Viața Nouă, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 7945-8022)

1970-09-18 / nr. 8012

Nr. 8012 ; COCENII — o mare sursă de furaje . Profilată pe îngrășarea și li­vrarea a câte 1 500 taurine a­­nual (efectivul care se fura­­jează într-un an este cu mult mai mare) și exploatarea a 100 de vaci cu lapte, terma nr. 2 Foltești, din cadrul I.A.S. Bra­­teș, este o mare consumatoare de furaje. Astfel, pentru a ne putea ridica la nivelul sarcini­lor trasate de partid, privind creșterea continuă a efectivelor de animale și îndeosebi a pro­ducțiilor acestora pe zi furaja­tă ,s-a impus luarea unor efici­ente măsuri tehnico-organizato­­rice menite să ducă la realiza­rea unor parametri productivi și economici cît mai ridicați. Una din aceste măsuri, de care ne vom ocupa în cele ce urmează, este organizarea și asigurarea bazei furajere, întru­­cît în afara necesarului de con­sum, de la recoltă la recoltă, trebuie creată și o substanțială rezervă. Ferma pe care o conduc dis­pune de o suprafață de 674 ha teren arabil, care este cultivat cu: 260 ha lucernă, 306 ha cu po­rumb boabe și 108 ha cu po­rumb siloz. De pe suprafețele amintite noi trebuie să reali­zăm, de pe fiecare hectar cîte 50 tone de lucernă ver­de, 5 000 kg porumb boabe stas și circa 10 000 kg porumb­ei­loz. Cum însă pămîntul este lucrat de fermă, și în con­dițiile acestea asigurăm bună fertilizare cu îngrășămin­­­te minerale și organice, produc­țiile planificate sunt substanțial depășite. Cu toate acestea, furajele rezultate de pe suprafețele a­­mintite nu ar satisface necesa­rul de grosiere dacă nu am a­­corda o deosebită atenție în­­silozării cocenilor rezultați de pe cele 306 ha cultivate cu porumb boabe ,cît și a unor importante cantități de coceni pe care-i procurăm de la alte ferme ale întreprinderii. Pen­tru a obține din coceni un fu­raj bun, care să fie cît mai bine consumat de animale folosim următoarea tehnică de însilozare, cu rezultate, am putea spune, excepționale : începem recoltatul porum­bului cînd știuleții au umidi­tatea de 20 — 25 la sută­ Re­coltatul îl facem mecanic cu combina CT 2R, care și toacă cocenii. Fiecare combină este deservită de patru remorci cu care se transportă tocătura la locul de însilozare sau știuleții de porumb la locul unde se depănușează. Recoltatul coce­nilor, în condițiile cînd porum­bul este cules manual, se poate face și cu combina CSU — pe două rînduri — sau se pot tăia manual și transporta la locul de însilozare, unde sunt tocați cu tocătoarea T.M.S.-6 sau cu oricare tocătoare care să-i taie sub dimensiunea de cinci centimetri. Ca să se obțină un siloz de bună calitate din tocătura de coceni, trebuie executate trei operațiuni și anume: umecta­­rea, tratarea și tasarea. Umectarea, se face cu apă, fo­losind un furtun lung, pe mă­sură silozului, cuplat la o sur­să de apă. Se administrează o cantitate de apă echivalentă cu 65 — 70 la sută din cantitatea de substanță uscată. Apa se a­­daugă în raport cu umiditatea cocenilor la recoltare, între 300—1 000 litri apă. Practic, stadiul umidității se controlează băgînd mina în masa silozului; trebuie să-l găsim umed, însă să nu se scurgă apă din tocă­­tură cînd o strîngem în mină. Tratarea cocenilor în vederea însilozării se face cu soluție de melasă 2 pînă la 5 la sută, pe care o administrăm cu ajutorul unei cisterne purtată de trac­tor. Melasarea se poate reali­za concomitent cu umectarea. Din experiența fermelor I.A.S. dizolvînd melasa în apă. In a­­ceeași soluție se mai adaugă și unu la sută sare. Pentru a rea­liza o fermentație lactică cît mai bună, la 10 tone de coceni tocați se adaugă, tot în soluția de stropit, o doză (care vine în sticlă), de lactobacteria. Prepa­ratul se poate dilua și într-un butoi, unde se amestecă bine cu apă și melasă, după care se stropesc straturile de coceni tocați cu soluția rezultată, fo­­losindu-se stropitorile obișnui­­­te. Cel de al treilea factor, care trebuie avut grijă să de se realizeze în cele mai bune con­­dițiuni este tasarea. Dacă silo­zul nu este bine tasat, putem a­­vea o fermentație nedorită și astfel se distruge întreaga can­titate de nutreț. La noi tasarea se realizează cu tractorul S 650 cu șenile, care în permanență circulă pe suprafața silozului. Deși au o mare cantitate de celuloză, din care cauză digerați mai greu, cocenii sunt de porumb, dacă sunt bine conser­vați și folosiți corect în rații, au o valoare nutritivă bună, ei putînd substitui pînă la 50 la sută din rația de fîn. Producția de 4 000 kg coceni, care se poate obține în medie pe fie­care ha cultivat cu porumb pentru boabe, conține 1 460 u­­nități nutritive și 72 kg protei­nă digestibilă, fiind egală, în U.N., cu valoarea a circa 3 000 kg de fîn. Insilozarea cocenilor se poate face în mai multe feluri și a­­nume: în gropi săpate în pă­­mînt , în celule betonate în pă­­mînt sau la suprafață și pe te­ren plan, între două șiri de paie apropiate între ele. Noi facem silozul de coceni pe pă­­mînt plan, fără nici o amena­jare. Ne fixăm cantitatea pe care trebuie s-o însilozăm, ți­nem seama de înălțimea silozu­lui, care la vîrf atinge 12 — 15 m și, în funcție de aceste ele­mente, trasăm suprafața silozu­lui pe care o marcăm cu ajuto­rul unor țăruși. Pe această su­prafață remorcile basculează tocătura de coceni, care este umectată, tratată și tasată, du­pă cum am arătat mai sus. Acțiunea continuă astfel pînă se însilozează întreaga canti­tate de coceni, adică pînă cînd ne asigurăm tot necesarul de astfel de furaje, peste 3 000 tone. In felul acesta procedăm din 1967, cînd a luat ființă ferma Foltești, specializată pe îngră­șarea taurinelor și rezultatele sunt dintre cele mai bune. In prezent dispunem de o re­zervă de furaje, din producția anului 1969 de peste 1 000 to­ne. In timpul verii, cînd, din cauza condițiilor atmosferi­ce, nu se putea recolta și ad­ministra animalelor masă ver­de furajarea am făcut-o cu siloz, care era consumat cu aceeași plăcere ca și iarna și cu rezul­tate normale în îngrășare. In­­trucît avem toate condițiile ne­cesare ,ne propunem ca în a­­ceastă toamnă să însilozăm, cu toate rezervele pe care le mai avem, cantități sporite de co­ceni cu care, în afara asigurării necesarului fermei să putem a­­juta cu nutrețuri, dacă va fi nevoie și vom fi solicitați, și alte unități agricole care nu au posibilitățile pe care le avem noi. Ing. PETRE ANCUȚA șeful fermei nr. 2 Foltești, I.A.S. Brateș V­f­Ä­f Ä ■ » Ö U Ä ILIE TANASACHE Litereți românești asistă mai bine de două decenii la o amplă încercare de cristalizare a epocii ce a hotărnicit ultima conflagra­­ție mondială. Poeți, prozatori și dramaturgi au cercetat, cu mijloace specifice, destine semnificative, aureolate de gloria supremă, au investigat cu perseverență evenimente­le triste pe care le-au înfrun­tat milioane și milioane de oameni. Autorii literaturii de război se definesc, in gene­re, drept martori oculari ai faptelor pe care le evocă, este și cazul lui Nie Tănăsa­­che, care mărturisește in ultima sa carte : »Jocurile, candorile, visurile, au gustat prea devreme din fructul as­pru al vieții, vîrstele s-au amestecat înaintea sorocului biologic". Din acest prag, al experiențelor proprii, leagă autorul firul rememorărilor ; aparent povestirile sale ne apar ca un conglomerat de reportaje istorice, copleșite de rezonanțele, neexprima­te, ale prezentului. Uie Tănăsache este insă, in primul rind, un gazetar: el nu crede mai mult în ima­ginație decit în limpezimea faptului concret de viață. De aceea, s-a apropiat de tre­cutele sale amintiri din răz­boi doar cu sentimentul sim­plu al regăsirii copilăriei, tulburate de urgie și moar­te. Iată de ce volumul de față se adresează, deopotri­vă vîrstelor de început și ge­nerației care primește acum harurile maturității. g.1 : „Ziua a început la Ia șirul de volume de po­vestiri pe care Uie Tănăsa­che te-a elaborat pînă in prezent, „Ziua a început la amiază" se distinge printr-o consistență ce ține mai cu­­rind de evoluția scriitori­cească a autorului, decit de tematica abordată, întocmai ca în vechea proză ardele­nească, povestirile compun un univers bine delimitat in timp și in spațiu. Cu o mai largă respirație epică, rea­lizată in acord cu evoluția principalelor personaje, car­tea de față ar fi putut deve­ni lesne un roman al lup­tei antifasciste. Prozatorul a urmărit o a­­nume ordonare a relatate, ce ține de faptelor logica retrospecțiilor. Schița „Pri­zonierii", in care ni se vor­bește despre arestarea unui grup de fasciști ce au dis­trus o localitate de pe ma­lul Siretului, este plasată anterior lucrării ce lămurește fapta odioasă a ocupanților („Undeva, nu Din multitudinea susul apei"­) de întîm­­plări pe care le-a înregis­trat spre a reda aspru al războiului, climatul autorul le alege pe cele mai semni­ficative : niște fasciști furați sunt îmbrăcați in cap­forme românești spre a m­i­nu­ni linșați de populație („Pri­zonierii"), un sat întreg asis­tă la înhumarea unei bonete — singura dovadă moartea unui soldat, pentru pierit într-o explozie („Hora lui Gimbirică"), o femeie naște intr-un tren militar, asistată de un soldat („Trenul și soa­rele"). Dar Uie Tănăsache nu acceptă întotdeauna să se destainuie cititorului : el fixează un cadru de desfă­șurare comun, pe care-l ani­mă cu reținută emoție. Per­sonajelor din aceste lucrări le place să povestească, să se descoată, să se contrazi­că, să caute adevărul. Am reținut dorința nedisimulată de lector a autorului, de a nu forța atmosfera prin introducerea unor eroi și a unor con­științe, neapărat Dar oamenii de pe pozitive, malul Siretului cărora Uie Tănă­­sache le poate spune alt­fel - „mamă și tată", „pri­eteni",, „cunoscuți" — ne apar în majoritate într-o frumoasă ținută morală; iar persona­jele negative, locale, se află, sentimental vorbind, departe de vatra satului. Ai impresia, la un moment dat, că auto­rul a filmat din unghiurile cele mai prielnice creării u­­n­ui climat de încredere și recunoștință pentru cei care au dus greul războiului, care au infrînt fascismul și ne­dreptatea. Ei știu că : „Cru­cile astea se vor scula intr-o zi (...) se vor scula cimitirele și se vor întoarce morții îna­poi, în țara lor, și nu cum o să fie atunci eu știu cei amiază" care i-au trimis la moarte". Umorul lor este sănătos, mora­la aspră. Jertfei de singe pe care o dau pe front fiii sa­tului, oamenii ii adaugă jert­fa propriei lor vieți. Gesturi­le lor sunt simbolice, simplifi­cate, pentru că prozatorul e­­vită cu bună știință stilul ex­plicativ, didactic. Un popor își salvează fiul de la moarte cu prețul propriei vieți. Mul­tă lume a aflat de fapta po­darului, dar nimeni nu-și ia răspunderea de a comenta intimplarea , poate și pentru că în sinea lor, fiecare consi­deră că, la rindu-i, ar fi pro­cedat la fel. Nu se poate vorbi insă de o absență totală a elemen­tului descriptiv in volumul „Ziua a Început la amiază". Există numeroase prilejuri de nedezmințită poezie a natu­rii : „Se spune că apele a­­trag sunetele, le adună cît sînt ele de risipite și le fac la fel de mari și frumoase, cum au fost întîiași dată cînd s-au născut, de parcă apa le-ar spăla și fermeca. Podarul privea în susul a­­pei...". Poate că cea mai tristă (și cea mai reușită) secven­ță a cărții este prinsă in ca­pitolul „Chinul pămintului”, unde autorul a dat măsura unei înțelegeri depline tensiunii dramatice a cuvin­ a­tului scris. Dialogurile sint limpezi, simple ca niște poe­me intr-un vers : („Vino, Ilie, să ne sapi o fintînă in o­­gradă" — „Vin",­­ „Stau în crucea dealului", „Știu", „Dăm de apă ?"*, „O sap", „Teamă îmi e că la adînci­­mea asta...", „Iți fac fîntînă, omule...“). Unele dintre per­sonaje poartă nume­le : Gimbirică, Zodian, ciuda­Gh­­­ip, altele, oameni sau ani­male. își transferă asupra onomasticii: însușirile Minza, Goering, „Dinți de Gărgăriță etc. Există fasole", citeva finaluri in care sunt evidente căderile de ritm. Dorința de a-și lega acțiunea de peri­metrul spiritual al meleagu­rilor natale l-a determinat pe Ilie Tănăsache să împru­mute pe alocuri, tonul unui comentator cu un limbaj ex­presiv limitat. Dincolo de sensurile poli­tice ale metaforei pe care o conține, volumul de povestiri „Ziua a Început la amiază" oferă un nou prilej noaștere­a evoluției de cu­scriito­ricești a unui fiu al ținuturi­lor noastre. VIRGIL ȚIGĂNUȘ In fotografie : fabricate Galați. Depozitul de la întreprinderea de pre- Foto: P. POPA PE URMELE SESIZĂRILOR PRIMITE LA REDACȚIE Grijă pentru acordarea asistenței medicale Un grup de cetățeni din co­muna Nămoloasa ne aducea la cunoștință că asistența medi­cală ca și desfacerea medica­mentelor în cadrul celor două puncte farmaceutice se fac în mod defectuos. In nenumărate rînduri cetățenii au fost purtați pe drumuri în mod nejustificat, deoarece unele cadre sanitare nu-și făceau conștiincios dato­ria. Direcția sanitară a județului Galați care a analizat deficien­țele semnalate ne-a informat că pentru a satisface cerințele populației, s-a dispus ca punc­tul farmaceutic din Nămoloasa Tîrg să fie mutat în cadrul dis­pensarului medical, iar gestio­narul acestui punct sanitar, Emil Zota, să fie înlocuit cu un alt cadru mediu sanitar. Pentru deficiențele constata­te în rezolvarea cu promptitu­dine a cazurilor de urgență, dr. Filip Lupoaie și oficiantul sa­nitar Emil Zota au fost sancți­onați cu mustrare scrisă cu a­­vertisment. Măsuri cu eficiență imediată Servirea în bune condiții a consumatorilor în unitățile de alimentație publică trebuie să preocupe întregul personal de serviciu. Numai că uneori, așa cum ne-au scris unii consuma­tori se întîlnește lipsă de ope­rativitate și nepolitețea ospăta­rului de serviciu, așa cum s-a întâmplat de curînd la terasa „Albatros". In urma cercetărilor între­prinse de către Trustul alimen­tației publice locale Galați, pe marginea acestei scrisori a re­ieșit autenticitatea faptelor se­sizate. Pentru buna servire consumatorilor la terasa „Alba­s­tros" TAPL Galați a luat mă­sura montării a încă unui bar, renunțîndu-se la ospătari, des­facerea produselor făcîndu-se prin autoservire. Pentru atitu­dinea necorespunzătoare de ca­re a dat dovadă ospătarul de serviciu Constantin Petcu a fost penalizat cu 5 la sută din sa­lar­iu pentru o perioadă de două luni. Deficiențele semnalate la terasa „Albatros", ca și măsu­rile luate au fost dezbătute în cadrul unei ședințe de lucru cu întregul personal de deservire. A intrat în posesia drepturilor Conducătorul auto Virgil Pa­­raschiv de la CAP Oancea s-a adresat de curînd redacției cu o scrisoare în care solicita să fie ajutat în obținerea drepturi­lor ce i se cuvin pentru perioa­da de incapacitate temporară de muncă, fiind internat în spi­tal. In scrisoare ne preciza că a depus certificatele medicale la CAP, dar este amînat în ce privește acordarea ajutorului respectiv. Din verificările efectuate U­­niunea județeană a cooperati­velor agricole de producție Ga­lați ne-a informat că șoferul Virgil Paraschiv are dreptul la plata ajutorului de boală. Pen­tru aceasta s-a stabilit cu con­ducerea Cooperativei agricole de producție din Oancea să i se calculeze și să i se achite drepturile ce i se cuvin de la data de cînd a fost internat în spital. Septembrie este pe sfîrșite și se apropie cu pași repezi vremea rece, timpul aprinde­rii focurilor în sobe și la cen­tralele termice. La sediul întreprinderii, tov. Alexandru Dumitriu, directo­rul I.G.L. Galați, ne-a informat că pregătirile pentru iarnă au început în majoritatea centra­lelor încă din luna aprilie, a­­tunci cînd nu a mai fost ne­­voie să ardă focul în centra­le pentru încălzire- S-au întoc­mit grafice de execuție cu termene și responsabilități pre­cise, s-au antrenat în acțiunea de reparare a instalațiilor de încălzire și meseriași din sec­toarele care nu au pe raza lor centrale termice. Problema pregătirii pentru iarnă a centralelor termice constituit obiectul unei analize a în comitetul de direcție și în adunarea reprezentanților sa­lariaților atunci cînd s-a dez­bătut modul cum s-au realizat sarcinile de plan pe primele 7 luni ale anului în curs și pregătirile pentru producția a­­nului viitor. Organizația de partid de aici a analizat, de a­­semenea, cum se achită mem­bri­ de partid de sarcinile în­credințate pentru pregătirea de iarnă a termocentralelor. S-ar putea spune deci că din punctul de vedere al coordo­nării de la centru și al contro­lului, conducerea întrepride­­rii și organizația de partid au luat toate măsurile. Cum s-au concretizat ele ? Notăm, în primul rînd, ac­țiunea de introducere a termo­­ficării la un mare număr de blocuri din Țiglina I, prin ali­mentare cu energie calorică de la C.S.G. Această acțiune se va repercuta, în primul rînd, în creșterea confortului pentru locatari, în sensul că alimentarea cu apă caldă se va face zi și noapte. In al doilea rînd, prin introducerea termoficării se scot din func­țiune trei termocentrale ale I.G.L., cu 21 de cazane, adică tocmai acele instalații care a­­nul trecut au dat mare bătaie de cap prin desele defecțiuni în timpul iernii. Ținîndu-se seama de ace­leași necazuri întîlnite pa re­țelele de distribuție a apei calde de pe str­ Saturn, în li­mita fondurilor alocate s-au înlocuit conductele și s-a con­struit un canal vizibil, lung de peste 240 m. Acesta din urmă ajută foarte mult la înlăturarea operativă a defecțiunilor din rețea. Aceste lucrări au fost terminate, iar cele de termo­­ficare, așa după cum ne spu­nea tov. ing. loan Irimia, me­canicul șef al I.G.L., care ne-a însoțit în raidul nostru, vor fi terminate la 1 octombrie, adică în timp util, de­cot o măsură salutară, luată către conducerea I.G.L., este aceea că s-a asigurat un stoc inatacabil de țevi, care să fie folosit în cazul avarii­lor neprevăzute din timpul iernii. Cu toate că și acum li s-ar găsi o întrebuințare utilă, acest stoc este păstrat cu gri­jă pentru ca eventualele de­fecțiuni să fie înlăturate cît mai operativ, eliminîndu-se astfel nemulțumirile care a­­nul trecut au dat multă bătaie de cap. Pregătite complet pentru iarnă sunt centralele termice nr. 5 și 8 din Țiglina I, cea de la blocurile W 3, R, cea din str. Republicii nr. 23 și în ge­neral majoritatea centralelor termice ar putea face față temperaturilor scăzute. Am subliniat cuvintele „în general" deoarece mai sunt si­tuații parțiale, unde, dacă s-ar putea face față chiar unelor cerințe de căldură, ori­se întîlnesc încă multe defecțiuni actuale sau mai persistă cau­zele pentru multe defecțiuni viitoare, în timpul exploatării. Așa, de exemplu, nu peste tot s-au verificat rețelele de dis­tribuire a apei și căminele de vizitare a conductelor. Aceas­tă situația se întîlnește atît în Țiglina 1 cît și la blocurile ca­re aparțin de centrala termică de pe str. Republicii, nr. 9. Tot la această centrală, după cum ne spunea tov. Florea Movilă, împuternicitul asocia­ției de locatari, cazanul de ex­pansiune, la data raidului nos­tru, era defect, improvizîn­­du-se reținerea apei care ar putea oricînd inunda aparta­mentele de la nivelele superi­oare. Nu s-au refăcut coșurile de fum pentru a asigura un tiraj normal, și a se evita ast­ R­AIDUL NOS­TR­A fel consumul exagerat și ne­justificat de combustibil-Rămînerile în urmă a repa­rațiilor la această centrală se datoresc nefolosirii complete a timpului de lucru de către muncitorii repartizați aici, ca­re au lucrat uneori efectiv doar 2—3 ore pe zi. In ultima perioadă s-au luat măsuri de intensificare a ritmului repa­rațiilor dar acesta nu trebuie să se reflecte în calitatea ne­corespunzătoare a acestora. Indisciplină se întîlnește și la centrala termică r.r. 3 din Țiglina 1 unde șeful de echipă Constantin Romen nu foloseș­te integral timpul de muncă. Aici s-a reclamat mereu că nu s-ar folosit complet timpul pentru că nu există conducte­le necesare. Dar pentru elimi­narea pierderilor de apă din rețea mai sunt necesare mate­rialele care temporar lipsesc­­. De ce nu sunt înlăturate aceste defecțiuni ? Tot la această centrală timp de mai multe zile locatarii au fost lipsiți de apa caldă mena­jeră. Șeful de sector, Florescu, nici după trei Petre zile nu fusese anunțat de această defecțiune, care ar putea fi ușor înlăturată prin înlocuirea unei pompe defecte. Dacă aici nu se vor lua măsuri pentru întărirea disciplinei în muncă, nu sunt garanții că la iarnă nu vor apare defecțiuni una după alta. Nici la centrala termică din str. Republicii, nr. 71—73 nu stau lucrurile mai bine. Aici, deși s-a scos din magazie pompă nouă, ea nu a fost încă o montată. Aceeași situație am întîlnit și la termocentrala de la blocul plombă, unde cele două pompe erau încă nerepa­rate. Aici s-au mai ivit și alte situații. La centrala termică au fost racordați mai mulți abo­nați de­cît este capacitatea de încălzire. Vasul de expansiu­ne actual, deși este în stare de­ funcționare, ne-a­ spus me­­canicul Constantin Gheorghiu, nu va mai putea face față so­licitărilor sporite, dacă nu se va monta altul corespunzător. Tot în scopul bunei aprovizio­nări cu apă caldă mai sunt ne­cesare două aparate ce contra­­curent și pompe de circulație, pe care trebuie să le asigure Grupul 4 instalații montaj al Trustului județean de con­strucții. Defecțiuni sunt și la a­­paratele de contracurent de la centrala termică nr. 5 din Ți­­glina I, care la data raidului nostru „plîngeau" prin multe încheieturi. Cea mai alarmantă este la centrala termică situație din m­icroraionul nr. 40 din cartie­rul Aviației. De această cen­trală răspunde încă construc­torul, 17 C.M., care are dato­ria să o pună la punct, după ce în iarna trecută a funcțio­nat în stare de... provizorat. Deși se cunoștea ,situația din vreme, nici în prezent nu s-a pus în stare de funcționare a­­ceastă centrală. Evacuarea ga­zelor arse nu a fost pusă la punct, din care cauză nu sînt asigurate condiții optime pen­tru exploatare și nici un consum rațional de pentru com­bustibil. De asemenea, pompele de circulație, au fost puse la probă, scîrțîiau din toate încheieturile. A fost un timp cînd con­structorii au lucrat mai intens la pregătirea acestei centrale. In ultimul timp — după cum ne spunea mecanicul, Constan­tin Pascu — sau abandonat lucrările, situația încălzirii centrale fiind destul de îngri­jorătoare. Despre aceste defecțiuni s-a mai scris în ziarul nostru și conducerea Trustului județean de construcții ar trebui să pri­vească cu mai multă exigență evoluția reparațiilor de la a­­ceastă centrală. Cu prilejul raidului nostru am fost și pe urmele unei se­sizări trimise redacției de că­tre cititorul Constantin Măgu­­reanu, care ne informa despre unele defecțiuni la blocul din str. Republicii nr. 157. Aici după ce au fost montate con­ductele, constructorii au lăsat neastupate găurile din pereți, racordarea la centrala termică nu s-a făcut, în general lucră­rile nu sunt de calitate cores­punzătoare. Cititorul are drep­tate cînd afirmă că vinovat de aceste defecțiuni se face tov. Ion Negrea, șeful sectorului de construcții-montaj de la I.G.L., care nu este suficient de exi­gent cu montorii din subordine și nici înde­ajuns de bun gospodar al ma­terialelor ce i-au fost puse la dispoziție. Raidul nostru a scos la­veală doar o parte a pregătiri­i­­lor pentru iarnă a centralelor termice. Apropiata analiză ca­re se prevede a fi făcută în comitetul de direcție trebuie să ia în discuție și celelalte pregătiri de iarnă, pentru ca locatarii să fie pe deplin sa­tisfăcuți de serviciile I.G.S. AUREL FLOREA C­entralele termice vor putea înfrunta, fără defecțiuni, iarna ? Parf. a 3-a Discuri dedicate creației enesciene Capitala patriei noastre găzduiește in aceste zile multiplele manifestări cultural-artistice prilejui­te de cea de-a V-a ediție a Concursului și Festiva­lului internațional „Geor­ge E­ne­scu". Paralel au loc, de ase­menea ,numeroase alte acțiuni menite să ampli­fice și mai mult valoarea artistică și importanța a­­cestui eveniment cu largi rezonanțe atît în țară cit și peste hotare. In acest sens, amintim in primul rînd lăudabila inițiativă a Casei de discuri „Elec­­trecord" care, în dorința de a contribui efectiv la îmbogățirea discografiei enesciene, a imprimat și difuzat în preajma Con­cursului și Festivalului internațional „George Ei­ne­scu" două discuri cu­­primind în exclusivitate lucrări din creația ilustru­lui nostru muzician. Primul disc pune la dispoziția iubitorilor mu­zicii ciclul de Cîntece din tinerețe, piese mai puțin difuzate pînă acum din opera componistică a lui George Enescu. Cel de-al doilea disc­ com­pletează de lieduri ciclul integral datorate lui Enescu, reunind lieduri pe versurile poeților francezi Clement Marot, Fernand Gregh, Sully Prudhomme și Jules Ie­m­a­it­re. Căutînd să fie la înăl­țimea evenimentului săr­bătorit, urmărind să re­dea cît mai fidel conți­nutul de idei și materia­lul sonor al acestor bi­juterii lirice, baritonul Dan Iordăchescu dă Cîn­­tecelor din tinerețe și ci­clului de lieduri o inter­pretare ireproșabilă, con­vingătoare, plină de căl­dură. De asemenea, nu puțin important este mai și aportul celor doi pianiști — Valentin Gheorghiu și W­olf­gang Lede­ringer — care prin acompaniamen­tul lor, perfect sincroni­zat cu glasul generos al solistului, reușesc să dea un plus de strălucire și atractivitate calității ar­tistice a audiției.

Next