Viața Nouă, ianuarie-martie 1970 (Anul 26, nr. 7793-7866)

1970-03-25 / nr. 7861

T 1 Nr. 7861 ri HHIia i ll HHI»ll Ul Stilul de muncă al comitetelor comunale de partid Atribuții sporite în conducerea activității economice, dar cu mijloace proprii muncii politice! înlăturarea verigilor intermediare și constituirea unor puternice comitete numale de partid conferă coacestora atribuții sporite în conducerea competentă a întregii vieți economice, politice și sociale pe raza unităților teritorial-administrative de bază. In județul nostru sunt organizații comunale de partid care s-au racordat bine stilului nou, dinamic imprimat în ultimii ani muncii de partid, altele mai puțin. Avînd în vedere că munca politică se măsoară în cele din urmă în rezultatele obținute, investigația întreprinsă de noi la Cudalbi a vizat tocmai modul cum comunală de partid organizația conducerea economiei asigură locale, care sînt formele și mijloacele utilizate în acest scop. După cum se știe, Cudalbi este o comună mare ; aici sunt două unități agricole cooperatiste, deservite de o secție I.M.A. bine dotată, un centru de vinificație, moară, cooperativă de consum cu mai multe magazine și secții prestatoare de servicii, pe scurt, există un cadru prielnic de afirmare a muncii de partid. Am încercat mai întîî o edificare asupra situației economice concrete a unităților de pe raza comunei, dar nu a fost posibil deoarece nici tovarășii de la comitetul comunal, nici cei de la Consiliul popular nu se aflau în posesia unor asemenea date. — Cu mici excepții, în general există o situație economică bună — ne spune tovarășul Vasile Roșea, secretarul comitetului comunal de partid. —■ De unde această concluzie, dacă situația la zi nu se cunoaște ? _11 Drept răspuns ni s-a servit totuși justificarea că în ultimele trei săptămîni secretarul comitetului a fost la un curs și abia după ce se va organiza o ședință cu toți factorii din comună se va cunoaște situația economică. Deși pare surprinzător, am acceptat acest răspuns după ce tovarășul Roșca a insistat că „din punct de vedere politic se poate discuta". Și apoi, rînd pe rînd, ni s-au prezentat mape cu tot felul de referate, informări și rapoarte analizate in ședințe de birou și plenare care, după cum afirmă interlocutorii noștri, „s-au ținut la timp, conform graficului“, hotărîri elaborate la fiecare ședință, încopoiate într-o ordine cronologică perfectă etc. Fără îndoială, temele puse în dezbaterea diferitelor ședințe (ni se spune că în afară de cele stabilite în grafice s-au ținut și altele mai operative), sunt utile. Importanță prezintă, însă, felul cum sunt abordate problemele (ședințe și hîrtii se fac destule, poate chiar prea multe în unele locuri), care este caracterul măsurilor stabilite și îndeosebi cam îndeplinite. La comitetul sînt numai de partid Cudalbi, ceîn decurs de un an de zile s-au „analizat" nu mai puțin de 19 referate, fiecare"”cuprinzînd între 7 și 12 pagini* dactilografiate, asupra unor teme revenindu-se de cite două și trei ori. Dar să trecem peste acest amănunt. Și pentru că este vorba de conducerea activității unice, sa luăm de pildă economa din ședințele în care anul trecut s-a analizat activitatea economică financiară a cooperativelor agricole de producție. După o introducere de-a dreptul obositoare (in care sunt reproduse tot felul de citate ciuntite), urmează „biroul comitetului afirmația comunal de partid acordă atenție dezvoltării o deosebită economice a cooperativelor", elogii în forma „s-au obținut și rezultate bune", „cadrele tehnice au căpătat experiență“, se trece apoi la capitolul lipsuri unde se menționează că situația economică este slabă și se pune întrebarea „ce părere au tovarășii președinți și ingineri din C.A.P. (? !). Se continuă cu cifre, date tehnice, se spune că nu au fost strînse grosierele de pe cîmp, că îngrijitorii nu-și fac datoria, dar nu se spune nimic despre munca de partid. Aceeași temă este reluată după luni, pentru ca din nou, cîteva în plenara cu activul ce a avut loc în luna noiembrie 1969, problema situației economicofinanciare să fie dezbătută în același mod. De fiecare dată se elaborează cite o hotărîre. O consultăm pe ultima : 1) Comitetul de partid va lua măsuri ca pînă la 1 dec. 1969 să sprijine conducerile C.A.P. în eliberarea terenurilor de coceni și executarea arăturilor de toamnă (la 18 martie a.c. mai exista o suprafață de peste 100 ha neeliberată de coceni) ; 2). Se vor lua măsuri pentru asigurarea bazei furajere ; 3). Măsuri pentru folosirea integrală a suprafeței arabile etc. etc. Evident cu astfel de măsuri organizația de partid poate asigura rolul său nu și de conducător politic. Și de ce să n-o spunem, este și aceasta o explicație (poate chiar cea mai esențială) a faptului că unitățile economice din dalbi obțin rezultate sub cuposibilități. Este suficient să arătăm că de la începutul anului și pînă acum în cele două C.A.P.-uri s-a înregistrat un număr mare de mortalități in zootehnie, că producțiile de carne și lapte sunt sub nivelul posibilităților și din acest motiv nici planul de livrări nu a fost onorat corespunzător. Dar cazul relatat mai înainte nu este unicul. Intr-o altă analiză, la fel, fiind vorba de producția slabă obținută anul trecut, intr-un spațiu destul de larg se dezvăluie „adevărata" cauză menționîndu-se, printre altele, că aceasta s-ar datora faptului că nu s-a asigurat densitatea normală a plantelor și s-a întârziat executarea lucrărilor de întreținere (ceea ce se cunoaște încă de la primele începuturi ale agriculturii), că diminuarea producției s-a mai datorat și sustragerilor în timpul recoltării, iar situația slabă din zootehnie se datorește mortalităților și că „din lipsuri să tragem învățăminte". Pentru ca într-o altă ședință să se analizeze apărarea avutului obștesc și munca de prevenire a stării infracționale (în treacăt fie zis, la Cudalbi situația din acest punct de vedere este cu totul necorespunzătoare) și în hotărîrea adoptată cu acest prilej să se stabilească unele măsuri care nici pe departe nu privesc munca de partid. De ce se procedează în acest mod cînd se constată că de la o lună la alta situația rămîne aceeași ? Oare tovarășii din biroul comitetului comunal Cudalbi nu-și dau seama că aici se observă de la o poștă superficialitatea, modul facil de abordare a problemelor muncii de partid, ineficiența unor forme de mult perimate ? Credem că da, dar este mai ușoară preluarea identică a unor concluzii tehnice, este mai lesnicioasă substituirea atribuțiilor anumitor organisme tehnico-administrative decit să pătrunzi în fenomenele vieții, să recurgi la munca cu omul, formele specifice muncii poralitice de partid. Din păcate, lacunele existente aici în efectuarea analizelor, în elaborarea hotărîrilor și în modul defectuos de urmărire a acestora pornește încă de la organizarea și planificarea muncii. Planurile de muncă ale biroului (atunci cînd existau, pentru că de șase luni nu se mai lucrează după plan) cuprind fie sarcini generale, fie măsuri care intră în competența consiliilor de conducere ale C.A.P.-urilor sau a consiliului popular, comisia economică a comitetului comunal de partid (responsabil ing. Nicolae Botezatu) nu mai are program de activitate de la aceeași dată , în stilul de muncă al comitetelor de partid din C.A.P. și al organizațiilor de bază, tot la fel se recurge la mijloace care nu intră în categoria celor specifice muncii de partid. Iată un exemplu : în planul de muncă al comitetului de la C.A.P. Cudalbi II, pentru acest trimestru se prevede : îndrumarea cooperatorilor să transporte gunoiul de grajd pe teren ; comitetul de partid va lua măsuri să se asigure din timp semințele necesare campaniei de primăvară , în viticultură se vor lua măsuri pentru a se tăia și lega ci mai grabnic, și altele. In schimb nu se spune nimic despre activitatea celor 254 de comuniști din cooperativă, nimic despre munca politică pentru redresarea activității economice unde se constată mari neajunsuri. De reținut că membrii biroului comitetului comunal de partid au răspunderi precise ; de această unitate răspund tovarășii Vasile Roșea, Costel Mate, Mircea Flutar, Ionică Gheonea ! Intrucît „micile" excepții de care ne vorbea la început tovarășul Roșcanu sînt atit de mici, considerăm chiar că organul comunal de partid are obligația să extirpeze grabnic toate racilele din stilul său de muncă și, recurgînd la mijloace caracteristice muncii de partid să asigure o conducere cit mai competentă a țății economice, ca de activialtfel și a celorlalte compartimente ale vieții social-culturale ale comunei. VASILE METAXA A. viata noua Unul din pupitrele de comandă de gen a Combinatului siderurgic Galati.a Fabrica de oxi- Foto : P. POPA m ■ Răspuns la întrebările unor cititori Ce este norma convențională de muncă in C. P. ? Pe baza indicațiilor conducerii de partid și a hotărîrii Plenarei Consiliului Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție din 22-23 decembrie 1969, Ministerul Agriculturii și Silviculturii împreună cu Uniunea Națională C.A.P. au elaborat norme îmbunătățite de muncă pentru sectoarele de activitate ale agriculturii cooperatiste. Normele de muncă elaborate pentru producția vegetală, producția animală și activitățile anexe au fost adaptate la condițiile concrete ale cooperativelor agricole de producție, și aprobate de adunările generale ale membrilor cooperatori, pe baza cărora s-a determinat, odată cu întocmirea planului de producție, volumul de muncă exprimat în norme. Norma de muncă reprezintă volumul de lucrări în unități îzice sau naturale, (bucăți, tone, hectolitri, hectare, metri cubi etc), ce trebuie efectuat într-o zi calendaristică de un om, echipă sau o brigadă în condițiile de calificare și tehnico-organizatorice date, durata zilei calendaristice de muncă în agricultură fiind de zece ore. Exemplu: într-o zi calendaristică un membru cooperator trebuie să efectueze prășitul porumbului pe rînd, pe 0,30 hectare în urma prășitoarei, fără rărit, realizînd astfel o normă de muncă. Datorită faptului că executarea unor lucrări are loc în condiții diferite și că fiecare lucrare presupune un grad diferit de pregătire și efort, normele de muncă au fost împărțite în șase categorii. In exemplul dat ,lucrarea de prășit porumb după prășitoare, este inclusă, prin normativ, în categoria a treia. Pentru diferențierea normelor de muncă din cele șase categorii de lucrări, s-au stabilit coeficienți prin care se echivalează normele de muncă din fiecare categorie cu cele de categoria întîi care are coeficientul 1 ; pentru categoria a două se ia coeficientul 1,10 ; categoria a treia — 1,25; categoria a patra — 1,40 ; categoria a cincea — 1,60 și categoria a șasea 1,80. Astfel, o normă de categoria a șasea este egală cu 1,80 norme de categoria întîi, adică este egală cu 1,80 norme convenționale de muncă. Deci, norma convențională de muncă este transformarea normelor de muncă, pe baza coeficientului de echivalare, nn norme de categoria întîi. Să presupunem că un membru cooperator execută în 10 ore de lucru 0,36 hectare prășit porumb după prășitoare. In acest caz realizează 1,2 norme de categoria a treia reprezentînd 1,50 norme convenționale (1,20X1,25). Spre deosebire de sectorul producției vegetale, în sectorul creșterii animalelor, normele de muncă sunt exprimate prin norme de deservire. Norma de deservire reprezintă numărul de animale ce trebuie îngrijite de un membru cooperator. Efectivul de animale diferă în funcție de specie, de atribuțiile zilnice ce revin îngrijitorului, precum și de condițiile concrete în care se îndeplinesc atribuțiile respective. In acest sector, nu normele de muncă au fost încadrate pe categorii de lucrări, ci îngrijitorii fiecărei specii de animale, întrucît, într-o zi, aceștia execută mai multe lucrări și foarte diferite. Coeficienții de echivalare ai fiecărei categorii sunt aceiași ca și în producția vegetală. Normele de muncă convenționale se calculează în felul următor : se determină numărul de îngrijitori necesari, în raport de numărul total al animalelor și de norma de deservire pe fiecare categorie de animal. Apoi, numărul îngrijitorilor stabiliți, pe fiecare specie de animale, se înmulțește cu 365 zile, iar rezultatul cu coeficientul categoriei de încadrare a îngrijitorului. Norma convențională de muncă folosește, in primul rînd, la exprimarea unitară a diferitelor lucrări efectuate în cooperativă, fermă, brigadă, sector de activitate etc necesară pentru realizarea planului de producție. Cu ajutorul normei convenționale, putem compara consumul de muncă afectat sectoarelor de activitate și chiar între mai multe cooperative. Numărul de norme convenționale este folosit pentru determinarea tarifului intern de plată pe normă, prin împărțirea fondului total de retribuire pe cooperativă (valoarea produselor și sumelor repartizate pentru plata muncii) la numărul total de norme convenționale. Ținînd seama de importanța normei convenționale de muncă — element esențial în determinarea nivelului de retribuire — consiliile de conducere ale cooperativelor agricole trebuie să acorde atenție deosebită calculării și a aplicării lor cit mai corecte. GH. CÄLEANU vicepreședinte al Uniunii județene a C.A.P. Galați Un scriitor sub pecetea tainei Matei Caragiale Matei Caragiale reprezintă pentru literatura română un moment izolat, tulburător, de neimitat. Farmecul nedelinit al operei sale trăiește pe deasupra paginilor, transfigurează realitatea și creează acea neliniște de tip Edgar Poe și Baudelaire. Crescut In umbra unei mari personalități literare — I.L. Caragiale, tatăl scriitorului, Matei Caragiale ar fi putut fi inghițit de anonimatul scriitorilor mărunți și mediocri. Fiind insă un scriitor de stirpe aleasă, el se va Împlini total diferit de arta tatălui său, marele comediograf, și, dezbărat de la Început de greul epigonism caragialian, va isca în vastul tărâm literar o oază de creație fascinatorie, o umanitate neclasificabilă, misterioasă. Dacă tatăl ne-a dăruit o operă a clasicismului, clară, tipologică, o literatură a moftangiilor, Hui va crea sub imperiul unei estetici proprii, amestec de clasicism (procedeele scrisului — multitudinea epitetelor generale, perioade ample, bine echilibrate), romantism (peisaj romantic cu mini și mari viziuni) și de simbolism (straniul exotismul, sentimentelor trăite, pictura lucrurilor, mlmamentul culturilor Intrate in decadență). Modestul volum de poezie și proză, adunat in colecția B.P.T., dovedește un mare scriitor, liber de orice influență ereditară in privința scrie, înconjurat modului de a de aureola „fantaziștilor“ (Tudor Vianu Încearcă să-l includă totuși intr-o familie de scriitori români), de un amalgam ciudat de proiecții tulburi, de evocări nostalgice ale aristocraticului veac XVIII. Atit volumul de poezii „Pajere“ cit și proza sa : „Ramember“, „Craii de Curtea Veche", „Sub pecetea tainei" — sunt mari evaziuni în lumea imaginației, a visului. Matei Caragiale este greu de 85 de ani de la naștere răstălmăcit chiar și după o lectură îndelungată, opera lui păstrînd acel inefabil dorit oricărui produs al actului creator. După cum afirmă George Călinescu în a sa „Istorie a literaturii române de la origini pînă în prezent", „scrierea lui valorează nu prin ceea ce este ci prin ceea ce sugerează“. Se pare deci, că Matei Caragiale este modern nu numai prin felul său de a scrie, dar și prin puterea sugeratorie care-i sortește creația unor veșnice transformări interpretative și unui destin al „operei deschise", aflată „sub pecetea tainei". Totul invită la o citire atentă și repetată, care ne va dărui ceasuri de evaziune, de călătorii miraculoase intr-o lume de vis și totuși reală. Adevăratul Matei Caragiale trăiește în proza sa neobișnuită, grea de tentația evaziunii și uimitor, ancorat într-un real dureros, într-un București semi-balcanic și semi-occidental, în Bucureștiul „Crailor de Curtea-Veche“ (romanul reprezentativ). Craii în romanul lui Matei Caragiale sunt un amestec de murdărie și sublim, fiind dirijat de un adevărat maestru de ceremonii al sabaturilor întreprinse la vreme de noapte. Dacă urmărim cu atenție acțiunea romanului vom observa că ea se desfășoară într-un cerc închis, avind un început — o „întîmpinare“ și un sfîrșit — un „asfințit" al crailor, plus „cele Del hagealîcuri“, acestea reprezentând cele trei forme de evaziune. Limba „Crailor de Curtea Veche“ este o limbă bogată, pe potriva conținutului romanului. Ea impletește elemente culte, șlefuite, cu vorbe de argou, cu acel limbaj al unui București aflat la un asfunjit și la un răsărit de lume nouă. Matei Caragiale, fiul cel mai mare al scriitorului I.L. Caragiale, s-a născit în București la 25 martie (stil vechi 12) 1885. Va studia la colegiul Sf. Gheorghe, având ca profesor de istorie pe Anghel Demetriescu, profesor care-i va sădi in suflet dragostea pentru istorie și heraldică. Nu va termina niciodată facultatea de drept începută la Berlin și continuată la București. Va fi însă, un autodidact zelos, citind mult, cu pasiune, și scriind din dorința de a-și ajunge tatăl din urmă și de a se elibera de taina visului. Primele scrieri i-au apărut in revista „Viața românească“, iar după război va colabora la revista „Gândirea“. A fost funcționar de stat în diverse ministere și a dus o viață misterioasă cu înclinații vădite spre lux și obișnuințe aristocratice. A fost însă și un observator asiduu al unei lumi care se ridică pe asfințitul Opera sa a întrecut eroilor săi, cu mult viata sa, iscînd in jurul ei rice farmec dureros al marilor creatori. Observatorul lucid se va întilni mereu cu visătorul, realitatea cu lumea de fantome, în așa zel vicit, tot ceea ce este mateian să rămână așa după cum a dorit scriitorul — „sub pecetea tainei". Destinul lui Matei Caragiale sporește această taină și face din opera sa un amestec straniu de simboluri, o literatură stilizată, care ne cheamă mereu la mari trăiri intelectuale. MARIANA TRUȘCA Năzuințele întregului colectiv REPEDES La „poarta" de est a municipiului Galați pămintul este stăpînit și lucrat de oameni harnici și pricepuți. Acum, cind primăvara a sosit, mecanizatorii de la I.A.S. Smîrdan au devenit nerăbdători. Precipitațiile cu care iarna și-a semnat plecarea le-au cam încurcat socotelile. Dacă terenul ar fi fost mai zvintat numai pe cimp ii mai puteai intilni. Acum, insă, la sediile fermelor fiecare mai verifică un angrenaj, mai schimbă un furtun de presiune, mai probează încă o dată semănătoarea, pentru ca odată începută marea bătălie - campania agricolă de primăvară - fiecare lucrare să se execute la timpul optim și de bun nivel agrotehnic. De altfel, și aici a început pregătirea patului germinativ pentru semințele productive. Hărnicia caracterizează întregul colectiv de la I.A.S. Smîrdan, dorința unanimă fiind realizarea de beneficii suplimentare din fiecare sector de activitate. De pildă, la terma Cismele se fac intensa pregătiri pentru constituirea unei ingrășătorii cu o capacitate anuală de 20 000 miei. Și pentru că animalele crescute și îngrășate vor trebui să corespundă cerințelor beneficiarilor externi, se stabilește acum unde și ce furaje vor consuma mieii, căror oameni li se credința acest efectiv, la înce sistem de adăpare se va utiliza ; mai exact, se stabilește întreaga tehnologie de lucru în cadrul îngrășătoriei. Concomitent cu remedierea defecțiunilor accidentale la tractoarele și mașinile agricole ce se vor utiliza in toate campaniile agricole, mecanizatorii de aici vor executa și alte lucrări. După cum a stabilit consiliul de administrație, a fost pregătit un număr de tractoare rutiere și remorci care, la cererea întreprinderilor de construcții, vor transporta diverse materiale sau pămînt rezultat din excavații. De asemenea, au fost constituite grupe de mecanici pentru ca la cererea unităților agricole cooperatiste limitrofe să execute lucrări de alimentare cu apă a fermelor de animale, de revizuire, reparare și montare a utilajelor de pompare a apei și de aspersiune de la sistemele de irigare, sau de efectuare a operațiunilor de mică mecanizare. — Beneficiarii trebuie să rețină - spunea inginerul Petre Moțățăianu, directorul I.A.S. Smîrdan că orice lucrare contractată cu unitatea noastră va fi dată in folosință într-un timp mai scurt decit cel planificat. Aceasta pentru că mecanicii noștri au o bună pregătire profesională, lucrează 10 ore și chiar zi-lumină. Dar cu o condiție : beneficiarul să asigure la timp materialele necesare. Aici există o bună experiență. Din lucrările efectuate pentru diverși beneficiari in anul 1969 s-au realizat venituri de peste 500 000 lei, calificativele acordate la recepție fiind numai de „foarte bine". Merită consemnat și faptul că strungarii acestei unități — buni tehnicieni in așchierea rapidă a metalelor - pot executa, intr-un tip relativ scurt, pe bază de comenzi ferme șuruburi și piulițe de cele mai diferite forme și mărimi, corectări de piese etc. In atelierele mecanice se realizează suduri electrice sau oxiacetilenice, lucrări de tinichigerie DINE sau de tratare termică. Dar să ne oprim aici, nu nădejdea că beneficiarii se vor convinge la fața locului că lucrările contractate cu I.A.S. Smîrdan se execută repede și bine. Desigur, nu putem inmera acest reportaj publicitar fără a aduce la cunoștința consiliilor populare comuna mi ne 10 mile că I.A.S. Smîrdan le pun la dispoziție, contra cost, 0 000 trandafiri din cele ai apreciate soiuri. De cremenea, unitățile agricole cooperatiste deținătoare de ivezi pot prelua, la cerere, însemnate cantități de altoi dintre care amintim : pentru meri - Jonathan, Delicios auriu, Dublu roșu delicios, Wagner, Parmain d'or; pentru peri - Williams precoce, Morettini ; pentru cireși - Boambe de Cotnari, Roșii de Dobra ; pentru piersici Cardinal, Champion ; pentru pruni - Tulea timuriu, De Bistrița, Timpurii de Peneri , pentru cai și Mori de Aur, Tirzii de București. Iată deci că întreprinderea agricolă de stat dan se face cunoscută Smirnu numai prin diversitatea lucrărilor mecanice pe care le poate executa pe tot parcursul anului, ci și ca o bună producătoare de material pomicol, o bază recunoscută de Înnobilare plantațiilor pomicole din județul nostru. In secția strungărie a atelierului mecanic de la I.A.S. Smîrdan se lucrează un larg sortiment de șuruburi. Foto : G. BERCOV Pag. a 3-a Din sălile tribunalului Cînd cinstea e înăbușită de alcool! Constantin C. Bălan din comuna Foltești a venit la Galați să-și viziteze o rudă. N-a mai ajuns la ea fiindcă in drum s-a încurcat la un pahar cu vin. N-ar fi fost nimic dacă Constantin s-ar fi oprit aici. A mai venit incă unul, apoi altul și altul, pînă cind Constantin le-a pierdut șirul. Cu luciditatea adormită de aburii alcoolului, Bălan s-a dus in gară, s-a urcat intr-un tren de unde a furat paltonul lui Pavel Tiron și valiza lui Ion Stavarache. S-a trezit din beție la miliție cu lucrurile furate alături și cu păgubașii in fața lui. Abia cind a ajuns in fața completului de judecată Constantin C. Bălan și-a dat seama că beția l-a costat pe lungă și 2 ani banii cheltuiți pe vin, închisoare pentru infracțiunea de furt în dauna avutului personal. Cum s-ar spune in acest caz nu Constantin a băut vinul și vinul l-a băut pe el ! Hoțul și-a primit pedeapsa Mihail M. Alexandru, din comuna Slobozia Conache, era adeseori văzut de consăteni pornind cu căruța, noaptea, spre timp. Nimeni nu știa ce „interese" il minau acolo. Misterul s-a lămurit intr-o noapte, cind oamenii din comună Mihail in timp l-au prins pe ce fura porumb din lanul cooperativei agricole din satul Negrea. A doua zi, într-o groapă săpată in grădină, s-au găsit ascunse nu mai puțin de 2640 kg porumb știuleți pe care Mihail le furase, in timp, și din lanurile cooperativei susamintite și de pe tarlalele cooperativei din Slobozia Conache. Judecat pentru infracțiunea de furt calificat în dauna avutului obștesc, Mihail M. Alexandru a fost condamnat la trei ani închisoare. N-a învățat nimic! In luna septembrie a anului trecut lordache C. Florică din Galați, cu domiciliul pe strada Vasile Lupu nr. 36, s-a întors acasă după ce executase cea de-a cincea condamnare de 1 an și 6 luni pentru furt. S-a odihnit omul cîteva zile și, în loc să se apuce de muncă, s-a apucat din nou de furat. Așa se face că într-o noapte pe cînd se întorcea acasă după ce prădase un coteț din strada N. Bălcescu, a fost prins de lucrătorii din paza civilă contractuală cu cinci găini într-un sac. Și astfel in loc să nimerească acasă, Florică a ajuns din nou in fața oamenilor legii care, constatînd că n-a invățat nimic din pedepsele anterioare, l-au condamnat acum la doi ani închisoare. Recursul a fost respins O bună bucată de vreme. Vasile S. Gidei, născut în municipiul Tecuci, a funcționat ca șef al serviciului financiar la Șantierul 5 al I.C.M.S.G. Dornic de bani nemunciți, Gidei s-a apucat să falsifice cererile de lichidare ale unor salariați, însușindu-și in acest fel suma de 12 317 lei. Pentru fapta sa, Vasile S Gidei a fost condamnat de către completul de judecată al Judecătoriei Galați, prin sentința penală nr. 2864 din 12 noiembrie 1969, la 6 ani închisoare și confiscarea totală a averii. Rejudecind cauza în ședința din 17 martie 1970 plenul Tribunalului județean a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținînd intru totul sentința penală a primei instanțe. Față de astfel de indivizi puși pe căpătuială din buzunarul întreprinderii, legile noastre au „prețuri“ ferme. M. IONESCU în atenția vînâtorilor sportivi Asociația județeană de vînătoare și pescuit sportiv Galați aduce la cunoștință tuturor vinătorilor sportivi că viza permiselor de port-armă și a permiselor de vânătoare se face numai pînă la 30 iunie 1970. Cei ce nu-și vor viza permisele pînă la această dată își vor pierde calitatea de vânător sportiv.