Viaţa Economică, iulie-decembrie 1970 (Anul 8, nr. 27-52)

1970-08-07 / nr. 32

i • La Orșova a fost construită­­ o nouă unitate industrială : în­treprinderea de reparat nave fluviale, ale cărei hale se în­tind pe ■ circa 4 000 mp. între­prinderea este prevăzută cu o cală de mare capacitate, care va permite repararea navelor cu deplasamente pînă la 1 200 tone. • La Uzinele „Vulcan“ din Capitală, a fost terminată con­strucţia unor noi hale in­dustriale, prevăzute în planul de extindere a acestei vechi şi cunoscute întreprinderi. Un prim obiectiv a fost terminat cu 6 luni înainte de termen şi are o su­prafaţă de aproape 7 000 mp. Noua hală este destinată opera­ţiunilor de montaj greu. Aci vor fi asamblate, între altele, ca­zane cu o capacitate de 1000 tone abur pe oră. O altă con­strucţie realizată este cea a noii secţii de sculărie. Clădirea o­­cupă o suprafaţă de circa 2 500 mp asigurând producerea anuală a 700 tone de scule, dispozitive, verificare şi diverse matriţe. • In cadrul lucrărilor de ex­tindere şi modernizare a Uzinei „Independenţa“ din Sibiu, a în­ceput construcţia unei turnătorii de fontă, oţel şi neferoase. Noua unitate, în cadrul căreia opera­ţiunile de formare şi preparare a amestecului vor fi integral me­canizate, va asigura creşterea producţiei, de la 3 000 la 10 000 tone piese pe an. Tot în această etapă se construieşte o hală cu o suprafaţă de 6 000 mp, care va adăposti, între altele, depo­zitele şi anexele corespunzătoa­ NOI OBIECTIVE ECONOMICE re­producţiei de mare serie. De asemenea, vechile clădiri ale sectoarelor calde, din incinta uzinei, vor fi dotate cu maşini necesare organizării în flux a producţiei de utilaje complexe. În acelaşi timp, continuă construcţia halei cu 5 nivele începută în luna februarie, destinată producţiei de unelte pneumatice pentru industria mi­nieră şi producţiei de lanţuri pu role, solicitate de industria pe­trolului şi celei de maşini agri­cole. • La întreprinderea de pro­duse ceramice din Sătuc, jude­ţul Buzău, a intrat în funcţiune prima linie tehnologică. Dotată cu utilaje moderne, fabricate în ţară, secţia are o capacitate de producţie echivalentă cu poten­ţialul unei întreprinderi care ■ furnizează anual 30 milioane că­rămizi. în prezent, se lucrează intens la construcţia celei de-a doua linii tehnologice. Construc­torii şi montanii s-au angajat să încheie a doua etapă a lucrări­lor, la 1 ianuarie 1971, cu cîteva luni înainte de termenul prevă­zut. • In cadrul etapei a 4-a de dezvoltare a Uzinei de aluminiu din Slatina a început construc­ţia a­ două hale de electroliză, care vor spori cu 50 000 tone aluminiu pe an producţia actua­lă a uzinei. Spre deosebire de celelalte 4 hale de electroliză care au fiecare, 176 cuve de cite 63 kiloamperi, noile construcţii vor dispune în final, de cîte 124 cuve avînd 83 kiloamperi, ceea ce face ca pe un spaţiu produc­tiv restrîns să se concentreze o capacitate sporită de producţie. In operaţiile de deservire a cu­­velor vor fi folosite utilaje şi agregate din­ cele mai moderne, care vor spori gradul de meca­nizare şi automatizare a proce­sului tehnologic de obţinere a aluminiului. • Constructorii Centralei ter­moelectrice care se înalță în ba­zinul carbonifer al Rovinarilor au încheiat turnarea ultimului pilon ce stă la temelia coșului de fum prin care urmează să fie evacuate gazele. După cum se știe, datorită structurii deose­bite a terenului unde se află amplasat acest colos de 200 me­­­tri faurface care ocupă la bază o suprafaţă echivalentă cu te­renul de joc de pe două stadioa­ne, proiectanţii au adoptat o soluţie originală : brîul continuu ce constituie baza conului este susţinut de 115 piloni din beton un diametru de 88 cm fiecare, implantaţi la 21 metri adîncime. In zilele următoare va începe ri­dicarea coșului de fum prin metoda glisării.­ ■ Cooperativizarea agriculturii PARTIDUL ,şi statul nostru au privit întotdeauna dezvoltarea agriculturii ca o rezultantă nemijlocită a acţiunilor între­prinse atît în domeniul relaţiilor de pro­ducţie, cit şi în cel al forţelor de pro­ducţie. Pornind de la planul cooperatist al lui Lenin, de la teoria marxist-leninis­­tă a cooperativizării, P.C.R. a stabilit încă la Plenara C.C. al P.C.H. din 3—5 martie 1949 un ansamblu de măsuri pentru crea­rea premiselor materiale și spirituale, ne­cesare reorganizării socialiste a agricultu­rii, în cadrul grandiosului program de cooperativizare s-a pus un accent deose­bit pe realizarea şi folosirea în practică a unor asemenea căi şi factori de dezvol­tare a agriculturii, care, concomitent cu transformările pe tărîm­ social, să asigure şi o sporire continuă a producţiei agri­cole. Cu acest prilej s-a arătat că trecerea de la agricultura extensivă a micilor pro­ducători de mărfuri, la cea intensivă, de tip socialist, se va putea înfăptui cu suc­ces numai pe calea dezvoltării puternice a bazei tehnico-materiale, prin folosirea pe scară largă a tractoarelor și mașinilor agricole, a îngrăşămintelor chimice, prin aplicarea şi generalizarea în practică a metodelor şi procedeelor moderne de cul­tivare a pământului şi de creştere a ani­malelor. In acelaşi timp s-a subliniat că înfăp­tuirea agriculturii bazată pe relaţii so­cialiste creează cele mai favorabile con­diţii pentru dezvoltarea şi perfecţionarea bazei tehnico-materiale, pentru deschide­rea căilor de acces prin utilizarea în pro­ducţie a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii îna­intate. Vorbind despre această interdependen­ţă a fenomenelor, Lenin a arătat că tre­cerea la marea gospodărie, bazată pe munca colectivă, va duce la o utilizare mai mare a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, precizînd că „atunci toate cuceririle ome­nirii în domeniul ştiinţei şi tehnicii, toate perfecţionările, toate cunoştinţele specia­liştilor, toate vor trebui să fie puse în slujba muncitorilor uniţi“. Lenin conce­pea deci agricultura socialistă ca o ra­mură a economiei înzestrată cu o puter­nică bază tehnico-materială, singura în stare să asigure o continuă dezvoltare şi ■modernizare a producţiei agricole. Pe coordonatele progresului tehnic CA REZULTAT firesc al politicii con­secvente a partidului şi statului de indus­trializare­­ socialistă a ţării s-a dezvoltat şi perfecţionat continuu baza tehnico-ma­­terială a agriculturii, realizările din acest d­omeniu schimbîn­d radical întreaga în­făţişare a economiei noastre agricole. De la o agricultură extensivă, bazată pe tracţiune animală şi pe calităţile na­turale ale pămîntului, unde variaţiile cli­matice aveau şi exercitau o influenţă ho­tărâtoare asupra rezultatelor obţinute, iar producţia era plafonată la un nivel in­ferior, s-a ajuns la o agricultură inten­sivă, bazată pe marea întreprindere a­­gricolă socialistă, înzestrată din punct de vedere tehnic cu mijloace moderne, la o agricultură a cărei producţie este în con­tinuă creştere, datorită sporirii continue a mijloacelor de producţie ce se folosesc prof. N. GIOSAN preşedintele Academiei de ştiinţe agricole şi silvice . •şi unde natura nu mai reprezintă elemen­tul principal al producţiei, ci doar cadrul în care activează forţe umane calificate înzestrate cu un număr tot mai mare şi variat de mijloace de producţie. Eforturile depuse pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii au fost îndreptate prioritar spre asigurarea unităţilor socialiste cu mijloacele nece­sare mecanizării proceselor de muncă. O astfel de orientare era firească şi pe de­plin corespunzătoare condiţiilor din agri­cultura noastră. Dintre componentele ba­zei tehnico-materiale, mijloacele de me­canizare constituie elementul primordial, cel mai dinamic al intensificării şi mo­dernizării producţiei, al transformării muncii din agricultură într-o variantă a muncii industriale, al ridicării producti­vităţii muncii. Atenţia sporită acordată înzestrării teh­nice a întreprinderilor agricole a avut la bază şi situaţia deosebit de precară, moş­tenită în acest domeniu de la regimul burghezo-moşieresc. Este suficient să a­­rătăm că în 1938, anul cu economia cea mai prosperă din România antebelică, existau doar 4049 tractoare, revenind un tractor la 2422 ha. Predominante erau unelter-? rudimentare şi tracţiunea ani­mală. Dezvoltarea unei puternice indus­trii naţionale constructoare de maşini a­­gricole a asigurat an de an o creştere a nivelului de înzestrare tehnică a agricul­turii. La sfirşitul anului 1969 întreprinde­rile agricole socialiste din ţara noastră dispuneau de 105 768 tractoare, 57 538 se­mănători mecanice, 27 530 cultivatoare, 51 500 combine şi de un însemnat număr de alte maşini şi utilaje agricole perfec­ţionate. Numai în perioada 1965—1969 în­cărcătura pe tractor s-a redus de la 121 ha la 96 ha, ceea ce evidenţiază o creş­tere însemnată a gradului de mecanizare. Concomitent cu sporirea numerică a par­cului de tractoare şi maşini a avut loc un proces evident de lărgire a sortimen­tului şi de îmbunătăţire a calităţii dife­ritelor maşini şi utilaje. S-au creat sau sunt în curs de realizare sisteme perfec­ţionate de maşini pentru principalele sec­toare de activitate din agricultură, ceea ce asigură premisele necesare pentru me­canizarea complexă a proceselor de mun­că şi pentru introducerea în producţie a tehnologiilor moderne. O altă direcţie a progresului tehnic în agricultură, a dezvoltării bazei tehnico­­materiale a producţiei agricole, a consti­tuit-o şi o constituie asigurarea unităţilor productive cu cantităţi sporite de îngră­şăminte chimice. Şi în acest domeniu au fost necesare eforturi mari mai ales că a trebuit să se pornească de la inexisten­ţa în trecut în agricultura ţării a îngră­şămintelor chimice. Grăitor în această privinţă este faptul că în acelaşi an 1938, în agricultură se foloseau doar 1,5 kg în­grăşăminte chimice la hectarul de teren arabil. Existenţa unor asemenea stări de lucruri contravine flagrant cerinţelor unei agriculturi intensive şi explică în modul cel mai concludent de ce în politica­­par­tidului nostru de­­industrializare socialis­tă s-a pus un accent deosebit pe­­ dezvol­tarea puternică a industriei chimice pro­ducătoare de îngrăşăminte. Datorită creş­terii numărului fabricilor şi complexelor de îngrăşăminte chimice agricultura a fost asigurată an de an cu cantităţi tot mai mari intr-un Sortiment variat şi de o calitate tot mai bună. In anul 1969 industria chimică a livrat agriculturii circa­­ 540 000 tone îngrăşăminte substanţa ■ activă, ceea ce în medie revine 66 kg la fiecare hectar de teren arabil. . .?entr­u a suborm­a rolul şi influenţa în­grăşămintelor chimice asupra creşterii producţiei agricole este suficient să ară­tăm că potrivit rezultatelor experimentate obţinute de către institutele noastre de cercetări, 1 kg îngrăşăminte chimice sub­stanţă activa asigură în medie un spor de recoltă de pînă la 40 kg, la grîu, de 12 kg la porumb, de 15 kg la floarea soa­relui şi de 60 kg la sfecla de zahăr. Iată de ce chimizarea, ca parte componentă , bazei­ tehnico-materiale a agriculturii, constituie un factor de cea mai mare în­semnătate pentru intensificarea produc­­­ţiei. Politica partidului şi statului nostru,de dezvoltare intensivă şi de modernizare a agriculturii este evidenţiată şi de efortu­rile depuse în ultimii ani pentru creşte­rea celorlalte componente ale bazei teh­­­nice-materiale cum sunt: îmbunătăţirile funciare, plantaţiile pomiviticole, efecti­vele de animale, asigurarea seminţelor de soi, a materialului săditor, a animale­­lor de rasă etc. Cîteva date sunt edifica­toare în această direcţie. In perioada 1960—1969 s-au efectuat lucrări de iriga­ţii pe 676 000 ha. In aceeaşi perioadă s-au făcut peste 250 000 ha plantaţii n*­­de viţă de vie. Efectivele animale P- total agricultură au sporit între ani 1960—1969 cu 584 mii capete taurine, 1670 mii porcine, cu 2635 mii ovine şi cu 1o 439 mii păsări. S-au asigurat seminţele valoroase pen­tru întreaga suprafaţă cultivată cu grij­, secară, orz, orez, porumb, floarea soare­lui, sfeclă de zahăr etc., s-au perfecţionat continuu rasele de animale. Important-­ mare a generalizării 6râurilor şi raselor productive constă în aceea că acestea prin caracteristicile lor biologice folosesc ma bine condiţiile de producţie, dau cu ace­leaşi cheltuieli producţii sporite. In întreaga politică de dezvoltare a ba­zei tehnice-materiale a agriculturii s-a avut în vedere că aici se lucrează cu or­ganisme vii — plante şi animale — care au anumite caracteristici biologice pro­ductive, iar pentru sporirea continuării şi producţiei agricole este necesar să se­ a­­sigure acestora condiţii prielnice de ved­tere şi dezvoltare. S-a dezvoltat şi diver­sificat reţeaua de institute şi staţiuni ex­­­perimentale, care au elaborat în mod di­ferenţiat noi tehnologii de cultivare a­ plantelor şi de creştere a animalelor. In vederea aplicării în practică a cu­ceririlor progresului tehnic şi a organi­zării activităţii productive pe te­meiul ştiinţifice, s-a pregătit un număr mare de cadre de specialişti, care în marea lor majoritate lucrează în unităţile de pr­o­ducţie. Ca rezultat al eforturilor depuse pentru dezvoltarea şi perfecţionarea bazei teh­­nice­ materiale, s-au înregistrat în toată aceasta perioadă creşteri însemnate de producţie şi o mai mare stabilitate a ran­damentelor pe unitatea de suprafaţă.­­ Este semnificativ de arătat că potrivit date­lor climatologice, jumătate din anii pe care i-am parcurs de la elib­erarea­­ţării noastre, au fost secetoşi. Cu toata acestea astăzi nu se mai poate repeta anul de foamete 1946, cînd 20 judeţe au (Continuare în pag. 1ECONOM■ E 1 1NAŢIO­­nalâ, POLITICA P. C. R. PRIVIND 20 DEZVOLTAREA BAZEI 1944-1970 I , TEHNICO-MATERIALE A AGRICULTURII

Next