Viața Nouă, ianuarie-martie 1971 (Anul 27, nr. 8102-8176)

1971-01-16 / nr. 8113

i J j i % Proletari din toate țările, uniți-vă! Fotografia realizată de fotoreporterul nos­tru Paul Popa înfăți­șează un aspect din secția de decapare unde rulourile care vor fi supuse laminării la rece sunt curățate printr-un procedeu chimic. Unul dintre cele mai „tinere" obiective ale Combinatului siderur­gic Galați și totodată cel mai modern din ca­drul siderurgiei româ­nești îl constituie lami­norul de benzi la rece. Zilnic - 5 520 litri lapte marfă In ultimele zile ale anului 1970, ziarul nostru își informa cititorii despre intrarea parțială în producție a unui nou obiec­tiv economic în agricultură — Complexul de vaci cu lapte de la I.A.S. Nicorești. Capacitatea totală a modernei construcții va fi în final de 3 000 de vaci juninci plus tineretul taurin ca­și­re va rezulta din reproducția proprie. Dar la aceste efective se va ajunge în­ cursul anului viitor. Producția anului 1971, primul an al cincinalului, a fost în­cepută cu un efectiv total de 1220 de vaci și juninci din care 867 vaci furajate de la care va trebui să se obțină o producție marfă de 24 500 kl lapte. Conco­mitent cu activitatea de produc­ție, colectivul de muncă din complex va trebui să se ocupe și de completarea efectivelor de animale, astfel ca pînă sfîrșitul acestui an să se ajun­la gă la 2 800 de vaci și juninci. Hotărîți să răspundă cu fap­te pe măsura actualelor sarcini economice, grijei și eforturilor făcute de stat prin construirea complexului de vaci, muncitorii, inginerii și tehnicienii fermelor au început anul de producție cu rezultate bune și foarte bune. In primele 15 zile ale acestui an, de la Complexul de vaci de la Nicorești au plecat spre con­sumatori zilnic cîte 5520 litri lapte. Intr-o recentă discuție, inginerul Vladimir Bunescu, di­rectorul I.A.S. Nicorești, și me­dicul veterinar Ionel Crintea, șeful complexului, ne-au de­clarat că, folosind din plin con­dițiile nou create și baza fura­jeră de care dispun, sunt posi­bilități ca de la începutul ac­tivității în complex sarcinile de plan să fie îndeplinite și de­pășite. În lumea florilor care nu mor ÎNSEMNĂRI DE REPORTER Zilele au trecut, zilele au venit înfrigurate de același dor pribeag de alb... Dar din­­tr-o dată, zarea s-a încîntat, de strai bogat și dorul s-a schimbat într-o uimire. Pe geana grea, a apărut lumina cea dinții, iar clinchetul dul­ce al fulgilor de nea a inva­dat aurul diafan, iscînd în noi iubirile iernatice — flori argintii, sosite la ferestre, cu miros rece de pădure, flori transparente și fragile, dan­telărie efemeră de ivoriu. Simțeam că-n inima orașului, drama florală și-a țesut po­vestea — florile-n­olastre tîn­­jeau după sclipirea de o cli­pă a florilor cu zimțul de cristal, uitînd că acestea mor nemîngîiate de obrazul cald și buza pîrguită. Și-am cău­tat atunci o izbăvire, o lume în care florile nu­­ mor nici la ferestre și nici în oale smălțuite. Am poposit acolo unde — vezi cum cresc din mina dă­ruită de harul meșterului a­­nonim, tijele lungi cu cupe înflorite, sfioase de atîta fru­musețe. Trandafiri palizi sau îmbujorați, panseluțe cochete, crini inocenți, hortensii și orhidee intangibile, clopoței sîngerii, brebenei și garofițe ne spuneau în graiul lor de floare — aici, la noi, în sec­torul de mase plastice al în­treprinderii județene de in­dustrie locală, metalo-chimi­­ce, veți găsi împăcarea dori­tă, între anotimpul de zăpadă și pieritorul vegetal. Intimidați de modestia lo­cului și de neașteptata des­coperire a gingașului plămă­dit in căușul viu al mîinii măiestrite, am vrut să știm cînd s-a deschis primul boboc nemuritor și vestitorul cărei flori a fost. Ion Gheorghiu, șeful sectorului, nu a părut de loc mirat de întrebare și ne-a răspuns : „ Primul boboc nemuritor, cum îi spuneți, s-a deschis acum patru ani, iar floarea pe care am mirosit-o pentru prima dată a fost neînsem­nata margaretă. De atunci, a trecut destulă vreme și o puzderie de flori ne-au bucu­rat ochii, nncit azi putem spu­ne că ne întîmpină o adevă­rată grădină — circa 46 de sortimente, dominate de ma­­iestoasa gladiolă, ivită din multă pricepere și migală. Dar cine sunt femeile care zilnic creează și înmănunchea­ză petalele a 7 000 de flori MARIANA TRUȘCĂ (Continuare în pag. a II-a) O NOUA CREȘA DE CARTIER Recent, în Țiglina III, microraionul 16 s-a deschis Creșa de cartier nr. 2 Ga­lați. Cele 8 saloanr destinate somnului mesei și zburdălnici­ilor specifice, vîrstei vor găzdui mativ 100 de aproxi­copii între 4 luni și 3 ani. Zestrea „locatari", micuților cuprin­­zînd întregul inven­tar moale și gospo­dăresc necesar, se ridică la suma de circa 150 000 lei. Tot­odată, la dispoziția lor vor sta în per­manență 10 asisten­te și surori medica­le, care vor grijă, ca masa avea tetică, preparată d­e­în bucătăria proprie, să fie cît mai bună și mai consistentă, iar îngrijirea sănătății să se facă corespun­zător. I In pag. a VI-a . — ORIENTUL APRO­PIAT. Atac al for­țelor israel­iene asu­pra unor baze mili­tare ale fedainilor din Liban. — IORDANIA. Evolu­ție contradictorie a evenimentelor (co­mentariul zilei). — BRUXELLES. Reu­niunea reprezentan­ților Comisiilor na­ționale UNESCO pen­tru Europa. în curînd tractoarele vor trebui să iasă în cîmp, la lucru CARE-I STADIUL REPARAȚIILOR? Alături de chimizare și irigații, mecanizarea este unul din factorii de bază ai modernizării agriculturii, factor care influențează într-o măsură deosebit de mare pro­ducția vegetală și animalieră. Trasînd noile sarcini ale stațiunilor pentru mecanizarea agriculturii, la ședința de lucru de la C.C. al P.C.R. tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta: „In primul rînd, ele trebuie să asigure mecanizarea lu­crărilor agricole la cereale și plante tehnice, în legumicul­­tură, viticultură și pomicu­ltură , am în vedere aratul, pre­gătirea terenului și a semințelor, semănatul și întreține­rea culturilor, combaterea dăunătorilor, recoltarea și con­diționarea producției. In al doilea rînd, este necesar ca aceste întreprinderi să se ocupe de lucrările din zootehnie, de mecanizarea muncilor privind pregătirea și administrarea furajelor, precum și de celelalte operațiuni necesare în acest sector..." Ducerea la îndeplinire a sarcinilor trasate de partid unităților de mecanizare a agriculturii este condiționată de păstrarea în permanență a tractoarelor și mașinilor a­­gricole în perfectă stare de funcționare. Așa că, în acti­vitatea stațiunilor pentru mecanizarea agriculturii repa­rațiile ocupă un loc deosebit de important. Deci, să vedem în continuare cum se desfășoară în această perioadă re­parațiile și care sunt consecințele lipsei unor piese de schimb, materii și materiale. La Stațiunea pentru mecani­zarea agriculturii Vameș de e­­xemplu în această iarnă — mai precis pînă la jumătatea viitoare sînt de reparat 85 linii de semănători de păioase, 112 se­mănători de porumb, 80 de cul­tivatoare, 270 de pluguri, 331 grape, 244 tractoare și alte ma­șini agricole. Am enumerat a­­ceste cifre numai pentru a ilus­tra volumul mare de lucru. Din cele discutate cu inginerul Va­sile Damian, șeful serviciului reparații, cît și din propriile noastre constatări am ajuns la concluzia că munca în cadrul fluxului tehnologic este bine or­ganizată, că oamenii fac totul pentru a avea în primăvară ma­șini bune cu care să facă față volumului sporit de lucrări a­­gricole. Și cu toate acestea rit­mul reparațiilor este încă nesa­tisfăcător. Cauza care determină o atare situație derivă din lipsa unor repere de piese de schimb — vechea poveste a pinionului de atac pentru tractoare, a pis­­toanelor, cămășilor de cilindru, a rulmenților 317, a talerelor pentru DG 4, a pietrelor de po­lizor, a cauciucurilor și în ulti­mul timp a motorinei, din care cauză nu se pot face mișcări de mașini etc. Din cauza lipsei pinioanelor de atac la S.M.A. Vameș 25 de tractoare nu pot fi scoase din hala de reparații. Dacă la aces­te tractoare se mai adaugă cele cărora le lipsesc restul de re­pere care nu răspund la apel, în baza de aprovizionare lucrurile nu stau de­loc bine. Este curios însă un lucru și anume : multe din piesele de schimb care lip­sesc din baza de aprovizionare alte stațiuni pentru mecanizare se găsesc la uzinele producătoa­re. De exemplu, S.M.A. Tecuci a procurat rulmenți 317 pentru axa planetară direct de la Uzi­na de rulmenți din Brașov. Dar și acestei unități îi mai lipsesc 15 pinioane de atac, 20—26 de rulmenți. Pare poate banal dar în afara unor repere de finețe și precizie, din baza mare de aprovizionare lipsesc și o serie de șuruburi, între care cele de 120 mm pentru pluguri și alte dimensiuni necesare mașinilor agricole. De exemplu, inginerul Ale­xandru Manie ne spunea că, deși s-au luat toate măsurile pentru recondiționarea unui im­portant volum de piese de schimb, fără o preocupare mai serioasă a bazei de aproviziona­re și a uzinelor producătoare de piese, repararea la timp și de calitate a tractoarelor și mașini­lor agricole este serios afectată. Or, aceste neajunsuri trebui grabnic rezolvate. De voi e­­xemplu, în această perioadă, deși sîntem în plină iarnă, trac­toarele vor trebui să iasă la lu­cru în cîmp. In curînd va înce­pe fertilizarea de iarnă a cul­turilor de cereale păioase, acum trebuie să se transporte la cîmp mari cantități de îngrășăminte organice, sînt de executat trans­porturi etc. Toate aceste lucrări nu pot fi executate fie din cauză că tractoarele nu sînt reparate, fie din lipsa cauciucurilor și a motorinei. întreprinderea județeană pen­tru mecanizarea agriculturii, fie­care stațiune în parte și înde­osebi baza de aprovizionare cu piese de schimb vor trebui să ia toate măsurile ce se impun pentru aprovizionarea cu piese și materiale a fiecărei S.M.A. în vederea terminării la timp și de calitate a reparațiilor de iar­nă a utilajului agricol. M. CREȚEANU Propuneri pentru luciditate artistică OPINII Poate că e bine să spun de la bun început că cele ce le voi po­vesti aici sunt fapte petrecute ac­­vea. Nu de mult un coleg de breaslă mi-a adus aminte de o întîmplare depărtată pe care o socotesc deosebită de obișnuitele fapte ce ne iluminează, în fel și chip, viața. Imaginați-vă (și nici nu e atît de greu !) o zi geroasă, de ianuarie și douzeci de copii care au umplut — cu gălăgie și cu sfială — atelierul unui meșter lemnar. Pe badea Spiridon îl cu­noștea mai toată lumea ; făcea scaune, paturi, mese lungi bune la petreceri, cuiere pentru ulcele și lăzi de zestre pentru miresele de prin partea locului. Obiectelor acestea le adăuga plăcuțe din lemn de tei cu incrustații măies­trite peste care lăsa să alunece o culoare molcomă. Nu-i cerea ni­meni un asemenea lucru, sau poate se obișnuiseră cu felul de a „întocmi" lemnul. De ce ne adu­sese învățătoarea în casa timpla­­rului, am aflat mai tîrziu, cînd Spiridon a deschis ușa „casei ce­lei mari" unde se poftesc de obi­cei oaspeții. Acolo, pe o laviță veche acoperită cu un ștergar, era așezat bustul celui mai mare dintre poeți. Din modestie, ruga­se pe învățătoarea noastră care cu mulți ani în urmă îi descifra­se și lui lumina cărții, să aducă copiii să-l vadă. Dacă-mi mai a­­mintesc bine, figura romantică, umbrită de tăceri ascetice, ne-a urmărit apoi multă vreme intr-un anume colț de coridor al școlii. Am intrat de atunci în mai mul­te rînduri în casa lui Spiridon : lumea îl socotea lemnar, iar el era sculptor. Aducea tei din pă­dure, îl punea să se usuce bine la soare, apoi îl lăsa „să se odih­nească" în șură. Ne-a arătat cum se rotunjesc în lemn boabele de strugure, cum se ridică soarele de după munți, dimineața, cum pot fi așezate în spațiu omenia, prietenia, curajul, astfel încît tre­cerea noastră prin vreme să-și a­­propie luminile creației. Era un om simplu, cu puțină carte, des­pre care cred că mai tîrziu s-a spus prețios că face „artă naivă" sau „folk art". Firește, a primi titlul de „ar­tist", în oricare domeniu patro­nat de muze, este în principal o chestiune de recunoaștere, de a­­probare, de apreciere a lumii din preajmă. Dacă, cineva alege ca tărîm de afirmare sfera exprimă­rii spirituale, avînd de parte-i chemarea naturală spre frumos, talentul, el își ia deci răspunde­rea reprezentării acelor aspirații, credințe, idealuri care aparțin generației sale. Și în alte rînduri am adus în discuție, folosindu-ne de emoțio­nante mărturisiri de credință a unor personalități culturale din județul nostru sau din țară, mi­siunea primordială a artelor ro­mânești în etapa actuală. Amin­team la început de conștiința va­lorii și de modestie. La o vedere superficială, aceste elemente par cuprinse în sfere de înțelegeri di­ferite. Nu o dată ni s-a vorbit despre epigonii lui Maiacovski care găseau în mulțimea de ascul­tători, în mase — prilejul cel mai sensibil la considerări de e­­sență. Ei își recitau poeziile în Piețe publice, în halele fabricilor, vorbind oamenilor despre stima Pentru artă. Desigur, în noile con­diții, asigurate de dezvoltarea so­cietății moderne, piaralel cu croș- VIRGIL ȚIGĂNUȘ (Continuare în pag­o­d­­a) ECONOMIA JUDEȚULUI Citiți în pag. a IV-a: Pricepere și dăruire, sunt atributele din mun­ca mecanicului Gh. Grădinaru de la S.M.A. Tecuci. Foto : G. BERCOV Articolele publicate la rubrica de mai sus au trezit un viu interes în rîn­­durile cititorilor ziarului nos­tru. Scrisorile, telefoanele, vizitele la redacție aprecia­ză această luare de atitu­dine publică împotriva celor care atentează la veniturile personale ale cetățenilor, sugerîndu-ne totodată noi teme pentru anchetele noas­tre.­­ Comerțul nostru, ne spu­ Cu mîna în buzunarul cetățeanului... ne tov. Ion Vasiliu din stra­da Republicii nr. 8, pune în vînzare numeroase scule ne­cesare unor mici care pot fi efectuate reparații fără prea multe cunoștințe profe­sionale de specialitate­. Ce este mai simplu decii­nerea unei garnituri la pu­țin robinet de la baie sau de la bucătărie ? Pentru o ast­fel de eventualitate ți-ai for­mat o trusă de chei și alte scule. Ce te faci însă cînd toate magazinele de speci­alitate nu pot oferi o bana­lă garnitură pe care n-o­ mai poți confecționa acasă ? Pe bună dreptate rul nostru ne întreabă : citito­în acest caz nu ești nevoit să apelezi la un meșter de o­­cazie care îți ia cît nu face ? Aici mai apare și un alt aspect. Piesele de schimb și alte articole care nu se găsesc în comerț și nici în rețeaua cooperației mește­șugărești sunt „procurate" de acești meșteri de ocazie din întreprinderile de stat, pă­­gubindu-se astfel și avutul obștesc. N-ar trebui oare ca, comerțul de stat să ți­nă seama de acest aspect A. FRUNZĂ (Continuare pag. a II-a)

Next