Viața Nouă, iulie-septembrie 1969 (Anul 25, nr. 7635-7713)

1969-09-11 / nr. 7697

■a Á A > < Nr. 7697 Livrările din zootehnie integral realizate. Au trecut peste 250 de zi­le din acest an de producție. Este timpul ca în C.A.P.-uri după opt luni de activitate să înceapă, îndeosebi în sec­torul creșterii animalelor, so­cotelile realizării planului de livrări. Cînd spunem aceas­ta, avem în vedere faptul că la lapte de vacă planul de livrări ar fi trebuit cam în proporție de realizat 70—75 la sută, la animale pentru carne la fel, iar din ramura creșterii ovinelor sarcinile de livrare trebuiau îndeplinite integral , mai mult chiar, în condițiile climatice ale a­­cestui an sarcinile puteau fi substanțial depășite. Pornind de la aceste consi­derente am făcut o sumară a­­naliză în două cooperative a­­gricole de producție — Cava­­dinești și Băneasa — asupra stadiului de realizare a pla­nului din sectorul animalier. De la bun început trebuie să facem mențiunea că cele con­statate nu au avut menirea să ne bucure. La prima vedere s-ar părea că C.A.P. Cavadinești, unitate al cărui consiliu de conduce­re a prevăzut ca în viitorii ani să se profileze pe vaci cu lap­te, situația livrărilor nu este chiar atît de „nesatisfăcătoa­re " , din planul anual de 2 500 hl lapte de vacă, s-au livrat la Industria laptelui Ga­lați (beneficiarul produc­ției marfă), 2 300 hl. Deci, se trage, la repezeală, bine­înțeles, concluzia că pînă la sfîrșitul anului se va realiza și chiar depăși planul, cum de altfel ne spunea așa și tovarășul Nicolae Plesnicute, vicepreședinte al cooperativei. Dar, analizînd mai atent a­­ceastă problemă rezultă că lucrurile nu stau de­loc așa de bine, cum pare a „spune" cifrele. Și iată argumentele , unitatea a avut la începutul anului un efectiv de 335 vaci furajate, iar din luna august acest număr a crescut la 375 vaci, prin cumpărări. Mer­­gînd totuși numai pe efectivul cu care s-a plecat inițial, pro­ducția planificată în acest an a se obține de la fiecare va­că furajată este de 1­250 litri, deci cu mult sub nivelul la care au ajuns alte cooperati­ve care dețin efective mari de vaci și care se ocu­pă cît de cît de creșterea or­ganizată a acestei specii de animale. Fără a nega efortu­rile cooperatorilor din Cava­dinești, trebuie spus că C.A.P.­­uri ca Pechea, Băleni, Cer­­țești, în condiții similare, ob­țin cîte 2 000 și peste 2 000 li­tri lapte de la fiecare vacă furajată. Dar lăsînd la o parte com­parațiile, să vedem un alt aspect al problemei. Din pro­ducția globală de 4 200 hl lapte ce urmează a se obține în acest an (am exclus, nu trebuia, cele 40 vaci, deși ce au intrat în unitate în luna august), cooperativa a con­tractat cu statul numai 59 la sută. Or, un asemenea procent al producției marfă este mult prea mic. De aici, asupra pro­blemei se pot trage mai mul­te concluzii: prima variantă ar fi aceea a consumului in­tern exagerat de mare, ceea ce duce la scăderea simțitoa­re a rentabilității sectorului. Dacă de la o vacă cu care se cheltuiește anual circa 2 000— 2 500 lei (calculat furaje, zile muncă, medicamente și adă­post), se obțin 1 250 1. lapte, cantitate a cărei valoare abia acoperă cheltuielile de pro­ducție și din care se valorifi­că numai 750 1. lapte, este de prisos să mai vorbim de ren­tabilitate. Calculînd și valoa­rea vițelului obținut în ase­menea condiții tot nu se va reuși să se acopere cheltuielile fără a mai vorbi de beneficii. Vinovați de aceste stări de lucruri sînt cei ce se ocupă direct sau indirect de îngriji­rea animalelor. Ba unii speci­aliști calificați recomandă a­­plicarea unor metode care de mult nu se mai Creșterea animalelor utilizează­ în sta­re naturală nu numai că nu poate avea rezultatele sconta­te dar duce pur și simplu la pierderea calităților producti­ve de rasă. Tineretul, îndeo­sebi, cel de producție și re­producție, ținut toată vara pe pășuni sărace, fără furajare suplimentară degenerează, îm­­bătrînește fără a ajunge la dezvoltarea normală, iar in­trarea lui în producție este doar o formalitate scriptică și nu un proces economic as­cendent, cum ar trebui să fie. Un alt aspect al valorifică­rii prin plan a unui procent mic din producția globală poate porni și de la tendința de asigurare a „succesului“ fără eforturi și căutări. S-au planificat 1­250 1 lapte pen­tru fiecare vacă, din aceasta se contractează 750 1, canti­tate care desigur poate fi rea­lizată fără prea multe efor­turi, se raportează apoi la sfîrșitul anului că planul a fost realizat și cu asta ... basta. O asemenea judecată, nu asigură prosperitate u­­n­itații și membrilor ei, ba mai mult chiar contravine flagrant cu sarcinile puse de partid în fața agriculturii co­operatiste, cu ideea dezvoltării continue a acestor unități a­­gricole. Dacă așa stau lucrurile cu laptele, apoi nici în celelalte sectoare livrările nu sunt la nivelul timpului scurs de la începutul anului. La porcine graficul de livrare la zi nu este Îndepli­nit cu 90 de animale, ceea ce reprezintă aproape un vagon de carne. Din planul anual de 600 porci s-au livrat statului numai 290, adică doar 48 la sută, deși au trecut peste două treimi din an, iar la viței, fa­ță de 400 cît trebuiau vînduți, s-au realizat numai 267. Cu toate că tovarășul Ni­colae Plesnicute a căutat să ne convingă că pînă la sfîrși­tul anului obligațiile contrac­tuale vor fi îndeplinite exemr­plar, reamintim consiliului de conducere, președinte ing. Dumitru Băltăreți, că aceste obligații trebuie realizate rit­mic, în­ conformitate cu grafi­cele întocmite-Nu stau mai bine cu înde­plinirea obligațiilor contrac­tuale nici cooperatorii din Băneasa. Din sectorul creșterii animalelor trebuiau să se li­vreze anul acesta 1 000 hl lap­te vacă, 280 hl. lapte oa­ie, 132 bovine, 300 porci grași. Pînă la începutul acestei luni s-au vîndut 630 hl lapte vacă, 293 hl lapte oaie (aici se înregistrează un plus de 13 hl), 73 bovine și... (precis nu știm pentru că ni s-au dat mai multe cifre). 113 porci. Aceasta este cifra pe care o știa președintele, pentru că din scriptele contabilității re­zultau 3 > porci, iar după un grafic al livrărilor numai 24. Analiza asupra stadiului de realizare a îndeplinirii obliga­țiilor contractuale la cele două cooperative agricole de pro­ducție scoate la iveală o se­rie de neajunsuri în modul cum animalele sunt furajate și îngrijite, neajunsuri care în condițiile stadiului actual și chiar al perspectivei pînă la sfîrșitul acestui an vor face imposibilă lichidarea rămîne­­rii în urmă la producția ani­malieră. Cînd facem această afirmație, avem în vedere sto­curile de furaje și preocuparea consiliilor de conducere amin­tite pentru completarea aces­tor stocuri. La Cavadinești sînt asigurate 130 tone fînuri de lucernă și 20 tone făină de lucernă, 30 tone vreji de ma­zăre și fasole și... cam atît deocamdată. De însilozat nu se însilozaseră nici un fel de furaje pînă zilele trecute, conțin­du-se pe producția de sfeclă furajeră ce va rezulta de pe cele 24 ha., care, după spusele tov. Plesnicute vor da o producție totală de circa 3­000 tone. La Băneasa s-au asigurat 70 to­ne fînuri de borceag și lu­cernă dar nu­­ este suficient. Insilozarea porumbului tre­buie privită cu toată răspun­derea, deoarece unitatea are un plan de 2895 tone, supli­mentat cu 1586 tone coceni și nu se întrevede posibilitatea îndeplinirii lui. In astfel de condiții nu se poate aștepta o îmbunătă­țire a întreținerii animalelor. Și cu toate acestea consiliile de conducere rămîn pasive. Curiozitatea ne-a făcut ca la Băneasa să cercetăm grafice­le de ședințe ale consiliului de conducere, dar în nici u­­na din actualul trimestru nu s-a prevăzut analiza fe­lului cum se asigură baza fu­rajeră, problemă deosebit de importantă pentru viața u­­nității. Cînd se vor lua oare măsuri practice de către tovarășii aleși să conducă u­­nitățile respective pentru re­dresarea sectorului zootehnic ? De ce nu se respectă hotărîrea Comitetului județean Galați al P. C. R. din noiembrie 1968, unde se prevăd măsuri precise privind asigurarea ba­zei furajere ? Este timpul ca planurile de producție și ho­­tărîrile organelor superioare să fie traduse în fapte și să nu stea închise în casele de fier, așa cum se mai întîmplă în mul­te unități, între care și cele ce au făcut obiectul prezentei analize. Este, de asemenea, cazul ca comitetele comunale de partid, organizațiile de bază și toți comuniștii din Cavadinești și Băneasa să se preocupe mai mult de problemele economice ale ce­lor două unități, ajutîndu-le să ridice zootehnia la nivelul sarcinilor actuale. M. CREȚEANU VIAȚA NOUA PIETER BRUEGEL CEL BATRIN 400 de ani de la moarte Personalitate artistică extrem de complexă, Pieter Bruegel cel Bătrîn continuă să emoționeze prin originalitatea și varietatea artei sale puternic ancorată în realitate. Situată între Renaștere și ba­roc, cu rădăcini ce duc spre goticul medieval și pictura fan­tastică a lui Hieronymus Bosch, creația sa plină de armonie și tîlc filozofic poartă girul asprei condiții umane constituind ma­rea revelație a timpurilor noas­tre. Pentru că „a deschis pers­pective, a gîndit arta pus probleme, și­ a el alcătuiește, prin stilul personal pe care îl creea­ză, o verigă esențială între arta medievală tîrzie și curentele ar­tistice ale vremurilor moderne" (Ion Biberi). Născut la începutul celui de-al doilea­ pătrar al veacului al XVI-lea intr-un sat necunos­cut, situat în partea centrală a Țărilor de Jos, Pieter părăsește casa părintească pentru a se aciua la Antwerpen (Anvers) unde își va cîștiga existența ca ucenic la Pieter Coecke van A­­lost, decanul ghildei artiștilor din bogatul port flamand. Dîn­­du-și seama că nu are ce învă­ța la acesta se integrează, cu puțin înainte de 1550, grupului de artiști ce gravitau în jurul lui Hieronymus Cock, proprie­tarul magazinului de stampe „La cele patru vînturi". Tot e­­xecutînd copii și desene, ia contact cu creațiile maestrului flamand Bosch care îl vor incin­ta în special prin verva excesi­vă a compoziției. După numai un an, grație talentului său, ajunge să lucre­ze în corporația pictorilor de la Sf. Luca, dar nemulțumit pleacă și de aici. Dornic de a cunoaș­te cît mai multe din secretele și realizările picturii, în intenția de a-și descoperi propria indivi­dualitate, va pleca într-o lun­gă călătorie prin Franța și Italia unde, sub impresia măreției Alpilor va imortaliza în pagini­le jurnalului său numeroase cadre, imagini ce se vor reîntîl­­ni ca un laitmotiv în majorita­tea lucrărilor de mai tîrziu și, îndeosebi în ciclul „Anotimpuri­lor" Către 1558, simțindu-se tot mai atras de fascinanta lume a culorilor se dedică picturii rea­­lizînd pentru început cîteva compoziții remarcabile printre care cităm : „Proverbele flaman­de" și „Lupta dintre Carnaval și Post" - mărturii sincere ale vieții spirituale a țăranilor. De aici înainte va filtra prin sen­sibilitatea sufletului său mare du­rerile și năzuințele poporului simplu la port, demn în suferin­ță și încrezător într-un viitor mai omenos. Inspirată parcă din însușirile acestuia, culoarea naivă atinge o prospețime și o strălucire neobișnuită. Paralel cu această nouă și nobilă muncă, Bruegel, fiind o fire însetată de cunoaștere, face serioase eforturi pentru însuși­rea a cît mai multe din como­rile culturii, ajutat fiind de bu­nii prieteni, geograful Abraham Ortelius și editorul Christophe Plantin. După ce se căsătoreș­te cu Meyken, fiica primului său mentor, abandonează definitiv Anversul pentru Bruxelles-centru economic aflat în plină ascen­siune unde va trăi bucuria naș­terii celor doi fii, Pieter și Jan, viitori pictori și, contrariul a­­cesteia, amara tristețe pricinui­tă de neînțelegerea mesajului artei îndrăznețe și protestatare („Numărătoarea din Betleem", „Țara trindavilor", „Predica Sf. loan Botezătorul", pruncilor"). In scurtul „Uciderea răstimp care i-a mai rămas pînă la 4 septembrie 1569 cînd moartea necruțătoare își va cere tributul înainte de termen, Bruegel a­­tinge apogeul creației sale pic­turale oferind posterității cele­­brul ciclu al „Anotimpurilor". Transparența neobișnuită a de­părtărilor sugerată de linia fină și culoarea îndelung cîntărită, precum și țăranii redați în plină acțiune fac ca acest grupaj de peisaje să se bucure de o deo­sebită reputație. Cine vrea să aprofundeze ar­ta bruegeiiană se va izbi de la început de două tendințe con­tradictorii. Prima înclină spre în­fățișarea unor scene realiste în care-și dau întîlnire obiceiurile, petrecerile, jocurile de copii sau diverse imagini­ pitorești, cea­laltă face loc coșmarurilor în ca­re mișună oameni, făpturi stra­nii și mașini de tortură aidoma celor din folclorul flamand. Incadrîndu-se între acestea din urmă, sinistrul tablou „Triumful morții", realizat în pe­nultimul an al vieții, ocupă un loc aparte. In cadrul vastei compoziții - adevărată antici­pare a foto-montajului de as­tăzi, se succed, cu o repeziciu­ne rar întilnită, scene ale groa­zei ce se subordonează spec­trului copleșitor al morții care preface totul în cadavre și pus­tiu. Dezastrul este de dimen­siuni uriașe întrucît nici picto­rul n-a reușit să-i surprindă în întregime. Excelent model de suprapunere dintre realitate și simbol, „Triumful morții" ni s-a transmis ca un ecou prelungit al cruzimii războaielor și tero­rii pricinuite de bolile necruță­toare. Iubitor constant al Flan­­drei oprimate de spanioli, Brue­gel a strecurat în majoritatea creațiilor sale, indiferent de te­ma acestora o undă discretă de tristețe, firește în limitele posi­bilului, tocmai pentru a ne sesi­za și nouă, calvarul pe care el însuși a fost nevoit să-l suporte. Trăgîndu-și seva creației din întîmplările vremii, din revolte­le generate de opresiunea spa­niolă, Pieter Bruegel cel Bătrîn a redat într-o indestructibilă co­muniune cu peisajul natal pe țăranii și tîrgoveții atît de dragi lui, realizînd astfel o admirabi­lă sinteză între infinitul mare și cel mic. Spirit de rafinament interior, îndrăgostit de viață, Bruegel în­cheie capitolul strălucitor al picturii Țărilor de Jos, arta sa — fericită îmbinare de natura­lism și fantastic, anticipînd ge­niul lui Rubens și Rembrandt. ȘT. ANDROMACHE Noi unități alimentare In cursul acestui an în car­tierele din municipiul Galați au fost înființate noi unități comerciale. Astfel, în micro­­raionul nr. 17, Țiglina III a fost dat în folosință un nou și modern complex comercial. Cuprinzând raioane de pîine, mezeluri,brînzeturi, măcelă­rie, dulciuri și alte produse alimentare, noua unitate co­mercială contribuie din plin la aprovizionarea populației din acest cartier. La cererea cumpărătorilor, și cu spriji­nul organelor locale, raionul pentru desfacerea pîinii a fost mărit, reușindu-se în pre­zent să se distribuie în plus circa 1 000 kg pîine zilnic. De asemenea, în microraionul 19 s-a dat în folosință­ o u­­nitate comercială unde se dis­tribuie pîine, lapte și alte­­ produse alimentare. Pentru îmbunătățirea ne­contenită a deservirii cumpă­rătorilor, în aceste zile se lu­crează la amenajarea unor noi spații comerciale. In car­tierele „Aurel Vlsicu“ și „Baston", de exemplu, se vor amenaja magazine pentru des­facerea produselor alimentare, iar prin mărirea spațiului de vînzare și înmagazinare, ma­gazinul alimentar din piața „1 Mai" va fi transformat în magazin cu autoservire. Dana de armare de la Șantierul naval Galați. Foto : G. BERCOV Orice concurs de creație fa­vorizează întîlnirea cu multe nume noi. Nici concursul nostru nu a făcut excepție de la­­ această verificată constata­re. (Numai 25 dintre cei 63 de concurenți ne erau cunoștin­țe anterioare). Oameni de vîrste și profesii diferite ne-au scris împărtășindu-ne parte dintre speranțele lor în ale literaturii. Poate că pentru unii concursul a însem­nat re­­înnodarea unor porniri estom­pate o vreme de preocupările zilnice de serviciu sau în ca­zul altora — hotărîrea de a trimite (în spre lectură, sfîrșit!) altcuiva spre judecată încercările în care nu crezu­se pînă atunci decît un sin­gur om : autorul. Premii pen­tru asemenea multiple cazuri nu au putut fi atribuite. Cri­teriile alegerii celor mai buni au fost și de data aceasta ce­le cunoscute : forța ideilor, ineditul­ imaginilor, caracterul personal al stilului, maturita­tea scrisului. Inevitabil, au a­­vut cîștig de cauză în fața juriului cei care scriu nu o­­cazional ci continuu, cei ce cunosc în bună măsură rigo­rile creație. Am numit astfel pe cîștigătorii concursului, dar în mod deosebit pe trei dintre ei : Dionisie Duma, Sterian Vicol, Nicolae Grigore Mărășanu. Un fapt îmbucură­tor pentru noi : cu patru dintre cei opt cîștigători am făcut cunoștință prin concurs (Dia Uroș, Victoria Fătu, Alexan­dra Popa, Lenuța Tăune Pă­­trașcanu). Dar să ne oprim în mod de­osebit asupra celorlalți 55 de concurenți cărora în lipsa premiilor de consolare le o­ferim aceste rînduri. In cazul poeților (două treimi dintre ei) se poate de la început ob­serva existența aproape ge­nerală a unor elemente care, în caz că vor putea fi va­lorificate în viitor, vor putea favoriza creația , sensibilita­te, simț al rimei, impetuozita­te, imagini (răzlețe însă), idei interesante (dar rare) etc. Bi­neînțeles nu din astfel de ac­cidente poetice se realizează creația desăvîrșită (sau aproa­pe desăvîrșită). In cazul lor, firișoarele de aur ale lirismu­lui sînt prea mult sufocate în strinsoarea banalului, a inu­tilului ori neinteresantului pentru a se mai putea im­pune. Anton Stanciu este un im­petuos. Cuvintele lui se a­­dună ușor în versuri care curg năvalnic, tulburător de repede. Dar în grabă, autorului îi scapă crearea imagi­nilor. Vorbele lasă în ur­mă mai mult ecoul­ propriei lor treceri zgomotoase decit emoții artistice. Un exemplu îi constituie poezia „Filială“: Privește, fiule, ta albă / Parcă cetatea-n ceas­­sculptată-n zarea de argint / Un testament retoric ca o salbă (1)1 Lăsat de noi urmașilor în timp, / Și umple-ți bucuria de mîndrie(!) / Și scoate-ți pieptul viguros în vînt / ... / Sunt eu, pluga­rul holdei uzinale (!) / Sînt cel pe care vrednic l-ai cres­cut / Icarul tău eliberat din lut / Și evul biruinței colosa­le !" (Sublinierile ne aparțin). Idei pătrunse de intenții din­tre cele mai bune pot eșua astfel din cauza grabei de a face poezie. Frezorul Nicolae Mărunte­iu posedă și dînsul unele sem­ne care-l îndreptățesc să con­tinue drumul început. Cel pu­țin una dintre poeziile trimi­se („Țarina“), ne face să afir­măm acest lucru : „Da! In ța­rina aceasta am săpat cu ma­ma / Eram de-o șchioapă și sapa-mi scăpa / Spare,le se suise de-o prăjină / Aud vo­cea mamei care-mi spunea: / Mai bine te-ai duce la joa­că / Pămîntul e tare și parcă-i crestat anume de soare, / Mi se-nvîrtea capul, cămașa era leoarcă / Și-n picături mă­runte — și-acum se simt parcă — / începuse ploaia, strigai pe mama / Să mergem acasă că plouă / De bucurie începui să cint / Un cîntec pe care-l cîntau și florile-n gînd“. Acțiunile se înșiruie rapid, spuse dintr-o suflare. Totul este o poveste zisă în grabă, cu melancolie și teamă parcă, unde nimic nu miră copilăria deja încer­cată. Dar aceluiași autor îi scapă greșeli de ortografie și de stil, este plat în alte poe­zii, încă un nume în argumen­tarea ideii de mai sus: Miron P. Dumitru din Valea Măru­lui. „Vara printre pîini“ po­sedă indicii care-l îndreptă­țesc pe autor să continue drumul început. In multe alte cazuri, sim­pla lectură relevă firava exi­gență a autorilor, lipsa unor elemente fundamentale de te­orie literară. Un urmaș tîrziu al lui Conachi este Ion Gri­­goraș (fără a încerca nici cum că impietăm astfel memoria ilustrului poet moldovean). Dar iată proba: „Plîng azi, în neștire / Plîng, aștept iu­bire / Plîng și te aștept / In zi și-n veșnic vis / Plîng și te îndrept / Nu spre paradis !" Simplismul îi caracterizează însă și pe alți autori : Darie Dumitru („O, Dunăre cuteză­toare / Cu valuri jucăușe / Și valuri (!) mugitoare ...“), Florică Bujeniță („Undeva, departe-n zare / Noaptea pier­de catarame (1)/ Prefăcute acum în soare / Ce se varsă peste rame (!) / Cu săgeți impunătoare ...“), A. Hîncu („Cîmpiile ei sunt mănoase, / Dealurile cu pomi și vii. / In munți avem păduri frumoase, / Subsolul plin de bogății / Orașele-nfloresc într-una Sub scutul celor ce conduc, / / Iar satele sclipesc ca luna / Și bogăție ne aduc“) etc. Lipsa de modestie, suprae­valuarea generează rînduri de felul celor de mai jos. Nerăb­dător, Gh. R. Manea din In­dependența ne scrie astfel: (am păstrat ortografia autoru­lui), la cîteva zile după în­cheierea concursului: „...Dar bine-nțeles doresc un rezultat real, căci eu nu cred din 19 poezii nici măcar 3,5 sau mai multe ius valabile chiar cu nimica față poate de alte poe­zii care le-am văzut scrise prin ziare și ar fi la distanță față de cele ce eu le am com­pus. Mă frămîntă mintea șimi dă de crezut că dv ați uitat numele meu fără săi mai scrieți sau poate de acuma urmează . . Iată că nu am uitat de dînsul și oferim spre judecată cititorilor (transcrisă fidel) una dintre cele 19 poe­zii trimise (intitulată „Știin­ța") : „Pămîntu și cu luna / Vor să se unească. / Prin apa­rate grele“ / In veci vor să vorbească / Acum se strădu­iește, oameni din lume ! / Să pun stăpînire pe lună, și pe martie / Prin aparate grele. / Să meargă mai departe. / Dar nu se știe încă / Experiențai grea / Se luptă toată lumea / Sa jungă toți la ea / Acesteas lucruri sfinte. / Ce nus încă aflate. / Se luptă-n ve cu ști­ința / Pe veață și pe moar­te/ ...“ Am înregistrat și un pla­giat. Gh. P. Iordache, din satul Costi, comuna Vînători, a copiat reportajul trimis din broșura „Nave românești pe meridianele globului“ (Nici măcar titlul nu l-a schim­bat !­­). O mențiune specială pen­tru creatorii elevi. Ionel Mol­­doveanu și Gavrilă Ionel (Movileni), Neagu Frăsina (Tg. Bujor), Darie Maria (Băneasa), Ștefan Genoveva (Galați, școa­la generală 13) alături de al­ții ne-au trimis versuri inte­resante pentru vîrsta lor. în­deosebi Ștefan Genoveva pa­re a gîndi profund („Joc de creion“ !) în ciuda anilor pu­țini pe care-i are. Proza și reportajul ne-au oferit mai puține satisfacții. In afara premiilor, povestirile trimise sunt scrise in grabă neantrenante, sau vădesc lipsa de experiență, de viață a autorilor. Se încearcă por­­­tretizarea în alb-negru, re­zolvarea în două rînduri a unor conflicte „tari" etc. Sti­lurile sînt încă insuficient conturate. Concursul literar al ziarului nostru a permis, credem, u­­nui însemnat număr de crea­tori începători, pasionați, ve­rificarea propriilor forțe artis­tice, reliefarea potențelor scri­itoricești. Esențial este că în viitor aceștia să nu părăseas­că contactul cu foaia albă, să se instruiască neîncetat, să aibă intime legături cu oa­menii, cu viața tumultuoasă din jurul nostru, unicul izvor de inspirație, cel mai de preț obiect al artei. DAN PLAEȘU RIGORILE CREAȚIEI Considerații pe marginea Concursului literar al ziarului nostru \ Pag. a 3-a Expoziția a rămas deschisă... ÎNSEMNĂRI De obicei, expozițiile școlare deschise la sfîrșit de an durează doar cîteva zile după organizare. La Școala generală nr. 8 din Galați regula aceasta n-a mai fost „respectată". La cererea unor cadre didacti­ce, dar mai ales a multor părinți și vizita­tori o parte a expoziției cu lucrări din luna iunie a. c. poate fi văzută și astăzi. Motivul nu-i greu de aflat: conți­nutul ei original a suscitat un viu interes, a fost co­mentat și apreciat deose­bit de favorabil. Despre ce anume este vorba ? înainte de a intra în unele amănunte să pre­zentăm expoziția aflată în holul școlii. In cîteva vi­trine simetric alcătuite sînt expuse o serie de lucrări care atrag de îndată aten­ția. Sînt portretele lui De­cebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, apoi peisaje surprinse cu vădit simț ar­tistic, vaze de flori cu is­cusite ornamentații. Inedi­tul acestor piese constă în faptul, că toate detaliile pe care le­ conțin au fost con­turate de elevi în străve­chea artă a pirogravurii, prea puțin cultivată în a­­ceastă parte a țării, înainte de a vorbi des­pre felul cum au ajuns e­­l­evii să o stăpînească și să o practice, să ne oprim și asupra altor exponate care în momentul de față nu se mai­ află în tnlrine din lipsă de spațiu. Ni le-a în­fățișat profesorul — ins­tructor Constantin Diaconu­, care ne-a fost recomandat nu numai ca un pedagog cu o temeinică pregătire, dar­ și ca un pasionat al modelării lemnului în cele mai variate forme artistice și utile. Dintr-un dulap al cercului de pirogravură sînt scoase pe rînd peste 200 de tablouri care ne dezvăluie o gamă diversă de înclinații și pasiuni : sînt încrustate scene din istoria de­ demult a patri­ei, reproduceri din opere­le unor renumiți pictori români, peisaje din noua înfățișare a Galațiului, m­­­­agini surprinse de elevi prin­apoi în diferite excursii rară și materializate în trăsătura fină a acului înroșit, portrete originale, motive naționale și a­te al­tele. Nu putem să nu men­ționăm apoi tăvile și va­zele de nori, ornamentate în pirogravură cu gust și fantezie, care pot rivaliza cu lucrări ale unor artiști consacrați. — Nu ne lăudăm, dar cercul nostru de pirogra­vură, înființat cu doi ani în urmă, este astăzi bine cunoscut și apreciat în multe școli din municipiul Galați și chiar din satele județului — spune profe­sorul — instructor. Cu spri­jinul conducerii școlii, cu ajutorul cadrelor didactice și al părinților ne-am pro­curat aparate electrice de pirogravură, diferite mate­riale, am înființat atelierul și a fost suficient să apară primul tablou pentru ca cercul să devină o realita­te. Aici se inițiază în arta pirogravurii zeci de elevi și unii dintre ei, cum sunt Matea Mircea, Mareș A­­lexandru, Marin Ștefan, Vasile Iulian și mulți alții realizează lucrări artistice destul­ de valoroase. Cu același prilej am vi­zitat și atelierul de tîm­­plărie mecanică al școlii, unde sute de elevi. In ore­le de lucrări practice se familiarizează cu arta mo­delării lemnului. Ne-au fost arătate o sumedenie de obiecte de uz casnic: to­cătoare, funduri, suporturi pentru flori și multe altele care au prins contur sub îndrumarea atentă a pro­­fesorului-instructor. Lucrările executate in pirogravură cît și obiectele de uz casnic modelate în lemn, aflate la școală ge­nerală nr. 8, sînt o dovadă că atunci cînd se depun interes și pasiune, cînd sînt stimulate talentele și înclinațiile, rezultatele sînt demne de toată aprecierea. Am scris aceste rînduri cu convingerea că cele rela­tate pot fi urmate, sub o formă sau alta, și in alte școli. L. BASSEKO P­OȘTA JURIDICĂ PETRACHE BUDESCU, din Galați, întreabă de cînd are dreptul la alocația de stat, la unitatea la care a ve­nit prin transfer. RĂSPUNS . In conformita­te cu dispozițiile legale, veți primi alocația de stat pentru copii, începind cu luna în ca­re ați fost transferat de la u­­nitatea respectivă. MAI MULȚI EXCAVATO­­RIȘXT să ii­­e de la I.C.M.S.G. vor răspundă dacă au dreptul la concediu suplimen­tar de odihnă. RĂSPUNS . Deoarece func­ția de excavatorist pe șantie­rele de construcții nu este cu­prinsă în anexa la H.C.M. 1149/968, nu aveți dreptul la concediu suplim­entar pentru condiții deosebite de muncă. PR ENACHE, din Berești, arata că de la 3 mai a.c. nu mai lucrează la I.A.S. Berești și vrea să știe dacă unitatea respectivă este obligată să-i plătească concediul de odihnă neefectuat pe anul 1968. RĂSPUNS. Potrivit legii concediilor de odihnă, în mo­mentul lichidării trebuia să ni se compenseze în bani și concediul de odihnă propor­țional cu timpul lucrat. CONSTANTIN SAVIN, din comuna Scînteiești, cere să i se precizeze dacă i se poate elibera o adeverință de vechi­me în muncă pentru perioa­da 1948—1950, cînd a funcțio­nat la primăria comunei și pentru care nu se mai găsesc statele de plată, în schimb e­­xistă semnătura sa pe actele de stare civilă și pe bugetele de venituri și cheltuieli. RĂSPUNS: In situația în care din alte acte, decît sta­tele de salarii, rezultă clar că au­ funcționat permanent la primăria respectivă, vi se poa­te elibera adeverința privind vechimea respectivă. EMIL RUSU, din Galați, a­­rată că într-un accident de muncă a pierdut patru dege­te de la o mină și cere să i se comunice dacă în această situație are dreptul la o pen­sie de invaliditate. RĂSPUNS: Asupra acestei probleme se poate pronunța numai Comisia medicală de expertiză a capacității de muncă, care este competentă să stabilească dacă infirmita­tea de care suferiți vă înca­drează într-un grad de in­validitate. SEVER MITITELU, din Ghidigeni și MIHALACHE LECA, din Independența, , în­treabă dacă au dreptul la concediu de odihnă pe anul 1968, ținînd cont că s-au an­gajat în muncă la 10 iulie 1968 și respectiv în aprilie 1968. RĂSPUNS . Potrivit dispo­zițiilor legii concediilor de o­­dihnă, la concediul de odihnă cuvenit pe acest an vi se vor mai adăuga un număr de zile proporțional cu timpul lucrat în 1968. MIHAI GENES, din­ Galați întreabă după câ­ timp de la angajare are dreptul la alo­cație pentru copii. RĂSPUNS. Potrivit dispo­zițiilor legale, dreptul la alo­cație de stat pentru copii se acordă după 90 de zile de la data angajării. DIMACHE LUPU, din co­muna Corni, cere să i se co­munice ce drepturi­­ se cuvin în cazul desfacerii contractu­lui de muncă conform art. 20 lit. I? din Codul Muncii. RĂSPUNS : In cazul desfa­cerii contractului de muncă conform art. 20 lit. b din Co­dul Muncii aveți următoare­le drepturi : — compensarea în bani a con­cediului de odihnă neefec­­tuat ; — o compensație bănească re­­prezentînd cîștigul mediu pe o jumătate de lună ; — plata muncii efectuate pînă în momentul lichidării ; — restituirea sumelor reținu­te drept garanție, dacă a­ți avut gestiune. ION TEODORESCU, din Galați, întreabă dacă soția sa, angajată la I.T.G. prin trans­fer are continuitate în muncă la aplicarea noului sistem de salarizare, ținînd cont că a venit în Galați pentru a-l ur­ma, deoarece se angajase la C.S.G. RĂSPUNS . Soția va avea continuitate în aceeași unita­te și va beneficia de sporul respectiv la salar, numai da­că dv. v-ați angajat la C.S.G. prin transfer în interesul ser­viciului. GHEORGHE MAZILU, din Tecuci, cere să i se precizeze dacă încetarea activității se socotește de la data desface­rii contractului de muncă sau de la data de cînd nu i s-a mai plătit concediul pentru incapacitate­a­ temporară de muncă. RĂSPUNS. Data încetării activității salariate se soco­tește de la data desfacerii contractului de muncă, dar perioada cît au­ fost în inca­pacitate de muncă se socoteș­te vechime în muncă. TOADER STOIAN, din Ga­lați, întreabă dacă la calcu­larea ajutorului pentru inca­pacitate temporară de muncă se au în vedere toate perioa­dele de timp lucrate. RĂSPUNS . Potrivit dispo­zițiilor legale ajutorul pen­tru incapacitate temporară de muncă se calculează pe baza vechimii neîntrerupte in muncă. Deci se pot lua în considerare toate perioadele de timp lucrate dacă între ele nu a intervenit o cauză de în­trerupere a vechimii în mun­că, cum ar fi, de pildă demi­sia. CEZAR RADU, jurist I

Next