Vatra, 2021 (Anul 51, nr. 1-12)
2021-01-01 / nr. 1-2
Vatra ars legendi Ion PITOIU 9 Francois Bon - románul de uzinä si aspectele contestatare Franfois Bon este un scriitor francez (n. 1953) care a debutat cu Sortir de l'Usine (Editions de Minuit, 1982). Din 1984, autorul se dedicä literaturii §i in general culturii online. Contributiile sale implicä pionieratul literaturii online franceze (tierslivre.net), cärti pentru copii, emisiuni radiofonice, piese de teatru §i performance, lungmetraje, ateliere de scriere §i traducere („The Lovecraft Monument”). Pe längä angajamentul constant, numeroase premii si distincjii il plaseazä pe autor in dezbaterile controversate ale personalitätilor de primä mänä. Mai intäi, pentru cä scriitura lui aplicä forme inedite de scriere aflate la limita romanului, pe urmä fiindcä luärile de pozitie au trecut drept radicale in spatiul cultural francez. De altfel, parcursul lui de romancier este unul inedit. Predispozitia pentru inginerie a fost mostenitä de la tatäl mecanic-garagist, Franfois Bon urmand o formare de inginer (specializare sudurä), inainte de convertirea literarä. Dupä o formare la École Nationale Supérieure des Arts et Métiers, autorul munce^te timp de cativa ani ca interimar in industriile de extracjie energeticä in Franta §i sträinätate (Moscova, Praga, Bombay etc.) inainte de a se consacra literaturii. Eseul de fatä are in vedere analiza si profilarea a trei romane, a§a cum se dovedesc a fi acestea din unghiul critic al contestatiei. Temps Machine Scriitura lui Franfois Bon se inspirä din mijloacele de anchetä observationalä din uzine. Numeroase notite jumaliere si descrieri edificä asupra universului de autenticitate a prozelor care dezväluie Intoarcerea la concret. Per ansamblu, Temps Machine (1993) constituie o carte a destäinuirii. Ea debuteazä cu imagini detaliate din interiorul uzinei. Treptat, de-a lungul volumului, se succedä metaforele infernului, discutiile intre angajati si organizarea colectivä a confruntärii cu destinul unei fabrici pe cale de disparitie, iar odatä cu ea, intreaga umanitate marginalä. In acest sens, cäldura inäbusitoare a ma^inilor §i productia pieselor apar ca elemente-simbol ale presiunii cu care sistemul productiv opereazä. Aceste laitmotive obiectuale alcätuiesc, aläturi de alte repere de coercitie, o Constanta narativä care actioneazä ca un stresor, asemeni unei cangrene asupra potentialului uman. In continuare, Franfois Bon se consacra raporturilor inedite, mai exact unei metode care introduce intre raportul angajator-angajat semnificatia lucrurilor inanimate. Aceste elemente care survin in descrieri ca puncte de consum tehnic focalizeazä asupra conditiilor de lucru däunätoare, in timp ce descrierile prezintä deopotrivä consecintele dramatice: acapararea atentiei de la traiul existential, universul redus la masa de lucru §i unelte. Pe scurt, Temps Machine valorizeaza spiritul constructului laborios si climatul continutistic al operatorilor industriali, insa in ultimul capitol (Aux morts/ [Oda] Mortilor) autorul face agenda unui rechizitoriu. „Mortii” din final devin astfel personajele unei retrospective din consecintele descrierilor anterioare. Capitolul de incheiere expune in acest sens dimensiunea anamnetica intre personajul fictiv §i cel real, in timp ce se subiectivismul empiric transpare din ce in ce mai pregnant. Dominique Viart analizeazä capitolele finale si defunctii din fabricä gäsind in simbolistica muncitorilor vocea constituentä necesarä misterului coagulator al romanului: „Numele celor care nu mai sunt [constituie] de asemenea atatea chemäri ale umbrelor. Masele care ar trebui sä figureze, conchid: [románul] nu este literaturä decat prin secretul tinut.” [n.tr.] (Dominique Viart, Frangois Bonétude de Voeuvre, 2008 : 272). In plus de aceasta, intersectia cu concretul obiectelor compune, intrun ritm stilistic, „un expresionism verbal care deformeazä fraza panä la vätämäri si strägniri, a§a cum altädatä o faceau, pictorii, pentru a le face sä strige mai tare” (Idem), precizeazä teoreticianul Dominique Viart in monografia dedicatä. In acelasi timp, reprezentatia acestor instrumente muncitores ti, stäri psihologice ale celor din fabricä, scene cu dialoguri critice la adresa conducätorilor uzinei - fiecare constituie un ecou venit in urma obiectelor-automatism. In acest plan de corespondente ia nahere si robustetea structurii literare. Din perspectiva asociativä, platforma chestioneazä in mod direct aportul pe care literature 1-a pierdut prin indepärtarea de formele creatoare dobändite in anii de avant ai teoriei franceze. Astfel cä implicarea scriitorului poate fi interpretatä, din colimatorul intentionalitätii, ca investitie cu caracter hiperbolic in care Franfois Bon opereazä asupra scriiturii ca asupra unui montaj de semne in care descriptive in cadrul demonstratiei cä textul lui trece drept un roman. La nivelul corelatiilor, calofilia dihotomiei compozitie imaginarä V5 report social conferä textului o alurä eminamente modernistä. De pildä, personajele devenite siluete sugereazä eliminarea standardului de viatä din cauza muncii, multe din ele fiind portretizate ca uscative, teme. Implicit, are loc substituirea omului ca subiect dispensabil, ceea ce opereazä asupra romanului actionand ca un transfer mentalitar dinspre epic in directia socio-culturalä. Dominique Viart clasificä aceastä interventie tipologicä drept „veritabilä deontologie literarä”, argumentand forma contestatarä care opereazä transdisciplinar la nivelul speciei romane^ti. La nivel mentalitar insä, viziunea limitatä a muncitorului dovedeste limite de comprehensiune. Statutul §i informatia de bazä care li se incalcä angajatilor uscativi introduce demonstrativ necesitatea unei atitudini impotriva liderilor de conducere, farä o dezvoltare conflictualä in prealabil. Al doilea element, cel al concatenärii, enumerä in schimb obiectele ca pe un sprijin cantitativ, iar configurarea edificä prin procentajul descrierilor (douä treimi din text) cä aceastä manierä de expunere expunere prevaleaza in fata naratiunii. In acelasi timp, parcursul narativ se adevere§te un element fragil in afirmarea scriiturii ca roman. In consecinta, fluxul descriptiv actioneaza in afara aspectului formal care dobandeijte caracter evaziv la nivel epic. Cu toate acestea, existä totu§i o corelare compozitionalä pentru mediul §i rationamentul productiv in care este plasat individul: fabrica in ipostaza cupolei existentiale in care semnificatia afectului este valorizatä in trei etape: insträinare - dezumanizare - moarte. In final, atmosfera narativä include imagini controversate din sfera observabilului. Scriitorul de expresie francezä aplicä repere ale concretului pentru a inoculeazä primatul denuntului. Aici meditatiile personale, confesiunile 169