Universul, iulie 1926 (Anul 44, nr. 148-174)
1926-07-25 / nr. 169
Anul XLIV. Mr. 169 TELEFON: Direcţia 13/72 - 64/64 te • 1 " 8 Paginim i lasaa,«w MIŞCĂRILE AUTONOMISTE De la reanexarea Alsaciei şi Lorenei, la franţa, Germania a urmărit prin agenţii săi, împrăştiat în aceste provincii, să creeze un curent favorabil autonomiei. Ca acest curent să se poată forma, propaganda germană a început prin a critica administraţia franceză. Se înţelege de la siine că numai elementele dubioase, sau prea naive, au putut lua drept o dorinţă a francezilor din Alsacia şi Lorena, autonomia, când, în realitate, chestia autonomiei a fost şi este agitată şi menţinută cu o perseverenţă diabolică la ordinea zilei, numai de către orolizaţiile aflate în legături, directe, sau indirecte,, cu agenţii Reichuluii. Pentru majoritatea zdrobitoare a populaţiunii franceze din cele trei departamente, nu există şi nu poate să existe o chestiune a Alsaciei şi Lorenei, după încheerea armistiţiului din 11 Noembrie 1918. In ultimul timp s'a produs mişcarea dela Heimatbund cu caracter, nu numai autonomist, dar vădit antifrancez. Să vedem cum au înţeles să reacţioneze francezii din Alsacia-Lorena. Consiliul municipal din Mulhouse, ia poziţie împotriva mişcărei autonomiste.... Mişcarea din Heimatbund se face paralel cu campania vrăjmăşească antifranceză Întreprinsă de presa partidului popular alsacian, care, după propriile declaraţiuni făcute de către reprezentanţii şi conducătorii aleşi ai acestui partid, atâta sistematic opinia publică , prin o supralicitare in demagogie, ţesută din exagerări, suspiciuni, neadevăruri şi omisiuni“. Mai departe se constată în această rezoluţie, că populaţia franceză, in marea ei majoritate, nu se consideră ca fiind o minoritate naţională în Franţa şi cu toate greşelile săvârşite în ultimii ani, de politica guvernamentală, în cele trei departamente, cetăţenii conştienţi vor da concurs guvernelor Franţei şi ei condamnă cu severitate şi energie orice campanie cu tendinţe autonomiste îndreptată, nu numai împotriva intereselor locuitorilor din Alsacia şi Lorena, dar şi împotriva intereselor generale le statului şi poporului franc.... Revoluţiuni, ca cele votate de consiliul municipal din Mulhouse, dovedesc cu prisosinţă, care este sentimentul real al populaţiunii franceze din Alsacia-Lorena, în ciuda celor de la Berlin şi Moscova, cari pretind că această populaţie ar privi cu ochi răi, administraţia franceză şi însăşi actul de justiţie al realipirei, îndeplinit la 11 Noembrie 1918. Reese din cele expuse mai sus, ca şi din cele ce se petrec în alte părţi ale Europei, tendinţa accentuată a foştilor învinşii, ca şi a Rusiei sovietice, care a pierdut războiul din cauza actualilor ei conducători, să creeze artificial curente autonomiste în diferite provincii, să întreprindă campanii şi să facă propagandă cu ajutorul partidelor ,conduse de demagogi fără scrupule, în ţările respective, împotriva administraţiei guvernelor centrale şi să favorizeze orice acţiune a minorităţilor de a lua poziţie contra tratatelor existente. Rezoluţia votată de consiliul municipal din Mulhouse, ar fi de dorit să servească de lecţie şi demagogilor noștri, cari, în chestia Basarabiei, fac jocul celor de la Moscova. Politica provocatoare a guvernului din Sofia — România are dreptul la o deplină satisfacţie & Distinsul ziarist francez, d. 'Auguste Gauvain, primul redactor al lui „Journal des Debats1*, membru al Institutului, a publicat un articol sub titlul : „România şi Bulgaria“1. D. Gauvain a atras atenţia opiniei publice occidentale asupra manevrelor suspecte ale guvernului bulgar, prin care se urmăreşte încurcături în Balcani spre a se putea apoi ajunge la preponderenţa Bulgariei în sudestul european. D. Gauvain aminteşte de campania împotriva României, încurajată şi sprijinită de guvernul din Sofia , de meetingurile furtunoase, care s-au ţinut în diferite oraşe de peste Dunăre, organizate de asociaţiile şi ligile revoluţionare şi de limbajul îndrăzneţ ţinut de bulgari faţă de români, în chestia Dobrogei. Oficiosul guvernului din Sofia, „La Bulgarie“ in nr. 903 din 19 iulie c., ocupându-se de articolul d-lui Gauvain, îşi permite să trateze pe distinsul ziarist francez drept „un încăpăţânat, care stărue în eroare“* şi se ocupă de o chestiune „fără să cunoască adevărul” (? !). Dar oare adevărul, tristul adevăr, nu este cunoscut, atât la Sofia, cât şi la Bucureşti ? Şi ceea ce este adevărat la Bucureşti !a Sofia, nu poate să fie „eroare“ , Paris. Oficiosul guvernului bulgar afirmă că, va sosi momentul când acest adevăr va fi cunoscut de lumea întreagă”. Nu poate fi vorba azi de stabilirea adevărului, căci faptele sunt fapte şi s’a dovedit responsabilitatea guvernului din Sofia, în ce priveşte activitatea criminală a bandelor de comitagii bulgare în Dobrogea de sud, după cum dovediţii este complicitatea aceluia? guvern cu „agitatorii revoluţionari dobrogeni şi macedoneni. Un guvern de ordine, un gu vern care pretinde că urmăreşte o politică pacifică, pe baza tratatelor existente, nu tolerează pe teritoriul său formaţiuni de bande, compuse din ucigaşi şi nu încurajează manifestaţiuni ostile şi provocatoare împotriva statelor vecine. Dacă guvernul prezidat de d. Inapcef nu va da deplină satisfacţiune României şi nu va da asigurări complete că va desfiinţa toate cuiburile de criminali din Bulgaria şi toate asociaţiunile iredentiste din cari fac parte ofiţeri şi oameni politici, va fi, în curând, chemat la realitate, în interesul menţinerei şi asigurării păcei în Orient. Consiliul de miniştri de Joi Nevoi grabnic© de credite. — Desvoltarea ftivitământului public. Ajutorarea pelagroşilor din Basarabia Membrii guvernului s’au întrunit aseară, în palatul ministerului afacerilor străine, în penultimul consiliu înainte de vacanţă, sub preşedinţia d-lui gen. Averescu. NEVOIA DE BANI Cei mai mulţi miniştri au înfăţişat preşedintelui consiliului şi vistiernicului statului nevoile grabnice de credite pentru isprăvirea lucrărilor şi a operelor de ajutoare începute şi părăsite din pricina neîndestulării de bani NEVOILE CULTUREI Ministrul instrucţiunei publice, d. Ion Petrovici, a expus situaţia generală a învăţământului cu toate lipsurile lui ; şi-a arătat cât de mare nevoie de înzestrare are şcoala românească şi cât de multe altare de învăţătură trebuie să se mai înnalţe, ca să se îndestuleze poporul cu cultură, din care izvoresc apoi toate binefacerile. Consiliul a luat act şi a hotărît, ca în viitorul budget să se înscrie, sume mai mari pentru desvoltarea învăţământului public, iar pentru terminarea construcţiilor şcolare ajunse aproape de a fi utilizate, consiliul a încuviinţat deschiderea unui credit suplimentar de 20 milioane lei. AJUTORAREA PELAGROŞILOR DIN BASARABIA Consiliul, ascultând expunerea d-lui ministru al sănătăţii publice şi ocrotirilor sociale, dr. I. Lupaş, asupra starei intristătoare a pelagroşilor din Basarabia, a aprobat să se împartă acestor nefericiţi năpăstuiţi ajutoare băneşti atât în spitale, cât şi pe la căminurile lor, ca să se poată îngriji mai bine. S-au prevăzut patru milioane lei pentru acest scop. COMUNICAŢIILE Ministrul comunicaţiilor d. general Văleanu şi d. subsecretar de stat, de la comunicaţii, general Mihail Ionescu, au făcut o expunere amănunţită asupra nevoilor căilor ferate şi pentru înzestrarea lor cu cele de trebuinţă: locomotive, vagoane, material de cale, traverse, unelte şi materiale prime pentru atelierele de reparaţiuni, combustibil, construcţiuni de linii şî executarea lucrărilor de artă urgente au cerut consiliului deschiderea unui credit extraordinar de un miliard şi jumătate. S-a lăsat d-lui ministru de finanţe grija de a găsi izvoarele pentru aceste fonduri. « Ceilalţi miniştri au rămas să expue în consiliul viitor de Marţi seara, trebuinţele grabnice de fonduri pentru departamentele respective. VECINĂTATEA ROMANOBULGARA Ministrul de externe, d. I. Mitiliucu, a comunicat consiliului răspunsul guvernului bulgar la nota guvernului român privitoare la atacurile banditeşti ale comitagiilor bulgari de la frontiera româno-bulgară din Cadrilater. In răspunsul Bulgariei, guvernul din Sofia spune guvernul nostru, că voieşte să păstreze o bună vecinătate cu România şi asigură că se va îngriji,—ca şi ţara noastră,—să îmbunătăţeasă paza la hotar, ca să se înlăture şi să se zădărnicească incursiunile atât de păgubitoare linişte! locuitorilor acelor ţinuturi, ca şi bunelor raporturi româno-bulgare. Aşteptând faptele, guvernul nostru s’a declarat mulţumit de răspunsul bulgar. Consiliul s’a terminat la ora 9 seara. Emil Ciucianu 8n Sssc&isosrea rtsm Garson €eSysSaful Nevada? s’a © celulă, unde cei comdasanați la isro&rt© sunt executați cu ajutorul gasului 8 Pagini Duminică 25 iulie 1926 DIRECTQ53 STELIAN POPESCU Redacția* *, Ceresp. cu provincia 2/93-35/31 Inundaţiile în Iugoslavia — PESTE O SUTA DE VICTIME. — SATE ÎNTREGI SUB APA Berlin, 22. — După ultimele ştiri din Bolgradi, inundaţiile continuă să devasteze recii uni întreţii. Lângă localitatea Rugovo apele au dărimat numeroase case. Peste 100 de persoane au fost omorîte. . Unele zac încă sub dărâmături. Până acum s-au nășit 40 de cadavre. Pe o întindere de mai mult® mile, sate întregi sunt sub apă. Franţa vrea un ii al Uniunii ioni de Uit Isorrtcaré O efemeră trăeşte o oră. Guvernul Herriot a trăit 24 de ore, adică timpul care s’a scurs din momentul când membrii cabinetului au depus jurământul la Eliseu şi momentul când noii miniştri au luat contact cu Adunarea deputaţilor. Contactul cu Adunarea deputaţilor a fost tragic. De îndată ce deputaţii au luat cunoştinţă de cuprinsul declaraţiei ministeriale, s’a pus chestia de încredere şi rezultatul votului a fost nefavorabil guvernului proaspăt, prezidat de d. Herriot. Această răsturnare bruscă a guvernului, n’a surprins cercurile politice franceze, cu toate că în ajun d. Herriot, în raritate de președinte al Camerei, după atacul violent ce l-a îndreptat împotriva d-lui Briand, — pe atunci prim-ministru — părea a exprima idei și sentimente în acord cu majoritatea adunării. Aceeași majoritate Insă, a refuzat apoi încrederea guvernului prezidat de d. Herriot. Notăm că în ziua formaţiunii şi demisiei acestui guvern, s’au înregistrat, la Paris, manifestaţii ostile d-lui Herriot şi în general grupului din stânga, iar francul francez a înregistrat o uşoară urcare. Telegramele ne-au anunţat, că d. Poincaré a fost însărcinat cu formarea cabinetului. Nu ştim dacă fostul preşedinte al republicei va reuşi să obţină concursul grupurilor politice, necesare spre a dispune de o majoritate, dacă nu impozantă, dar totuşi, sigură. Din cauza gravei chestii financiare, în Franţa se simte necesitatea unui guvern de uniune naţională, ca şi de dizolvarea parlamentului. PENTRU ŞI CONTRA COLABORĂRII CU POINCARÉ Paris, 22 (Rador). - - Cu privire la noua formaţie ministerială ce se preconizează, Boncom, a declarat ziariștilor că nu ar putea colabora cu Poincaré. Barthou a declarat că ar accepta intrarea în guvern dacă i s-ar face în această privință o ofertă din partea lui Poincaré. Louis Marin a afirmat că grupul său, în unanimitate, a declarat că numai Poincaré va putea forma guvernul. Constituirea ministerului este pe bună cale.♦ Paris, 23. — Poincaré a urmat ieri toată ziua tratative cu diferiți politiciani. Se afirmă că şi-a, rezervat portofoliul finanțelor, luând de sfătuitor pe Robineau ! El a propus lui Herriot să participe la formarea noului cabinet. Paris, 22 (Rador). — In legătură cu constituirea noului cabinet, Cazals a explicat lui Poincaré că grupul socialist ar dori ca d-sa să fie mai curând ministru decât președinte al Consiliului. Paris, 23 (Rador). — Poincaré se va strădui să obțină colaborarea lui Albert Surrant. In caz afirmativ, va putea forma chiar astăzi cabinetul. Acesta cuprinde până acum : Preşedinţia şi finanţele, Poincaré ; afacerile străine Briand ; justiţia şi Alsacia-Lorena, Barthou ; interne, Albert Sarraut; război, eventual Painlevé ; probabil George Leygues, Marin şi Bokanovski, vor reprezenta elementele moderate. Se confirmă intenţiunea lui Poincaré de a suprima toate subsecretariatele. Paris, 23 (Rador). — Ca preşedinte al Camerei în locul lui Herriot a fost ales Raoul Perei, în cel de al doilea scrutin, cu 227 voturi, contra lui Bouisson, socialist, care a obţinut 213. Paris, 23 (Rador). — Comentând situaţia politică, ziarele socotesc in general că participarea senatorului radical Albert Sarraut la noul cabinet, are importanţă deosebită. Totuşi ar fi posibil—scrie ziarul „hatin''—că partidul radical să ceară preşedenţia consiliului pentru Albert Sarraut, iar Poincare deşi are mare interes să acorde preşedenţia ministrului de finanţe, va manifesta poate destulă abnegaţie, pentru a reexamina problema,in acest scop. „Echo de Paris" crede că pentru a putea lua măsurile necesare refacerii francului, Poincare trebue să aibă autoritatea pe care i-o conferă preşedinţia consiliului. Poincare va oferi un portofoliu lui Herriot sau lui Chautemps. Cabinetul se va prezenta probabil Marţi Parlamentului. S turul „Oeuvre’’ remarcă alegerea d-lui Poincare ca preşedinte al consilului şi a lui Peret ca preşedinte la Camerei şi încheie in mod ironic că cercul va fi complectat prin Millerand la Elysee. * D. BARTHOU L. MARIN s .Jl' i • •' k pnift is Mii nici şi claselor «rotoare Io Anglia Declaraţia terd&aSasB cancelar I ondra, 23 (Rador). — Lordul cancelar a declarat eri în Camera Lorzilor că s'a întocmit un raport prevăzut prin lege de comitetul cabinetului, asupra activităţii trade-unionurilor. Guvernul va fi obligat să facă propuneri imediate. Deşi nu va ataca trade-unionismul, guvernul va trebui să examineze şi să rezolve totuş câteva puncte în legătură cu formarea nucleelor greviste, menite să intimideze mulţimea, după cum s-a văzut în recentele greve generale. Guvernul va trebui să interzică amăgirea lucrătorilor loiali, şi să hotărască limita de acţiune îngăduită slujbaşilor civili. Ţelul general al acestor măsuri va fi numai de a proteja publicul şi clasele muncitoare împotriva suferinţelor şi nedreptăţilor. lucii! Poloniei le turul Ligii Naţiunilor PoîSBia işi revemääcä localita ©©sssilSas. Pacte de neagreslisieso ca (S®s!j!§ssinia şi Stela. S© ^ccomandă acelaş pact şi ca alt© făsl ii® essfirai Europei Varşovia, 23 (Rador). — Vorbind joi, în faţa Comisiunei afacerilor străine din Senat, ministrul afacerilor străine, Zaleski, completând discursul său rostit la Dietă, a declarat că guvernul işi dă bine seama de nevoia de a introduce anumite modificări esenţiale în proectul comisiunei pentru reorganizarea consiliului Societăţei Naţiunilor. Obţinerea unui loc permanent este datoria neclintită a politicei noastre. Nu am putea privi cu optimism, viitorul Europei, dacă justele revendicări ale Poloniei nu vor fi recunoscute de Societatea Naţiunilor. Neobţinerea unui bloc permanent de către Polonia, ar agrava şi mai mult criza Societăţei Naţiunilor, căci Polonia este în drept să aibă o reprezentanţă în acest consiliu, a cărei importanţă s’a mărit considerabil prin incheerea tratatelor dela Locarno. Polonia şi Germania fiind vecine, trebuie să unească toate sforţările pentru asigurarea unei colaborări paşnice şi loiale. Cea mai bună cale pentru realizarea acestui ţel este ameliorarea relaţiunilor economice prin încheierea unui tratat de comerţ. încheierea unui pact de neagresiune, care ar cuprinde in afară de Polonia şi Uniunea sovietică şi încă alte state din centrul Europei, ar avea mare importanţă pentru pacea mondială. Guvernul polonez se interesează de acest pact, şi dovedeşte maximum de bunăvoinţă. Dimpotrivă, un tratat de neagresiune polono-rus, — numai în prezenţa tratatelor existente — ar fi de prisos. Executarea scrupuloasă, de către Rusia a tuturor clauzelor cuprinse în tratatul din Riga, precum şi apropierea economică polono-rusă, vor fi o garanţie suficientă pentru bunele rdaţiuni dintre aceste două ţări. Grecia n’a prop un pact de prietenie României Atena, 23 (Rador). — „Agenţia Ateniană”, desminte categoric svonurile lansate de „Vossische Zeitung“ după care Grecia ar fi propus României încheierea unui pact de prietenie, unui tratat de arbitraj şi a unei convenţiuni militare. —■BBBBHBBHBBBBgK3SHSB3Eai Norocul la joc şi ghicitul Toată lumea işi aminteşte de gloria, — de scurtă durată de altfel, — a unui invalid de război italian, anume Torroco, a cărui faimă pentru siguranţa cu care desemna numerele câştigătoare la loteria italiană, făcuse ca poporul să alerge la el ca la un profet. După scurtă vreme insă veni decepţia când se văzu că „profeţiile“ se datorau unei simple întâmplări. Tot aşa de trecătoare fu şi gloria unui spaniol care uimea prin prezicerile sale la joc. Dar jucătorii din toate timpurile şi din toate ţinu- NI uturile se ştie că sunt superstiţioşi şi cred în tot soiul de combinaţii care le pot desvălui numărul sau cartea câştigătoare. Pentru aceştia, un autor anonim a publicat în editura Oswald Mutze din Berlin o broşură intitulată „Ruleta şi prevestirile“. Scriitorul, care a pare foarte familiarizat cu toate cazinourile de joc din Europa poveseşte, între altele, următoarea întâmpla- I re din Monte-Carlo: „Intrai într’o zi cu un mediu în- zestrat cu darul de a ghici în sala de joc. Acest mediu avea un spirit care în clipele hotărîtoare îi sufla indicii precise şi pe care bine înţeles, le auzea numai el. Deodată mediul îmi strigă „Aci la masa asta ese zero, I am auzit foarte desluşit“. Şi imediat puse pe zero şi pe primele patru numere câte cinci franci. Bila se rostogoli. ■ Câteva minute mai târziu, crupierul anunţă zero. Câştigasem 250 franci. Cu o aparenţă liniştită, sfătuitorul meu se plimba în sus şi ’n i jos prin sală, pe când eu. examinam I mai de aproape fie care tip de iu- j cător şi riscam din când în când j câte o lovitură. Apoi se apropie ia- î răşi de mine şi-mi şopti „Pune iute j pe 31, va eşi la sigur, dar repede, căci bila s’a Şi rostogolit. Asvârlit j spre crupier cinci franci, cerând să-i j pue pe 31 şi alţi cinci franci pe rân-j dul traversai 31, 32, 33. Era şi timpul j căci de-abea aruncasem banii şi auzii j fatidicul „Rien ne va plus”. Bila căzu I la 31 şi încasai 230 de franci, iarăşi j mediul căzu pe gânduri. Apoi veni agitat spre mine „Spiritul meu imi I spune să ne întoarcem acum acasă. I Haidem“. Părăsirăm sala și acasă găsirăm o telegramă prin care eram anunțat că trebue să plec imediat fiind rechemat de niște afaceri foarte importante. 0 Boala registei Olanda, Paris, 23.—Regina Wilhelmina a Olandei e acum la Geneva, bolnavă de bronșită. iele iaiiüja Mangalia In zorii zilei, în ceasul când paşnicii locatari ai vilei dorm duşi, noi ne îmbarcăm într’un fel de automobil, evadat din definiţiile şi semnele de recunoaştere ale oricăror mărci şi tipuri. Şi o pornim la drum, încet şi dârz, cum îi stă bine călătorului, spre Mangalia. * Vile şi căsuţe, mărunte şi mai chipeşe se răvăşesc în urma noastră, din malul înspumat al mării, până în depărtarea neagră a Ghiolului. Drumuri, neîngrijite şi desfundate spintecă în toate direcţile domeniul Movilă, ca o sfidare a rânduirii vremelnice din „capul“ comunei negospodare şi ca o tristă întruchipare a desordinei. Foşnind de sub tufele ce mărginesc drumeagul spre plajă, cetăţeni singuratici, înfăşuraţii în lungi toge, cam ridicule, îşi plimbă nasurile pârlite de arşiţă spre malul ospitalier al lâncezelii somnolente şi fermecătorului „dolce farmiente“. In goană, străbatem sătucul sărac, Tuzla, fără altă faimă, sau ponos, decât al farului cu care răzbeşte în apele veşnic tălăzuite ale mării. Turlăcăi micuţi şi necăjiţi îşi târăsc mizeria împrejurul căsuţelor turtite, par’că. Turcoaice sfielnice, cată să-şi acopere chipul, tremurătoare de urgia mitului perimat de vremurile noui. Şi totuşi privirile le scapă din ochii alungiţi parcă din cel mai meşteşugit penel şi te urmăresc, multă vreme, picurându-ţi în suflet... melancolia orientului misterios. Lăsăm deoparte drumul prăfuit al şoselei şi scurtăm calea peste potecile zvârlite peste câmpuri. Holde falnice se întind cât vezi cu ochiul. Spicurile grele se leagănă, sub sărutul vântului, în valuri imense. Din loc în loc, perechi de cosaşi ţîşnesc în luminişuri, şi aduc soarelui ce răsare salutul muncii cu gestul lor superb și larg. rotop de aur se revarsă peste toată firea și îmbracă nemărginirea într’o mantie de strălucire. Doar colo, în zarea albăstrie, se ridică o geană crenelată. Sunt primele clădiri ale Mangaliei. * Cald, praf, plictiseală, sărăcie. Străzi strîmte cu caldarâm stricat; clădiri strâmbe şi neprietenoase; dughene căscate în ulilă şi invadate de muşte pişcătoare; localnici serviabili, taciturni, greoi; vegetaţie săracă şi schilodită de oameni sau animale; şi peste tot lâncezeală. Dintre căscioarele mărunte saltă două geamia. Şi una şi cealaltă vestesc grabnica lor pierzanie. Porţile împrejmuirilor lor scrâşnesc în ţâţâni, iar pietrele cimitirelor ce te înconjoară, au albit şi s’au resfirat care încotro. Orăşelul a început să moară înainte de a fi început să trăiască. La doi paşi, se întinde insă plaja. N’am văzut nici una din plăjile occidentului — costisitor şi deci inaccesibil nouă. ăstora — astfel Încât nu pot afla termen de comparaţie prea vast, cunosc în schimb plăjile dela: Bugaz (Cetatea Albă)—superbă şi desăvârşită sub toate raporturile, — Constanta, Mamaia, Tekirghiol etc. Ei bine, nici una nu întruneşte atâtea calităţi ca aceea a Mangaliei. In ziua când stăpânirea se va învrednici să lege acest centru de apărarea navală a României, cu o linie ferată menită să lege indisolubil provincia cu Metropola, Mangalia va deveni Ostenda României. Fireşte însă că atunci se va trece cu buretele uitării peste... încodată anticul orăşel al Mangaliei române, după ce a fost al Callatis-ului eleno-roman. Reîntors în oraş după o înviorătoare „promenadă“ (aşa-i zic localnicii) pe întinsul minunat al ţărmului, două evenimente se impun atenţiei. Sunt caracteristice: In centrul micuţei cetăţi în plină apatie şi religioasă , dar şi civică, se înalţă splendidă şi cuceritoare o nouă biserică creştină- ortodoxă. Lucrările au mers repede, cred că în toamnă va fi sfinţită cu tot fastul creştinesc cerut de sufletele ca şi de minţile credincioşilor. La marginea Mangaliei pe pajiştea fermecătoare a moşiei nu ştiu cui, se întinde colonia de vară a C. T. C.-ului. C. T. C., (combaterea tuberculozei la copii), este opera de salutar interes naţional, croită prin osârdia şi activitatea—mai presus de orice laudă — a d-nei Meria Balş şi a d-lui dr. I. Cantacuzino. Din toate unghiurile ţării au fost adunaţi — în 2 serii de câte 40 zile —, 600 de copii debili şi ganglionaţi, constituiţi în tabără de educaţie şi colonie de înzdravenire fizică şi morală. Colonia, admirabil organizată, este rânduită pe coasta mării, cu acces la doi paşi de plaja imensă şi însorită, în preajma izvoarelor de sulf, departe de tapajul lamei, dar foarte aproape de artera de comunicaţie. Am avut norocul să privesc încrucişarea celor două momente : plecarea micuţilor „foşti” şi sosirea celor „viitori“ colonişti. Orice literatură e de prisos : copilaşii palizi, timizi, slăbiţi, şovăielnici, se întorc la părinţii lor, rumeni, vioi, bronzaţi, transformaţi ca prin minune de arşiţa salvatoare a soarelui, de băile înviorătoare ale mării şi de cuvântul înţelept şi părintesc al vremelnicilor lor conducători. Colonia C. T. C. din Mangalia e un izvor de regenerare românească. Opera, ce o îndeplineşte e cu atât mai lăudabilă, cu cât e mai vitreg tratată de stat. Copiii vin aci cu profesoarele lor, cu pedagogi şi pedagoage şi trec sub scutul unei directoare (profesoară distinsă) şi a unui profesor de liceu, d. Andrei Niţulescu de la liceul Mihai Viteazul din Bucureşti, ce îndeplineşte, cu multă inimă şi desinteresare, şi oficiul de administrator. Partea sanitară a coloniei e in sarcina celei mai micuţe doctoriţe ce am văzut cândva, d-na Olga Bonciu, de la institutul Cantacuzino, care cu o însufleţire şi neodihnă îndârjire munceşte din zori până în noapte, pentru micuţii trecuţi sub oblăduirea sa. Buletinul sanitar , nici un bolnav, starea generală până acum perfectă. Noaptea târziu pornim înapoi. Pe malul Mangaliei clipesc din când în când din ochiul lor de licuriciu, fleacurile de faruri locale. (Toată treaba o fac două lămpişe cu gaz, ce-şi răsfrâng lumina neînsemnată în două oglinzi neșterse). Intre cele două puncte de primitivitate se răsfaţă ruina scandaloasă a „Vămii Poştei”, o clădire enormă şi foarte cuprinzătoare, ce stă părăsită de multă vreme. Ce sanatoriu s-ar putea face aci pentru funcţionarii p. t. t. nevoiaşi şi ei ca sutele de mii ai celorlalte instituţii publice ! Ion Nedelescu Movila-Tekirghiol * JVT* T "' . MOTE Săracii câini din Jieneşti! Cititorii cunosc, din ziarul nostru şi poate şi din alte ziare, crudul şi neaşteptatul chip în care primăria nou instituitului Municipiu al Bucureştilor şi-a completat opera de civilizare a oraşului, stârpind câinii fără stăpâni. Ajunşi în adevăr în număr îngrijitor de mare, periclitând realmente sănătatea publică, tulburând odihna cetăţenilor şi într’o oarecare măsură şi siguranţa circulaţiei pentru pietoni, nefericiţii hoinari patrupezi trebuiau să preocupe pe edilii noştri. Sentinţa de moarte a câinilor bucureşteni s’a pronunţat într’o şedinţă a delegaţiei permanente a consiliului comunal, şedinţă în cursul căreia, în vreme ce se discuta amănunţit care este otrava cea mai eficace, membrii au fumat un considerabil număr de ţigări. Era, desigur, un mijloc de a alunga sentimentul atât de desagreabil provocat de imagina lugubră a bieţilor câini cari, a doua zi după istorica şedinţă, aveau să se zvârcolească, otrăviţi, la colţurile străzilor sau chiar în curţi, la uşa caselor păzite cu mai multă sau mai puţină fidelitate...* De ce n’am recunoaşte oare, deschis, că alegerea tocmai a acestei penibile soluţii a fost primită de toată lumea cu o simţită strângere de inimă, şi că un sentiment de adâncă şi omenească tristeţe se leagă, în gândul tuturor, de soarta bieţilor câini ai Municipiului Bucureşti ? Moartea, suprimarea unei vieţi, a oricui ar fi această viaţă, — şi cu atât mai mult a unui biet câine care n'are altă vină decât pe aceea că s’a născut, — are îti ea ceva profund respingător pentru judecata şi sensibilitatea unui om din zilele noastre. Să adăogăm, pentru deplina înţelegere a acestei, orori, spectacolul câinelui mugind şi zvârcolindu-se în dureri, în văzul public, spre a sublinia elementara datorie, din nenorocire neînţeleasă , de a asigura, şi nefericiţilor noştri tovarăşi necuvântători, o moarte cel puţin tot aşa de uşoară cum ne-am dori nouă înşine. O întrebare: S’a spus că „otrăvitorii de meserie“ au fost dovediţi aruncând otrava nu numai pe stradă, dar şi în curţile oamenilor. Adevărat să fie?... Dar aceştia ar trebui, prinşi şi, pur şi simplu, siliţi să înghităei otrava aruncată în uşile caselor.* Să încheiem aceste rânduri, închinate, cu o firească tristeţe, nevinovaţilor câini goniţi şi suferind—pe lângă nemeritate dureri — o moarte de care sunt cruţaţi, în ţara noastră, până şi ucigaşii... Să le încheiem cu constatarea că penibila soluţie a fost adoptată din vina cu totul a altora decât a câinilor: „S. P. A.“, — spre marele nostru regret, — este de multă vreme doar un biurou de înregistrare, cu o activitate strict pasivă, iar așa zisul „Serviciu de ecarisaj“, prin groaznicii săi ţigani, ajunsese un instrument de oroare și de procurat venituri pentru hingheri... — M. N. ---------x x x--------- Gentilaria se vea să «Essayraezo Londra, 22 (Rador). — Vorbind despre activitatea comisiunei de control, d. Chamberlain a declarat în Camera Comunelor că starea dezarmărei în Germania nu ar fi satisfăcătoare.