Vatra, 2012 (Anul 42, nr. 1-12)
2012-10-01 / nr. 10-11
136 contracultura Adi DO HOTA RU Democraţia participativă şi bugetul participativ, împotriva politicii fără public Port Huron Stalomeni, manifestul Noii Stângi americane lansat în 1962, prefigurează schimbări epistemice majore pentru curentele civice şi politice critice la adresa capitalismului corporatist din ultima jumătate de secol. Manifestul generaţional care a lansat termenul de democraţie participativă este o analiză a politicii tară participarea publicului la luarea deciziilor, o investigaţie a „complexului militaro-industrial”, după formula preşedintelui Dwight D. Eisenhower, care controla economia americană, un comentariu la adresa sărăciei conceptuale provocată de logica dihotomică a Războiului Rece şi de anticomunismul folosit ca armă împotriva oricărei încercări de democratizare a statelor coloniale sau foste coloniale, dar şi o investigaţie a rasismului WASP (White Anglo-Saxon Protestant). Soluţiile propuse sunt reformarea instituţiilor statului printrun design instituţional care să permită deliberări mai largi şi implicarea directă a indivizilor sau a grupurilor de cetăţeni în viaţa cetăţii, control public asupra economiei şi politicii, dezarmare nucleară, investiţii în educaţie şi justiţie socială. Port Huron Statement este redactat în mare parte de Tom Hayden, un student jurnalist de doar 22 de ani, însă asumat de participanţii din Students for a Democratic Society (SDS), organizaţia care a jucat ulterior un rol important în manifestaţiile împotriva Războiului din Vietnam, incluziunii socială a populaţiei sărace, în special afro-americane şi hispanice, ori în formarea unei mişcări feministe la nivel asociativ şi academic. Influenţele culturale ale viitorului senator democrat erau Jack Kerouac cu Pe drum, Allen Ginsberg cu poemul Urlet, era fascinat de personajul rebel jucat de James Dean în Rebel fără cauză, iar în afara literaturii marxiste, Tom Hayden a fost influenţat de existenţialiştii europeni. Influenţele sociale vin dinspre tradiţia sindicală americană şi luptele negrilor de emancipare alături de care Tom Hayden participa în Freedom Rides, călătoriile de desegregare din sudul SUA, organizate de tinerii de la Students Nonviolent Coordonating Comitee (SNCC). De altfel, primele notaţii ale manifestului le scrie într-o închisoare din Albany, statul Georgia, după ce prin nesupunere civică a încălcat o lege a transportului segregat considerată injustă1. Atât Hayden cât şi alţi redactori ai manifestului nu aveau o ideologie anume, deşi încorporau mai multe. Ei credeau că este necesară o retrezire a unui spirit contestatar, a unui nou imaginar social utopic, care să transforme cetăţenii apatici în subiecţi politici auto-delegaţi, capabili de emancipare, gată să împartă responsabilitatea deciziei alături de antreprenori, managerii din corporaţii, „experţii” aparent neutri şi politicienii profesionişti, categorii specifice economiei capitaliste de piaţă. Manifestul a lansat sintagma faimoasă de democraţie participativă, preluată de Tom Hayden de la Arnold Kaufman, unul dintre profesorii săi de la Universitatea din Michigan. Accentuând caracteristicile democratice ale sistemului electoral, democraţia participativă presupune luarea unor hotărâri de jos în sus prin vot sau consens şi faptul că fiecare persoană este responsabilă pentru luarea unor decizii. Potrivit lui Kaufman, democraţia participativă înseamnă iniţiativă individuală şi oportunitate socială, în sensul în care societatea încearcă să găsească debuşee pentru exprimarea creativităţii personale sau de grup. Manifestul de la Port Huron nu creionează un design instituţional detaliat pentru democraţia participativă, elaborat şi raţional, cu supape de asigurare a unor drepturi şi a ordinii sociale, ci accentuează înrudirea (kinship) relaţională, fraternitatea şi suroritatea posibile prin acţiune civică şi deliberare comună, transformarea din populaţii pasive în subiecţi activi ai istoriei2. Este considerat cel mai important document al stângii americane non-marxiste, probabil cel mai circulat manifest în anii 1960, dar şi la câteva decenii după, odată cu apariţia internetului. Ca urmare a deziluziei în raport cu experimentele staliniste din Uniunea Sovietică, documentul renunţă la limbajul teleologic marxist al unei