Viaţa Românească, 1974 (Anul 27, nr. 1-12)

1974 / nr. 1

maşină. Poate că tocmai acest sen­timent al viitorului iminent deter­mină şi in poezia americană apariţia unui element de science-fiction...“ Foarte interesant mi s-a părut şi eseul lui Willis E. McNelly : „Sci­ence Fiction : Deasupra peisajului uman“, în care e analizată legătura strînsă dintre literatura tradiţională şi literatura ştiinţifico-fantastică, ambele constituind „comentarii la cultură“. Iată concluzia acestui eseu, bogat în argumente şi în exemplifi­cări judicioase : „Literatura ştiinţi­fico-fantastică nu ne spune de fapt nimic despre viitor. Ea priveşte în­spre trecut şi înspre prezent, în măsura în care îşi trage conştiinţa socială din comunităţile in care trăim, din sistemele pe care le slu­jim sau care ne slujesc, din tehno­logia ce ne aserveşte sau ne elibe­rează, şi propune această conştiinţă bărbaţilor şi femeilor de astăzi, creatori ai realităţilor in care tră­iesc.“ Tipărită în excelente condiţii gra­fice, pe o hîrtie care pare ea în­săşi făcută dintr-o materie stelară, revista EDGE aduce, prin numărul ei dublu închinat orientărilor ac­tuale ale literaturii ştiinţifico-fan­­tastice, o contribuţie importantă la definirea şi ilustrarea genului. petre solomon „FICTION" nr. 238/1973 „Fiction“ este cunoscută ca o pres­tigioasă revistă SF, din Franţa, deşi este practic varianta franceză a re­vistei americane „The Magazin of Fantasy and Science Fiction“, ma­joritatea povestirilor publicate fiind traduceri din literatura engleză şi in special americană. Pare ciudat faptul că, deşi Jules Verne şi Rosny Ainé au in literatura franceză moş­tenitori demni (Rene Barjavel, Na­thalie Henneberg, Gérard Klein, Kurt Steiner, Philippe Curval, Mi­chel Jeury, J. P. Andrevon şi atiţia alţii) in Franţa nu apare nici o re­vistă care să le aparţină şi ei sunt publicaţi doar sporadic in Fiction. In schimb, ce e drept, foarte multe edituri publică serii şi colecţii spe­ciale de literatură SF, in care — uneori — işi găsesc locul şi autorii francezi... In acest număr scriitorul american Poul Anderson semnează povestirea Regina văzduhului şi a tenebrelor în care reinterpretează o celebră figură mitologică feminină şi demo­niacă din religiile antice (Lilith la evrei, Shi-jimni la arabi, Kami la japonezi) şi o introduce în lumea SF. Nuvela i-a adus lui Poul An­derson in 1972 premiile Hugo şi Nebula pentru cea mai bună nuve­lă din SUA apărută în 1971. Josephine Saxton publică poves­tirea de groază Triste vacanţe, in care zugrăveşte oameni in decăde­re, ce alunecă din luciditate in nebu­nie. Alte trei povestiri (tot america­ne) semnate de Michael G. Coney (închisoarea mintală), Dennis Et­­chison (Strălucitoare stelele şi ne­gru cerul) şi John Christopher (Tro­feul) completează proza acestui nu­măr. Rubrica „Revista cărţilor“ recen­zează atit cărţi originale, cit şi tra­duceri : Imperiul spiritelor de Clif­ford D. Simak (Marabout „Science­fiction“), Acest nemuritor de Roger Zelazny (Deno­ël „Présence du Fu­tur“), Timpul nesigur de Michel Jeury, (R. Laffont „Ailleurs et De­­main), Marele secret de René Bar­javel (Presses de la Cité) etc. Ca de obicei, Fiction mai cuprinde cronici ale benzilor desenate, emisiunilor T.V. și filmelor fantastice sau de SF. 189

Next