Viaţa Economică, iulie-decembrie 1970 (Anul 8, nr. 27-52)
1970-08-07 / nr. 32
i • La Orșova a fost construită o nouă unitate industrială : întreprinderea de reparat nave fluviale, ale cărei hale se întind pe ■ circa 4 000 mp. întreprinderea este prevăzută cu o cală de mare capacitate, care va permite repararea navelor cu deplasamente pînă la 1 200 tone. • La Uzinele „Vulcan“ din Capitală, a fost terminată construcţia unor noi hale industriale, prevăzute în planul de extindere a acestei vechi şi cunoscute întreprinderi. Un prim obiectiv a fost terminat cu 6 luni înainte de termen şi are o suprafaţă de aproape 7 000 mp. Noua hală este destinată operaţiunilor de montaj greu. Aci vor fi asamblate, între altele, cazane cu o capacitate de 1000 tone abur pe oră. O altă construcţie realizată este cea a noii secţii de sculărie. Clădirea ocupă o suprafaţă de circa 2 500 mp asigurând producerea anuală a 700 tone de scule, dispozitive, verificare şi diverse matriţe. • In cadrul lucrărilor de extindere şi modernizare a Uzinei „Independenţa“ din Sibiu, a început construcţia unei turnătorii de fontă, oţel şi neferoase. Noua unitate, în cadrul căreia operaţiunile de formare şi preparare a amestecului vor fi integral mecanizate, va asigura creşterea producţiei, de la 3 000 la 10 000 tone piese pe an. Tot în această etapă se construieşte o hală cu o suprafaţă de 6 000 mp, care va adăposti, între altele, depozitele şi anexele corespunzătoa NOI OBIECTIVE ECONOMICE reproducţiei de mare serie. De asemenea, vechile clădiri ale sectoarelor calde, din incinta uzinei, vor fi dotate cu maşini necesare organizării în flux a producţiei de utilaje complexe. În acelaşi timp, continuă construcţia halei cu 5 nivele începută în luna februarie, destinată producţiei de unelte pneumatice pentru industria minieră şi producţiei de lanţuri pu role, solicitate de industria petrolului şi celei de maşini agricole. • La întreprinderea de produse ceramice din Sătuc, judeţul Buzău, a intrat în funcţiune prima linie tehnologică. Dotată cu utilaje moderne, fabricate în ţară, secţia are o capacitate de producţie echivalentă cu potenţialul unei întreprinderi care ■ furnizează anual 30 milioane cărămizi. în prezent, se lucrează intens la construcţia celei de-a doua linii tehnologice. Constructorii şi montanii s-au angajat să încheie a doua etapă a lucrărilor, la 1 ianuarie 1971, cu cîteva luni înainte de termenul prevăzut. • In cadrul etapei a 4-a de dezvoltare a Uzinei de aluminiu din Slatina a început construcţia a două hale de electroliză, care vor spori cu 50 000 tone aluminiu pe an producţia actuală a uzinei. Spre deosebire de celelalte 4 hale de electroliză care au fiecare, 176 cuve de cite 63 kiloamperi, noile construcţii vor dispune în final, de cîte 124 cuve avînd 83 kiloamperi, ceea ce face ca pe un spaţiu productiv restrîns să se concentreze o capacitate sporită de producţie. In operaţiile de deservire a cuvelor vor fi folosite utilaje şi agregate din cele mai moderne, care vor spori gradul de mecanizare şi automatizare a procesului tehnologic de obţinere a aluminiului. • Constructorii Centralei termoelectrice care se înalță în bazinul carbonifer al Rovinarilor au încheiat turnarea ultimului pilon ce stă la temelia coșului de fum prin care urmează să fie evacuate gazele. După cum se știe, datorită structurii deosebite a terenului unde se află amplasat acest colos de 200 metri faurface care ocupă la bază o suprafaţă echivalentă cu terenul de joc de pe două stadioane, proiectanţii au adoptat o soluţie originală : brîul continuu ce constituie baza conului este susţinut de 115 piloni din beton un diametru de 88 cm fiecare, implantaţi la 21 metri adîncime. In zilele următoare va începe ridicarea coșului de fum prin metoda glisării. ■ Cooperativizarea agriculturii PARTIDUL ,şi statul nostru au privit întotdeauna dezvoltarea agriculturii ca o rezultantă nemijlocită a acţiunilor întreprinse atît în domeniul relaţiilor de producţie, cit şi în cel al forţelor de producţie. Pornind de la planul cooperatist al lui Lenin, de la teoria marxist-leninistă a cooperativizării, P.C.R. a stabilit încă la Plenara C.C. al P.C.H. din 3—5 martie 1949 un ansamblu de măsuri pentru crearea premiselor materiale și spirituale, necesare reorganizării socialiste a agriculturii, în cadrul grandiosului program de cooperativizare s-a pus un accent deosebit pe realizarea şi folosirea în practică a unor asemenea căi şi factori de dezvoltare a agriculturii, care, concomitent cu transformările pe tărîm social, să asigure şi o sporire continuă a producţiei agricole. Cu acest prilej s-a arătat că trecerea de la agricultura extensivă a micilor producători de mărfuri, la cea intensivă, de tip socialist, se va putea înfăptui cu succes numai pe calea dezvoltării puternice a bazei tehnico-materiale, prin folosirea pe scară largă a tractoarelor și mașinilor agricole, a îngrăşămintelor chimice, prin aplicarea şi generalizarea în practică a metodelor şi procedeelor moderne de cultivare a pământului şi de creştere a animalelor. In acelaşi timp s-a subliniat că înfăptuirea agriculturii bazată pe relaţii socialiste creează cele mai favorabile condiţii pentru dezvoltarea şi perfecţionarea bazei tehnico-materiale, pentru deschiderea căilor de acces prin utilizarea în producţie a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii înaintate. Vorbind despre această interdependenţă a fenomenelor, Lenin a arătat că trecerea la marea gospodărie, bazată pe munca colectivă, va duce la o utilizare mai mare a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, precizînd că „atunci toate cuceririle omenirii în domeniul ştiinţei şi tehnicii, toate perfecţionările, toate cunoştinţele specialiştilor, toate vor trebui să fie puse în slujba muncitorilor uniţi“. Lenin concepea deci agricultura socialistă ca o ramură a economiei înzestrată cu o puternică bază tehnico-materială, singura în stare să asigure o continuă dezvoltare şi ■modernizare a producţiei agricole. Pe coordonatele progresului tehnic CA REZULTAT firesc al politicii consecvente a partidului şi statului de industrializare socialistă a ţării s-a dezvoltat şi perfecţionat continuu baza tehnico-materială a agriculturii, realizările din acest domeniu schimbînd radical întreaga înfăţişare a economiei noastre agricole. De la o agricultură extensivă, bazată pe tracţiune animală şi pe calităţile naturale ale pămîntului, unde variaţiile climatice aveau şi exercitau o influenţă hotărâtoare asupra rezultatelor obţinute, iar producţia era plafonată la un nivel inferior, s-a ajuns la o agricultură intensivă, bazată pe marea întreprindere agricolă socialistă, înzestrată din punct de vedere tehnic cu mijloace moderne, la o agricultură a cărei producţie este în continuă creştere, datorită sporirii continue a mijloacelor de producţie ce se folosesc prof. N. GIOSAN preşedintele Academiei de ştiinţe agricole şi silvice . •şi unde natura nu mai reprezintă elementul principal al producţiei, ci doar cadrul în care activează forţe umane calificate înzestrate cu un număr tot mai mare şi variat de mijloace de producţie. Eforturile depuse pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii au fost îndreptate prioritar spre asigurarea unităţilor socialiste cu mijloacele necesare mecanizării proceselor de muncă. O astfel de orientare era firească şi pe deplin corespunzătoare condiţiilor din agricultura noastră. Dintre componentele bazei tehnico-materiale, mijloacele de mecanizare constituie elementul primordial, cel mai dinamic al intensificării şi modernizării producţiei, al transformării muncii din agricultură într-o variantă a muncii industriale, al ridicării productivităţii muncii. Atenţia sporită acordată înzestrării tehnice a întreprinderilor agricole a avut la bază şi situaţia deosebit de precară, moştenită în acest domeniu de la regimul burghezo-moşieresc. Este suficient să arătăm că în 1938, anul cu economia cea mai prosperă din România antebelică, existau doar 4049 tractoare, revenind un tractor la 2422 ha. Predominante erau unelter-? rudimentare şi tracţiunea animală. Dezvoltarea unei puternice industrii naţionale constructoare de maşini agricole a asigurat an de an o creştere a nivelului de înzestrare tehnică a agriculturii. La sfirşitul anului 1969 întreprinderile agricole socialiste din ţara noastră dispuneau de 105 768 tractoare, 57 538 semănători mecanice, 27 530 cultivatoare, 51 500 combine şi de un însemnat număr de alte maşini şi utilaje agricole perfecţionate. Numai în perioada 1965—1969 încărcătura pe tractor s-a redus de la 121 ha la 96 ha, ceea ce evidenţiază o creştere însemnată a gradului de mecanizare. Concomitent cu sporirea numerică a parcului de tractoare şi maşini a avut loc un proces evident de lărgire a sortimentului şi de îmbunătăţire a calităţii diferitelor maşini şi utilaje. S-au creat sau sunt în curs de realizare sisteme perfecţionate de maşini pentru principalele sectoare de activitate din agricultură, ceea ce asigură premisele necesare pentru mecanizarea complexă a proceselor de muncă şi pentru introducerea în producţie a tehnologiilor moderne. O altă direcţie a progresului tehnic în agricultură, a dezvoltării bazei tehnicomateriale a producţiei agricole, a constituit-o şi o constituie asigurarea unităţilor productive cu cantităţi sporite de îngrăşăminte chimice. Şi în acest domeniu au fost necesare eforturi mari mai ales că a trebuit să se pornească de la inexistenţa în trecut în agricultura ţării a îngrăşămintelor chimice. Grăitor în această privinţă este faptul că în acelaşi an 1938, în agricultură se foloseau doar 1,5 kg îngrăşăminte chimice la hectarul de teren arabil. Existenţa unor asemenea stări de lucruri contravine flagrant cerinţelor unei agriculturi intensive şi explică în modul cel mai concludent de ce în politicapartidului nostru deindustrializare socialistă s-a pus un accent deosebit pe dezvoltarea puternică a industriei chimice producătoare de îngrăşăminte. Datorită creşterii numărului fabricilor şi complexelor de îngrăşăminte chimice agricultura a fost asigurată an de an cu cantităţi tot mai mari intr-un Sortiment variat şi de o calitate tot mai bună. In anul 1969 industria chimică a livrat agriculturii circa 540 000 tone îngrăşăminte substanţa ■ activă, ceea ce în medie revine 66 kg la fiecare hectar de teren arabil. . .?entru a suborma rolul şi influenţa îngrăşămintelor chimice asupra creşterii producţiei agricole este suficient să arătăm că potrivit rezultatelor experimentate obţinute de către institutele noastre de cercetări, 1 kg îngrăşăminte chimice substanţă activa asigură în medie un spor de recoltă de pînă la 40 kg, la grîu, de 12 kg la porumb, de 15 kg la floarea soarelui şi de 60 kg la sfecla de zahăr. Iată de ce chimizarea, ca parte componentă , bazei tehnico-materiale a agriculturii, constituie un factor de cea mai mare însemnătate pentru intensificarea producţiei. Politica partidului şi statului nostru,de dezvoltare intensivă şi de modernizare a agriculturii este evidenţiată şi de eforturile depuse în ultimii ani pentru creşterea celorlalte componente ale bazei tehnice-materiale cum sunt: îmbunătăţirile funciare, plantaţiile pomiviticole, efectivele de animale, asigurarea seminţelor de soi, a materialului săditor, a animalelor de rasă etc. Cîteva date sunt edificatoare în această direcţie. In perioada 1960—1969 s-au efectuat lucrări de irigaţii pe 676 000 ha. In aceeaşi perioadă s-au făcut peste 250 000 ha plantaţii n*de viţă de vie. Efectivele animale P- total agricultură au sporit între ani 1960—1969 cu 584 mii capete taurine, 1670 mii porcine, cu 2635 mii ovine şi cu 1o 439 mii păsări. S-au asigurat seminţele valoroase pentru întreaga suprafaţă cultivată cu grij, secară, orz, orez, porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr etc., s-au perfecţionat continuu rasele de animale. Important- mare a generalizării 6râurilor şi raselor productive constă în aceea că acestea prin caracteristicile lor biologice folosesc ma bine condiţiile de producţie, dau cu aceleaşi cheltuieli producţii sporite. In întreaga politică de dezvoltare a bazei tehnice-materiale a agriculturii s-a avut în vedere că aici se lucrează cu organisme vii — plante şi animale — care au anumite caracteristici biologice productive, iar pentru sporirea continuării şi producţiei agricole este necesar să se asigure acestora condiţii prielnice de vedtere şi dezvoltare. S-a dezvoltat şi diversificat reţeaua de institute şi staţiuni experimentale, care au elaborat în mod diferenţiat noi tehnologii de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor. In vederea aplicării în practică a cuceririlor progresului tehnic şi a organizării activităţii productive pe temeiul ştiinţifice, s-a pregătit un număr mare de cadre de specialişti, care în marea lor majoritate lucrează în unităţile de producţie. Ca rezultat al eforturilor depuse pentru dezvoltarea şi perfecţionarea bazei tehnice materiale, s-au înregistrat în toată aceasta perioadă creşteri însemnate de producţie şi o mai mare stabilitate a randamentelor pe unitatea de suprafaţă. Este semnificativ de arătat că potrivit datelor climatologice, jumătate din anii pe care i-am parcurs de la eliberareaţării noastre, au fost secetoşi. Cu toata acestea astăzi nu se mai poate repeta anul de foamete 1946, cînd 20 judeţe au (Continuare în pag. 1ECONOM■ E 1 1NAŢIOnalâ, POLITICA P. C. R. PRIVIND 20 DEZVOLTAREA BAZEI 1944-1970 I , TEHNICO-MATERIALE A AGRICULTURII