Viața Sindicală, iulie-septembrie 1946 (Anul 3, nr. 81-93)
1946-07-07 / nr. 81
Nr. 81 Duminică 7 iulie 1946 ^BWÍOFU ȘI AtlaiNTSTH&TU Strada Wilson 7—1 Telefon 3.79.856 Pagini Tasa poștală alătîră un numerar conform aprobării Dir. G-rass P. T. T Nr. 58 120-1945 IFF 700 abonamente pe an. Pentru sindicaliști 9000 lei; pentru particulari 20.000 lei. instituții 100.000 Ohg an. săptămânal al Confederației Qa.Wha.ie, a fJímat din. Pentru doborîrea regimului lui Franco Li ai Federației MiÉ RĂSPUNDEM. Ne vom face datoria de A ȘERBAN Secretar General al Confederației Generale a Muncii De câteva luni tunul bubuia cu furie. Primul războiu imperialist fusese desfânțuit, iar popoarele erau asmuțite unul împotriva celuilalt. Era în Decembrie 1915. Pe deasupra vacarmului general, se mai auziau, din când în când, slabe și răzlețe chemări la unitatea proletariatului mondial. Atunci o delegație a muncitorimei engleze a fost trimisă în Statele Unite cu următoarea însărcinare: „Ei trebue să stabilească în mod limpede că după încetarea ostilităților actuale și în momentul tratativelor de pace, muncitorii britanici vor cere reunirea unui congres travaist internațional, chiar acolo unde se vor întâlni plenipotențiarii diferitelor puteri în conflict, spre a exercita asupra lor o presiune de natură să ducă la încheerea unei păci permanente.“ Această dorință a muncitorimea engleze n’a fost împlinită după războiul din 1914-1918. Oamenii muncii, din pricina dezbinărilor lăuntrice, din cauza lipsei unității sindicale, n’au fost în măsură să impună diplomaților întemeerea unei păci durabile. Acum însă, marile conferințe pregătitoare ale păcii se desfășoară, deja o vreme încoace, odată cu conferințele muncitorești uneori, chiar în aceeași localitate. Astfel, în Septembrie 1945, la Paris, a avut loc odată cu conferința celor patru miniștri de externe și conferința-congres a Federației Sindicale Mondiale ,care a realizat unitatea sindicală mondială. Iar în săptămânile acestea, odată cu conferința celor patru miniștri de la Paris și cu ședința Consiliului de Securitate, a avut loc la Moscova, ședința Comitetului Executiv al Federației Sindicale Mondiale. Manifestările muncitorești devin din ce în ce mai puternice. Paralelismul dintre manifestările diplomatice și cele muncitorești nu este întâmplător. Muncitorii englezi, încă din primele luni ale celui dintâi războiu mondial, au avut o intuiție justă când au afirmat necesitatea (Continuație în pag. 4-a) exercitării unei presiuni susținute asupra diplomaților spre a se determina o pace durabilă. Ceea ce, în trecut, muncitorimea mondială n’a reușit să facă, izbutește ea astăzi. ★ Problema spaniolă se încadrează între problemele generale ale păcii. Spania lui Franco constitue o permanentă primejdie de războiu. Este firesc ca această problemă să preocupe atât conferințele diplomatice cât și cele muncitorești. Numai că problema spaniolă s’a pus într’un anumit fel în conferințele diplomaților și în altfel în conferințele muncitorești. Unii dintre diplomații marilor puteri nu pot să nu plece urechea la vorbele și sfaturile marilor oameni de afaceri ai trusturilor și cartelurilor. In chestiunea spaniolă, oamenii de afaceri din Anglia, de pildă, nu se pot dezinteresa de exploatarea minelor de fier și de potasiu din Spania, care le aduc atâtea beneficii. Nici nu pot fi indiferenți față de recenta dezvoltare a comerțului exterior cu Spania și pentru a se instala nu mai de afaceri ai Statelor Unite nu se dezinteresează de exploatarea liniilor de comunicații aeriene din Spania franchistă. Deasemeni oamenii mult temei în Europa, ei pretind să controleze aerodromurile franchiste. Pentru toți acești oameni de afaceri, Franco este un pion serios în acțiunea pentru consolidarea și lărgirea privilegiilor lor. De aceea, cotinuând tradiția lui Chamberlain, ei nu vor să intervină pentru înlăturarea regimului lui Franco. Tergiversează, amână soluționarea. Subcomitetul pentru cercetarea chestiunii spaniole, creeat de Consiliul de Securitate de la New York, deși alcătuit în majoritate din reprezentanți ai țărilor conduse de guverne capitaliste, s-a pronunțat în sensul că regimul lui Franco constitue o primejdie pentru pacea lumii și că, trebuesc luate măsuri în consecință. Totuși, Consiliul de Securitate, a amânat soluționarea problemei. NOUI ÎNLESNIRI pentru îndestularea oamenilor din câmpul muncii Am arătat în articolele noastre anterioare, măsurile luate de Guvern pentru a veni în sprijinul salariaților. Era vorba de mobilizarea județului Ilfov și altor județe pentru aprovizionarea Capitalei cu alimente, direct de la producător; desființarea intermediarilor și a taxelor de la bariera orașelor; rechiziționarea cu plată a mijloacelor de transport cu tracțiunea animală pe timp de două zile lunar ca să fie înfrântă și această lipsă și altele. Aceasta în câmpul producției țărănești. Dar grija guvernului pentru salariați nu s’a opritt aci, căci nu numai de alimente produse la țară au nevoie ei, ci și de lucruri fabricate. Și atunci Guvernul a întins măsurile de înlesnire și în câmpul industrial. Nu mai vorbim de stofe al căror preț a fost redus aproape la jumătate pentru economie. Dar acum, în urmă, citim în „Monitorul Oficial" și alte reduceri și scutiri de impozite și taxe la unele articole de mare consum, destinate economatelor. Așa, începând de la 1 Iunie a. o. vânzările de încălțăminte, se vor scuti total de plata impozitului de 12*71; taxele de consumație la talpă, impozitul pe cifra de afaceri cuvenit la piei tăbăcite și talpă, precum și impozitul exceptional de 12% cuvenit la piei crude, talpă și piele tăbăcită vor fi reduse cu 70%. Taxa de confecție se reduce de la 55% la 5%. Țesăturile de lână tip vor fi scutite total de plata impozitului excepțional de 12% și de taxa de confecție de 30%. Firele întrebuințate pentru fabricarea țesăturilor de lână tip vor fi scutite de plata impozitului pe cifra de afaceri, iar impozitul pe cifra de afaceri la țesăturile de lână tip va fi redus cu 50%. Vânzările de zahăr către economate vor fi scutite total de impozitului pe cifra de afaceri, plata iar taxa de consumație pentru acelaș articol se va reduce de la 1530 lei pe Kirr, la 100 lei pe Kgr. Vânzările de ulei comestibil pentru economate vor fi scutite total de plata impozitului pe cifra de afaceri, vor avea o reducere de la 500 lei pe kgfl, la 50 lei pe kgr. la taxa de consumație si o reducere de 90% la timbrul de factură. Orezul decorticat e scutit total de impozitul excepțional de 12%. In momentul de față se studiază scutirea pentru produsele de bumbac. Va să zică Guvernul are ca principal”, preocupare îndestularea populației sărace, formată, după cum stăm, în marea ei majoritate, din salariați. Cu măsurile luate, se îmbunătățește simțitor puterea de cranparare a salariilor actuale, specula e pusă în panică și i se sapă groapa în care își va găsi locul potrivit și oamenii încep să răsufle după goană după prețuri pusă la oaie acea de partidele istorice. Și totuși se aud lătrături. Sunt haitele de speculanți cari chelălăie în urma loviturilor primite. E urletul o pagubă a presei,istorice", care-și vede năruită toată munculiță și risipită în zadar toată otrava. E grohăitul acelei lipte de scormonitori în gunoaiele rău mirositoare rămase de pe urma vechiului regim, ea nu-și văd apropiat Ignatul. Muncitorimea însă, întreaga clasă salariată, privește cu seninătate viitorul. Ea știe că la cârma țării se află guvernul ei și măsurile luate dovedesc că într’adevăr guvernul este al ei. Ea așteaptă în liniște noua recoltă, la succesul căreia nu puțin a contribuit și ea prin ajutorul dat țărănimii și, unită, puternică se pregătește cu curaj pentru bătălia alegerilor spre a da ultima lovitură adunăturii mamisto-brătieniste și a stinge pentru totdeauna lătrăturile Reacționare cari tulbură liniștea și bunul mers al țării. C. Zețarii j A fla, pepiniera de emuaim ni 14 Locomotive noui de tip greu și 66 reparate date circulației. — 18 cazane construite și 20 motoare Diesel reparate. — La oțelarie, producția ridicata cu 700 la suta, la fonta cu 88 la sută. — 20 de ore de munca încordata In cadrul operei uriașe de refacere națională și a executării credincioase a obligațiinilior contractate prin armistițiu, muncitorii din uzinele metalurgice Reșița adua un raport considerabil, dovedind o totală înțelegere a marilor imperative ale ceasului de față. S’a scris și s’a vorbit prea puțin despre munca titanică plină de grea răspundere, a truditorilor reșițeni, cari au răspuns printre cei dintâi la apelul de reclădire și consolidare națională pe care dr. Groza l-a lansat, din primele clipe ale guvernării sale, către toate forțele productive din Țară. Zilele acestea lucrătorii din uzinele Reșița au terminat primele comenzi de locomotive noui, satisfăcând astfel nevoile imperioase de transport ale C. F R.-ului și, totodată, executând și livrările de material rutier față de U. R. S. S. in cadrul reparațiunilor stipulate în Armnistițiu. Cu toate greutățile și neajunsurile întâmpinate, cu toate lipsurile și dificultățile inerente condițiunilor actuale, creiate de răsboiul nefast în care ne-au aruncat acționarii colaboraționiști și venali, totuși, prin voința de fier și puterea creatoare a metalurgiștilor reșițeni s’au obținut rezultate îmbucurătoare în unele compartimente ale producției metalurgice. Țelul suprem al muncitorilor reșițeni este de a atrage cu orice preț producția normală din timp de pace, sau chiar cea maximă obținută cândva la Reșița. Prin acest țel „eroii muncii“ dela Reșița ilustrează tradiția lor nedesmințită de muncă și de voință încordată, pe care și astăzi o continuă cu dragoste și încredere în slujba refacerii naționale. Intr’adevăr, intri un timp relativ scurt, care denotă o muncă extraordinară, uzinele metalurgice din Reșița au reușit să lanseze 14 locomotive noui de tip greu și au reparat alte 66, punându-le în stare de complectă funcționare. In afară de acestea au mai fabricat 18 cazane de diferite categorii și au construit și reparat încă 20 motoare Diesel și cu exiplozie. Realizările muncitorilor reșițeni ta domeniul producției de oțel, de fontă și poduri, considerate în împrejurările actuale, ating cifre surprinzătoare.. . • Astfel, în sectorul oțelăriei, producția s’a mărit de 8 ori (12.009 tone lunar) comparativ cu producția cea mai scăzută de 1500 tone lunar! In producția de fontă, în luna Aprilie 1946, creșterea a atina cel mai mare nivel dela 23 August 1944. (88 la sută din producția maximă !)..• In ce privește construcția de poduri, cu toate greutățile de aprovizionare cu materialul necesar fabricării, producția a înregistrat progrese simțitoare, urcându-se cu 30%, comparativ cu cea din anii 1942—44, când ne găseam în plin război! Oameni serioși și harnici, de naționalități și specialități diferite, conștienți de importanța și răspunderea lucrărilor încredințate, metalurgiștii reșițeni colaborează în cea mai perfectă armonie, urmărind toți acelaș scop: mărirea la maximum a producției. Unii dintre ei, adevărați eroi ai muncii, după o muncă încordată de 20 ore, în cazuri excepționale, sleiți de puteri, radiază totuși de satisfacția succeselor obținute, de bucuria supremă a împlinirii marilor comandamente de refacere națională. Prin munca sa încordată, prin voința și energia sa creatoare, prin dragostea sa nemărgintă față de Patrie, muncitorul reșițean întruchipează omul nou, predestinat să clădească România democrată și fericită de mâine. Eri necunoscuți ai muncii, metalurgiști reșițeni, încrezători în marea operă de înflorire națională, inaugurată cu cinste și dreptate de guvernul democrațic al Guvernului Groza, vor înscrie și ei o pagină de glorie în istoria Patriei noastre. Ei sunt eroii care zidesc lumea cea nouă a muncii, a dreptății și a libertății. I. Cornățeanu si locomotivă din noua serie este gata de plecare 11 ^ rSiftSSrl-V ■"*" “ -I--—•—........', 1 n • '.v. Votul femeilor Sub titlul de mai sus, Ioan Zurescu scrie iarăși un articol în ziarul „Liberalul" No. 113 din 29 iunie 1946. D-sa arată că, dreptul de vot al femeilor rămâne fapt stabilit și că asupra acestui punct nu s’a semnalat nici un desacord. Cu alte cuvinte și partidul liberal al d-lui Dinu Brătianu este de acord. Domnul Zurescu mai arată că marile partide (a uitat d-sa să adaoge istorice) întreprind o largă acțiune de lămurire a lumii femenine asupra rolului ce le revine în viața politică și că formațiunile guvernamentale duc o susținută campanie demagogică fie prin formațiuni camuflate, fie prin promisiuni ușuratice. Am dori să știm ce l-a împins pe d. Zurescu să scrie acest articol, dar mai ales am dori să știm ce a împins partidul d-lui Dinu Brătianu să fie de acord asupra acestui drept. Credem că este bine să răspundem tot noi, numărul mare al votantelor. D-sa nădăjduește că, în momentul de răscruce, pe care îl trăim, femeile vor considera cu toată seriozitatea greaua răspundere pe care alegerile I le-o deschid și că trebuie să cerceteze cu ascuțit discernământ mijloacele prin care se încearcă atragerea lor spre unul sau altul dintre curentele politice. Ținem să-l asigurăm pe d. Zurescu că poate fi liniștit: femeile vor fi la înălțime. Ele cunosc foarte bine ceeace au avut deja „Marile Partide”: analfabetismul, calea posturilor de răspundere închisă, închisă deasemeni complect și calea către unele profesiuni; în muncă, salarii inferioare bărbaților pentru simplul fapt că erau femei; închisoare, când se manifestau pentru libertate și, în fine, bătaia practicată în beciurile poliției, unde nu se mai făcea deosebire că sunt femei — și în închisorile întreprinderilor unde libertatea era păzită cu grijă de bici și baionetă. Mai cunosc femeile nașterile de pe câmpuri, mortalitatea infantilă, precum și răsboaiele în care tații, soții, frații sau fii lor piereau pentru o cauză care nu era a lor. Iată ce nu vor uita femeile. Chemate la vot — fie sigură. Zurescu și partidele istorice — femeile vor ști că numai prin susținerea de [UNK]mocrației vor avea libertatea și binefacerile după care au jinduit atât și pe care nu li se-au dat partidele istorice. Un os de pește fleacțiunea e disperată. I s’a oprit în gât un os de pește, este cuvântul ,,tovarăș“. S-a mai simțit ca și altădată, dar era mai mic și, mai cu porția, mai cu siguranța, mai cu jandarmeria, mai cu coruile marțiale, mai cu ocnele și lagărele, 1-a putut da afară. Dar acum, s’a înfipt adânc și nu mai vrea să iasă și nici nu mai are la îndemână doftoriile de mai sus, își dă ea cu pumnii in ceafă, mai pune și oameni cu ziua să facă treaba asta, scuipă, șueră, înghite în sec, se scarpină în cap, holbează ochii — dar, degeaba, osul, rebel, se înfige tot mai adânc în mâncătoarea stăpânei ,Dreptății“ și „Liberalului“. Nopți albe, nopți de coșmar, aduc gânduri sinistre, se și vede întinsă pe catafalc, plânsă de rudele legionare. Sare din pat, dă cu mâna pe dinaintea ochilor să gonească vedenia își freacă tâmplele, horcle și lacrimii mari îi curg din ochii bulbucați , un ni care nimeni cu plăcere. Asfixia e lentă Ține două luni. Nu mai e mul, își poate pregăti cele creștinești. M La manafactura „Belvedere viața rui sare fintre nine Pe unde a trecut râsboiul.—Muncitorii șterg urmele războiului* — Intre oameni și mașini* *■— Creșa de Copii, Cantina și alte realizări* Reportaj de ȘTEFAN ZOI i m anufactura de tutun „Belvedere”, cea mai modernă și mai bine utilată manufactură de tutun din sud-estul european a fost culcată la pământ de bombardamentele aeriene. Ruinele se întind cât vezi cu ochii. Pe aci a trecut războiul! Și într’adevăr, tone de moloz și fier, îngrămădite în toate colțurile, sunt o mărturie vie a prăpădului dela 4 Aprilie și 7 Mai 1944, când bombele au tocat vastele ateliere făcându-le să ardă în miez de noapte, dra o torță vie gata să cuprindă tot cartierul. MUNCITORII ȘTERG URMELE RASBOIULUI Dar turnurile au amurit, probabil pentru totdeauna, iar când zorii păcii au început să se ivească pe unde moartea stătea la pândă, muncitorii au coborît printre ruinele stăpânite de cucuvăți și lilieci . Printr’o muncă uriașă, în care au fost pe rând: constructori, salahori și mecanici, _* _ ' ,___ rămidă pe cărămă, reconstruind o bună parte din clădiri. Și munca continuă și azi, căruțele și camioanele cară din zor materiale și moloz. Ploaie, căldură, vânt, ger — sunt fleacuri pentru muncitori, al căror singur gând este reconstrucția cât mai grabnică a manufacturei! INTRE OAMENI ȘI MAȘINI După ce am poposit singur ca un sihastru, printre ultimele ruini îngropate în buruieni și mărăciniș, in mijlocul superbelor pajiști verzi de odinioară, am intrat în ateliere. Aci, zeci de femei roboteau de zor la alesul frunzelor de tutun — frunze de un galben imaculat. Dintre ele, tov. Cristina Gargini, o bătrâi&ară cam plinuță și simpatică, mi-a atras atenția întrun mod, deosebit. Celelalte, până să fie lămurite asupra rostului meu printre ele, s’au adunat în juru-mi, bombardându-mă cu întrebări de tot felul. Tov. Gargini, una din participantele la greva din 1920, începe să vorbească răspicat. — Uite, — începe ea, — am citit în ziarul bancherilor brătieniști că la noi ar fi așa și pe dincolo, un vulcan al nemulțumirilor, gata să erupă, și alte povești care miros dela o poștă a minciună ciocoiască. În primul rând ei se agită că noi femeile, — care am lucrat în timpurile pe vecii vecilor apuse, noaptea, — am reușit să impunem un orar de muncă care ne convine. Și cum ei vor cu tot dinadinsul să găsească noo în papură, se agață de cantina noastră. Dar când am mai avut noi dela. C. A. M. can(Continuare în pag. 3-a) CONFERINȚA SINDICATELOR C. F. R. A constituit o pregătire, o înarmare puternică a salariaților C.F.R. In preajma unei lupte hotărîtoare pentru poporul nostru, In frunte cu clasa muncitoare Conferința a n-a a Sindicatelor CFR și-a început desbaterile în ziua de 29 Iunie 1946-Condițiunile în care au avut loc desbaterile sunt de cea mai mare importanță, atât pentru salariații CFR și clasa muncitoare, cât și pentru întregul popor. Sindicatele CFR s-au dovedit la înălțimea problemelor în discuție. Problema centrală, desbătută temeinic, a fost lupta pentru asigurarea victoriei forțelor democratice unite în alegerile parlamentare. Platforma Program a Blocului Partidelor Democratica, a fost analizată și s-a constatat legătura organică a acesteia cu năzuințele masselor salariate și a poporului întreg. Pe baza acestei constatări, Conferința hotărăște, ca prima sarcină ce stă în fața Sindicatelor este de a lupta cu toate mijloacele și forțele de care dispun împotriva dușmanilor democrației reprezentați prin Maniu și Brătianu și pentru asigurarea victoriei în alegeri a Blocului Partidelor Democratice . Analizând întrebuințate metodele reacțiunii, în luptă împotriva democrației, constată că ațâțarea la ură șovină a popoarelor conlocuitoare, este una din metodele principale. Desbătând pe larg problema națională din Ardealul de Nord, Sindicatele sunt unanim hotărâte de a nu permite pătrunderea în Sindicate a urei șovine și de a mobiliza massele salariate române în lupta contra tendințelor șovine române cât și massele salariate maghare în lupta contra tendințelor șovine maghiare. Pe plan extern, desbătând hotă de I. RUCINSCHI Vice Președ. U.S.U.a, CFR rorile Conferinței Biroului Executiv a Federației Sindicale Mondiale, și a luptei poporului Spaniol împotriva regimului fascist a lui Franco. Sindicatele CFR hotărăsc a începe o acțiune de ajutorare a luptătorilor pentru democrație din Spania, în care scop toți salariații vor contribui cu contravaloarea a 4 ore de muncă, ajutorul ce va fi trimis Confederației Generale a Muncii din Spania. Astfel Sindicatele CFR dovedesc, că sunt preocupate permanent de problemele ce frământă poporul întreg și că în orice ocazii vor sprijini activ lupta clasei muncitoare pentru o viață mai bună, pentru democrație în ori ce țară, în spiritul solidarității internaționale a celor ce muncesc. Problemele economice ale salariaților CFR au fost și ele pe larg și temeinic despăute în lumina situației generale economice a țării și a specificului situației salariaților CFR Accentul a fost pus pe îmbunătățirea nivelului de trai, prin rezolvarea problemei aprovizionării personalului și pensionarilor CFR. S’a hotărît să nu se precupețească nici un efort și să se întrebuințeze toate mijloacele pentru rezolvarea acestei probleme. In aceiaș măsură Conferința a fost preocupată de găsirea celei mai potrivite soluții, în ce privește acordarea primelor personalului CFR. A fost criticat actualul sistem care dă loc la diferențe foarte mari de prime între diferite categorii de salariați, hotărîndu-se pornirea unei acțiuni imediate pentru armonizarea primelor. (Continuare în pag. 4-a) íii ani a millieii sau înfometarea muncitorilor. — 40.000 lei leafă lunară. — In loc de cămin de zi — azil de noapte. — O direcție fantomă. — Deoparte câștiguri de miliarde — de alta, foame cruntă. Declarațiile făcute presei de low. Marim Fiorea Imn eseu, membru în Comitetul Executiv al Confederației Generale a Muncii Muncitorii din Fabricile de Postav ,.Buhușii au cerut în repetate rânduri, prin comitetul lor de fabrică, lla direcțiunea fabricii de acoroi ca să amelioreze situația materială insuportabilă în care se găsesc. Initervențiunile lor insistente n’au produs niciun ecou în sufletul directorilor fabricii de acolo, care i-au momit în mod sistematic cu tot felul de promisiuni pe care nu le-aiu respectat niciodată, încadrarea s’a făcut nedrept și muncitorii au fost puși în clase inferioare funcțiunii lor reale. Desamăgiți și descurajați de pasivitatea și reaua credință a conducerii fabricii din Buhuși și a direcțiunii generale din București, muncitorii s’au adresat forurilor competente, pentru satisfacerea revendicărilor lor juste. Confederația Generală a Muncii, sesizată de această stare de lucruri intolerabiilă, a hotărât trimiterea imediată la fața locului a unei comisiuni formată din tov. Marin Florea Ionescu, ca delegat al Confederației Generale a Muncii, tov. Radu Ionescu, președintele Uniunii Sindicatelor Textile, tov. Constantin Cârciumaru, secretar regional al Confederației Generale a Muncii, tov. Gheorghe Russu, inspectorul muncii Bacău și tov. Marcel Rottman, directorul de cabinet al Ministerului Muncii. In urma constatărilor făcute pe teren de către comisie, tov. Marin Florea Ionescu a declarat următoarele : ..Muncitorii din fabricile „Buhuși“ duc o viață de mizerie. Ei sunt înfometați și desbrăcați. Nu sunt aprovizionați nici măcar cu alimentele de strictă necesitate. De un an de zile n’au primit cartofi, fasole, zarzavaturi, slănină și alte alimente absolut necesare. Brânză, ulei și săpun și s’a distribuit în cantități extrem de reduse, numai o singură dată, în toamna anului 1945. Pâinea fabricată de întreprindere, primită în porții reduse, a lăsat tot timpul foarte mult de dorit. Această fabrică care livrează sute de mii de metri stofă în întreaga țară, n’a dat măcar un petec acelora care produc această marfă. Fiindcă lefurile muncitorilor sunt atât de mici, încât ei n’au posibilitatea să plătească nici prețul de cost al produselor fabricii“. CE LEFURI AU MUNCITORII DELA „BUHUȘI" ? „Muncitorii din fabrică lucrează numai 32 ore săptămânal, adică 4—5 ore pe zi, primind pentru o oră de lucru un salariu de batjocură de lei. In cel mai fericit caz scuipa _ ___ mii de munciori, împreună cu familiile lor (15000 suflete) trăiesc din aceste venituri de mizerie". „CĂMINUL DE ZI" AL COPIILOR „Am văzut drama lui Maxim Gorki: , Azilul de noapte“,, însă nicio scenă din această dramă n’a reușit să redea tabloul de mizerie și promiscuitate al vieții bieților copilași din căminul de zi al acestor fabrici. 66 copii sunt „adăpostiți" în două camere de câte 3x2 metri, trăind în concisele noastre muncitoare, umile cele mai insalubre. Intrând întruna din aceste chilii, am găsit 17 copii culcați pe dușumea cu capul pe o pernă de paie comună, acoperiți cu cearșeafu, murdare. In ambele încăperi te izbeai de un miros pestilențial. In acest cămin n’am simțit nimic din atmosfera acea plăcută, veselă, care domnește în alte căminui pe care le-am vizitat în țară. Am fost prezenți, când acești copii — la ora 4 după amiază — au primit câte o bucățică de pâine goală simțind din nemulțumirea ce se vedea Pe chipul lor, că foamea lor nu era potolită“. CUM NI DUCE DE NAS DIRECȚIUNEA FABRICII PE LUCRĂTORI ? Direcțiunea Generală din București a dat dispoziție la Buhuși, ca direcțiunea de acolo să nu trateze nimic cu muncitori fără avizul lor. Aceasta înseamnă că directorii din fabricile „Buhuși“ n’au dreptul“ să satisfacă nici cele mai elementare reveneicări ale lucrătorilor....Trebue să telefonăm Centralei“ — acesta este răspunsul stereotip al direcțiunii din Buhuși iar Centrala nu răspunde . , Domul director X, sau Y e plecat din București“. „Mâine vom da răspuns.. Astfel merg lucrurile din zi în zi, din săptămână în săptămână din lună în lună. Muncitorii așteaptă în zadar, nu li se dă nimic. Iar dacă muritorii, sătul de aceste răspunsuri iau drumul Bucureștilor Direcțiunea Generală din Capitală le dă răspunsuri evasive, amână tratativele de la o zi la alb. Ti după patru cinci zile de pribegie, muncitorii se întorc cu 7arsta goală la căminurile lor. „Starea aceasta intolerabilă a muncitorilor din Buhuși trebue să ia neapărat sfârșit!“ — ne declară tov, Marin Florea Ionescu. Și așa va fi. Noi știm că patronii dela Buhuși sunt și stăpânii fabricilor de postav , Dorobanți“ și .,Electa“ din Ploești, ai fabricilor de stofă dela Prevner, Azuga și București. Știm că ei câștigă zeci și zeci de miliarde. Cunoaștem specula mârșavă la care se dedau, sabotând economia națională. Legile economice ale țării nu vor lăsa nepedepsitt pe acești sabotori ai economatelor care înfrămânzesc mas Tot despre I. C. R. de G.rin TOFR IU Ne-am ocupat într’unul din numerile noastre trecute de ceea ce se întâmplă la Institutul de Credit Românesc, în fruntea căruia, deocamdată, se găsește d. Sever Paschievici. Dacă reluăm azi această temă, o facem numai din dorința de a înfățișa într’o lumină mai vie ce înseamnă lipsa de hotărîre a unui comitet de întreprindere și cum această slăbiciune are darul să aducă apă la moara dușmanilor noștri. In afară de alte probleme importante, ceea ce preocupă pe salariații I. C. R.este modul defectuos în care se face aprovizionarea lor prin economat . Din an în paște câte ceva și atunci în cantități microscopice. In afară de aceasta însă, din puținul ce vine la economat, dispare, metodic, câte ceva. Astfel, în ziua de 16 Iulie 1945, se aduce la cunoștința conduceri I. C R. că din cantitatea de 850 kg. untdelemn au dispărut cca. 62 litri, din bidoanele depozitate la sediul instituției. Cererea comitetului de întreprindere de a se face cercetare, rămâne un simplu... deziderat, iar referatul este pus la.. dosar.. In ziua de 18 Sept. 1945, se aduce la cunoștința conducerii aceleia?) instituții că, din cantitatea de 1160 kg. ceapă, au dispărut 520 kg. Se fac cercetări și rezultatul lor este înfățișat Direcțiunii : ceapa a dispărut în localul instituției. Totuși d. Paschievici refuză Comitetului de întreprindere dreptul de a controla economatul, iar pe referatul întocmit de contencios în legătură cu această dispariție, d-sa pune rezoluția : „se va da un avertiment d-lui X. și se va reclama,... vânzătorul.“ Deși referatul contenciosului este clar: vânzătorul a livrat întreaga cantitate, iar ceapa a dispărut în vis’toi Pentru orice om normal , minte sau cel puțin prevăzător, aceste son* d’spariții ar fi trebuit să fie un îndemn de a accepta rolul asigurat prin lege comitetului de întreprindere : controlul economatului. Dar d S. Paschievici pic gând nu are de alt ceva. D-sa nu cunoaște conitetul de întreprndere pe car’•mistuiește ori de câte ori are acej • ți la mine în instituție nu «ră'’eat" — decretează simplu d-sa Și pentru ca să arătăm n omed ■ ——r 'Continuare tr pag, 4-a)