Universul, octombrie 1919 (Anul 37, nr. 308-338)

1919-10-18 / nr. 325

Cei cu noroc înving... Moare într’o zi procurorul­­general­­ dela Curtea de Apel din București, Oprescu. Bilan­țul averii inventariate: 200 Joi... înmormântarea a fost o problemă.­. Rămân copii or­fani... O carieră de magistrat capabil și cinstit se închee printr’un capitol dureros. Procurorul general din Iași demisionează spre a pleda­ Când părăsești magistratu­ra după ce i-ai consacrat cea mai frumoasă parte a vieții Și când ai aureola dului Lauren­­țiu Pilat, trebue să fie „ceva putred în Danemarca“... O sinteză a nemulțumirilor, cu accente de­­ protest, cu ten­­dințe de alarmă, în forma u­­nui strigăt de ajutor care nu mai poate f­i înăbușit, îl găsim în cuvintele cu care d. Tătaru, primul prezident al Curții de Apel din Iași, a salutat depu­nerea jurământului la intra­rea în barou a fostului procu­ror general: „In numele Curții vă exprim regretul de a nu vă mai avea prin­tre noi; lăsați un gol greu de îm­plinit și așteptăm cu o legitimă impacientă să vedem cine vă va înlocui. Curtea de Iași se bucură de reputațiunea de a fi dintre cele mai bune, dar dacă nu se vor face numiri meritate teamă, tii­c că va înceta de a se mai tiu­­­ura de atare reputațiune... Cunoașteți legea privitoare la înaintările în magistratură, s’a vorbit mult în privința neajunsu­­rilor ei; în ce mă privește am cre­dința că o lege chiar defectuoasă da bune rezultate când este apli­cată în mod imparțial de oameni convinși de înalta lor misiune. Luptele sunt cu atât mai acer­be cu cât locul vacant în m­agis­­­­tratură este mai înalt. Două fe­luri de concurenți: unii cu o înde­lungată carieră, muncind fără pre­get, alți cari știu să câștige sim­patiile oamenilor puternici, să le zicem norocoși; mai totdeauna se întâmplă, mai ales în anu­mite timpuri, că cei cu noroc înving pe ceilalți... ..Dv. d-le Pilat, ați părăsit magistratura; pentru, alții este prea târziu a face acest pas, așa că nu veți avea atari decep­­țiuni cari amărăsc sufletul și-l umplu de desnădejde.‘. Pentru alții este prea t­âr­­ziu... Altfel, ar părăsi și ei o situație ea,I­ © ga bănuește a fi prscină de farmec și care, din potrivă, e plină de deception­ ce amărăsc sufletul și desnă­­dăjdi­esc... De ce? P’indică nu totdea­una se fac numiri meritate; fiindcă, cu­ cât locurile sunt mai sus, se dau lupte mai ne­potrivite cu caracterul sen’n ce ar trebui să stăpânească justiția , fiindcă mai în­tot­deauna înving cei on noroc... In „norocul“ acesta se cu­prinde întreaga doză de favo­ruri, rudenii, considerații po­litice, serrvicii de casă, ce asi­gură unora ascensiunea plăti­tă cu năpăstuirea altora , mevoe să înțelegem oda­tă, că mai ales în vremurile când dezordinea za­ce ravagii, când toate se zdruncină, când­ confl­ictele se îm­mi­țesc și se a­­gravează, când interesele înfig ghearele pretutindeni, justiția ar trebui să plutească într’o atmosferă de înaltă curățenie morală. Și când ceri cuiva să împartă dreptatea, prima con­diție ca el să-i priceapă ros­tul adânc și s’o aplice bine, este să nu o transformi chiar pe el întri un nedreptățit, sfiit fie să um­ble pe căi piezișe, după ce și-a pierdut încrede­rea în dreptatea ce i se pretin­de pentru alții, fie să plece din magistratură. Recrutarea judecătorilor și înaintarea lor fără posibilita­tea unui amestec străin de n­­n’ca norma a capacității și muncii , fixarea unui salariu care să satisfacă necesitățile materiale și Intelectuale ale unui corp luminat, plătit azi m­­ai puțin ca un muncitor fără carte : iată o piatră pe care trebue s-o așezăm la temelia României noi, sub sancțiunea unor incalculabile rezultate rele. Campania electorală în Ardeal­ ­ Lista oficială a candidaților. — Discursul­­program al d-lui I. Maniu — Partidul naționali român de peste munți a fixat lista can­didaților oficiali în Ardeal, Ba­nat, Crișana și Maramureș, pen­tru Cameră și Senat. După cu­m se știe, cu ocazia intrunirei marelui Sfat național din­ Sibiu, s-a ales o comisie centrală electorală, menită să reorganizeze partidul și să pregătească alegerile. Această comisie, împreună cu comitetele locale, au întocmit listele can­didaților. Patria spune că „programul partidului național, cu care in­tră în luptă toți candidații, este programul politic a­­ Întregului popor românesc de dincoace de Carpați, pentru Constituanta României­ Mari, — așa că nu­ am putea înțelege candidaturile cu programe independente, de­oarece orice program, care s'ar concepe acum, intră foarte bine la cadrele programului național român“. 1). Iuliu Maniu la Alba-Iuliu D. Iuliu Maniu, președintele Consiliului dirigent, a fost la Alba-Iulia și a expus înaintea alegătorilor un program. D-sa, după ce a aruncat o privire istorică asupra frămân­tărilor românilor începând de la 1848 încoace, și după ce a ară­tat fazele de luptă alle partid­u­­­lui național, a eeli­tat, ca pro­gram de luptă viitoare,_ în re­zumat , următoarele: „Așezând aici administria ro­mânească și propovăduind de­­acum cultura românească, în primul rând partidul național român, va stărui în asigurarea lim­bei românești și libera ei dez­voltare. Apoi reforma electorală care asigură dreptul de vot tuturor cetățenilor de la 21 ani In sus, va fi o condițiune l esen­ți­al­ă în perioada de desvoltare a poporu­lui românesc. Reforma agrară care dă fie­cărui muncitor al pământului, ogorul ce-i lipsea, legând po­porul român și mai mult de țară, aceasta este de asemeni un punct de plecare al activităței de viitor a partidului național român. In ce privește însă deviza de guvernământ ce și-o propune ea este: ocrotirea mulțime­ mui o­primarea ei; întărirea celor slabi și libertatea celor tari întru atât întrucât aceștia nu vor apăsa pe cei slabi“. VINOVAȚII RĂZBOIULUI Națion. 16. — Subcomitetul parlamentar însărcinat cu exa­minarea acțiunea pașnice a lui Wilson, va primi Marțea viitoare un raport formulat pe baza ac­telor ministerului de externe. Se va decide în urmă, care anume martori vor fi ascultați. Proba­­bil că cel dintâi martor intero­gat va fi contele Bernsdorff. Telegrame din Străinătate PROGRAMUL NOULUI GU­VERN UCRAINIAN Lyon. 16. — Ziarul Nouvelles Européenes află din Varșovia că programul noului guvern u­­crainian cuprinde, pe lângă re­cunoașterea­ a­bsolută a dreptu­rilor minorităților, exproprierea marei proprietăți și convocarea constituantei, care va fi aleasă pe baze foarte democratice. La­ manifestul său, preșe­dintele consiluirui de miniștri, Slavinski, declară că guver­nul va pedepsi cu moartea pe oricine va atâta populara la prograrmuri, omoruri și jafuri. AMERICA CONTRA OCU­­PAREI FIRMEI DE TRUPE ITALIENE Nation. 16. — După New York Sun, delegația americană, de pace nu aderă, la soluțiunea pro­pusă cu privire la chestiunea Fiumei, după care Fiume va trebui ocupat de către trupe re­gulate italiene. După ziarul Times Titleri s'a declarat dispus a face concesiuni extreme. ALIAȚII CER GERMANIEI VAPOARELE ÎNSTREM­­­ATE Lyon. 16. — Consiliul suprem în ședința de Miercuri de sub preșidenția d-lui Clemenceau, a aprobat proectul notei ce se va adresa Germaniei prin care se cere remiterea tuturor vapoare­lor germane cedate în timpul războiului diferitelor societăți olandeze și cari se află aeram în porturile germane. PARTICIPAREA NEU­TRI­LOR LA LIGA NAȚIUNI­­LOR Lyon. 16. — Consiliul suprem a aprobat textul notificărilor ce se vor adresa neutrilor ca să adere la pactul Ligii națiunilor. DESCOPERIREA UNEI A­­SOCIATII SPARTAKISTE IN MECKLENBURG Nauen. 16­ — La Mecklenmburg trupele guvernamentale au operat arestări în întrunirea spartakistă compusă din participanți din Me­­cklemburg, Bremmen și Lübeck Printre cei arestați se află doi ruși din Kiev și Rigă. La perche­ziția ce li s’a făcut s’au găsit bo­gat material compromițător și ar­me. SOCIALIȘTII POLONI CER ÎNCETAREA RĂZBOIULUI IN RĂSĂRIT Nauon. 15. — Din Varșovia se anunță, că în ultima ședin­ță a consiliului de miniștri po­loni, s’ar fi cerut de către socialiști încetarea războiului în răsărit. S’a indicat că Pu­terile Antantei nu ara ajutat­ pe polonezi în lupta contra bolșevismului, nici chiar prin livrarea materialului de răz­boi neapărat necesar. . Mișmașuri La o expoziție agricolă. Prezidentul ia cuvântul: ___ Ca uraui care !de douăzeci de ani reprezintă în acest ju­deț rasele bovine și porcine, dinți-am­ voe, domnilor.... —, Bravo ! S’auzim! — Cum v‘am spus, domnilor, în tot județul rasa bovină n‘are un reprezentant mai autorizat... ___ Așa e! Foarte bine! Să trăiască ! * O fată spune unei rude care venise să vadă pe mama ei. — Nu face s­gomot, nene, că mama a născut ori — Bine, dragă, dar pai­‘că știam că tatăl tău lipsește de vreo doi ani. __ Or asta n‘are nici o impor­tanță răspunse tânăra; ne scrie­ în fiecare lună. C on.A sfăbtuiIi*eai dela clubul conservator-nationalist — D. Take Ionescu arată criza guvernamentală din ultimul timp și propune un guvern Maniu — Miercuri seară, s’a ținut la orele 5, consfătra­irea săptămâ­nală,­­la clubul conserv­ator­­r naționalist, sub președinția d -l­u­i Take Ionescu. Asistența a fost soat­ta m­i­nier­eân D. D. Take­ Ionescu a arătat c­u nou asupra cui cade răspun­derea si­tuațiunei care s’a­ŭ re­iat azi României. Privitor la încercările de a se forma un guvern Mani, d. Take Ionescu a d ©eterat urmă­toarele : D. Mania nu a fost însărci­nat în mod oficial să formeze cabinetul Pe când mă gândeam la ati­tudinea noastră față de minis­­terul Râmniceanu, care desi­gur nu era minister constitu­ționali, am primit inveațiunea pentru o audiență la Palat. Pe care n’o cerusem. Așa de puțin știam că va cădea, combinaț munea Manoles­­c m-Râmnicu aău în­cât mă în­trebam ce să însemneze che­marea Regelui­ Mi s’a vorbit de o combina­ție Maniu. Am­ spus că găsesc excelent un minister Maniu cu ardeleni, și în numele opozi­­ți unei întregi mă declaram sa­tisfăcut. A sosit apoi ?i d. Ma­niu , s’a reluat conversațiunea întreagă. D. Maniu a declarat că deși până acum fusese ad­versar al oricărei idei d­e a compune el vreun guvern în România înainte de Consti­tuantă, acum vede că e dator să primească, însă numai ca două condițiiuni: „Să aibă a­­sen­timen­tul partidelor din ve­chiul regat și al colegilor săi“. Pot să afirm că în aceiași zi, d. Maniu a obținut co masimță­­m­ântul unanim al ardelenilor, și basarabenilor, iar consim­țământul „Li­gei Poporului“ și al partidului nostru îi era de mai înainte dat, și în modul cel mai categoric de mine. Singurul consimțământ care mai lipsea și care era îndoel­­nic, era al partidului liberal D. Ma­niu de atunci n’a mai fost chemat la Palat, iar, a doua zi după amiază, guvernul cu 6 generali depunea jură­­mântul. Acesta este adevărul din care rezultă limpede că numai­­ Brăiloianu a fost acela care a intervenit și împiedicat for­marea unuui minister Maniu- Pentru care motiv ? l p entru că d. Maniu ar fi făcut alegeri libere, pentru că țara s’ar fi pronunțat, pentru că puterea ar fi scăpat din mâna. d-lui Brătianu, iar ministerul cinstr’ei din mâna d-lui AL Constantinescu. _____ Țin să se știe de toți că aveam. O de plină încredere în­tren guvern de ardeleni și basarabeni. Păstrăm și azi încrederea noa­stră neștirbită și socotim că, în ceasul al 12-lea, nici nu există altă soluție ,decât Un minister Maniu, spre a scoate țara din situația tragică în care a fost tărită. Primim­­ deci, oricând ca Sf. Maniu să semmeze un minister constituțional și în acest caz vom merge la alegeri. Partidele și oamenii se vor măsura astfel ca să iasă din urne un parlament adevărat al țârii, in locul parlamentului care se fabrică acum. 1) T. FILME — Bine o fi să ai casă, dar bune sunt și paralele. M’a costat imobi­lul 80­000 lei și mi se oferă 350000. Concluzia: vând casa., A primit oferta de la cafenea, a luat 20.000 lei arvună, a­­ lat dii­tanță și — cu un buchet de flori și o jumătate kilogram de bom­boane Simplon și-a făcut intrarea în camera soției. — Sărută-mă, dragă. Sunt ma­re economist. Am păcălit pe nin]. Am vândut casa ! Toată apa de la lavoar și de la bucătărie n’a putut readuce în fire pe biata femee. Vestea o trăznise. A trebuit să vie doct­o­­rul. — Cum o dregem ? Gândul acesta îl frământa cu atât mai mult, cu cât vedea pe iubita lui tovarășă slăbind pe mă­sură ce s’apropia ziua fatală a ac­tului definitiv. — Evrika î strigă el într’o noapte. A doua zi a făcut ce a făcut și s’a întâlnit, ca din întâmplare, cu un cumnat al cumpărătorului. •— Dar ce ești așa supărat ? îl acostă acesta. — Cum să nu fiu dragă ! Am băgat o grămadă de parale în casă și nu pot să m’aleg cu nimic. E­ grasioasă.—Nevasta suferă de re­umatism .articular, cu chipuri!« până acuma nu-i am încă articu­lar­ Cum plouă vine apa în piv­niță. Mi s’au ,stricat varza, magiu­nul, murăturile, bulionul. Ghetele prind mucegai. Bareml cu ploile din urmă toate­ casa a început să plutească. Cumnatul făcuse ochii mari. Și cum se despărți de vânzător, de te fuga ]a cumpărător. — Bine, nerodule, ce lasă ei­­cumparat ! Și-i spuse toată istoria. — Vezi ? Toate te faci așa­­ sări soția. Altul care nu mai doarme., Ca să se liniștească, își luă i­­nima în dinți și făcu o vizită vân­zătorului, căruia pe departe îi dă­du să înțeleagă că nevasta nu prea e încântată de afacere și o să aibă trai rău în casă­ Cât p’aci să strige vânzătorul: — Ca și mine ! Dar se ținu bine și, cu un gest de supremă generozitate, ex­clamă : — Eu nu vreau să te supăr ! Deși ai putea să pierzi arvuna, ți­ o restitui. Ia-o. Semnează ici că nu mai cumperi. Cu ce ochi se urmărea anul pe alt.nl. ca să mu,și ia vorba înapoi ! Seara au dormit fericiți doi Mr. 1 fați și două femei. — Don José- Iminenta cădere a retrogradului Karnaryan. 16. __ Rezistența bolșevistă descrește din ce în ce. Judenici se află l la porțile Re­trogradului, trupele sale sunt în apropiere de marea jon­cițiune de cale ferată din Gratchina, care se află la 20 până la 25 mile spre sud de oraș și cum rezistența pare a descrește pe măsură ce ofensiva înaintează, se așteaptă că Petro­gradul va cădea in­ primele zile din Noem­­brie. Denikin a făcut mari progrese luând importantul centru de cale ferată și de șosele de pe linia principală spre Moscova. Odată cu căderea altor loca­lități s-au capturat multe tunuri, mari cantități de muniții și mii de prizonieri. Bermaonotî a făcut a doua propunere de armistițiu letoni­lor însă a fost refuzat. Abonamentele la ziarele Universul costă: Lei 60 pe 12 luni Lei 30 pe 6 luni Lei 15 pe 3 luni Veselia Lei 26 pe an, Universul Literar lei 10 pe an. Banii pot fi expediați prin mandat poștal, Banei sau ra trei în plicuri recomandate. Situația actuală a industriei naționale Nu s’a risipit încă bine pâcla războiului și pretutindeni, unde a fost oprită la loc, zădărnicită sau stânjenită, — în afară de țările bântuite de nebunia bolșe­vismului, —­ munca a reînceput, Woitărită și stăruitoare, pentru­ împlinirea golurilor adânci lă­sate de război și pentru așeza­rea unor noui temelii puternice vieței economice. Pretutindeni, în țările prin care războiul a trecut și a lăsat urme, e aceeași trebuință imperioasă de a se organiza cât mai curând cu pu­tință munca și de a se intensi­fica producțiunea. . pe lângă trebuința de a se satisface, fără întârziere, nume­roasele cereri interne, e neapă­rată nevoie să se sporească pro­­ducțiunea pentru export. înlănțuirea inextricabilă a fe­nomenelor economice impune, ca principală condițiune pentru crearea bunei stări generale, or­ganizarea și continuitatea mun­­cei. Munca bine organizată și continuă înlesnește intensifica­rea producțiunei; producțiunea intensă împacă nevoile interne­ ale țărei și contribue la ieftini­rea traiului, prin cantitatea o­­fertei față de cerere; prisosul­ de producțiune, peste necesitățile interne, e destinat exportului, și sporul de export, față de im­port, e o condițiune a creșterei valutei; prin creșterea valutei, putând plăti mai eftin ceea ce se cumpără în străinătate, se crea­­ză o nouă condițiune pentru în­lesnirea și oftinirea traiului înă­untru. Cu alte cuvintei, o bo­gata producțiune, obținută prin organizarea și continuitatea muzicei, asigură, bună­starea generală. Și bună­starea genera­lă va da și Statelor posibilitatea, să facă față sarcinilor obliga­țiunilor lor. Pentru că am vorbit de sarci­nile și obligațiunile ce au Sta­tele, voi aminti, în treacăt, că datoria noastră publică, după război,—sporită cu ceea ce dato­răm Statelor aliate—ca sume îm­prumutate la censul războiului și pentru cumpărături făcute în 1919,— cu împrumuturile in­terne, cu datoria pe care Statul ar urma să o ia asupră­ și pen­tru teritoriile alipite, cu sumele ce vor mai fi necesare pentru reconstruirea căilor de comuni­cație, — va trece, mai m­ult de­cât probabil, la încheerea bilan­țului războiului, peste două­sprezece miliarde lei. * Țările mari industriale, se gră­besc să-și intensifice produc­­țiunea, în vederea asigurărei de­­bușeurilor. E o muncă de în­trecere, care nu îngăduie pier­deri de timp. Avem și noi o industrie na­țională, — încă la începutul ei, e drept, dar de mare însemnă­tate pentru noi, __ menită să pună înn va­loare vinele ’dintre principalele izvoare de bogăție ale țării; ea dă de lucru la mii și mii de brațe și, în raport cu desvoltarea ei, contribuie la pro­pășirea economiei naționale, res­pectiv la înfăptuirea bunei stări generale, dorită de toți. Inainte de război, această industrie era înfloritoare și înfățișa garanții îndestulătoare că se poate des­­volta în condițiuni prielnice, din ce în ce mai îmbucurătoare. Războiul­ a desorganizat-o, costisitoare întreprinderi indus­triale au fo­st distruse sau ri­sipite, capitalurile învestite au suferit pierderi însemnate. Ne găsim ,neram, în­ perioada refacerei noastre economice. Re­facerea e de dorit să fie cât mai grabnică. Cu cât va fi mai neîntârziată, cu cât va fi mai mult obștește folositoare. Ministerul industriei și indu­striașii își dau toate silințele ca refacerea industriei noastre să nu întârzie­. Dar această refa­cere întâmpină greutăți mari: completarea utilajului se face cu greutate, folosi­ndu-se ceea ce se poate găsi deocamdată; ma­teria primă lipsește, brațele de muncă, mai cu seamă cele car­pabile lipsesc, și cele care se­ pot găsi sunt precupețite cu o îndărătnică neînțelegere a îm­prejur­ărillor grele prin care tre­cem și mai avem încă de trecu­tt In perioada de reculegere în care ne găsim, industria noa­stră e înt­r’o situație precară și trăinicia ei, posibilitatea ei de­ desvoltare vor fi grav primejdui­te, dacă pe deoparte toate or­ganele Statului chemate să-I dea sprijinul lor, și pe de altă­ parte muncitorimea, nu vor în­țelege că faptul de a zădărnici­ —fie ori­cât de puțin, și ori­cât de puțin vremelnic — silințele­ ce se cheltuesc pentru organi­zarea producțiunei noastre in­dustriale, e neînchipuit păgubi­tor nu numai industriei, dar și mu­ncitorimei și populațiunei consumatoare și Statului. * Sunt încă multe instalațiuni industriale în ruină. Greutățile ce întâmpină refacerea industri­ei, agitațiunile și pretențiunile__ fără chibzuință și contrarii ce­lui mai redus simț de prevedere, —fac ca mulți dintre industriași să se întrebe, cu drept cuvânt, de vor mai putea menține între­prinderile lor. Perspectivele sunt, într’adevăr alarmante: re­facerea foarte costisitoare a în­treprinderilor industriale, scum­­perea materiei prime, scumpe­­rea mânei de lucru, în multe cazuri lipsa priceperii și a con­știința datoriei din partea lucră­toril­or, întreruperile dese ale lu­crului vor pune, neîndoios, in­dustria națională în imposibili­­tate de a lupta cu concurența străină, care ar putea-o paraliza. Ca urmare, muncitorimea e a­­menințată să se găsească, în­tr’o bună zi, fără lucru. Pentru­ „că, e, inadmisibil, sănătos ju­decând că o întreprindere in­dustrială își poate permite luxul să cheltuiască ori­cât, fără nici­ o socoteală, cătând aiurea mij­loacele de existență pe care pro­­ducțiunea ei nu i le poate da. Situațiunea e mult mai gravă decât poate părea, privind-o în treacăt. Acum, când e mai ne­cesară ca ori­când încurajarea ei, ea de abia poate face față greutăților ce are de suportat. Din partea Statului e nece­sară mai multă grabă în satis­facerea nevoilor industriei, o mai grabnică reorganizare a mijloacelor de transport­, și mai multă celeritate, în formalis­mul ce întârzie refacerea i­n­­stalațiunilor și procurarea mate­ri­alel­or. Din partea muncitorimei e­ste dorit și-i așteptat a o mai frui­m'OÎL«&, în fiul Otronfl n, --­,---­­ «-© xutuim care-l are în reclădirea econo­miei naționale. Pretențiunile e­­xagerate primejdui­esc industria, care de abia se reculege, pri­­mejduie­sc ziua de mâine a mun­­citorimei, — nu-i prudent să-și taie cineva craca­de. s sub pi­cioare, — și, cel puțin nu în­­tresnesc, traiul, ș­i 'Politica maritală nu co­n­sistă de­cât în Permanenta ex­plicare a trei [UNK] principii cari trebuesc să fie sufletul purtă­rii. Primul este să nu crezi nici­odată ce spune [UNK] fem­eea: al doilea, să califi totdeauna spi­ritul faptelor sale, nu să ie iei ad literam; și al treilea, să nu ai fi că femeea nu e nici­odată mai f­arclivă de­cât a­­tunci când tace și nu lucrează nici­odată cu mai multă ener­gie de­cât atunei când e in, repaos. — Balzac. Amintiri din bătăl­ia de la Porumbacu Un călugăr comandant de regiment.—Dezgroparea osemin­telor.—Cine este arhimandritul Șerbănescu.—O propunere In ziua de 18 Septembrie 1916 după datele publicate în lucra­rea istorică „România în tim­pul războiului 1916—1918“ — se aflau concentrate numeroase trupe de atac germane și austro-ungare, lângă Sibiu, sub comanda genera­lului german Erich v. Falkenhayn, care aveau ordinul să încercuiască corpul român de Olt. Lovitura principală trebuia da­tă­ cu repeziciune, înainte ca ar­mata II-a să poată ajuta corpul român de Olt, comandat de gene­ralul Ioan Popovici. Bătălia de la Sibiu a început la 13 Septembrie. După lupte aprige, corpul alpin al lui Kraft v. Delmensingen, re­ușise să se strecoare în munți și să ajungă la eșirea defileului Tur­­nu Roșu, pe când alte trupe ger­mane se interpusese. intre aripa extremă stângă a armatei II-a ro­mână, și trupele române de la a­­ripa dreaptă ,a corpului de Olt, de-alungul văii Oltului, cu scopul de a completa manevra de încer­cuire. După trei zile de lupte, trupele române, strânse de aproape de un­­ dușman superior în număr și pie­se de artilerie, se retrăgeau, în condițiuni dramatice, prin defileu și munții din dreapta Oltului. A­­tunci s’a dat ordin diviziei IV (din armata II) să atace trupele dușmane ce ocupau linia Glimbo­­ca-Sărata,Porumbacu de jos și Porumbacu de sus, cu scopul de a veni în ajutorul corpului de Olt, amenințat cu încercuirea și dis­trugerea. Acest fapt a determinat bătălia de la Porumbacu care s’a sfârțit printr’o vicorie a noastră. Trupe­le acestei divizii, comandate de generalul Simionescu Grigore au atacat cu furie pe inamic și au reușit să-l scoată prin lupte la ba­ionetă din localitățile Sărata, Glimboca, precum și din Porum­­bacele, asvârlindu-l dincolo de Racovița.* In timpul bătăliei de la Porum­­­bacu s’a înregistrat un fapt demn de amintit [UNK] Preotul regimentului 21 de in­fanterie. în partea întâia a cam­paniei, deci în bătălia de la Po­rumbacu a fost un călugăr modest din mănăstirea Cernica­ — arhi­mandritul Iustin Șerbănescu. El s’a achitat în mod strălucit de în­­datorirea In timpul luptelor el a stat în tranșee și a îmbărbătat pe sol­dați. Totdeauna în primele rân­duri, cot la cot cu soldații, călu­gărul Șerbănescu a dat dovadă de deroism, disprețuind moartea, în­­fruntând­ cu prețul jertfei v’eței »ale focul, suportând cu deplin cu­raj și demnitate, ca­ un adevărat .«**«*. toate greutățile luptei. " „ In toiul bătăliei, căzând ofițerii, călugărul Șerbănescu, luând cru­­cea­ în mână, s’a pus în capul u­­nei coloane de atac și adresând-se ostașilor le-a spus că misiunea lor este să meargă înainte, tot îna­­inte, până când dușmanul va fi sdrobit! Un adevărat delir a cu­prins trupa la auzul cuvintelor înflăcărate ale călugăruluire­, ■ rou. Năprasnic au pornit ostașii noștri la atac și mare a fost sur­prinderea în rândurile infanteriei austro-ungare, când s’au pomenit în fața lor cu o unitate româ­nească, în frunte cu un călugăr, care în loc de armă, purta o cruce în mână. Călugărul a fost luat apoi pri­zonier de germani, dar a reușit să scape din Mâinile lor. El s’a stre­curat prin liniile dușmane și după ce a rătăcit zile și nopți întregi prin păduri, hrănindu-se cu frun­ze, a putut să ajungă iar în rând­urile oștirei noastre. Este interesant de amintit că arh­imandritul, Justin Șerbănescu a fost sergent,m­aj­or și simțindu­­se atras către viața călugărească — fiind pătruns de simțământul v" " ' r V ^«ir­religios — el s­’a călugărit la mă­­iestirea Cernica. Nu a uitat însă nici­odată os­tașii. A slujit, în timp de pace, ca preot, la reg. 21 inf. Cu regimentul „lui’’ a plecat în 1918 în Bulgaria și cum ,a isbucnit războiul în Au­gust 1916, a cerut să urmeze regi­mentul oriunde va fi chemat. Pentru faptele lui glorioase, pentru atitudinea lui demnă, mo­destul slujitor al bisericei și în­­flăcăratul călugăr­ oștean a fost decorat cu mai multe ordine mili­tare române. Guvernul francez a distins și el­­ pe archimandrite! Justin Șerbă­nescu cu o decorațiune militară. * Cu prilejul solemnității de la Porumbacu (5 octombrie 1619)__ despr­e care ne-am ocupat — nu se putea să lipsească și călugărul nostru. El a vorbit frumos de e­­roismul soldaților noștri și cu drag a fost ascultat­ de către toți cei prezenți la acea patriotică și înălțătoare sărbătoare­ a eroismu­lui românesc.­­In cursul lunii Septembrie a. c. s’au dezgropat osemintele oș­tenilor noștri căzuți pentru patrie, în bătălia de la Porumbacu, care apoi au fost reînhumate în cimi­tirele satelor din împrejurimi. La dezgroparea osemintelor a partici­pat și arhimandritul Șerbănescu. El a găsit acolo câteva interesante și pioase documente. Intre altele a găsit un ordin de chemare al soldatului GEORGESCU M.­AN­DREI din reg. Mihai i Viteazul Nr. 6. contingentul 1910; un bilet liberat de prefectura poliției Capi­talei pentru circulația trăsurei de piață nr. 886; un bilet de cir­culație liberă cu data de 21/VII 1916; și câteva bancnote de 20 și 5 lei (fragmente), aparținând a­­celui erou. "Lângă osemintele colonelului Iacobini, a găsit suma de 43 lei în argint, pe care arhimandritul Șerbănescu a împărțit-o gropari­lor, reținând, ca amintire, o piesă de 2 lei. La mormântul unui plotonier și a unui sergent, s’au găsit armele cu care aceștia au luptat Ele se găsesc azi depuse­ în piramidă P­ cimitirul din Sărata. Lângă osemintele plutonierului Marinescu din reg. Mihai­ Viteazul Nr. 6 (care a locuit în str. Sf. Spi­­ridon, în București) s’a găsit sa­­bia lui. Actele și bancnotele, cari au aparținut soldatului Georgescu M­ândrei, au fost depuse de arhi­mandritul Șerbănescu, la redacția noastră și­ ]e ținem la dispoziția familiei acelui erou, sau a ministe­ru­lui de război. In această privință avem de cu o propunere Cum ministerului de război a organizat o expoziția, care va fi transformată în muie zeu, el ar trebui să strângă toate aceste pioase amintiri. Armele de la Sărata, ca și cele ce se vor găsi în diferite părți, unde au avut loc bătălii, ar fi de dorit să fie aduse la acel muzeu și orânduite cu ie­­dicatiile cuvenite. Citiți „VESELIA“ cel mai răspândit și mai amuzant === ziar umoristic din țară

Next