Viața Sindicală, octombrie-decembrie 1945 (Anul 2, nr. 42-53)

1945-10-07 / nr. 42

6 Pagini. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Str. Wilson 7—9 Telefon 3.79.8# 10 Org.an. ^s ăptâmânal.al Co.n.^&d.KațieC Q&Mbare­­a Muncii din ABONAMENTE: Particular­: 6 luni 1.000 lei Instituții : 1 an 20.00­1 lei I Cont cec poștal 1393 Federația Sindicali Mondiali a Inat conform aproba­rei Du­ 0­le P­T­T. Nr. 58.120.945. lui Elt &Q Dela 25 Septembrie a. c. și J­ală Sindicală, în afară de lupta până în momentul când scriem pentru respectarea drepturilor aceste rânduri, privirile nu nu­m ale celor 60.000.000 de muncitori și intelectuali orga­nizați în sindicate au stat a­­mintite spre Paris, dar am pu­tea spune că ale lumii întregi. Căci conferința deschisă în a­­cea zi în Orașul Lumină avea să descată probleme cari pri­vesc nu numai lumea munci­toare din uzine, mine, de pe o­­goare, din laboratorii, birouri și de pe catedre, ci chiar și pe cei cari în viața lor n’au ridi­cat un pai de jos și nu și-au șters singur­ nici măcar mâne­ca unei haine. Lucrările acestei conferințe, cari ținteau la cre­area Fede­rației Mondiale Sindicale, dacă umpleau de nădejde într’o viață mai bună sute de milioa­ne de suflete din câmpul mun­cii, pe mulți însă îi îngrozea, căci întemeierea acestui organ internațional de luptă îi făcea să înțeleagă că domnia reacți­­unii mondiale va apune defini­tiv și în locul ei se va ridica maestoasă, puternică și învin­gătoare . MUNCA, munca de orice fel, manuală și intelectu­ală, progresul și libertatea o­­menirii. Se ducea putința de a mai crea conflicte între popoare cari se sfârșeau cu munți de cadavre pe câmpurile de luptă, în spitale, în lagăre și în închi­sori și cu grămezi tot așa de mari de aur în casele de bani ale fabricanților de muniții și ale tuturor furnizorilor de răs­­boiu, se ducea nădejdea de a mai întoarce vremurile robiei pe capul muncitorilor, țărani­lor și intelectualilor. Conferin­ța avea să strige lumii întregi, destul ! Destul atâta carnagiu, atâta vărsare de sânge, atâtea vieți nimicite în floarea vârs­tei, atâta mizerie și suferinței Nu mai vrem un nou măcel îm­potriva muncitorilor de pretu­tindeni ! Iar Federația Mondi­c. Pavel­escu PARIS (Rador). — Corespondentul agenției „Reuter“, transmite: Comitetul Constitutiv al Conferinței Sindicale Mondiale a aprobat în mod unanim constituirea nouei Federații Mondiale a Sindicatelor, după ce principalele amendamente britanice au fost acceptate. Anunțând aceasta delegaților, care ovaționau, delegatul ame­rican Sidney Hillmiann, președintele Comitetului, a calificat a­­ceastă Federație drept „unificarea organizațiilor sindicale din în­treaga lume cu posibilități vaste de a face față probleme­lor dificile pe care le are de rezolvat munca în întreaga lume. Sunt sigur că această constituire va fi votată fără întârziere. Am reușit unitatea pe care munca din întreaga lume o cere“. Conferința a luat Miercuri Octombrie după masă în discu­ție comitetul consultativ. Amendamentele britanice au în vedere o mai mare repre­zentare a țărilor mici în Comitetul executiv și garanția de a se permite admiterea „bona fide“ a Federației Sindicale a Africei de Sud. Din Comitetul constitutiv fac parte delegați ai Suediei, Nor­vegiei, Italiei și Cehoslovaciei. PARIS­­(Rador). — Miercuri seara a avut loc ședința inau­gurală a nouei Federații Sindicale Internaționale, după ce Confe­rința Sindicală Mondială a adoptat în unanimitate Constituția nouei organizații în mijlocul strigătelor de „Trăiască Internațio­nala“. OISCMi­SMJtf Hov# C­h. Apostol Colaborarea sindicală sovieto-americana muncitorilor, avea menirea să vegheze ca porcii reacțiunii să nu-și mai bălăciască trupurile în sângele nevinovat al oame­nilor muncii, vărsat din nou în războaiele în pregătire. De aceia, spunem, privirile erau țintite spre Paris și res­pirațiile oprite. Lumea, lumea din toate straturile sociale, în bine sau în rău, cu nădejde sau cu ură, urmărea desbaterile conferinței și-i aștepta h­otărî­­rire. Când atâtea interese zăceau la temelia nouei organizații ce urma să se creieze, când atâ­tea mentalități se ciocneau în judecarea problemelor, când atâtea țări își aduceau specifi­cul în discuții, când se creia un organ de luptă de o însemnă­tate atât de epocală — este fi­resc să fi fost și oarecari tre­cători. In domeniul social, ni­mic mare nu se naște fără du­reri. Știm, reacțiunea a prins glas și i-a venit inima la loc când un delegat al unei țări a pro­pus amânarea întemeierii Fe­derației Mondiale Sindicale. Dar muncitorimea de pe tot globul stătea la pândă, prin întruniri, prin meetinguri, prin sute de mii de telegrame și-a strigat dorul de unire. Și-a în­vins! Glasul ei a trebuit să fie ascultat. Astăzi muncitorimea răsuflă ușurată. Reacțiunea își mușcă buzele și-și roade unghiile de ciudă. Federația Mondială Sin­dicală a luat ființă! Soarele lu­mii noui se urcă mândru pe cer. Lumina ia locul besnei. O­­menia locul crimei. Munca lo­cul trândăviei. Pacea locul mă­celul și al cuptoarelor de ars cadavre. Din șasezeci de milioane de piepturi se aude un singur strigăt: Trăiască Federația Mondială Sindicală­­ PARIS (Rador). — Luând cu­vântul diferiți delegați ai miș­cării sindicale din țările bal­canice și din Europa centrală — Cehoslovacia, Bulgaria, Ju­goslavia și Ungaria — la Con­ferința Sindicală Mondială și-au manifestat sentimentul de soli­daritate ce-i unește. A vorbit de asemenea și tov. Gheorghe Apostol, pre­ședintele Confederației Gene­rale a Muncii din România. El a adus în fața conferinței nă­dejdea oamenilor muncii din­­ România că unitatea sindicală­­ mondială va deveni curând un­­ fapt împlinit, că ea va fi întru­­­pată în organizația puternică a Federației Sindicale Mondiale, pentru lichidarea fascismului și reacțiunii care în anumite țări își mai arată colții și pen­tru stabilirea unei păci reale care să asigure popoarelor li­bertatea de a dispune de soar­ta lor, conviețuirea frățească și pașnică dintre ele, ajutorul re­ciproc pentru reconstrucția postbelică și ridicarea standar­dului de viață a tuturor munci­torilor. Delegația română susține a­­mendamentele propuse de de­legații țărilor mici, cerând ca ele să fie reprezentate în Con­siliu și stăruind ca în comitetul executiv să fie reprezentate și țările din sudestul Europei. Răspunzând celor care s’au arătat oarecum mirați de ascen­siunea mișcării sindicale din ță­rile mici, tov. Gheorghe Apostol arată că aceasta nu poate fi un motiv de îngrijorare, ci un lu­cru îmbucurător. Numărul im­presionant de membri din sin­dicatele românești este rezulta­tul unității lor și al regimului de adevărată democrație și K­­MOSCOVA. (Rador). — Agen­ția TASS comunică : Militanții sindicaliști din Kiev au ținut Miercuri o întrunire, în cursul căreia au luat cunoștință de raportul făcut de Gaissenko, mem­bru al Prezidiumului • consiliului central al sindicatelor din Uniunea Sovietică, relativ la vizita făcută în Statele Unite ale Americii de de­legația sindicală sovietică. In unanimitate, asistența a vo­tat o moțiune, prin care se aprobă activitatea delegației sindicale în Statele Unite ale Americii și se exprimă totdeodată convingerea că apropierea dintre sindicatele din cele două țări va permite consoli­­darea legăturilor de amiciție din­tre clasa muncitorească din Uniu­nea Sovietică și aceea din Statele Unite ale Americii, contribuind totdeodată la întronarea și menți­nerea unei păci durabile și solide în întreaga lume. Militanții sindicaliști din Kiev declară moțiunea, sunt convinși că sindicatele sovietice, Congresul sindicatelor industriale din Statele Unite ale Americii și sindicatele din celelalte țări democratice, vor pune, cu ocazia celei de a doua conferințe mondiale, bazele solide ale unei singure Federații sindicale internaționale. Tactica de întârziere a delegației britanice res­pinsă de celelalte dele­gații PARIS, (Rador). — Corespon­dentul Agenției „Reuter“ transmite :­­ Delegat după delegat la Conferința­­ Sindicală Mondială, a învinovățit de­­­­legația britanică, condusă de sir Wal­­­­ter Citriie, de a fi adoptat „o tac­tică de întârziere“ în săvârșirea pla­nurilor pentru înființarea u­uei Fede­rații Mondiale a Sindicatelor. Delegatul Franței, Mol­in­o, amintind lunile de muncă pentru constituirea nouăi organizații, a declarat urmă­toarele : „Suntem foarte surprinși de faptul că unele delegații au propus amâna­rea formării organizației și de decla­rația camaradului Citrine,făcută airi. Acest plan nu era perfect, fiind conceput pentru un viitor imediat. Este păcat să se introducă o perioadă de tranziție, deoarece se vor produce dificultăți“. Sir Walter a făcut Miercuri ca par­ticiparea Marii Britanii la noua In­ternațională să depindă de negocie­rile fructuoase cu organizațiile sindi­cale internaționale existente. D. Lazaro Pena, delegatul Cubei, a declarat că formarea Federației Sindicale Mondiale este urgentă.­­ El nu a aprobat părerea oratorilor, care au sfătuit o amânare. „Vom începe acum“ a declarat d. „Vom încerca să împăcăm amenda­mentele cu actul constitutiv și să por­nim înainte“. D. Petrovici din partea Iugoslaviei a adăugat: „Cred că actul constitutiv trebue votat chiar în această ședință”. Parkhov, din partea Bulgariei a declarat: .Consider ca un lucru in­dispensabil ca noua organizație sin­dicală mondială să fie stabilită și cu cât ea va fi stabilită mai curând, cu atât vor fi mai puține victime din clasa muncitorească. D. Erhan, din partea Cehoslovaciei, a declarat: „Credem că noua orga­nizație sindicală mondială trebue să fie înființată imediat și că aceasta trebue să fie întovărășită de lichida­rea fostelor organizații sindicale și înlocuirea lor cu ceva efectiv“­­♦ Vasile Kuznetzov, conducătorul de­­legaței sovietice, a prezidat ședința de Joi d­m­ineață. Comitetul de acreditare a exami­nat scrisorile de acreditare ale dele­gațiilor din țările care au fost in­vitate în mod oficial să ia parte ca membre ale Conferinței, dar care au căutat să fie reprezentate. Aceste delegații (pentru Egipt, Per­sia, Irak, Albania, Austria, China de ★ PARIS, (Rador). — Ședința de după amiază a congresului mon­dial al sindicatelor a fost deschisă Miercuri, 27 Sept. sub președinția (Continuare în pag. 4­ a­­bertate pe care l-a dat țării gu­ ?Nord și Siria) iau parte la Conferință veniul dr. PETRU GROZA.­­ ,md ----"="x Discursul președintelui C. G. M. din România a fost călduros aplaudat de întreaga confe­­rin­ță, în mod provizoriu, până când acredi­tarea lor va fi aprobată. S-a cerut ca sin­dicatele mici să aiifn­ă t­n delegat PARIS, (Rador).­­ A doua șe­dință a Conferinței Sindicale Mon­diale a început sub președinția d-lui Lombardo Toledano, delegatul Confe­derației Muncii din America Latină. D. Jablon, delegatul Confederației Generale a Muncitorilor Evrei din Palestina, a prezentat câteva amen­damente cerând între altele ca sindi­catele mai puțin numeroase să aibe și ele un delegat în Comitetul exe­cutiv. D. Bondar, secretarul general a­­l Confederației Muncii belgiene, a luat apoi cuvântul, subliniind că numai printr’un examen chibzuit al tutu­ror problemelor se va putea stabili o organizație sindicală internațională solidă. D. Bondar a cerut de aseme­­nea ca micile națiuni să fie m­ai larg reprezentate în sânul­ Comitetului executiv. Sir Walter Citriie, delegat britanic ,a subliniat diferența ce există între Conferința Sindicală Mondială ac­tuală și cea de la Londra care a fixat principiile și perspectivele conferinței de azi. Sir Walter Citrine a cerut lărgirea Comitetului executiv și extinderea puterii acestuia. Tov. GH. APOSTOL Președintele C. G. M. Cunosc pe tov. Em. Angheliu dela 1 Septembrie 1944, de când, împreună cu alți tovarăși a pus bazele mișcării sindicale din Româ­nia democrată, în frunte cu Comi­sia de Organizare a Mișcării Sin­dicale Unite din România, nucleul C. G. M. A rămas acelaș. Are ceva din fi­rea argintului viu d­­e pretutindeni și nicăeri. Cum nu poți pune mâna pe o picătură de mercur, tot așa nu poți pune mâna pe tov. Anghe­liu. E mai ocupat ca un ministru din zilele noastre: primește dele­gații, ține conferințe și cuvântări în cele patru colțuri ale Capitalei, ba chiar și ale țării, primește au­diențe și telefoane, lucrează la di­ferite proiecte, scrie articole. . 11 afli unde cu gândul nu gândești și, când să zici că ai pus mâna pe el, ia-l de unde nu-i. Argint viu, cum v’am spus. Și e slab ca un ieșit din închi­soare sau din lagăr, de te miri cum poate să le facă pe toate acest strungar în fier. Mai zilele trecute, el, strungarul’ a ținut o conferință la sindicatul magistraților. Iți vine să te freci la ochi. Spun toate acestea ca să se vadă cât de greu mi-a fost să dau piept... nu cu specula, ci cu tov. Angheliu. Pentru aceasta, m’am făcut că fac parte dintr’o delegație și am aștep­tat până ce muncitorii și-au spus păsurile și când au plecat i-am zis : Trăiască Internațională! — De data asta, nu mai scapi, tov. Annheliu! ..--AiSKi Probleme acfucaie Piept la piept cu specula O vorbă cu tov. Em. Angheliu, membru în C. E. al C 6. M. cu Purificarea producției. — Control serios—Pedepse grave. — Curte Juri pentru speculanți Reportaj de C. ZEȚARU Că am să mă duc în cutare loc, că mă așteaptă la fabrica cutare să rezolv un conflict, că... — Uite ce e, tov. Angheliu: nici Tov. Em. ANGHELIU „Viața Sindicală“ nu poate să aș­tepte cu lunile. S’a scărpinat în creștetul capului, s’a uitat cu ciudă la mine, s’a așe­zat pe scaun și... a cedat. Iată răspunsul d-sale la cele trei întrebări ale noastre : 1) De ce n’a fost înfrântă specula până acum ? 2) Ce măsuri trebuiesc luate pen­tru aceasta ? 3) Rolul și contribu­ția sindicatelor la înfrânarea spe­culei. ORIGINELE SPECULEI Orice speculă ia naștere dintr-un desechilibru între cerere și ofertă. Acest desechilibru care duce la speculă este provocat de o cerere prea mare în comparație cu oferta, deci de o aprovizionare insuficientă a pieții, care poate avea cauze în subprodu­cție ori în faptul că pro­ducția este suficientă, însă bunurile și mărfurile nu ajung la piața nor­mală, fie că sistemul de transport este deranjat, fie că intervin inte­resele individuale, care prin dlosirea mărfurilor provoacă lipsa lor pe piața normală, fie pentru că sunt îndrumate în așa fel, încât ele nu ajung pe piața normală, ci pe o piață specială, formată dintr-un nu­măr foarte restrâns de cumpărători. In România, specula are toate ca­racteristicile arătate. Există o pro­ducție deficitară, o insuficiență a mijloacelor de transport, dositori de bunuri și de mărfuri și „bursa neagră“, adică piața restrânsă, ac­cesibilă numai unui număr redus de cumpărători și un interes speci­fic al unei clici, care are tot intere­sul de a compromite politica guver­nului ce tinde la însănătoșirea vie­ții economice. LUPTA MUNCITORIMII Guvernul și Sindicatele ca cea mai mare forță productivă în secto­rul industrial, însă reprezentând în acelaș timp cea mai mare forță consumatoare organizată, cu cei 1.300.000 de salariați sindicalizați, deci împreună cu familiile lor circa 5.000.000 de suflete, adică aproape (Continuare în pag. S-a)\ Prietenia dintre muncitorimea română și bulgară — De vorbă cu oaspeții bulgari — In cadrul ac­ți­unei pentru conso­lidarea și adâncirea legăturilor în­tre muncitorimea română și mun­citorimea din celelalte țări, dusă de Confederația Generală a Mun­cii, delegația Uniunei Sindicatelor de muncitori din jud. Metalo-Chi­­mică din România, care a asistat la congresul muncitorilor metalur­­giști din Bulgaria la 24 iunie 1945, a invitat un grup de muncitori me­­talurgiști bulgari în țara noastră, pe un timp mai îndelungat, pentru a lucra în fabricile românești și a cunoaște astfel, îndeaproape, via­ța și condițiunile de muncă dela noi. Ca urmare la această invitație, la 28 Septembrie a. c., a sosit în București un grup de 47 muncitori din industria metalurgică bulgară, în frunte cu Atanase Mincov, se­cretarul Uniunei Sindicatelor me­talurgice din Bulgaria. De îndată ce am aflat de sosirea lor în Capitală, am ținut să stăm de vorbă cu ei, pentru a ne infor­ma despre mișcarea sindicală din Bulgaria, despre viața și lupta muncitorilor bulgari. Ajunși la sediul Confederației, am găsit sala de conferințe plină cu oameni, a căror înfățișare nu se deosebea cu nimic de cea muncitoriului român, aceleași fețe a rigide, cu trăsături energice, palme aspre și bătătorite, de mânuirea dălților și a ciocanelor. Numai în momentul când au început să vor­bească, ne-am convins că nu sunt români. Am intrat în vorbă, mai întâi cu Atanasie Mincov, condu­cătorul delegației. Ne interesăm de problemele ce preocupă uniunea al cărei secretar este. Fără să se gândească prea mult, Atanase Mincov ne răspunde: „preocuparea principală a munci­­torimei metalurgiste din Bulgaria, în momentul de față, este de a ri­dica producția. Aceasta, de altfel, este sarcina întregei muncitorimi bulgare. „In timpul războiului, ocupanții nemți ne-au distrus in­dustria. După 9 Sept. 1944 când în Bulgaria a fost dărîmat pentru totdeauna regimul fascist, munci­torimea bulgară a început o muncă titanică, pentru refacerea indus­triei noastre. In timpul ocupației (Continuare în pag. 4-a) Pentru eliberarea lui Alvarez și Zapirani Dacă ești democrat sincer, nu poți să nu te cutremur, de revoltă când vezi că, după atâta vărsare te sâinge și du­pă atâtea suferințe pricinuite de fascism omenirii, cest feroce vrăjmaș al omului, con­­­­tinuă totuși să supraviețuiască pe alocuri, păstrând întreaga putere politică, militară și economică. Balaurul fascist internațional a fost răpus, dar în zvârcolirile lui de moarte, a mai lăsat, înfipți în trupul sângerând al lumii, câțiva colți înveninați: Spania lui Fran­co, Portugalia, Grecia și Argenti­na. Și ce e mai revoltător, este faptul că aceste puteri fasciste, ră­mase în viață, își continuă politica lor teroristă, fără să fie pedepsite, imediat și necruțător. Astfel, în Argentina, sunt ares­tați și întemnițați, aproape zilnic, zeci de democrați antifasciști; în Grecia, și astăzi, sunt urmăriți ac­tiviștii grupărilor democratice; și Portugalia zac încă, în închisori, sute și mii de oameni, a căror sin­gură vină este aceea de a fi luptat împotriva reacțiunii și a fascismu­lui, iar în Spania franchistă — fo­carul principal al fascismului din Europa, sunt condamnați la moarte cei mai buni fii ai poporului spa­niool-Spania călăului Franco, — unde fascismul internațional, în frunte cu Germania hitlerista și Italia mussolinistă, a făcut repetiția ge­nerală a masacrului mondial, pe care l-a d­eslănțuit ceva mai târziu, — continuă și azi să-și facă de cap, arestând, torturând și condamnând la moarte­­ oameni nevinovați, fără să fie strânsă în chingă, așa cum trebuie și cum merită. In Spania falangistă, în 1936—39, vătafii politici ai fascismului mon­dial au pus la încercare tăria mo­rală a democrației din Europa și din întreaga lume, iar conducerea armatelor fascisto-hitleriste a ex­perimentat nouile arme de foc și noule metode de măcelărire a populației civile, lipsite de apărare. Cine nu-și aduce aminte de satul Guernica“, șters de pe fața pă­mântului de gangsterii aerului, trimiși de Hitler în Spania, să mi­tralieze, din avioane, copiii, femei­le și bătrânii spanioli, pentru a intimida întreaga lume ? In timpul războiului civil din Spania, din 1936—1939, puterile fasciste au încercat să vadă dacă se merge să declanșeze războiul îm­­­potriva lumii democratice, și în special împotriva Uniunii Sovieti­ce. Pe vremea aceea încercarea le-a­ reușit. Și, așa după cum văzut cu toții, au pornit războiu de nimicire împotriva popoarelor iu­bitoare de libertate și pace. Astăzi, fascismul internațional, care politicește este departe de a fi lichidiat, încearcă să vadă dacă mai poate să se întărească spre a porni din nou războiu de răzbunare și cotropire. Și de astă dată, încer­carea se face tot în Spania și tot prin Franco. In ultimul timp, Franco, slugul plecat al lui Hitler și Mussolini, azi șeful oficial al fascismului mondial, a condamnat la moarte doi fruntași ai luptei de eliberare a poporului spaniol: Santiago Al­varez și Sebastiano Zapirani. Prin aceasta el vrea să înfricoșeze popo­rul spaniol, să-l determine a înce­ta lupta împotriva barbariei falan­­giste; vrea să încurajeze fascismul din întreaga lume, dându-i speran­ța în­tr’o nouă reapariție. Dar, de data aceasta, încercarea nu-i va merge- în crâncenul război deslănțuit de fascism, omenirea a învățat multe. De aceea, acum po­poarele din toate țările democrati­ce se ridică, unite, împotriva regi­murilor fasciste din Spania, Gre­cia, Argentina și Portugalia iar în fruntea luptei, pentru completa lichidare a fascismului, pornește, ca un val clocotitor, muncitorimea din toată lumea, strâns unită d­-o nouă Federație Mondială în­a Sindicatelor. In­ marele Congres Mondial da la Paris, care a înzestrat clasa mun­citoare cu cea mai puternică armă de luptă, unitatea internațională a organizațiilor sindicale, cei mai re­prezentativi conducători sindicali, în frunte cu tov. Kuznetzov, șeful delegației sindicale sovietice; Lom­bardo Toledano, conducătorul sin­dicatelor muncitorești din America Latină, Sidney Hillman, delegaț­i Statelor Unite ale Americii, Leon Jouhaux și Louis Saillant, repre­zentanții muncitorimii franceze, și alții, — au chemat întreaga mun­citorime la luptă dârză, pentru desrădăcinarea fascismului, de ori­unde s’ar găsi el și în primul rând din Spania lui Franco. Și suntem ferm convinși că muncitorimea de peste tot va răspunde, cu tot a­­vântul, la această chemare și că lupta unită a clasei muncitoare va fii încununată de succes. Dealtfel, rezultatul luptei duse de munci­torimea nternațională se vede de pe acum, căci în ședința inaugura­lă a nouii’ Federații Sindicale Mon­diale, tov. Louis Saillant a dat ce­tire unei scrisori din partea minis­­trului de externe francez, în care se afirmă că după cum s’a comuni­cat din sursă oficială spaniolă, Al­amn­varez și Zapira1" vor fi grațiați-i fulm­ea Staus

Next