Catramină va purta semnăturile doctorilor A. Bertelli Cine este bolnav de ori ce fel de tuse, astmă, laringită, stingerea vocii, durere de gât, răceală, brondhiză, catar, inflamații intestinale, să cumpere MEMUMITIEÎiE HAPtHl §I5 al AT 81M I ¥ A ale doctorului A. Bertelli, brevetate de guvernul italian, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de Consiliul sanitar superior din România, și se va vindeca desigur și repede. Sutimi de scrisori de mulțumire din partea bolnavilor vindecați în România sunt la dispozița publicului, fji cutie costalei S.î».—Depozit pentru toată România la orice parte din țară. A se «le contrafaceri, deorece s’au pus în vânzare, în România, capuri de catramină false. Fiecare cutie și M. Georgescu. întâmplări din țară înecat Locuitorul Ștefan, fiul lui G. Constantinescu, din comuna Bujoreni, județul Vâlcea, venea cu plute pe apa Oltului, împreună cu alți tovarăși. In dreptul comunei Bogdănești, la locul numit „Vâltorile“, pluta ce o conducea numitul s’a băgat sub mal și s’a cufundat, așa că oiștile ei venind peste densul ’1 au doborît în apă și astfel s’a înecat. Trei boi omorîți de tren . Pe când trenul accelerat venea despre Craiova, un locuitor din Drăgășani, care a refuzat de a’șî spune numele, voind a trece linia la cantonul No. 147, în raionul comunei Balșiu, județul Romanați, cu carul tras de patru boi, în care avea o butie golă, a sosit și trenul lovindu’i trei boi pe cari î-a svârlit și cari al murit îndată. Trenul și-a continuat mersul fără a se întâmpla vreun alt pericol. Accidentul se atribue conductorului carului care n’a voit să aștepte trecerea trenului. Lupta intre un porc mistreț și un teren . Locuitorul Ioan I. Soare, din comuna Rucăru, județul Muscel, ducendu se la vânătoare în muntele Draganu, T-a eșit înainte un porc mistreț în care descărcâad4 focuri de pușcă ’l-a rănit, fără însă să cadă jos ; după aceea mistrețul, înfuriat de loviturile primite, s’a repezit asupra numitului Soare și ’s-a sfâșiat cu colții pulpele ambelor picioare. Suferindul se află in căutarea spitalului judetian. Moartă de foame in pădure Ni se scrie din Petersburg: O moarte îngrozitoare a găsit’o deunăzi femeea ofițerului H. din Novgorod. Acum câteva luni, ea se duce într’o pădure din apropierea orașului pentru a culege ciuperci. In Novgorod, culesul ciupercilor e o ocupațiune favorită a damnelor din clasele cele mai bune și, de aceea, ofițerul nu obiectă nimic la acest capriciu al soției sale. Dar veni seara și femeea nu se întoarse. Bărbatul, îngrijat, avisă autoritățile dar, cu toate că pădurea fu răscolită de gendarmi, nu se găsi nici o urmă a dispărutei. Se presupuse atunci că femeea trebue să fi căzut prada vreunui urs sau a altor fiare sălbatice. Zilele trecute, o țărancă din satul Nova Melnița, trecând prin pădurea Hiazanca,a zări cadavrul unei femei șezând răzemat de un pom. Era dispăruta. Cadavrul trecuse deja în stare de putrefacțiune; totuși, poliția avizată, dispuse autopsia moartei. Disecția dădu un rezultat teribil: femeea murise de foame ! In stomacul ei se găsiră bucăți de rădăcini și de petice rupte din hainele ei. Nenorocita probabil că se rătăcise în pădure, de unde nu mai putea eși. Ea se hrăni atunci câtva timp cu rădăcini, dar aceasta nu putu decât să’i prelungescă agonia. Suferințele ei trebue să fi fost teribile. Ca să’și înșele stomacul, nenorocita mâncase bucăți de stofă din hainele ei! Martea puse în sine capăt acestor torturi. .Acte oficiale D. Nicolae Popescu, absolvent al anului de aplicație silvică, este primit in corpul silvic al statului cu gradul de guard ajutor. * D. Ion Orzărescu, inginer ordinar clasa H, este înaintat la gradul de inginer ordinar el. I. * D. Efrem (Bogdan Lazarovici, absolvent cu diplomă al școlii politechnice din Zürich, se admite în cadrele corpului tehnic al statului cu gradul de inginer ordinar cl. III. Madridul prefăcut în cimitir Din Madrid ni se scrie : De câteva luni încoace, capitala Spaniei, greu lovită de epidemii de tot felul, îți face impresia unui cimitir imens. Fără întrerupere, se succedează până târziu noaptea, convoiurile funebre, căci oamenii, bătrâni și tineri, femei și copii, cad ca muștile. In fiecare zi mor cel puțin câte 100 de persoană. Cele mai mari ravagii se face vărsatul negru, apoi vin anghina difterică și oftica. Căldurile mari ce domnesc acum in Spania par a favoriza mult desvoltarea epidemiilor și mai cu seamă a vărsatului. Pe lângă aceasta, neglijența serviciului sanitar de aci e proverbială. Oameni bolnavi de vărsat sunt admiși și in spitale, fără a fi isolați de restul pacienților, și răspândesc astfel boala prin tot spitalul. Revista medicală „El Buletin de Sanidat“ publică o statistică ciudată a morților de vărsat din luna Septembre. Au murit 421 de persoane, dintre cari 403 erau fete și flăcăi nenumărați. Printre oamenii însurați epidemia n’a făcut decât 18 victime! Adevărat vorbind, această statistică miroasă a un fel de reclamă a agențiilor matrimoniale. O cugetare pe zi Scrierile din cari trăiești, nu trăesc. Asasinarea popei Stoian In Podgoratz, Macedonia, a fost asasinat, zilele trecute, după cum am publicat deja, cunoscutul propagandist serb popa Stoian. Asupra acestui omor corespondenta nostru din Belgrad ne trimite câteva amănunte interesante. Noul episcop bulgar Simsius din Ochrida trimise lui popa Stoian o scrisóre, prin care’I pretindea să’i dea de aci înainte supunere și’l anunță că va veni peste câteva zile la Podgoraț, pentru a lua în primire cheile bisericei. Stoian răspunse că el nu ascultă decât de patriarhal grec și că nu vrea să știe de episcopul bulgăresc. Simsius veni cu tote astea la Podgoratz, dar găsi biserica închisă. El puse atunci să se spargă ușile bisericii și, înconjurat de geandarmî, citi liturghia. Stoian însă organisă o resistență energică printre populațiunea sârbească, care alungă și huidui pe preotul bulgăresc ce fusese trimis acolo. Episcopul Simsius porunci atunci să se aducă la Ochrida tóte vasele sfinte și icónele din biserica din Podgoratz. Contra unei asemenea procedări, Stoian protestă la Constantinopole, unde plângerile lui părură a avea efect. I se oferiră bani din partea Bulgarilor, dar Stoian refuză. Propagandiștii bulgari tocmiră atunci câțiva arnăuți care pândiră pe Stoian într’o noapte când se întorcea de la un mort, și ’l asasinară. Gazetele sârbe au publicat asupra acestei afaceri articole forte violente contra Bulgariei și unele din ele apărură încadrate în doliu. Totuși guvernul sârb nu pute interveni, deorece popa Stoian era supus turc. Un sfat pe zi Pentru contuzii e bine să se aplice pe locul bolnav comprese mutate in următorul amestec: Alcool....................... 750 gr. Vitriol................................50 „ Apă...................................100 „ Zahăr alb....................... 200 „ Vindecarea va fi foarte grabuită. — 2 — Dramele pușcăriei Un contabil anume Vittorio Patrizio, de origină italiană, fu condamnat, luna trecută de tribunalul corecțional din Paris la trei luni de închisoare, pentru că furase pe stăpânul său. Transportat la Roquette, el fu închis într’o celulă. Când paznicul ’s aduse de mâncare, prisonierul T zise : — M’ați mâncat fript, dar fii liniștit prietene, vei auzi în curând noutăți despre mine! Paznicul nu dădu nici o atenție acestor vorbe. Noaptea, după ce trecuse prima inspecție, Patrizio se urcă pe un scaun, legă de gratuile ferestrei o curea și se spânzură. Când paznicul se întoarse după un ceas și se uită prin ferăstraie, italianul era mort. Un proverb pe zi Cine umblă cu șchiopii, se învață să șchiopăteze. (Italienesc). observa la examinarea scuipatului că numărul baccililor descrește. După 4 — 6 săptămâni, tuberculoșii la cari boala n’a făcut mari progrese, sunt pe deplin vindecați. Pentru acei la cari boala e deja înaintată prea departe precum de pildă la bolnavii care au deja caverne în plămâni acțiunea remediului, deși binefăcătoare, nu poate fi radicală. Un lucru însă e pe deplin stabilit: „Oftica în primele ei stadii se póte vindeca cu siguranță.“ Cronica științifică Remediul lui Trod contra oftice! Cu o nerăbdare ușor de explicat, toată lumea civilizată, de la un colț al pământului la cel l’alt, aștepta primul raport autentic al profesorului Koch în privința remediului descoperit de dînsol. Raportul acesta a apărut in revista medicală „Deutsche medizinische Wochenschrift“ și ne grăbim a’I da în părțile sale esențiale. Experiențe Despre preparațiunea și originea remediului, drul Koch își rezervă de a le comunica mai târziu, deoarece experiențele nu sunt pe deplin încheiate. Deocamdată acei medici cari vor să-și procure remediul, se pot adresa la asistentul profesorului Koch, dr. A. Lippert, (Berlin N. W. Luneburgerstrasse 28), care lucrează în laboratoriul lui Koch. Primele experiențe savantul bacteriolog le făcu cu purcel de mare. După ce îi îmbolnăvi în mod artificial de tuberculoză, Koch le făcu infecțiuni cu remediul său și imediat animalele se vindecară. Experiențele acestea elte întinse apoi și asupra oamenilor. Omul se arată că mult mai sensibil la acțiunea remediului decât purceii de mare. Unui purcel de mare sănătos i se pot injecta doi centimetri cubi din lichidul în cestiune fără a se observa vre un efect; la om însă ajunge un sfert de centimetru cubic pentru a se produce o acțiune intensivă. Cum se fac injecțiunile La tuberculosa plămânului, injecția se face în spate. Instrumental întrebuințat e un injector obicinuit de sticlă care are la partea superioară un balon mic de cauciuc; înainte de fiecare injecție, injectorul se spală cu alcool absolut. Dosa întrebuințată pentru ofticosie pentru întâiași dată un milimetru cubic de lichid. De obicei, după injecție, bolnavul capătă friguri și chiar delir, dar aceste simptome nu trebue să neliniștească pe nimeni, deoarece trec foarte curând și nu sunt decât un semn că remediul lucrează. După câteva zile, bolnavul se obicinuește cu doza de un milimetru care nu mai produce asupra lui nici o reacțiune. Atunci trecem la 2 milimetre și așa mai încolo până la 10 sau chiar 20 de milimetri. Acțiunea remediului La început, oamenii tuberculoși supuși la tratamentul lui Koch tușesc și scuipă mai mult, dar, continuându-se cu injecțiile, tusa dispare încetul cu încetul și zilnic se pate Un curent către medici Doctorul Koch își termină astfel raportul: „Punctul esențial în noua metodă de vindecare stă în aplicarea ei timpurie. Stadiul începător al opticii să fie obiectul atențiunii particulare a medicilor, căci numai în acest stadiu pot lupta cu deplin succes contra boalei. Un medic care nu va fi cercetat și recunoscut la timp tuberculosa, se face vinovat de o neglijență neertată, căci de la recunoașterea bolei și întrebuințarea imediată a remediului meu, depinde viața bolnavului. „Numai atunci noua metodă de vindecare va deveni o adevărată binefacere pentru omenire, când tote cazurile de tuberculoză vor fi tratate de timpuriu și nu se va lăsa ca bula să se desvolte și să ia acele forme grele cari au fost până acuma un focar de infecție neîntreruptă. “ ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Om periculos Gheorghe Dumitru, din șoseaua Mihaiu- Bravul 34, își înțelege datoriile conjugale altfel decât cel la alți oameni. El crede, desigur, că „bătaia este din raiu“,dar exagerează acest adevăr proverbial. Gheorghe nu se mulțămește să dea cu pumnul, sau cu palma, sau chiar cu bâta, în nevastă-sa, ci-i dă chiar cu cuțitul. Din cauza acestor opinii „nepolitice“ a fost arestat la secția 47 ; el dăduse, ca semn de dragoste o lovitură de cuțit ia piciorul drept al soției sale. Acum, căsătoriții sunt sub puterea separației de corp. Pe când dumnealui era sus-numita secție, d-neaei e la spitalul Colentina. Un furt justificabil a fost „condusă“, foarte cavalerește—căci gardiștii din București știu să se poarte cu damele,—la secția 6-a, onorata d-na Lița Teodorescu, care a „rechiziționat“ un palton de la d-șora Ana Nicolescu, de la Oțelul Moldo-Român. Nu înțelegem atâta politeță din partea poliției, deoarece o „domnișoară“ fiind îndeobște mai tînără decât o „doamnă“, are sângele mai cald și mai puțină nevoe—ergo —de palton... Done catastrofe îngrozitoare Din Londra ni se scrie cu data de 12 curent. Vestea despre două catastrofe de drum de fier au pus ieri în mișcare orașul nostru. Mai spăimântătoare din amândouă e cea de lângă Taunton, unde au fost zece morți, număr care poate crește încă, din cauză că mulți din cei răniți sunt în primejdie de moarte. Cei mai mulți din nenorociții azi morți și zdrobiți, se intorceau din colonia Cap ca să petreacă Crăciunul la Londra. Ei veniseră la Plymouth cu corabia Norham Castle și luni, pe la miezul nopții, se urcară în trenul care pleacă la Londra. Ei se culcaseră pe băncile vagoanelor și adormiră — de un somn din care cei mai mulți nu trebuiau să se mai deștepte — când pe la 2 fără un sfert trenul lor care mergea cu o iuțeală de 50 leghe pe ceas, se izbi de un tren de marfă. Jom. 8 (20) Noembre 1890. Consecințele fură fatale. Amândouă mașinele se izbiră cu o forță imposibilă de calculat. Locomotiva și tenderul trenului de persoane fură împinse în vagoanele ce se aflau îndărătul lor. Primele vagoane fură prefăcute praf și pasagerii, din ele găsiră o moarte instantanee. Vagoanele mai depărtate fură rupte în bucăți mai mari și oamenii care se aflau în ele suferiră răni in cea mai mare parte mortale. Ca să mai crească oroarea situației, focul din cazan aprinse vagoanele sfărâmate și câțiva pasageri răniți arseră de gît. Al doilea accident avu loc în apropiere de Edinburg. Și aci se întîmplase o ciocnire de două trenuri, dar efectele n’au fost așa de desastroase ca la Taunton. Sunt 12 răniți dintre cari cea mai mare parte nu prezintă decât contuziuni ușoare. JEBTS. La examenul de științe fizice. — Care e cel mai bun izolator cunoscut? Condlidatul, un student tânăr, slab și galben ca un mort, răspunde, cu siguranță : — Sărăcia, domnule. Știri prin poștă Franța. — Ca să se eviteze greșelile, prea dese, cari se produc în camera franceză, la desfacerea scrutinelor, d. Laverturon, deputat al departamentului Haute-Vienne, a sezisat camera cu o propunere destul de originală. E vorba ca, de aci înainte, buletinele să se cântărească cu balanțe de precizie, în loc ca să se numere, ca până acum. Albaștrii de o parte, albii de alta, partea în care va atârna mai greu balanța va fi hotărîtoarea majorității. Astfel, un guvern va putea fi răsturnat cu un gram de greutate mai mică decât opoziția. — Ni se scrie din Paris In apropiate de Montauban, deunăzi, s’a întîmplat un fapt curios. Ca din senin, a fost trăsnit un bătrîn de 96 de ani, anume Vignolles, pe câmp. Nenorocitul căzu cu fața la pământ. Țăranii cred că acesta e un semn de la D-zeu că se vor întâmpla multe și mari nenorociri în Franța.* * * Italia.—S’a inaugurat noua linie telegrafică care leagă direct Roma cu Berlinul, trecând prin Bavaria și Tirol; această linie s’a și deschis publicului. Ea are o lungime de 1935 kilometri. — Administrația din Genova a dat un premiu și un ajutor de mai multe mii de franci, precum și toate concesiunile posibile pentru construirea de locuințe higienice pentru muncitori, care până acum se propunea prin pimnițe.* * * Germania. — La Berlin se dă ca sigură numirea dlui de Huene ca ministru al agriculturei. Huene ie șeful fracțiunii conservatoare din partida centrului și tnamic personal al împăratului. D. de Huene se născut la 1837. Organul asociației generale a lucrătorilor minieri spune că situația a ajuns mai nesuferită decât înaintea marii greve din 1889 și că în curând va izbucni o nouă grevă generală a muierilor. — Se scrie din Harlep—Saar că, în noaptea de mercuri spre joi, fiica adoptivă a unui fabricant bogat din acest oraș, o fată de o frumusețe mare, s-a otrăvit împreună cu logodnicul ei în ajunul nunții. Tinerii se iubeau foarte mult. De acea, e mai greu de înțeles care ar fi cauza acestui act de sperare. * * * Austro-Ungaria. — Ni se scrie din Viena. In ziua de 4 Noembre s’a ținut, în Coloseul Schwender, o întrunire în favoarea V 113 OCHII DRACULUI MOMN 3DEJ SZSns-TîZ.A.'ț’XE — De cât cine ? — Decât Marcelina. Bărbatul dete din umeri. — Lasă-mă în pace, zise el, ești nebună ! — Nu. Adineauri mă îndoiam, dar cu cât mă gândesc, cu cât mi-aduc aminte, cu atât sunt încredințată că dama aceasta așa de frumoasă și care trebuie să fie bogată, de nepoata mea. — Ești nebună, îți spui. — E un lucru pe care o știu și pe care tu nu’l știi. — Ce? — Marcelina s’a măritat — Hai, s’a măritat ? — Da. — Unde? — La Paris. — Când ? — In 1871. — Mi-ai spus că se retrăsese într’o mănăstire. — N’a stat. — Ești sigură că s’a măritat ? — Foarte sigură; d. Fermont, notarul din Montaureau mi-a vestit căsătoria ei. A luat pe un American, al cărui nume l’am uitat, care a dus’o la New York. — Era bogat bancherul acesta ? — De, așa mi se pare. — Și ești încredințată că dama din landou era nepoata ta? — Da. Bărbatul se făcu îndată foarte grav și un fulger de lăcomie îi brăzdă privirea. — Dacă spui adevărul, zise el, ai dreptate, acest landou poate să fie pentru noi cazul averei. — Ah!ah! iată-te transformat. — Mai înteu trebue să văz. — Vino atunci, landoul o să treacă și tu o să poți să te asiguri prin tine însuți că am vederea bună. Eate bogată, tînără și frumoasă mereu, pe când eu... Aide vino iute ! Și amândoi se duseră de se așezară in drumul trăsurilor. Sărbătoarea era in toi. Florile se încrucișau în aier și cadeau într’o ploaie mirositoare ; previziunile, munițiunile începeai să lipsească luptătorilor, dar pământul era plin de trandafiri și alte flori. Trăsurile mergeau mai repede ; mulțimea pietonilor se aclama mereu și nu se putea ajunge până la dame. D-na Lavouroux și tovarășul său, în care cititorul a recunoscut pe frumosul Francisc, pândeau trecerea landoului cu ghirlandele de trandafiri. Nu mai trecea și perechea pierdea răbdarea. — A plecat oare ? murmură fosta moșiereasă, dacă o pierdem o să fie greșala ta. — Afară numai dacă nu ți-ai rîs de mine, și dacă ai făcut așa o să’mi plătești asta. De-odată, cei doi cai negri apărură. — Uită’i, uită’I, zisă Victorina strângând brațul lui Francisc. — Unde? — Caii ăștia superbi sunt ai landoului. — Ah! bun, văz. — De aci Îl putem, vedea foarte bine. — Bine, taci. Caii inaintați încet. Ajunseră în curînd în fața celor cari fi așteptat, și, ca și cum ar fi vrut să facă pe placul frumosului Francisc, trăsurile, în clipa aceasta, se opriră. Mizerabilii avură vreme să priviască pe d-na Palmers și să recunoască pe fosta lor victimă: Da, e ea, zise el, ea în trăsura asta frumoasă ! Oh! asta e o minune. Defilarea urmă. — Ei bine, zise încet Victorina lui Francisc, dându’l cu cotul, m’am înșelat? — Nu. —• Ai recunoscut-o ca și mine ? — Da. — Am ghicit după fulgerul privirei tale. — Eram s’o strig pe nume să-i atrag atențiunea ca să mă recunoască. — Ar fi fost o prostie. — Știu. •— Ce o să facem ? — Nu știu, o să vedem. — Vezi că e bogată. — Da, și vom lucra așa. Mai nainte de toate trebue să știm cum o chiamă acum, unde stă și cine e tînărul care o însoțește. — Desigur că e Mrbatu-séu, Americanul. — Poate că e un amant. — Poate, cum zici, să nu fie decât o femee întreținută. — Tocmai așa, și ar trebui să aflăm aceasta. Când voi afla tot, voi căuta să mă folosesc de amintirile mele personale. — Pie sau nu femee întreținută — are bani, și nimic n’o să ne fie mai lezne decât să o fac să ne cumpere. — Da, zise frumosul Francisc ca un zîmbet urît. — Acum nu mai avem nimic de făcut, să ne depărtăm. — Cu atât mai mult că mi se pare că auz mereu „musca“ zbîrnâind. Zicând aceasta, Francisc se gândia dre că sunt observați de vreun agent de siguranță ? In orice caz, de câtăva vreme, erau supraveghiați de un individ care, tot fumându-și țigara liniștit, nu perdea nici una din mișcările lor. Vorbiseră forte încet și cu tote astea o ymul cu țigareta, care avea auzul bun, putuse să apuce o parte din convorbirea lor. (Va urma).