Universul, noiembrie 1891 (Anul 8, nr. 291-316)

1891-11-08 / nr. 294

Universul ano. 294. Sinuciderea unui conte din amor O sinucidere de mare sensație s’a in­tim­plat la Polgardi, comitatul Albei-Re­­gale. Tînerul conte Batthyány și frate al com­itelui­ suprem din Strigoniu, a fost găsit pe câmp împușcat. El nu era de­cât de 30 de ani. In ziua d’ânten­î se svonise că e vorba de o nenorocire; contele plim­­bându-se pe câmp, s’ar fi împedecat și a căzut așa de nenorocit, în­cât revolverul din buzunarul sei s’a descărcat și­­ l-a o­­m­orît. Acum vise să știe, că contele s’a sinucis. Cauza sinuciderii sale este amorul. El s’a certat cu părinții săi, cari pleca­seră la Abbazia, din pricină că aceștia nu se învoiseră ca el să ia de soție pe iubita sa. Vineri el era să plece la Abbazia, unde părinții îl chemau să’l împace, dar­ei nici n’a răspuns scrisorii lor, ei cu câte­va minute înainte de a se pune caii la trăsura ce era să’l ducă la gară, a dispărut din castel. El și-a tras un glonț in cap. O nuntă sângeroasă Un fapt de o cruzime fără seamăn se vestește aci din Szegedin. La Veckia-Pa­­lanka sunt două famiii renumite prin duș­mănia lor, Zomborcew și Plasinski. în­tâmplarea a voit ca amândoi fiii mai mari ai familiilor dușmane să se amorezeze de una și aceași fată. Aceasta și-a dat inima lui Zamborcev. In noaptea nuntei se auzi gălăgie mare înaintea casei. Patru fii ai familiei Plasinski veniseră cu lăutari să ajute și ei, precum ziceau, la serbarea nimfei. Nuntașii și patru fii ai familiei mi­relui se repeziră afară și după o luptă spăimântătoare, cei patru fii Plasinski ră­maseră la pămînt scăldați în sânge. Cel mai mare nu mai dădea nici un semn de viață pe când ceî-l’alțî erau greu­ răniți. Petrecerea s’a continuat apoi cu mare gă­lăgie însă numai până ce au­ sosit jan­darmii cari ai­ dus întreaga nuntă la arest. Halos. Zile? Deosebit de asta, cinci regimente­­ din Moravia și Ungaria de sus au primit ordinul de ași strămuta locul de garnizonă în orașe din Galiția, pe lângă hotarul rusesc.’ Ministrul de războiu s’a hotă­­rît ca să formeze cadre pentru un al doilea batalion de înlocuire care să fie adăugat pe lângă fie­care regiment de infanterie. Ast­fel, în timp de război se va dispune de 102 batalioane noui; ele vor ridica numerar armatei austriace la 1.200.000 de oameni. Găsi ocazia să se întoarcă cu el de la Târgoviște și a iscat cearta de la niște câini de vânătoare. Bătaia s’a făcut în drumul mare. Rezultatul a fost că Nica a rearns mort pe loc străpuns de un cu­țit, iar Iordache Ionescu a fost rănit greu de o slugă a lui Nica. Cei­l-alțî luptători au mers toți la în­chisoare. Spărtura ’n­coperiș Nimic nu e mai rea ca spărtura ’n co­periș ; afară încetează ploaia iar înăuntru ba. Gheorghe Dudan din Grumăzești (Nâm­­țu) știa asta de mulți ani. S’a urcat iute pe casă să astupe niște găuri. Tocmai plo­uase, coperișul era ud. Nenorocitul a alunecat și a căzut. Nevasta lui când s’a întors de la vecini cu bucu­rie să găsească coperișul astupat, a găsit cadavrul soțului ei într’o baltă de sânge iar odăile pline de apă le-a mai udat în­că cu șironele lacrimilor ei. Pisica blândă... Un țeran bătrân din jud. Covurlui mer­gea pe strade în Galați. Veni de o dată pe lângă el un individ slab, streve­­zit cu privirea blândă. — Săracul, de mult n’o fi mâncat ăsta ! Și merse înainte, oftând de atâta mi­zerie în lumea asta. D’o dată slăbuțul începu să ’î vorbească cu un glas moale ca o adiere. — Unde te duci ? — Ia, la gazdă, respinse țăranul înde­­sându’șî căciula ’n cap. I-ar fi dat un bănuț, dar n’avea mă­runte. li zise să meargă cu el la han. Pițigăiatul murmură. — Bogdaproste. Merseră înainte. Ajungem­ într’o stradă pustie de lângă biserica bulgărească, slăbuțul sări de gâ­tul țăranului și’i șopti. — Dar bani ori ești mort. Bietul țăran a căzut din uimire ’n spai­mă și a ’nceput să strige: — Săriți, tâlharii. Au­ alergat niște oameni și punând mâ­na pe slăbuț. Fair dus la adăpost. Țăranul a mai văzut ast­fel odată în viață ce vrea să zică mâța blândă... Comecciu cu fetele Acum o săptămână două fete române în etate una de 17 și alta de 19 ani au­­ fost îmbarcate din Galați în vaporul „Tulcea“ de către doi evrei vînzători de fete, spre a le transporta la Constantinopol. Ele erau­ angajate ca actrițe la Teatrul din Tulcea unde spuneau ei, evreii, că sunt ea directori. La Tulcea, fetele ghicind scopurile lor au­ chemat poliția care a arestat pe cei doi indivizi, iar fetele au fost puse in li­bertate. Una din ele a și trecut prin o­­rașul Galați în Moldova la părinții ei. D’ale Regiei Monop. Statului D. Voicu Ionescu, fost șef de depozit, în postul de șef de depozit clasa III pentru vînzere, în lo­tul d-lui Constantin Georgescu. D. C. Constanti­­nescu, actual șef de depozit clasa III, în postul de șef de depozit clasa II, în locul d-lui G. Po­­provici. D. Lupu Gheorghiu, actual sub-prefect, șef de depozit clasa III, în locul d-lui C. Constan­ti­­nescu. D. loan Mardarescu, fost șef de stațiune în serviciul căilor ferate române, șef de depozit cl. III, în locul d-lui V. Macarescu. întâmplări din țară Urile vechi sunt proaste. — Progres și bătie lordache Ion Nica din Aninoasa (Dâm­­bovița), avea în serviciul seif pe Ion Bă­nică și lordache Ionescu, care-i căutau, me­reu ceartă. Stăpânul își zicea, cuminte cum era: — Am mare poftă să’i chelfănesc, dar cum o să m’apuc la bătae cu niște slugi? Când va auzi lumea, cine o să fie de ru­șine? E fi, de­sigur. Lasă, că o să vie vremea. Și Nica răbda toate. A trecut vreme la mijloc, servitorii au i eșit din serviciu, șî-a fi făcut case, și-au­ cumpărat pământuri, boi și pluguri.’Fă­cuseră progres. Vezendu’i așa, vechiul stăpân își zise : — Acum e timpul să’mi răzbim , au a­­vere mai cât și mine ; nu’mi e rușine să m’apuc cu ei de păr, o! dar am săi în­ving. A fi SEFJESt pe 2EÍ Pentru lucrătorii în fier.­­ Sculele de fier se pot apăra de rugină, dacă se vor unge ca o soluțiune compusă jumătate din acid fenic și jumătate din unt­de­lemn. învingătorul de la Monte-Carlo In luna Iulie un englez Mr. Wells câș­tigă la Monte-Carlo precum cititorii noș­tri își aduc aminte, vr’o 850,000 de franci. In primele zile ale lunei Noembre, Mr. Wells se întoarse iar la Monte-Carlo și se retrase de astă dată cu un câștig de 700 de mii de franci. Vinerea trecută el sparse banca de cinci ori de-a rîndul; în fața lui se afla un tanc de bancnote de câte o mie de franci înalt de o jumătate metru. Cu cel mai mare sânge rece Mr. Wells își împacheta apoi suma câștigată și dor­mi cu bancnotele sub căpătâiul patului în hotelul de Paris de pe piața casinului. — 2 Un colaborator al ziarului „Daily Tele­graph“ intervieva pe d­l Wells. Acesta sus­ține că posedă o metodă specială care po­te câștiga la sigur. „Mă voi­ întoarce în curând, zise Mr. Wells, și de astă dată am să fac pe ban­cherii ca sindui să dea faliment. Numai de s’ar ținea de cuvînt!... Acte oficiale ? S’a aprobat definitiv numirea d-lui doctor Teo­dor Cerchez în funcțiunea de medic primar al spitalului Bârlad și Elena Beldiman din orașul Bârlad. * D. doctor in medicină Constantin Comăneanu s’a numit provizoriu, până la concurs, în postul de medic la spitalul rural Horezu, din județul Vâl­cea, în locul, d-lui doctor Vasile Bianu. * Sunt numiți : I­. D. Nicolaescu, actual controlor fiscal clasa III, controlor fiscal clasa II, în locul d-lui I Pe­­linescu ; d. Ion Dimitrescu, actual agent de con­trol în serviciul băuturilor spirtuoase, controlor fiscal clasa II, în locul d-lui D. Nicolăescu­; d. N. Slăvicescu, fost controlor comunal, controlor fiscal clasa II, în locul d-lui P. Petrescu, și d. Gh. I. Profirel, fost controlor fiscal clasa III, în aceeași calitate, în locul d-lui C. Gheorghiu. * D. Mihail Popescu, actual copist în direcțiunea contribuțiunilor directe­ și ordonanțărilor, se nu­mește agent de control în serviciul spirtuoaselor. * D. Pană Trandafirescu s’a numit comisar al gu­vernului pe lângă cursa de credit agricol din ju­dețul Muscel. Răzbunarea ursului Din Paris ni se scrie cu data de 13 cerent . Aseară, îmblânzitorul Mesquez dădu cu urșii sei o reprezentație în circul de iarnă. Unul din urși nu vor să sară peste ba­riere, dar după ce fu tratat cu o porție bună de bice, se supuse. La sfîrșitul reprezentației, când Mes­­quez vru să scoată ursul din arenă, ani­malul se ridică fără de veste în două labe și sfâșie cu ghiarele obrazul îmblânzito­rului. Înainte ca cine­va să fi putut sări în ajutorul victimei, ursul ii scoase ochiul drept și îi zdrobi falca de jos. Cu greu îmblânzitorul fu zmuns din ghia­rele fiarei. Starea rănitului e foarte gravă. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA XTR.d.e xyvx’i cap,­­vas­ele picioare Cunoașteți povestea, bine ’nțeles, fiind-că e tur­cească : done picioare alergau zi și noapte, vaî de ele,­ și nu sporeau nimic fiind-că era prost capul care le mâna. Tocmai așa nă pățit picioarele lui bietu dommu Ioniță Sorescu din strada Carol 60. Cât s’a mai chinuit omul ca să bage în pimniță 60 de vedre de rom de contrabandă. Nu doar pen­tru vr’un câștig­, ci numai așa să ’’și facă un chef. El, ce să vezi, când să zică Doamne ajută, hop la ușe un afurisit de agent comunal care a ridicat romul, auzi, parc’ar fi dat el , bani pe el, și l-a dus la primărie, dând de veste și celui­l­alt sfinx de la gura Cișmegiului. Să vedeți ce au să mai pară încă sărmanele picioare ale d-lui Sorescu. pe ■a.rxn.ă, șezi... E firesc că după ce faci o treabă grea să te pui să te odihnești. Cine dracii ar îndrăzni să zică alt­fel ? Ei bine, Dumitru Ganea nu era de păre­rea asta. După ce ușurase pe Ene Hurdumea din str. 11 Iunie, de 400 de lei, se pregătea să spele putina. Comisarul de la secția 30, om milos cum e, l-a oprit să se odihnească nițel în apartamentul șefi. Citad­ o­tă, •u.ran.­forelă. I Simeon Vasile din strada Vaporului, merg­e pe stradă având un mototel negru în spate. Ii scoate naiba înainte pe un ipistaz de la sec­ția 45. — Eu, bună seara, neică Simeoane, dar ce ai în spate? — Ia o umbrelă de ploaie; cu vremea asta nu mai știi la ce să te aștepți! — Zău. Da grozavă umbrelă. Ia s’oved și eu:« E un burduf de trăsură, neică. Auleo ! da mucalit mai ești: îmi vine să zid, zeii așa. De la cine­ ai împrumutat umbrela asta? — De la un birjar, prieten al meu. — Se vede că are multe burdufuri, cum îl chia­­mă și unde șade ? — N­ chiamă Ion Gheorghe și șade pe bulevar­dul Orient. •— Da­r-ai spus când ai luat umbrela ? — Nu, nu era acasă. — Bravo, halal să’țî fie. Știi una ? Fă bine de vie du cu umbrela până la secție. Mî-e teamă să nu m’apuce blestemata de ploaie. Simeon n’a putut să refuze d’a ’i face binele a­­cesta. SâmbătA 16 Noembre curent va apare negreșit în editura tipografiei Vssiver­ 8 «afi și o dată pe săptămână „VESELIA“ ziar umoristic ilustrat care se va vinde 5 bani în capitală și 10 bani în provincie. Marion va fi principalul colaborator al acestei foi. Fie­care immer va cuprinde mari ilus­trații colorate, poezii, cronici, nuvele umo­ristice și alte materii foarte amuzante. Abonamentul pentru un an lei 2.50 în capitală și cei 4 în județe. Abonații primesc ca premiu­ un roman de 2 volume. Ha ! Ha ! Ha! și Hî ! Hî ! Hî! Când me uit în lum­ea’ntreagă Și vez toate cum se trec Plâng sau rîz cu hohot mare, Mĕ înfurii sau petrec!... Unul, vezi, că se jelește Că’i sărac, sărac lipit, N’are pâine, n’are lemne N’are rol de înțolit !... Ș’atuncî plânsul mé apucă, Plâng că eu sunt tot așa, Alții însă zid de mine Rid cu hohot, Ha! ha! baî... Și eu rîz atunci ca dânșii Hî! hî! hî!... de rîsul meu, Și de rîs, de hazu’mî mare Me mânii pe D-zeu !... Me mânii pentru că densul M’a făcut fără să vreau, M’a făcut în lumea asta Numai... numai... ca să beau De băut!... Of! beutura Toate’n ea, zeii, le găsești De ce, bei te crezi mai mare Ba chiar lumea’mpărătești ! Ești bogat, un caas sau­ done, Și sfidezi Chiar pe împărați, Crezi că manei budingi, plăcinte, Când tu manei inima... cârnațî... Și, în urmă, iarăși, iarăși Iești sărac, lipit, sărac Și te uiți cu jiud la alții Și casei gura ea la draci Alții au de toate celea Casă, masă din belșug... Tu nimic... cu toată numea Muncă grea de boii la plug... Și de-aceea rîsu’mi este Hî! hî! hî!.. Nu, ba! ba! ha! Și de’aceea câte­ odată Mc.. pilesc la mahala. mmm. Un proverb pe zi Omul beat se deșteaptă, dar prostul nici­odată. ______________(Rusesc). Știri prin poștă Franța.— D. Lafargue, deputatul pen­tru alegerea căruia s’a făcut atât zgomot — fiind­că era pușcăriaș— a intrat în ca­mera franceză, pe când se di­scuta buge­tul artelor frumoase. D. Bourgeois, mi- Vineri, 8 (20) Noembre 1891­ , nistru, era la tribună. Toți deputații înce­pură să vorbească cu zgomot. Un deputat socialist a strigat: Se trăiască Fournies! El a fost chemat la ordine.­­w Deputatul socialist de Lille s’a dus, li­­­­niștit, la cea din urmă bancă.­­ Celebrul scriitor Pierre Loti, mem­bru al academiei franceze, cu­ numele ade­­vârat de Viaud, locotenent în marina fran­ceză, a fost înaintat la gradul de căpitan de șalupă, încredințându-i-se canoniera „le Javelot“ j. Mai multe ziare cred că discursul lui Karnoky trebue să inspire mari îngri­jiri. Printre vorbele ministrului austro­­ungar se înțelege temerea despre un răz­boi­ neevitabil și foarte apropiat. * Italia. — Se scrie că, pe când cortegiul regal se întorcea de la arsenal la palatul regal, în Palermo, mai mulți garibaldieni cari escortau trăsura au fost bătuți și îmbrânciți sub roțile trăsurii regale. Doi inși au fost greu­ răniți.­­ O întrunire a radicalilor, socialiști­lor și anarh­iștilor care se ține în Milan în scop de protestare contra legei garan­ției, a fost disolvată de poliție, în mijlo­cul pumnilor și păruelilor, pentru că se citea un memoriu ofensator pentru Papa. — Pe scara palatului Raggi din Roma, a fost aruncată o bombă de dinamită ; un perete s’a dărîmat toate geamurile au fost sparte. Strada a rămas pustie un ceas. * * * Germania. — Un anume Ludvig Herr­­mann, lucrător la Reichshoffen, a fost op­lindit la none luni de închisoare de către tribunalul corecțional din Strasburg, pen­tru că a ajutat pe doi recruți ca să de­zerteze și să se înscrie în armata franceză. •— Velocipediștii se bucură de o pro­tecție specială înaintea tribunalelor pru­­siane. Un lucrător din Muenster a aflat aceasta în paguba sa: își permisese să arunce un beț in roatele unui velociped în mers. Acest act ren­voitor n’a cauzat nici un accident celui de pe velociped. Totuși,­­agresorul a fost osîndit la șeara luni închisoare. — Am mai vorbit de d escesele culpabile pe cari le-au făcut mai mulți emigrați evreo-rușî la azilul vagabonzilor din Ber­­lin. Patru dintre acești indivizi, conducă­­torii bandei, s’au prezintat înaintea tri­bunalului corecțional din Berlin, care­ î a osîndit la câte șase luni închisoare, și, apoi, la expulzare. *­J« Austro-Ungaria. — In urma declara­țiilor pacifice ale contelui Kalnocky, pri­­mul-ministru al Imperiului, toate valorile la Bursa din Viena sporesc treptat: — Emoțiunea produsă în cercurile par­lament«.!'¿ ,d­o íi^?.t>sr­u,° țieî, privitor la propagarea limbei germane în imperi și a fost foarte mare. Deputații cehi și slovaci și-au arătat nemulțumirea bătând din picioare și flue­ V rând. —• O mare întrunire de cehi se va ține la Viena, spre a protesta contra obliga­ției pentru cehi de a cunoaște limba ger­mană. Vor veni cei mai mari oratori din Praga. * * în­­­ Anglia.—Succesele liberalilor în Anglia sunt din ce în ce mai mari. La South Molton, unde de un secol aproape se a­­legeau­ conservatorii, la alegerea pentru înlocuirea vicontelui Lymington, deputat conservator, a izbutit d. G. Lambert, li­beral. — Ziarele londoneze anunță că o revoltă strașnică a izbucnit în apropiere de Fu- Ciu (China). Resculații vor cu forța să se ducă în Pekin, la împerat, ca să-i ceară de mân­care. Reprezintantul Angliei a intervenit ca represaliile să nu fie prea crude. — A făcut mare senzație aci știrea că un general englez aflător la Rangoon în India, a fost prins jucând fals la cărți. Densul a fost arestat. * * * ^ Rusia.— Se scrie din Rusia că la Bas­tov în Rusia meridională s’a produs o no­ 18 Locașul Spaimei Mare roman de sensație DE JULES MARY Dar ce’î pasă eu de toate acestea!! Ea nu era vinovată ! Nu era de­cât ne­norocită ! Ah ! cea mai nenorocită din toate! N’are să roșească de ceea ce face, ie constrînsă de mizerie , re constrânsă și de acea fantomă a nebuniei care o urmăreș­te pretutindeni. Scăpa pe Bertina. Cu ea facă-se ce-o vrea D zeu! Știe de altfel, că mai târziu, —dacă D-zeu are milă de ea, și­­ i-o înapoia puterea, și cu­rajul,—că o să poată să-și ceară copilița de la azil.... Administrația i-o va da îna­poi, când i se va proba că copila va a­­vea toate cele trebuincioase și că va fi pro­tejată de mama ei. Ea intră. N’are trebuință acum să i se arate dru­mul. Trece alergând prin coridor și iat-o în sala de așteptare. Aci i e singură. Dar în sala de lăsare a copilului o mumă­ie încă în fața paznicului de noapte. Căci nu se glumă în locașul spaimelor. Parisul îi trimite zilnic două­zeci până la trei­zeci de copii ai mizeriei. Două­zeci până la trei­zeci de mume de­filează ast­fel, ascunzându’șî rușinea sau­ ascunzându’șî lacrimile în odaia goală în care se află o fem­ee ziua, înlocuită de un bărbat de seară până a doua zi dimi­neață. Șade pe banca unde șezuse peste zi fe­­meea blondă care zicea: „— Uite ie al treilea!“ Dar ea nu se mai uita de loc la Ber­tina. Mintea se în altă parte în clipa a­­ceasta. Cu gura deschisă, cu ochii căscați și fixi, nemișcată, cu talia încovoiată se gân­dește... La ce ?... La ce se gândesc nebunii !... Ușa se deschide. O infirmieră apare. — Dacă vrei să intri, intră, pe rândul d-tale. Ea se supuse. Sala de părăisire seamănă cu sala de așteptare. O ușe dă în același coridor prin care, peste o clipă, o să dispară fiica ei. O altă ușe, lăsată deschisă, comunică cu o odae în care se află un pat. Acolo se culcă paznicul de noapte, aș­teptând să fie deșteptat de mamele cari intra cu copiii lor. Nimic mai mult că în sala cea­l­altă, a­­fară numai de un birou, sub fereastră, lu­minat de un bec de gaz... O sobă enormă încălzește atmosfera. Paznicul se așezase la birou și scosese câte­va hârtii dintr’un carton. Aruncă o privire spre tînera fată. Ie obișnuit cu tot felul de mizerii. La început plânsese de multe ori, când se petreceau scene d’alde astea. Apoi inima i se întărise, ajunsese chiar indeferent. Era bun, dar de o bunătate administra­tivă; mila nu se stinsese în el, dar n’a­vea de­cât o milă de hârtie. Funcționarul înlocuia pe om... In fața Julietei, pe perete, se afla o ta­blă pe care o citise deja, și care spunea că poate să tacă dacă vrea la întrebările ce i se va face. Și o altă tablă lângă ușe cu litere mari care se vedeau cât de colo. Și aceasta zicea : „Știri despre copii se dau părinților de­­ patru ori pe an și anume: „De la 16 la 28 februarie. „De la 16 la 30 mai. „De la 16 la 30 august. „De la 16 la 30 noembrie. „Strada Victoriei Nr. 3“. Funcționarul a pregătit buletinele. Pe deoparte sunt nenumeratele ches­tiuni pe care el e silit să le facă. Pe de alta parte o coloană în alb în care se scrie răspunsurile. — Șezi, ci­nă, zise el. Lieta se supuse și căzu pe un scaun lângă birou. Și interogatoriu începu. — Ai citit ce zice pe tablă, zise func­ționarul arătând tabla atârnată de perete. Ea dete din cap că a citit. — Poți, prin urmare, să taci dacă vrei. Ea murmură cu o voce înceată, stinsă, pe moarte . — O să respunz. N’am nimic de ascuns — Bine. De ce sex e fiica d-tale ? — O fată. — Numele și pronumele ? — Albertina Sarmuidet. — Locul și data naștere­ ? — S’a născut la Paris, acum patru luni, la 5 Decembre 1872.­­­— La ce primărie a fost declarată? — La primăria celui de al cincilea a­­ronalisment. — Ie o copilă naturală ? — Nu, d-le, sunt măritată de mai bine de un an, la începutul anului trecut!... — Unde ai născut? — La clinica din strada Assas. — Fata d-tale e catolică? — Da, d-le, a fost botezată. Prima parte a buletinului se umpluse. Funcționarul puse pe Julieta să­­ î spuie motivele cari făceau pe Julieta să-și " , pede copila. "—­Consemnă aceste motive în note repede , pe procesul său verbal. (Va urma).

Next