Viaţa Românească, 1974 (Anul 27, nr. 1-12)
1974 / nr. 1
maşină. Poate că tocmai acest sentiment al viitorului iminent determină şi in poezia americană apariţia unui element de science-fiction...“ Foarte interesant mi s-a părut şi eseul lui Willis E. McNelly : „Science Fiction : Deasupra peisajului uman“, în care e analizată legătura strînsă dintre literatura tradiţională şi literatura ştiinţifico-fantastică, ambele constituind „comentarii la cultură“. Iată concluzia acestui eseu, bogat în argumente şi în exemplificări judicioase : „Literatura ştiinţifico-fantastică nu ne spune de fapt nimic despre viitor. Ea priveşte înspre trecut şi înspre prezent, în măsura în care îşi trage conştiinţa socială din comunităţile in care trăim, din sistemele pe care le slujim sau care ne slujesc, din tehnologia ce ne aserveşte sau ne eliberează, şi propune această conştiinţă bărbaţilor şi femeilor de astăzi, creatori ai realităţilor in care trăiesc.“ Tipărită în excelente condiţii grafice, pe o hîrtie care pare ea însăşi făcută dintr-o materie stelară, revista EDGE aduce, prin numărul ei dublu închinat orientărilor actuale ale literaturii ştiinţifico-fantastice, o contribuţie importantă la definirea şi ilustrarea genului. petre solomon „FICTION" nr. 238/1973 „Fiction“ este cunoscută ca o prestigioasă revistă SF, din Franţa, deşi este practic varianta franceză a revistei americane „The Magazin of Fantasy and Science Fiction“, majoritatea povestirilor publicate fiind traduceri din literatura engleză şi in special americană. Pare ciudat faptul că, deşi Jules Verne şi Rosny Ainé au in literatura franceză moştenitori demni (Rene Barjavel, Nathalie Henneberg, Gérard Klein, Kurt Steiner, Philippe Curval, Michel Jeury, J. P. Andrevon şi atiţia alţii) in Franţa nu apare nici o revistă care să le aparţină şi ei sunt publicaţi doar sporadic in Fiction. In schimb, ce e drept, foarte multe edituri publică serii şi colecţii speciale de literatură SF, in care — uneori — işi găsesc locul şi autorii francezi... In acest număr scriitorul american Poul Anderson semnează povestirea Regina văzduhului şi a tenebrelor în care reinterpretează o celebră figură mitologică feminină şi demoniacă din religiile antice (Lilith la evrei, Shi-jimni la arabi, Kami la japonezi) şi o introduce în lumea SF. Nuvela i-a adus lui Poul Anderson in 1972 premiile Hugo şi Nebula pentru cea mai bună nuvelă din SUA apărută în 1971. Josephine Saxton publică povestirea de groază Triste vacanţe, in care zugrăveşte oameni in decădere, ce alunecă din luciditate in nebunie. Alte trei povestiri (tot americane) semnate de Michael G. Coney (închisoarea mintală), Dennis Etchison (Strălucitoare stelele şi negru cerul) şi John Christopher (Trofeul) completează proza acestui număr. Rubrica „Revista cărţilor“ recenzează atit cărţi originale, cit şi traduceri : Imperiul spiritelor de Clifford D. Simak (Marabout „Sciencefiction“), Acest nemuritor de Roger Zelazny (Denoël „Présence du Futur“), Timpul nesigur de Michel Jeury, (R. Laffont „Ailleurs et Demain), Marele secret de René Barjavel (Presses de la Cité) etc. Ca de obicei, Fiction mai cuprinde cronici ale benzilor desenate, emisiunilor T.V. și filmelor fantastice sau de SF. 189