Universul, noiembrie 1919 (Anul 37, nr. 339-349)

1919-11-08 / nr. 344

De ce să rămânem mici? Moravurile noastre Politice nu s’au distins nici­odată prin măsura acuzațiunilor, lealita­tea luptei, moderațiunea tonu­lui și decența formei. S’a zis cu drept cuvânt că, între nor­mele din care se poate judeca civilizațiunea unei societăți, respectarea adversarului in­tră cu un coeficient important- Aceasta nu s’a știut în vechea Românie- Rând Pe rând, învi­novățirile cele mai g­­ave s’au oprit pe capetele oamenilor ceor mai valoroși. Sunt anume clișee—cum e cel de trădare — doboare nimeni n’a scăpat. Cu cât cineva era mai sus din punctul de vedere al servicii­lor aduse patriei, cu atât era un trădător mai mare. Dacă s'ar apuca un străin să facă „sub acest raport, o antologie a discursiunilor e­ articolelor de ziare din ultimele decenii» sar alege cu un tablou peni­bil, în care figurile cele mai luminoase de fapt, s’ar prezen­ta într’o desăvârșită întuneci­me morală. Dacă în alte privințe am crezut că după revoluția ma­re in­ război va urma o reactio­ns, o îndreptare, o purificare, dacă, multe din România veche speram să se oprească la 1916, mărturisim că asupra moravu­rilor politice nu mergeam cu iluziile Până acolo în­cât să le Socotim dintr’odată desființa­te, fiindcă în materie de de­prinderi înrădăcinate , idealul apropiat este o tranziție de a­­meliorare. De aceea nu ne-au surprins proporțiile dușmă­niilor din perioada electorală, cu tot cortegiul lor de rechizi­torii, condamnări ocazionale, documente, facsimile, conclu­zii spăimântătoare — teatru de ..guignol“. Insă ne-am înșelat asupra u­­nui punct- Am crezut un m­­­ment că arena acestor lupte va fi limitată, că ocările nu vor avea un ecou mai larg de­cât. ♦­ra permis. Cel putin s’ar fi putut spune că aceste violente des­gustătoare sunt simple mijloace la­ cari recurg parti­dele, grupările. “Imrsottant-S- tile izolate, în întrecerea—­nu d­e a acapara resursele țării, ci de a-i aduce maximum de servicii. Ar fi fost o idee care s’ar fi putut susține până la un punct, mai ales față de cei cari nu cunosc, lucrurile în a­­dâncul lor. Nu credeam însă că noroiul va fi aruncat peste graniță, ca săi vază și cei de afară. Căci în momentele când asociațiunile politice explică neînțelegerile lor prin dorința de a obține cât mai mult de la străini, nuntea cea mai simplă spune că prima datorie este să ne înfățișăm mai bine» nu mai rău de­cât suntem în realitate, și să dăm impresia unui popor care în adevăr merită »Cre­dere, sprijin, încurajare, nu neîncredere, nepăsare» dispreț. Or, pot să producă impresie bună articole ca cel publicat zilele din urmă, în prima pagi­nă a lui „Le Temps“, unul din cele mai importante organe mondiale, în care, sub forma unei corespondențe din Bucu­rești, s’adu­ce­ generalului Ave­resen învinuirea c’a pacti­zat cu inamicul nostru și al Alaților? Rostul coresponden­ței nu este greu de înțeles» căci se reproduce și un „docu­ment“ în care numele d-lui Lupu Costake are menirea să dea seriozitate acuzațiunei- Ziarul „Le Temps“, invitat să deschidă coloanele unor lu­cruri mărunte, manifestari de criză electorală, mai ales a­­tunci când cititorii săi nu pot găsi și răspunsul celui atacat: iată la ce nu ne așteptam-Neapărat că asemenea pu­blicații nu pot aduce celui vi­­zat atâta rău, cât poate aduce târji. Când ești încă în tratări cu Aliații, nu e un argument în plus afirmarea întovărășită de sforțări de a produce docu­mente, că generalul care a co­mandat una din armate, care a fost prim-ministru într’un moment grav și e azi șeful u­­nui partid, s’a rostit și a lucrat pentru inamicul comun ? Aceasta, n’o spunem pentru că e vorba de generalul Ave­resen. La fel am judeca dacă în locul său ar fi d. Ion Bră­­tianu, d- Take Ionescu sau alt om, din știrbirea, autorității căruia România n’ar putea, de­cât să piardă, și credem că bu­nul simț și patriotismul nu pot duce la altă concluzie-Țara s’a mărit. De ce să ră­mânem tot mici î ne IMP373T, câștigurile de război în Anglia a Anglia­ se manifestă un cu­­z foarte pronunțat pentru sta­rea unui impozit pe câștiguri­le război. Ziarul „Daily Express’’, ce a sosit cu ultima poștă, face o propagandă spre a determina tunul englez să vie cu un pro­­do lege pentru impunerea la iozife asupra câștigurilor de boi, pe toți aceia cari, din di. ?e speculațîuni, au putut rea.­er­o: me câștiguri de pe urma totului. ,a inițiativa luată de sus men­­tatul ziar s’au asociat major l­­­a ziarelor engleze și cu tot, cer să se facă­ „Dreptate»’. 'ri­sa justifică acest impozit, tâind că poporul englez nu te rămâne indiferent la vede­re deo parte a mormintelor franța ce cuprind corpurile ilor englezi morți pe câmpul luptă, pentru patrie, iar pe de­i în Anglia atâtea persoane •ogSț­­te, cari, nu numai că nu a­ făcut nici o datorie pentru fie dar nici nu au avut să su­c u­n mic de consecințele văz­­ului, se pare că guvernul englez e atât­­ă la o dispoziție în a­­stă­ privință Ordont astfu­ pentru facerea semănătu­rilor în Bucovina In vederea arăturilor și semă­­căturilor de toa­mnă, s’a dat în Bucovina o ordonanță, in care se cere cultivarea pămân­tului în măsura cea mai lar­gă. Comisiinle agrare locale vor purta grija ca, toate tere­nurile cultivabie să fie lucra­­te și semănate, având o largă libertate de a proceda­ cum vor crede de cuviință. Toți acei caz­ nu vor lucră și semăna terenurile declarate cultivable, apoi contrave­nienții­­ dispozițiunilor din or­donanță vor fi pedepsiți din partea prefecturilor cu o a­­mendă până la 20 000 de coroa­ne sau închisoare până la 6­­nul. Relațiunile anglo-persane Horsea. 5. — La banchetul dat ic , onoarea șahului Persiei­ la­­ juildhall, primarul Londrei a ți­mit un lung discurs în care a arâtat legăturile între aceste două fie și ajutorul ce Anglia îl va da statului persan. Svon­tendențios Răuvoitori au răspândit svo­­nul că guvernul francez împie­dică plecarea în sosirea trenuri­lor cu mărfuri din Franța spre a îndestula România, în scopul de a face presiuni asupra guver­nului român in anumite ches­tiuni. Suntem, autorizați a rda cea mai completă desmințire aces­tor svonuri cari sunt opera unor interesați și putem afirma că se depun toate stăruințele în Fran­ța pentru ca țara noastră să fie cât mai repede îndestulată cu cele ce are de lipsă, — dar dacă mărfurile nu sosesc nu este deci vina guvernului francez sau a funcționarilor săi. Sunt trenuri întregi, câteva sute de vagoane cu mărfuri cari sunt oprite pe teritoriul sârbesc de guvernul sârbesc din cauza încă­pendinte intre țara noastră, și Serbia, iar altele, cari sunt oprite pe terito­riul nostru prin diferite gări si nu pot sosi din cauza vncuriei de la căile ferate care pretextează, că nu are cărbuni pentru loco­­motive. Ba ce este si ai trist, în nu­mele comercianților cari au mărfuri expuse stricăciune­ în acele trenuri, s'au oferit direc­­țiunei c. f. r. cărbuni necesari pentru aducerea acelor trenuri in Capitală, dar oferta a fost res­pinsă. In acelaș timp însă tre­nuri cu jucării, păpuși, etc., dela Viena găsesc combustibil pentru a sosi, iar ode cu lucruri de îm­brăcăminte... Mai este nevoie spre a vedea că svonul răspândit este tendențios si care li este ori­gina ? IM JURUL împrumutului oferit de belgieni Situația in privința împru­mutului de 200 milioane­­ lei, ~ propus de un consorțiu de bănci belgo - argentinian. — sunt contra­di­ctorii. Se pare, că împrumutul va fi acceptat. Ce vom da în sch­im­b? Cerea­le? Traversele de stejar cerute de consorțiul respectiv? Nu se știe nimic precis. Fapt cert este că, oficial, îm­prumutul se consideră accep­tabil și că, din suma de 200 milioane lai» ministerul de in­dustrie și comerț a și hotărât — de­sigur, în principiu? — ca 80 milioane să fie date pentru refacerea industriei, respectiv pentru cumpărarea de materi­ale, mașini, etc. PRIMA ÎNTRUNIRE a consiliului Ligei Națiunilor Lyon. 6. __ Consiliul suprem aliat a hotărât ca prima întru­nire a consiliului Ligii națiuni­lor, care se va ocupa cu măsu­rile în vederea aplicării tratatu­lui de la Versailles, să se țină la Paris. Consiliul trebue convocat de Wilison. Acum câteva zile, consiliul suprem a supus președintelui Wilson un proiect de convocare a consiliului Ligii națiunilor pentru locul, ziua și ora când se va face schimbul ratificărilor tratatului. Se așteaptă răspunslul lui Wilson. Regimul exportului în Iugo­slavia Karnarvon. 5. — Din Belgrad: Următoarele deriziuni au fost luate în consiliul de miniștri ți­­nut în Octombrie : 1) Traficul și exportul cerealelor va fi liber : 2) Exportul cerealelor, porumbului, orzului, ovăzului este permis ne­ cerându-se o licență specială afa­ră de cantități care trec de 200 mii vagoane. 3) Taxa de export va fi fixată ulterior, totuși se va plăti o taxă după tarif care va fi de asemenea stabilită. Pentru po­rumb, făină toate calitățile de grâu, cărnuri și alte materii in­clusiv stocurile alimentare, nu va fi nevoie a se plăti taxă vamală Trimiterea de mici pachete cu a­­limente, adresate iugo­slavilor, este permisă, însă se va cere o permisiune specială de export pentru ele. Toate permisele de ex­port, liberate mai înainte, sunt anulate. Telegrama lucrătorilor mineri unguri către comandamentul suprem militar român din Budapesta ,.In numele lucrătorilor de mi­ne de cărbuni din Tababamia, societate pe­­ acțiuni, ,ne adresăm comandamentului suprem român de a detașa o unitate din trupele de ocupațiune românești la mine­le noastre. Provizia de cărbuni depinde de producția minelor noa­stre. Lucrătorii acestor mine vo­­iesc să lucreze din toată puterea ca să obțină cantitatea necesară zilnică de cărbuni Ofițerii și jan­­darmii unguri aflători în acest te­ritoriu comit cele mai sângeroase atrocități față de lucrători, iri­­tându-i prin aceasta. Noi predăm pe cei cari au comis crima, dar suntem datori de a cere apărare pentru sutele de nevinovați și a. C-mr-»*-î-fT î t­ mrvfl r-‘n/ro„An * V* o-l V*i3# Având în vede întâmplarea din 6 Septembrie cu care ocaziune au fost 9 morți 25 răniți grav, suntem siliți a cere aceasta pen­­tru ca să evităm o catastrofă fi­ind spiritele iritate, întâmplările acestea îngreunează lucrarea căr­bunilor, de aceea rugăm de a pu­ne teritoriul nostru de mine sub o astfel de pază, în­cât să avem în­­credere, că nu vor mai fi urmăriți lucrătorii nevinovați, asigurându- se ordinea și liniștea lor. Rugându-vă de intervenție grabnică. Cu deosebită stimă Gola Ven­del Fabian István, Varga Elek, Fofos­ Iosef, Varga Mihali, Mas­­talin Ferentz, Butza Gyula Studenții români in Anglia Relativ l­a cele publicate de noi deunări sub titlul „Situația studenților români în Anglia“ ni se comunică, din sursă auto­rizată, engleză, că nu există nici o rea voință din partea Angliei față de studenții români și că numai aglomerația seriilor de studenți întârziați cu studiile, care anul­ acesta a fost așa de m­a­re în­cât la universitatea din Oxford, care poate primi cel mult 600 studenți .anual, s-au prezen­tat anul acesta 4­000, a fost cau­za de.ș­i a dat preferință studen­ților englezi. Studenții români preferă uni­versitatea din Londra și evită pe cele din provincie, ca: Birmin­gham, etc., unde aglomerația m* este așa de m­are și unde ar pu­tea fi mai ușor primiți. Ni se asigură, că ministrul Ang­li­ei la București cât și mi­nisterul nostru de culte au luat măsurile necesare ca, pe viitor, studenții români să nu mai în­tâmpine asemenea­ dificultăți în Anglia. Citiți -„VESELIA cel mai răspândit și mai amuzant trap umoristifi dia^ri O nouă notă a Conferinței de pace adresată României Reprezentanței Aliaților no­ștri au remis (Uni prim.m­inni­stru Văitoianu, în numele Conferinței­­ de pace, o nouă notă adresată României. v). Din cercurile competente di­plomatice, credem a ști că Con­ferința de pace comunică reaua impresie pe care a fă­cut-o faptul că d. general Coandă, noul delegat al Româ­­­niei la Conferință, n’a adus d­a partea guvernului românesc «iei un răspuns la ultima notă adresată, deși prin această notă guvernau; român i se a­­trăgea serios atențiunea asu­­­­pra neîntârzierei răspunsului. Conferința de pace atrage încă odată amical atenția Ro­mâniei și-și exprimă dorința formală ca în răspunsul asupra punctelor cuprinse în ultima notă să fie dată cât mai nein­­târziat, situația din Ungaria având nevoe de o grabnică re­­zolvire în interesul siguranței Europei centrale. • Nu e cdtait de puțin de mi­rare că­ Consiliul suprem a fost rău impresionat de faptul că nu a primit răspuns la nota din 12 octombrie: împrejurarea că guvernul nos­tru victual are mandatul limitat de a prezida alegerile parlamen­tare și nimic altceva, nu poveste de loc Consiliul suprem. Ce va face guvernul față cu noua notă, e imposibil de prevă­zut DISCURSUL MINISTRULUI ITALIEI la banchetul oferit de ministrul de război român La banchetul dat Marți seara la hoțul Boulevard de d. general Rășcanu, ministru de război, mi­­nistrului Italiei și ofițerilor ia­­lieni. Cu ocazia serbării victoriei italiene, d. ministru al Italiei a rostit următorul discurs : 1.Dacă ceva ar fi putut atinge inima italienilor care sunt de fa­­ță, mai mult încă de­cât pârtiei, parea cordială la serbările de di­­m­­ineață, mai mult de­cât pavoa­­zarea spontană, a orașului, a­­ceasta ar fi cuvintele calde pline de simpatie a ministrului de răz­­boi. Demonstrațiile de astăzi dau o probă nouă despre legăturile care unesc Italia și România. E­ șlte din același neam, hrănite cu aceleași tradiții aceste dou­ă na­țiuni sunt încă și mai strâns a­­propiate prin amintirile comune ale războiului eroic, și ale victorii glorioase. In viitor vom vorbi mai­­ puțin de legionarii pe care Roma îi trimetea în Dacia Traiana și mai mult de legionarii român­i­ pe care Italia La luat­ prizoni' război,­­victima"”âî­" tiflei " servAi­ dini și pe care La redat României ca oameni liberi și bravi soldați, (aplauze). Paralelismul în istorie, comu­­nitatea de interese și vederi sunt bătătoare la ochi. Italia și Româ­nia au aparținut aceluiași sis­tem de­­ alianță, atunci când ele au gândit că acest sistem ar con­­tribui să asigure pacea lumei. Ele au eșit în ziua când au văzut că acest sistem tindea la o egemo­­nie de violentă. România și Italia au in­trat de bună voie în război, pen­tru a se așeza nu de partea­ celui mai tare, dar de partea unde erau Belgia martiră. Serbia eroică, Franța,­de partea unde se așeza­se libera Anglie și unde trebuia să se rânduiască marea democrație de peste ocean de partea unde se dedea lupta pentru justiție și li­bertate: justiția și libertatea care intru cât ne privește trebuiau să se aplice la liberarea fraților noștri încovoiați sub jugul străin. Italia intrând în război a sal­vat cauza Antantei în momentul când Rusia începea să se încon­­voarfe. Aparițiunea­ frumoaselor dv. diviziuni române pe culmea Carpaților, a contribuit, de­sigur ca să salveze eroica cetate a Ver­­dunului. Câte acte eroice și câte sacrificii înainte de a ajunge la visterie. Noi am intrat cei dintâi în război și a­m fost nevoiți de la­ în­ceput­ chiar sa luptăm in contra inamicilor puternic­i și bravi în­­tărit in fortificații ina nlp­turale. In asaltul dat bastioanelor din­ Al­pi și Carso. Italia a sacrificat viața a o jumătate milion din co­­piii săi. Un milion de soldați și-au vărsat sângele în luptă. Noi am dus războiul pe înălțimi unde numai alpiniștii îndrăzneau să înainteze. Noi am așezat tunuri de calibru mare în cuiburile de vulturi ai munților Dolomiți. După surprinderea de la Caporetto, Ita­lia s’a recules în grabă și un zid omenesc a oprit pe Grappa și Pia­­ve: moderna invazia a barbarilor. După frumoasa dv. apărare din Carpați, armata dv .a îndeplinit această retragere miraculoasă plină de acte eroice și sacrificii, care vor rămâne nemuritoare în istorie. Lupta pas cu pas, soldați care mureau din cauza rănilor, a foamei, a oboselei, și cari totuși nu depuneau armele. Și inamicul a trebuit să recunoască valoarea română și să înțeleagă la Siret strigătul bravului dorobanț: ,,Pe aici nu se trece!”. (Vii aplauze). Cunoaștem gloriile ofensivei de la Mărăști și eroica apărare de la Mărășești. Cunoaștem suferin­țele dv. îngrozitoare: Foametea, bolile care veneau să se adaoge cu durerea și la lipsa de toate mij­­loacele. In aceste momente teri­bile poporul român și poporul i­talian au avut norocul suprem să aibă în suveranii lor adevăratul exponent al sufletului național, Majestatea Sa Regele Ferdinand și Majestatea Sa Regele Viptoe Emanuel, de la început in frun­­tea popoarelor lor primii sildați­­«I «Riffiului pendență, au știut să fie ceva mai mult: au fost în momente de sacrificii și de durere forța cre­dinței, ,a încredere! și a speranței, (aplauze). Și reluarea a sosit .Din nou ați aruncat în învălmușeală diviziu­nile dv. miraculos reorganizate pe când noi luam ofensiva decisivă in contra inamicului, a cărei po­sibilitate de ofensivă am înfrân­t-o în bătălia de la Piave. Intr'o săptămână miracolul era îndepli­nit. Pământul sfânt al patriei ere­ eliberat. Trieste și Trentino ocu­­­pate și armata ungară constrânsă la armistițiu. Lupta de la Vitto­­rio Veneto, armistițiul de la Viile Ciusti, marchează sfârșitul mari ar­chie­ dtualiste și liberarea popoa­­relor oprimate. Inamicul nostri­ principal era afară din luptă, cau­­za imperiilor centrale era pierdu­tă. Acvilele romane acvila Cr­­paților și acvila de Savoia înfrân­­sese pentru totdeuna vulturul cu doă capete—simbolul monstruos al unui regim învechit Eroii în răz­­boi, deciși în adversitate, popoa­rele n­astxv deja au fost moderate. in victorie, și așteptăm încă sub datori definirea aspirațiunilor noastre. Popoarele nu sunt mari numai prin forța lor și prin gesturile lor, ele sunt mari și prin mări­mea sentimentelor și ideilor care ne însuflețesc. Conștienți da drep­tatea cauzei noastre, puterniciți prin drepturile noastre, privim cu încredere viitorul. Ne întoar­cem ca să ne închinăm foarte cucernic în fața morților noștri, spre a prinde din nou puteri, în amintirea mărirei trecute și presente a rasei noastre, spre a ne reculege în religia patriei noastre. Apoi vom relua cu o nouă energie calea progresului.In dezvoltarea pacifică a întregilor noi nistre forțe și energii, în des­­voltarea socială întotdeauna mai liberă, călăuziți de suveranii noștri moderni și luminați, vom găsi încă, în solidaritatea italo­­română, desigur forțe prețioase pentru mărirea țărei noastre“, împreună cu amiralul Chelot­­ti, cu generalul­ Ferigo, cu ofițe­rii de pe Mare și uscat aci pre­zenți, beau pentru mărirea Ro­mâniei, pentru Majestatea Sa Regele Ferdinand, soldat erou și Prinț luminat, pentru grațioasa sa Majestate Regina Maria, pentru gloria armatei române, pentru marina română, pentru prosperitatea poporului român eroic și laborios, fratele nostru­, și rezum toate urările pe care le facem din toată inima în strigă­tul care v-a condus la victorie și la glorie, și care vă va conduce către un viitor și mai strălucit: Trăiască R­omânia­ Mare. (A­­plauze, urale). Mișcarea diplomatică din Austrb Lyon, 6. — Din Viena se a­­nunță următoarea mișcare în diplomația austriacă : d. Franz, ministru la Berna, d. Funder, prim-redactor la Reichspost, ministru pe lângă Vatican, iar deputatul socialist, tiroliez Ab­ram, ministru l­a Roma. Adunarea Generală a Ligii Culturale Membrii Ligii Culturale, Sec­ția București, sunt convocați in adunare generală pe Duminică 23 Noembrie, orele 10 dim., în lo­calul Ligii Culturale, str. Gene­ral Berthelot (fostă Fântânei) nr. L La ordinea zilei: Raportul se­cretarului, darea de seamă a­ ca­sierului, alegerea noului comi­tet al secției București. Toți membrii înscriși pot lua parte la adunare. Spre a putea vota însă vor trebui să­­ fie În­scriși în Ligă de cel puțin 6 luni. Toate celelalte dispozițiuni ale Statutelor se vor aplica și «­ Discursul-program al Il­ lui Clemenceau — Noul amănunte — Lyon, G. — Din Strassburg se anunță: d. Clemenceau și-a ți­nut discursul în mijlocul unui entusiasm de nedescris. Orașul era în sărbătoare. D. Clemenceau a vorbit mai întâi de tratatul de pace, evo­când negocierile de la Versailles. Intre națiuni și dificultățile în­tâmpinate, cari au fost toate am­planate. Primul-ministru a atins gra­­vele probleme de reforme inter­ne, politice și constituționale, pronunțând­u-se pentru o largă desvoltare a libertăților regio­nale și pentru largi reforme sociale. D. Clemenceau a trasat, apoi, programul­ viitoarei Camere: e­­chilibru în buget, asigurarea strictă a aplicării legilor și în­casarea impozitelor. „Trebue pus capăt, a spus d. Clemenceau, nefastelor conflicte dintre capital și muncă, desvol­­­tând mișcarea cooperativă și venind în sprijinul natalității“. D. Clemenceau a încheiat fă­când un apel la muncă. Un incident în Camera comunelor Zilele trecute s-a înregistrat un incident în Camera comu­nelor, cu prilejul discuțiunei restului vaselor de război bri­tanice, în Marea Baltică. Primul lord al amiralităț­ii Walter Long, a recunoscut ca există în Baltica o puternică escadră britanică. Un deputat a strigat: — Năvije de război britanice asasinează pe ruși în acest moment? U­n alt deputat, a întrebat: — Puteți să faceți război fă­ră a consulta Camera? S’a iscat un scandal. Majo­ritatea apoi a râs- Un alt de­putat a strigat: „Va râde bine cine va râde la urmă!“ FILME Domnule redactor. Vă scriu de la doi metri sub pământ, prima ale e cum o fari la dreapta de la capela cimitirului Belu. Scrisoarea, compusă cu două săptămâni înainte de ale­geri, o să vă ajungă cam târziu, din cauză că fosta subterană merge la fel cu cea din fața Ca­sei de Depuneri. Sper însă că so­sirea ei va preceda rezultatele de­finitive, astfel în­cât veți avea prilejul să vă convingeți de serio­­zitatea profeției mele Să ne credeți că noi nu urmă­rim mișcarea politică. Dacă igno­răm întrunirile publice și polemi­cele de presă, o facem ca să ne totalizăm sforțările în vederea celui mai important act politic, singurul care contează la urma urmelor : alegerile. Atunci ,avem glas hotărâtor. Veți recunoaște — rezultatul vă va sili — că daca fizicește nu mai existăm, nu suntem însă morți politicește. Din potrivă, aș putea să afirm că, sub raportul electoral, pe când o grămadă din cei vii sunt morți, noi toți morții suntem vii. Ceva mai mult, de vi­talitatea noastră atârnă succesul guvernelor. Ați crezut în 1911, când minis­­terul marghiloman avu contra lui coaliția liberalilor și conservato­­rilor­­ democrați, că alegerile vor da acestora victoria? Ne uitaserăți pe noi. In aceeași greșală cădeți dacă faceți de astă dată prognosti­curi fără să țineți seamă de fac­­torul determinant A ! poate că în provincie va eși altfel. Nu-mi iau răspunderea. Insă pentru Capitală garantez. Zestrea guvernamentală, de esen­ță funerară, nu suferă înfrângeri. •Ori­cât ar mobiliza partidele, nu vor isbuti să obție o armată de alegători, care nu cunoaște de­­zertări, părăsiri de post călcare de consemn, trădare de la datoria IA vota guvernul. Și apoi, chiar c­a număr, suntem într’o superio­­ritate însemnată? Știți câte cimitire sunt în București ? Cu­­noașteți populația lor, într’o creș­tere progresivă ? Pentru că în provincie este mai redus numă­rul alegătorilor subterani mă în­­doesc că în alte locuri se va egala biruința de la centru. Sentimentul de dreptate însă mă fac« să recunosc că avem un sprijin valoros într’o anume cate­­gorie de cetățeni vii. E vorba de gardiști simpaticii noștri colabo­ratori, fără cari aș putea zice că rolul nostru s’ar reduce la zero. In modul acesta solidaritatea so­cială, stabilindu.se între suprafa­ță și interiorul pământului, ia un caracter de idealitate pe care nici o democrație din lume n’a a­­tins’o. Și fiindcă în Capitală nu­mărul sergenților de stradă e mai mare de­cât­ în alte părți, a­­vem încă un atuu ca să batem recordul și să lăsăm judeteia pe jos. Vă rog să «vedeți dă­ au • ub paradox: la noi vitalitatea elec­torală este în raport direct cu mortalitatea. Să ne vedem sănătoși. * t CARPA IN NAS LI jQafi­on miiaffe.,—, £.($,, io» ■ cum funcționează școlile primare — Ce ne spune un inspector școlar. - Romanul unor ocitațiuni. - Școlile primare n’au bănci, sobe, catedre, table, ferestre, etc.»* O ptimetrie care bate recordul incapacității. — Este peste putință să treci prin ministerul instrucțiunei, dacă ești ziarist, și să nu fii oprit de către organele de control și șefii de serviciu, pentru ca ceasuri întregi să ți se relateze fapte penibile în legătură cu mersul școalelor pri­­mare în țară și mai cu deosebire în Capitala țărei. • „Din 66 școli primare In Bu­curești, nu funcționează decât cel mult 10—12. Le vom închide și pe acestea peste câteva zile. Scriț­i în ziare, deschideți com­­­panie împotriva vrăjmașilor ști­inței de carte. Mergem către a­nalfabetismul complet’», _ iată ce ni se repetă disperat de către toți inspectorii, revizorii, directorii de școli primare, de toți, în sfârșit, cari au în grijă privigherea bu­­nului mers al lor. Relatăm mai jos, sub formă de odisee, declarațiile pe cari un di­stins inspector școlar ni le-a fă­cut, atrăgând atenția publicului nostru, al guvernului și al tutu­­ror oamenilor de bine, asupra pri­­mejdiei către care mergem, pen­tru ca să se ia odată măsuri de îndreptare : „Școlile n’au geamuri, n’au so­be, n’au catedre, n’au bănci. Vân­tul șuieră prin ferestre. Copiii stau întinși pe pântec ca să­­ poată scrie; cei cu dare de mână și-au adus scaunele de acasă. Tablele, pe care se dau explicații, la școa­­lele fericite, cari au câte un ase­­menea exemplar rar, sunt plim­bate cu jumătățile de ceas din clasă în clasă. Clădirile, in bună parte, stau să se dărâme. Și dacă unele școli au câte o sobă — fara avis —, atunci lipsesc lemnele. In asemenea condiții, spre a nu periclita sănătatea copiilor, în­credințați nouă, spre a-i feri de beli epidemice, am închis școalele. Am fi criminali dacă am tolera copiilor să vină la școală, când profitul intelectual este așa mic și când riscul sănătății așa mare. Zadarnice au fost toate inter­vențiile făcute. S’au plâns direc­torii școlilor , primare încă din anul trecut. Au fost adevărate pe­­lerinagii pe str. Spiru Haret, Ne­am plâns, noi inspectorii, mini­­sterului. Comisiuni s’au prezintat primăriei în zeci de rânduri, au arătat pericolul. S’au întocmit re­ferate cari au ajuns până în con­siliile de miniștri... Zadarnice sforțări. Trăim în țara bunului plac, unde totul e permis, afară, de îndeplinirea datoriei Luatu-s’a vreo măsură împo­triva consiliului comunal ? Isgo­­nitu-s’au aceștia cu rușine din locul, pe care nu merită să-l o­­cupe ? ... Nu. Primăria continuă să doarmă. Primarul cască. Ce se pasă d.lor de bunul mers al școalelor prima­­re, de instrucția obligatorie și ne­­cesară vlăstarelor fragede ? Ei își au comisii, încasează diurne, își fac afacerile. Și fiindcă am bătut zadarnic toate căile, am intervenit pe la toate ușile și urechile oficiale, ne adresăm de astădată presei și marelui public. Facem apel la e 1 ca să apuce solid de urechi pe cei ce nu-și fac datoria, dacă nu vor ca noaptea analfabetismului să se întindă pe fiecre minut, sau să nu se primejduiască sănăta­tea copiilor. Cerem ca presa să facă o an­­chetă. Vor eși la iveală lucruri grozave. Se vor vedea căni, livrate zilele trecute de primărie, cari sunt mai spurcate, mai murdare decât dacă s’ar fi scos din gunoi, va afla că abia săptămâna din urmă s’au ținut licitații pentru sobe, banci și lemne de foc, etc. Și se vor mai afla și alte multe lucruri Să nu se spună că sunt timpuri grele și că materiale lipsesc. N’are decât, cine va voi să viziteze școa­lele evreești, evanghelice, ca toți, ce, cum și celelalte școli străine și se va convinge de bunul lor mers și de confortul ce­l au. Ni­mic nu le lipsește. Atunci ? ■ ] se Am relatat aidoma tot ce-a» aflat. Dacă n’am ști că așa « realitatea, atât în Capitală cât și în restul țărei am crede că toa­­te cele auzite sunt scornituri. Dar întrebarea este, dacă gla­­sul nostru nu se va pierde în puști­u. " I­T. O aniversare BATALIA DELA VITTORIO VEHETŐ — Cum s'a desfășurat bătălia.— Greșeala comandamen­­tului austriac.—înfrângerea.—Bravura legionarilor români — Una din marile bătălii din 1918 a fost și aceea de la Vittorio Ve­neto. Bătălia s-a desfășurat între 24 Octombrie—4 Noembrie 1919. Austriacii țineau frontul de la Stelvio la mare cu 63 divizii și jumătate, dintre care — la înce­putul bătăliei — 32 jumătate di­vizii erau în linia întâi, 13 jum, în linia a doua și 10 jum, în re­zervă. Comandamentul austriac putea opune imediat, fără să zdruncine vreun sector, ofensivei italiene, o roastă de 33 divizii și jumătate, păstrând alte 30 jumătate în cele­lalte sectoare neatacate Organi­zarea defensivă austro-ungară era bună. trei grupe distincte de ar­­tilerie apărau regiunea la nord de Grupa, însumând 1200 guri de foc; alte trei grupe de artilerie, se aflau în fața sectorului Pede­­roba.Pa­azzon, însumând 500 guri de foc. Mai erau 350 guri de foc pe frontul Grave di Papadopoli. Mitraliere tunuri mici de tran­șee, mortiere în mare cantitate, constituiau celelalte mijloace de apărare, pe lângă puștile și gre­nadele infanteriei. Frontul italian era susținut de 51 divizii de infanterie italană, S divizii britanice, 2 divizii fran­­ceze, o divizie ceho­slovacă și reg. 332 inf. american Massa de­­stinată să rupă frontul inamic, a fost, în faza inițială tare de­­ 22 divizii, dintre care 2 engleze și u­­na franceză. O puternică rezervă de manevră era formată în linia 2.a din 19 divizii­taliene și o divizie ceho­ slovacă. Artileria italiană, dispunea, în total, de 4750 piese de toate cali­brele, având munițiuni pentru 5.700.000 lovituri (8 zi­le de tir). Bătălia a început în zorii zilei de 24 octombrie, prin atacul ar­matei 4-a în regiunea Grappa, cu sprijinul artileriei armatei 6. Ceața groasă se transformă în ploae torențială și contribui la li­mitarea eficacităței tirului arti­leriei, dar lupta infanteriei a con­tinuat. Austriacii au rezistat în regiunea Grappa. In noaptea de 25 se fixase trecerea râului Pia­ve, dar apele crescuse și opera­­țiunea trecere­ s’a amânat pentru seara de 26 In ziua de 26 bătălia regiunea Grappa. In noaptea de 1îuni. In seara de 26 Octombrie, apele scăzuse șî 6 poduri au fost aruncate peste Pi­ave. Corpul 11 întâlni rezistență; fiind contraatacat­eă se retrase puțin pe dreapta sa. Corpul 8, în noaptea de 28, nu reuși să arunce nici un pod pe frontul ce­l ocupa intre Falze și N­irvijg». Există astfel o mare soluțiune de continuitate dincolo de fluviu, între trupele armatei a 8-a și a armatei 10 Ca să ușureze tre­cerea corpului 8 — căruia îi fu­­sese încredințată acțiunea decisi­­vă pe Vittorio — s’a dat ordin corpului 11 din rezervă să treacă Piave pe podurile armatei a 10, ca să opereze în zona de 28, în flan­­cul stâng al acestei armate în direcția sud,nord spre Coagliano. Acțiunea se desfășură conform planului. Trupele corpului 18 în­­vin­se rezistența inamicului și u­­șură manevra corpului 8. Mai la sud corpul 14 britanic și 11 italian lărgiră spărtura deschisă în ..Kaiserstellung’’ pătrunzând în câmpie. In ziua de 28 se desenă eșecul austro-ungarilor. La 29 Oct. 6? afirmă înfrângerea, iar la 30 Oc­tombrie se precipită dezastrul. Armata I-a, sub ordinele duce­lui d’Aosta primi ordinul să ata­ce. Ea înaintă și aruncă pe ina­­mic din pozițiile puternice ce o­­cupa. Comandamentul austroung,­ indus în eroare de sforțările fă­cute de italieni la­­ aripi pe Grappa și GraVo di Papadopoli, nu luase măsuri să apere regiu­­nea Vittorio spre valea Bellune așa că manevra de înfășurare i­­taliană­ promitea cele mai bune rezultate. In noaptea de 30_31L Octombrie forțele inamice au în­ceput­ să se retragă. In diminea­ța de 31 frontul austro-ungar eu­ rupt, S’a ordonat tuturor arma­­telor să înainteze cu repeziciune spre sursa comunicațiilor inami­­cului, ca să producă o strangula­re; în acelaș timp s’a ordonat în­lăturarea luptelor­ de front. La 2 Noembrie drapelul italian fâlfâit pe castelul Buon do Trento. La 3 Noembrie primele trupe italiene pătrunseră în Triest. La 4 Noem­brie italienii , ocupară Cormons Manzano, Buttrio, Cergignano, Grado. Corpul de cavalerie a in­­­intat, făcând marșuri îndrăznețe pe o adâncime de 200—250 k­­mj In 5 zile. In ziua de 4 Noembrie ora 15, ostilitățile au încetat, în virtutea armistițiului semnat in seara de 3 la Villa Gioati. In da­rea de seamă a marelui cartier, general italian, găsim următoa­rele rânduri despre contribuția românilor în victoria de la Vitto­rio Verito : „Com­pania de voluntari ro­­mâni atașați armatei 8-a, mărita solemne elogii pentru mărețele probe de bravură pe care le-a dat, contribuind la infrângerea inamicului comunis­t

Next