Universul, februarie 1892 (Anul 10, nr. 25-49)

1892-02-14 / nr. 36

ANUL X No. 30. O frumoasă brățară ULTIMA AOUTATE și mai multe alte articole ca premia de la 16 Februare a. c. „Universul“ deschide un nou abonament cu următoarele premii gratuite: ^Pentru 3 lv.nl. In capitală......................lei 5.50 „județe.................................. 8.— PREMII mu 0 frumoasă brățară sau un lanț de cea­sornic, după alegere. 1 Portret al marelui patriot M. Cogăl­­niceanu, mărimea naturală. 2 romane, adică : O țigancă șef de ban­diți și In fața Eșafodului. 1Pen­tria. S lm.n.î. în capitală......................I lei 11.— „ județe...........................I „ 15,50 PREMII *^a 1 brățară sau un lanț de ceasornic. 1 portret al marelui patriot M. Cogăl­­niceanu. 1 frumos notes de buzunar cu oglindă. 1 Regina Bucătăriei sau Rețete com­plecte pentru ori­ ce mâncări, prăjituri, co­feturi, lich­eruri și altele. 3 Romane nouă (in total 4 volume), a­­dică: „Scrisorea misterioasă (2 volume), „In fața Eșafodului“ (1 volum) și „O ți­gancă șef de bandiți“ (1 volum). în capitală „ județe I F extir­u.­­a.» an. PREMII 1 brățară ultima noutate. 1 lanț pentru ceasornic. 1 portret al lui M. Cogălniceanu. 1 frumoasă toaletă de buzunar, de piele forte fină, conținând un pieptine, o cură­­țitore de urechi și de unghii, precum și o curățitore de dinți și o oglindă forte fină, cari tóte se vând cel puțin cu 4 lei. 1 frumos notes de buzunar cu oglindă. 1 Regina Bucătăriei.­­“ 1 „Memoriile lui Moltke“ sau istoria războiului germano-francez din 1870—71 (2 mari și frumose volume cu 35 ilustrații), 4 Romane (total 6 volume), adică: „Cei patru Sergenți“ (2 volume), „Scrisoarea­­ misterioasă“ (2 volume), „In fața Eșafo­dului“ (1 volum) și „O țigancă șef de bandiți“ (1 volum). NB. Cine nu dorește aceste romane, le acordăm tot atâtea volume din altele, a­­părute în editura nostră: lei 21.50 „ 29. 50 ^ . Toți norii abonați, cai*i vor plăti, peste costul abo­namentului, lei 6 în capi­tală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Banii se vor trimite direct prin m­andat poștat la administr. zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianu ,To. 11 (casa proprie), București. . Cine nu va lua premiul până în­tr-o lună de la data de când începe abo­namentul, perde dreptul la acel premiu. 5 Bani în Capital.—10 Bani in Județe , baldista la judecată. —(Vezi pag. 3). Calendar pe Ortodox Jouî, 13 Februarie. — Cuv. Păr Mar­tinian Catolic Jouî, 25 Februarie. — 1 Mateiu .Ap. Soarele răsare , 6.46. apune : 5.57. București, 13 Februarie 1892. Afaceri Dobrogene Luăm de martori pe toți cititorii noștri de faptul că noi am fost, în presa ro­mână, aceia cari am stăruit mai mult și mai constant pentru ca se se acorde ce­tățenia deplină dobrogenilor. Această provincie, care e trup din tru­pul nostru actualminte, pentru care facem atâte sacrificii ca se ne întărim legăturile împreună, printr’un pod enorm peste Du­năre, merită toată predilecția noastră. Repetăm ceea­ ce am mai zis: Dobrogea nu e cucerită, ci anexată. Țara în care a murit Ovidiu e țară românească și poporațiile dintr’ausa, de­și de osebite naționalități, printr’un feno­men rar întâmplat, s’au alipit cu simțirea de țara mamă. „Universul“ a susținut intrarea în drep­turile constituționale a cetățenilor de din­colo de Dunăre. A protestat cu energie în contra ace­lora cari făceau — prin rea administrație — viață amară dobrogenilor. S’a făcut, în sfârșit, ecoul suferințelor celor de dincolo de Dunăre și a înfierat pe agenții administrativi care forțau emi­grarea poporațiilor musulmane sau creș­tine. Totuși, suntem — indirect în adevăr,— acuzați. O sumă de musulmani din Constanța adresează „Gazetei Dobrogei“ următoarea scrisoare care ne privește direct: Domnule r­edactoor, „Gazeta „Constanța“ reproducând în No. 7 din 2 Februarie curent o știre dată de ziarul „Universul“ cum că d-nii Al­ Kadir ar fi înaintat autorităților un­­­ act iscălit de mai bine de 100 persoane, prin care mulțumește primarului și prefectului de îmbunătățirile orașului, a găsit de cu­viință ca cu această ocasiune să aducă concetățeanului nostru o mulțime de acți­ vineri, 14 (26) Februarie 1892 și încrederea comunităței tătare. Pentru restabilirea adevărului sub­sem­nații proprietari și alegători tătari din o­­rașul Constanța, venim a vă ruga, Dom­nule Redactor, să bine-voiți a da ospita­litate acestei scrisori în gazeta D-voastră, pentru ca să se știe, ca informațiunea ziarului „Universul“ este o pură inven­­țiune, dar dacă d. Al­ Kadir ni-ar fi pre­zentat un asemenea act sau ori­ce alte petițiuni, noi ne-am fi grăbit să iscălim, singuri fiind că d-sa, ca tot­d’a­una, prin asemenea acte ar fi sprijinit interesele noastre, fără să caute a vătăma pe acele ale statului. D. Aii Kadir n’a încetat nici­odată de a se bucura de stima, considerațiunea și încre­ierea coreligionarilor săi atât din Constanța, cât și din județ, și putem a afirm cu siguranță că nu se vor găsi doi oameni în județ sau în oraș cari să-i fie ostili, ori să nu accepte propunerile sale, tinzând tot­dea­una spre binele națiunei tătare, și cimentarea tătarilor cu România scumpa noastră patrie !“ O simplă știre, strecurată în ziarul nos­tru, luată după alte ziare și de­sigur nu va putea șterge câtuși de puțin ceva din munca sinceră pe care am sa­crificat-o susținerii intereselor Dobrogei. In chestii personale nu ne amestecăm , dar mulțămim semnatarilor adresei de fraza finală: „Cimentarea tătarilor cu România scum­­pa noastră patrie“. Aceasta am dorit­ Unirea cu Dobrogea să fie reală, iar nu fictivă, căci libertate și respect vor avea, din partea adminis­trației, poporațiile străine din Dobrogea, mai mult decât de la rușî, de la bulgari sau din altă parte. Din Germania {Corespondență particulară a „ Universului“) Berlin, 8 Februarie. Muzicanți români la Hamburg Trupa română de lăutari a lui Ioan Negrescu, după ce a fermecat publicul ales din Lipsea cu duioasele și originalele cân­­­­tece de pe văile Carpaților, se află acum la Hamburg unde seceră aplauzele chiar ale muzicanților germani rutinați. Pentru ca să nu fiu acuzat de exage­rare, transcriu aci un articol pe care -l publică unul din cele mai însemnate ziare ale fostului cancelar, prințul de Bismarck, în privința trupei române de lăutari. A­­cest ziar este „Hamburger Nachrichten“ și iată ce zice: Orchestra națională română de sub con­ducerea d-lui Ion Negrescu, din București și a cărei sosire am anunțat’o, și-a­­ început concertele în hala Wilhelm din cartierul Sf. Pavel. Trupa a sosit de Lipsca unde toți au simțit o mare părere de ron la plecarea ei. Impresiunea ce fac acești muzicanți străini atât prin costumul lor național cât și prin execuțiunile lor, este ferme­cătoare. Dânșii poartă haine scurte îm­podobite cu flori de găitane și de fir, cămăși brodate cu toate culorile, cu maniei largi, pantaloni strâmți albi. Orchestra e compusă din șapte instru­­mente cu arcuș, dintr’o chitară, o timbală și un naiv. In sala întăia concertul a fost deschis cu un marș al lui Corti care a încântat într’atât pe alesul public ce umplea sala în­cât a trebuit să fie repetat. De asemenea au fost repetate de mai multe ori alte bucăți originale românești și sala a răsunat mereu de bubuirile a­­plaușelor. Arcușurile sunt apăsate cu energie pe córde, iar între toate tonurile, resună nasul suflat de d. Vasilescu când sentimental, mole și lămurit, când vioia și vesel, și în­­viorând melodiile. Deosebit de bucăți de operă alese, or­­­hhestra română execută cântece fie joc și marșuri forte frumóse.

Next