Viața Sindicală, octombrie-decembrie 1945 (Anul 2, nr. 42-53)
1945-10-07 / nr. 42
6 Pagini. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Str. Wilson 7—9 Telefon 3.79.8# 10 Org.an. ^s ăptâmânal.al Co.n.^&d.KațieC Q&Mbarea Muncii din ABONAMENTE: Particular: 6 luni 1.000 lei Instituții : 1 an 20.001 lei I Cont cec poștal 1393 Federația Sindicali Mondiali a Inat conform aprobarei Du 0le PTT. Nr. 58.120.945. lui Elt &Q Dela 25 Septembrie a. c. și Jală Sindicală, în afară de lupta până în momentul când scriem pentru respectarea drepturilor aceste rânduri, privirile nu num ale celor 60.000.000 de muncitori și intelectuali organizați în sindicate au stat amintite spre Paris, dar am putea spune că ale lumii întregi. Căci conferința deschisă în acea zi în Orașul Lumină avea să descată probleme cari privesc nu numai lumea muncitoare din uzine, mine, de pe ogoare, din laboratorii, birouri și de pe catedre, ci chiar și pe cei cari în viața lor n’au ridicat un pai de jos și nu și-au șters singur nici măcar mâneca unei haine. Lucrările acestei conferințe, cari ținteau la crearea Federației Mondiale Sindicale, dacă umpleau de nădejde într’o viață mai bună sute de milioane de suflete din câmpul muncii, pe mulți însă îi îngrozea, căci întemeierea acestui organ internațional de luptă îi făcea să înțeleagă că domnia reacțiunii mondiale va apune definitiv și în locul ei se va ridica maestoasă, puternică și învingătoare . MUNCA, munca de orice fel, manuală și intelectuală, progresul și libertatea omenirii. Se ducea putința de a mai crea conflicte între popoare cari se sfârșeau cu munți de cadavre pe câmpurile de luptă, în spitale, în lagăre și în închisori și cu grămezi tot așa de mari de aur în casele de bani ale fabricanților de muniții și ale tuturor furnizorilor de răsboiu, se ducea nădejdea de a mai întoarce vremurile robiei pe capul muncitorilor, țăranilor și intelectualilor. Conferința avea să strige lumii întregi, destul ! Destul atâta carnagiu, atâta vărsare de sânge, atâtea vieți nimicite în floarea vârstei, atâta mizerie și suferinței Nu mai vrem un nou măcel împotriva muncitorilor de pretutindeni ! Iar Federația Mondic. Pavelescu PARIS (Rador). — Corespondentul agenției „Reuter“, transmite: Comitetul Constitutiv al Conferinței Sindicale Mondiale a aprobat în mod unanim constituirea nouei Federații Mondiale a Sindicatelor, după ce principalele amendamente britanice au fost acceptate. Anunțând aceasta delegaților, care ovaționau, delegatul american Sidney Hillmiann, președintele Comitetului, a calificat această Federație drept „unificarea organizațiilor sindicale din întreaga lume cu posibilități vaste de a face față problemelor dificile pe care le are de rezolvat munca în întreaga lume. Sunt sigur că această constituire va fi votată fără întârziere. Am reușit unitatea pe care munca din întreaga lume o cere“. Conferința a luat Miercuri Octombrie după masă în discuție comitetul consultativ. Amendamentele britanice au în vedere o mai mare reprezentare a țărilor mici în Comitetul executiv și garanția de a se permite admiterea „bona fide“ a Federației Sindicale a Africei de Sud. Din Comitetul constitutiv fac parte delegați ai Suediei, Norvegiei, Italiei și Cehoslovaciei. PARIS(Rador). — Miercuri seara a avut loc ședința inaugurală a nouei Federații Sindicale Internaționale, după ce Conferința Sindicală Mondială a adoptat în unanimitate Constituția nouei organizații în mijlocul strigătelor de „Trăiască Internaționala“. OISCMiSMJtf Hov# Ch. Apostol Colaborarea sindicală sovieto-americana muncitorilor, avea menirea să vegheze ca porcii reacțiunii să nu-și mai bălăciască trupurile în sângele nevinovat al oamenilor muncii, vărsat din nou în războaiele în pregătire. De aceia, spunem, privirile erau țintite spre Paris și respirațiile oprite. Lumea, lumea din toate straturile sociale, în bine sau în rău, cu nădejde sau cu ură, urmărea desbaterile conferinței și-i aștepta hotărîrire. Când atâtea interese zăceau la temelia nouei organizații ce urma să se creieze, când atâtea mentalități se ciocneau în judecarea problemelor, când atâtea țări își aduceau specificul în discuții, când se creia un organ de luptă de o însemnătate atât de epocală — este firesc să fi fost și oarecari trecători. In domeniul social, nimic mare nu se naște fără dureri. Știm, reacțiunea a prins glas și i-a venit inima la loc când un delegat al unei țări a propus amânarea întemeierii Federației Mondiale Sindicale. Dar muncitorimea de pe tot globul stătea la pândă, prin întruniri, prin meetinguri, prin sute de mii de telegrame și-a strigat dorul de unire. Și-a învins! Glasul ei a trebuit să fie ascultat. Astăzi muncitorimea răsuflă ușurată. Reacțiunea își mușcă buzele și-și roade unghiile de ciudă. Federația Mondială Sindicală a luat ființă! Soarele lumii noui se urcă mândru pe cer. Lumina ia locul besnei. Omenia locul crimei. Munca locul trândăviei. Pacea locul măcelul și al cuptoarelor de ars cadavre. Din șasezeci de milioane de piepturi se aude un singur strigăt: Trăiască Federația Mondială Sindicală PARIS (Rador). — Luând cuvântul diferiți delegați ai mișcării sindicale din țările balcanice și din Europa centrală — Cehoslovacia, Bulgaria, Jugoslavia și Ungaria — la Conferința Sindicală Mondială și-au manifestat sentimentul de solidaritate ce-i unește. A vorbit de asemenea și tov. Gheorghe Apostol, președintele Confederației Generale a Muncii din România. El a adus în fața conferinței nădejdea oamenilor muncii din România că unitatea sindicală mondială va deveni curând un fapt împlinit, că ea va fi întrupată în organizația puternică a Federației Sindicale Mondiale, pentru lichidarea fascismului și reacțiunii care în anumite țări își mai arată colții și pentru stabilirea unei păci reale care să asigure popoarelor libertatea de a dispune de soarta lor, conviețuirea frățească și pașnică dintre ele, ajutorul reciproc pentru reconstrucția postbelică și ridicarea standardului de viață a tuturor muncitorilor. Delegația română susține amendamentele propuse de delegații țărilor mici, cerând ca ele să fie reprezentate în Consiliu și stăruind ca în comitetul executiv să fie reprezentate și țările din sudestul Europei. Răspunzând celor care s’au arătat oarecum mirați de ascensiunea mișcării sindicale din țările mici, tov. Gheorghe Apostol arată că aceasta nu poate fi un motiv de îngrijorare, ci un lucru îmbucurător. Numărul impresionant de membri din sindicatele românești este rezultatul unității lor și al regimului de adevărată democrație și KMOSCOVA. (Rador). — Agenția TASS comunică : Militanții sindicaliști din Kiev au ținut Miercuri o întrunire, în cursul căreia au luat cunoștință de raportul făcut de Gaissenko, membru al Prezidiumului • consiliului central al sindicatelor din Uniunea Sovietică, relativ la vizita făcută în Statele Unite ale Americii de delegația sindicală sovietică. In unanimitate, asistența a votat o moțiune, prin care se aprobă activitatea delegației sindicale în Statele Unite ale Americii și se exprimă totdeodată convingerea că apropierea dintre sindicatele din cele două țări va permite consolidarea legăturilor de amiciție dintre clasa muncitorească din Uniunea Sovietică și aceea din Statele Unite ale Americii, contribuind totdeodată la întronarea și menținerea unei păci durabile și solide în întreaga lume. Militanții sindicaliști din Kiev declară moțiunea, sunt convinși că sindicatele sovietice, Congresul sindicatelor industriale din Statele Unite ale Americii și sindicatele din celelalte țări democratice, vor pune, cu ocazia celei de a doua conferințe mondiale, bazele solide ale unei singure Federații sindicale internaționale. Tactica de întârziere a delegației britanice respinsă de celelalte delegații PARIS, (Rador). — Corespondentul Agenției „Reuter“ transmite : Delegat după delegat la Conferința Sindicală Mondială, a învinovățit delegația britanică, condusă de sir Walter Citriie, de a fi adoptat „o tactică de întârziere“ în săvârșirea planurilor pentru înființarea uuei Federații Mondiale a Sindicatelor. Delegatul Franței, Molino, amintind lunile de muncă pentru constituirea nouăi organizații, a declarat următoarele : „Suntem foarte surprinși de faptul că unele delegații au propus amânarea formării organizației și de declarația camaradului Citrine,făcută airi. Acest plan nu era perfect, fiind conceput pentru un viitor imediat. Este păcat să se introducă o perioadă de tranziție, deoarece se vor produce dificultăți“. Sir Walter a făcut Miercuri ca participarea Marii Britanii la noua Internațională să depindă de negocierile fructuoase cu organizațiile sindicale internaționale existente. D. Lazaro Pena, delegatul Cubei, a declarat că formarea Federației Sindicale Mondiale este urgentă. El nu a aprobat părerea oratorilor, care au sfătuit o amânare. „Vom începe acum“ a declarat d. „Vom încerca să împăcăm amendamentele cu actul constitutiv și să pornim înainte“. D. Petrovici din partea Iugoslaviei a adăugat: „Cred că actul constitutiv trebue votat chiar în această ședință”. Parkhov, din partea Bulgariei a declarat: .Consider ca un lucru indispensabil ca noua organizație sindicală mondială să fie stabilită și cu cât ea va fi stabilită mai curând, cu atât vor fi mai puține victime din clasa muncitorească. D. Erhan, din partea Cehoslovaciei, a declarat: „Credem că noua organizație sindicală mondială trebue să fie înființată imediat și că aceasta trebue să fie întovărășită de lichidarea fostelor organizații sindicale și înlocuirea lor cu ceva efectiv“♦ Vasile Kuznetzov, conducătorul delegaței sovietice, a prezidat ședința de Joi dmineață. Comitetul de acreditare a examinat scrisorile de acreditare ale delegațiilor din țările care au fost invitate în mod oficial să ia parte ca membre ale Conferinței, dar care au căutat să fie reprezentate. Aceste delegații (pentru Egipt, Persia, Irak, Albania, Austria, China de ★ PARIS, (Rador). — Ședința de după amiază a congresului mondial al sindicatelor a fost deschisă Miercuri, 27 Sept. sub președinția (Continuare în pag. 4 abertate pe care l-a dat țării gu ?Nord și Siria) iau parte la Conferință veniul dr. PETRU GROZA. ,md ----"="x Discursul președintelui C. G. M. din România a fost călduros aplaudat de întreaga conferință, în mod provizoriu, până când acreditarea lor va fi aprobată. S-a cerut ca sindicatele mici să aiifnă tn delegat PARIS, (Rador). A doua ședință a Conferinței Sindicale Mondiale a început sub președinția d-lui Lombardo Toledano, delegatul Confederației Muncii din America Latină. D. Jablon, delegatul Confederației Generale a Muncitorilor Evrei din Palestina, a prezentat câteva amendamente cerând între altele ca sindicatele mai puțin numeroase să aibe și ele un delegat în Comitetul executiv. D. Bondar, secretarul general al Confederației Muncii belgiene, a luat apoi cuvântul, subliniind că numai printr’un examen chibzuit al tuturor problemelor se va putea stabili o organizație sindicală internațională solidă. D. Bondar a cerut de asemenea ca micile națiuni să fie mai larg reprezentate în sânul Comitetului executiv. Sir Walter Citriie, delegat britanic ,a subliniat diferența ce există între Conferința Sindicală Mondială actuală și cea de la Londra care a fixat principiile și perspectivele conferinței de azi. Sir Walter Citrine a cerut lărgirea Comitetului executiv și extinderea puterii acestuia. Tov. GH. APOSTOL Președintele C. G. M. Cunosc pe tov. Em. Angheliu dela 1 Septembrie 1944, de când, împreună cu alți tovarăși a pus bazele mișcării sindicale din România democrată, în frunte cu Comisia de Organizare a Mișcării Sindicale Unite din România, nucleul C. G. M. A rămas acelaș. Are ceva din firea argintului viu de pretutindeni și nicăeri. Cum nu poți pune mâna pe o picătură de mercur, tot așa nu poți pune mâna pe tov. Angheliu. E mai ocupat ca un ministru din zilele noastre: primește delegații, ține conferințe și cuvântări în cele patru colțuri ale Capitalei, ba chiar și ale țării, primește audiențe și telefoane, lucrează la diferite proiecte, scrie articole. . 11 afli unde cu gândul nu gândești și, când să zici că ai pus mâna pe el, ia-l de unde nu-i. Argint viu, cum v’am spus. Și e slab ca un ieșit din închisoare sau din lagăr, de te miri cum poate să le facă pe toate acest strungar în fier. Mai zilele trecute, el, strungarul’ a ținut o conferință la sindicatul magistraților. Iți vine să te freci la ochi. Spun toate acestea ca să se vadă cât de greu mi-a fost să dau piept... nu cu specula, ci cu tov. Angheliu. Pentru aceasta, m’am făcut că fac parte dintr’o delegație și am așteptat până ce muncitorii și-au spus păsurile și când au plecat i-am zis : Trăiască Internațională! — De data asta, nu mai scapi, tov. Annheliu! ..--AiSKi Probleme acfucaie Piept la piept cu specula O vorbă cu tov. Em. Angheliu, membru în C. E. al C 6. M. cu Purificarea producției. — Control serios—Pedepse grave. — Curte Juri pentru speculanți Reportaj de C. ZEȚARU Că am să mă duc în cutare loc, că mă așteaptă la fabrica cutare să rezolv un conflict, că... — Uite ce e, tov. Angheliu: nici Tov. Em. ANGHELIU „Viața Sindicală“ nu poate să aștepte cu lunile. S’a scărpinat în creștetul capului, s’a uitat cu ciudă la mine, s’a așezat pe scaun și... a cedat. Iată răspunsul d-sale la cele trei întrebări ale noastre : 1) De ce n’a fost înfrântă specula până acum ? 2) Ce măsuri trebuiesc luate pentru aceasta ? 3) Rolul și contribuția sindicatelor la înfrânarea speculei. ORIGINELE SPECULEI Orice speculă ia naștere dintr-un desechilibru între cerere și ofertă. Acest desechilibru care duce la speculă este provocat de o cerere prea mare în comparație cu oferta, deci de o aprovizionare insuficientă a pieții, care poate avea cauze în subproducție ori în faptul că producția este suficientă, însă bunurile și mărfurile nu ajung la piața normală, fie că sistemul de transport este deranjat, fie că intervin interesele individuale, care prin dlosirea mărfurilor provoacă lipsa lor pe piața normală, fie pentru că sunt îndrumate în așa fel, încât ele nu ajung pe piața normală, ci pe o piață specială, formată dintr-un număr foarte restrâns de cumpărători. In România, specula are toate caracteristicile arătate. Există o producție deficitară, o insuficiență a mijloacelor de transport, dositori de bunuri și de mărfuri și „bursa neagră“, adică piața restrânsă, accesibilă numai unui număr redus de cumpărători și un interes specific al unei clici, care are tot interesul de a compromite politica guvernului ce tinde la însănătoșirea vieții economice. LUPTA MUNCITORIMII Guvernul și Sindicatele ca cea mai mare forță productivă în sectorul industrial, însă reprezentând în acelaș timp cea mai mare forță consumatoare organizată, cu cei 1.300.000 de salariați sindicalizați, deci împreună cu familiile lor circa 5.000.000 de suflete, adică aproape (Continuare în pag. S-a)\ Prietenia dintre muncitorimea română și bulgară — De vorbă cu oaspeții bulgari — In cadrul acțiunei pentru consolidarea și adâncirea legăturilor între muncitorimea română și muncitorimea din celelalte țări, dusă de Confederația Generală a Muncii, delegația Uniunei Sindicatelor de muncitori din jud. Metalo-Chimică din România, care a asistat la congresul muncitorilor metalurgiști din Bulgaria la 24 iunie 1945, a invitat un grup de muncitori metalurgiști bulgari în țara noastră, pe un timp mai îndelungat, pentru a lucra în fabricile românești și a cunoaște astfel, îndeaproape, viața și condițiunile de muncă dela noi. Ca urmare la această invitație, la 28 Septembrie a. c., a sosit în București un grup de 47 muncitori din industria metalurgică bulgară, în frunte cu Atanase Mincov, secretarul Uniunei Sindicatelor metalurgice din Bulgaria. De îndată ce am aflat de sosirea lor în Capitală, am ținut să stăm de vorbă cu ei, pentru a ne informa despre mișcarea sindicală din Bulgaria, despre viața și lupta muncitorilor bulgari. Ajunși la sediul Confederației, am găsit sala de conferințe plină cu oameni, a căror înfățișare nu se deosebea cu nimic de cea muncitoriului român, aceleași fețe a rigide, cu trăsături energice, palme aspre și bătătorite, de mânuirea dălților și a ciocanelor. Numai în momentul când au început să vorbească, ne-am convins că nu sunt români. Am intrat în vorbă, mai întâi cu Atanasie Mincov, conducătorul delegației. Ne interesăm de problemele ce preocupă uniunea al cărei secretar este. Fără să se gândească prea mult, Atanase Mincov ne răspunde: „preocuparea principală a muncitorimei metalurgiste din Bulgaria, în momentul de față, este de a ridica producția. Aceasta, de altfel, este sarcina întregei muncitorimi bulgare. „In timpul războiului, ocupanții nemți ne-au distrus industria. După 9 Sept. 1944 când în Bulgaria a fost dărîmat pentru totdeauna regimul fascist, muncitorimea bulgară a început o muncă titanică, pentru refacerea industriei noastre. In timpul ocupației (Continuare în pag. 4-a) Pentru eliberarea lui Alvarez și Zapirani Dacă ești democrat sincer, nu poți să nu te cutremur, de revoltă când vezi că, după atâta vărsare te sâinge și după atâtea suferințe pricinuite de fascism omenirii, cest feroce vrăjmaș al omului, continuă totuși să supraviețuiască pe alocuri, păstrând întreaga putere politică, militară și economică. Balaurul fascist internațional a fost răpus, dar în zvârcolirile lui de moarte, a mai lăsat, înfipți în trupul sângerând al lumii, câțiva colți înveninați: Spania lui Franco, Portugalia, Grecia și Argentina. Și ce e mai revoltător, este faptul că aceste puteri fasciste, rămase în viață, își continuă politica lor teroristă, fără să fie pedepsite, imediat și necruțător. Astfel, în Argentina, sunt arestați și întemnițați, aproape zilnic, zeci de democrați antifasciști; în Grecia, și astăzi, sunt urmăriți activiștii grupărilor democratice; și Portugalia zac încă, în închisori, sute și mii de oameni, a căror singură vină este aceea de a fi luptat împotriva reacțiunii și a fascismului, iar în Spania franchistă — focarul principal al fascismului din Europa, sunt condamnați la moarte cei mai buni fii ai poporului spaniool-Spania călăului Franco, — unde fascismul internațional, în frunte cu Germania hitlerista și Italia mussolinistă, a făcut repetiția generală a masacrului mondial, pe care l-a deslănțuit ceva mai târziu, — continuă și azi să-și facă de cap, arestând, torturând și condamnând la moarte oameni nevinovați, fără să fie strânsă în chingă, așa cum trebuie și cum merită. In Spania falangistă, în 1936—39, vătafii politici ai fascismului mondial au pus la încercare tăria morală a democrației din Europa și din întreaga lume, iar conducerea armatelor fascisto-hitleriste a experimentat nouile arme de foc și noule metode de măcelărire a populației civile, lipsite de apărare. Cine nu-și aduce aminte de satul Guernica“, șters de pe fața pământului de gangsterii aerului, trimiși de Hitler în Spania, să mitralieze, din avioane, copiii, femeile și bătrânii spanioli, pentru a intimida întreaga lume ? In timpul războiului civil din Spania, din 1936—1939, puterile fasciste au încercat să vadă dacă se merge să declanșeze războiul împotriva lumii democratice, și în special împotriva Uniunii Sovietice. Pe vremea aceea încercarea le-a reușit. Și, așa după cum văzut cu toții, au pornit războiu de nimicire împotriva popoarelor iubitoare de libertate și pace. Astăzi, fascismul internațional, care politicește este departe de a fi lichidiat, încearcă să vadă dacă mai poate să se întărească spre a porni din nou războiu de răzbunare și cotropire. Și de astă dată, încercarea se face tot în Spania și tot prin Franco. In ultimul timp, Franco, slugul plecat al lui Hitler și Mussolini, azi șeful oficial al fascismului mondial, a condamnat la moarte doi fruntași ai luptei de eliberare a poporului spaniol: Santiago Alvarez și Sebastiano Zapirani. Prin aceasta el vrea să înfricoșeze poporul spaniol, să-l determine a înceta lupta împotriva barbariei falangiste; vrea să încurajeze fascismul din întreaga lume, dându-i speranța într’o nouă reapariție. Dar, de data aceasta, încercarea nu-i va merge- în crâncenul război deslănțuit de fascism, omenirea a învățat multe. De aceea, acum popoarele din toate țările democratice se ridică, unite, împotriva regimurilor fasciste din Spania, Grecia, Argentina și Portugalia iar în fruntea luptei, pentru completa lichidare a fascismului, pornește, ca un val clocotitor, muncitorimea din toată lumea, strâns unită d-o nouă Federație Mondială îna Sindicatelor. In marele Congres Mondial da la Paris, care a înzestrat clasa muncitoare cu cea mai puternică armă de luptă, unitatea internațională a organizațiilor sindicale, cei mai reprezentativi conducători sindicali, în frunte cu tov. Kuznetzov, șeful delegației sindicale sovietice; Lombardo Toledano, conducătorul sindicatelor muncitorești din America Latină, Sidney Hillman, delegați Statelor Unite ale Americii, Leon Jouhaux și Louis Saillant, reprezentanții muncitorimii franceze, și alții, — au chemat întreaga muncitorime la luptă dârză, pentru desrădăcinarea fascismului, de oriunde s’ar găsi el și în primul rând din Spania lui Franco. Și suntem ferm convinși că muncitorimea de peste tot va răspunde, cu tot avântul, la această chemare și că lupta unită a clasei muncitoare va fii încununată de succes. Dealtfel, rezultatul luptei duse de muncitorimea nternațională se vede de pe acum, căci în ședința inaugurală a nouii’ Federații Sindicale Mondiale, tov. Louis Saillant a dat cetire unei scrisori din partea ministrului de externe francez, în care se afirmă că după cum s’a comunicat din sursă oficială spaniolă, Alamnvarez și Zapira1" vor fi grațiați-i fulmea Staus