Viața Sindicală, decembrie 1948 (Anul 5, nr. 378-402)
1948-12-01 / nr. 378
Anul IV Seria II Nr. 378 PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. Taxă ti numerar plătită conform aprobării Nr. 53 120, 945 Miscuri ! D«îSR*bis !!HS ORGAN CENTRAL A CG M DIN REPUBLICA POPULARA ROMANA REDACȚIA: B UUI 6 Martie No. 25 Individuale, luna» lei 100 I Iin .101X77 SAT 171 I ADMINISTRAȚIA: Sir Const MiPe No. 1* Telefon Centrala 590.73 »»nuAuiu Tului Celestive, lunar, pentru intridieni, 4 J fy [ ă..jK/ | Telefon Centrala 305.44 Telefon Provincia 3 71 59 ABONAMENTELOR țărani si intelectuali lei 80 * 1 | T | Abonamente provincie: 3,79,85 _____________ --- ----------------- .■ ■. . *— ■ [UNK] ■...............................—»—-—----------------------------------- ■ [UNK] [UNK] ..................... ................... 0» -------- - 1 — .........• • •.......... ........... ...... ■ "—— , ______________________________________________________ 1 un m nns nunii nu u u imn ni uui Azi se deschide la Budapesta Congresul Federației Democrate Internaționale a Femeilor, organizația care înmănunchiază 83 de milioane de femei din toate țările lumii și care s-a dovedit un factor activ în lupta pentru pace și democrație. Este, de altfel, un lucru cât se poate de firesc ca femeile să stea pe această baricadă de luptă a popoarelor împotriva imperialismului. Milioane de femei au făcut în trecutul încă apropiat dureroasa experiență a cotropirii fasciste și a războiului imperialist de agresiune. Milioane de femei au înțeles în acele vremuri de groază, pentru ce reacțiunea și fascismul au căutat prin toate mijloacele să le țină în întuneric, în inferioritate, departe de viața politică. Femeilor li s-a predicat supunerea și umilința, singura lor menire în lumea capitalistă fiind aceea de a furniza carne de tun pentru războaiele imperialiste. Dar încă cu mult înainte de cel de al doilea războiu mondial, femeile șiau putut da seama că eliberarea lor este posibilă, că în fața lor stau larg deschise perspectivele unei vieți noui, fericite. Femeile sovietice, care luptând alături de bărbați au înfăptuit, sub conducerea Partidului bolșevic, Marea Revoluție Socialistă, și-au câștigat libertatea deplină și drepturi pe care femeile nu le-au avut niciodată în vreo țară din Iunie. Prin munca lor liberă, femeile sovietice au arătat că sunt demne de încrederea pe care Partidul bolșevic le-a acordat-o. Femeile muncitoare de pretutindeni au văzut astfel care este drumul pe care trebue să-l urmeze. In focul luptei anti-fasciste, urmând minunatul exemplu al femeilor sovietice care au lucrat cu râvnă în uzine, au luptat, eroic pe front și în unitățile de partizani, femeile din țările cotropite s-au dovedit luptătoare dârze și devotate cauzei libertății poporului. In țara noastră, ca și în celelalte țări pe care le-a eliberat invincibila Armată Sovietică, poporul muncitor a putut săși alcătuiască un regim de adevărată democrație, un regim care, printre altele, garantează femeii deplină egalitate în drepturi, eliberând-o din lanțurile cu care o țineau legată ridiculele teorii reacționare că femeia nu poate munci alături de bărbat. Modul în care femeile din Republica noastră Populară s’au încadrat în munca de construire a socialismului și au răspuns la chemările Partidului Muncitoresc Român, este cea mai bună dovadă că ele au găsit calea justă spre a colabora la făurirea unei lumi mai bune. Dar congresul de la Budapesta prezintă o importanță cu totul deosebită pentru lupta pe care femeile o duc pentru pace și libertate, mai ales în acele țări în care mai stăpânește bunul plac al trusturilor, și unde femeile duc încă povara acelorași lanțuri ca și în trecut. In Grecia, mamele sunt smulse de lângă copiii lor și târîte de bandiții monarho-fasciști în fața plutoanelor de execuție, pentru singura vină că își iubesc natria și liniștea căminelor, încălcate de cotropitorii imperialiști anglo-americani. Aceeași soartă o au și femeile din Spania călăului Franco, din țările fasciste ale Americii de Sud, unde, în Ghile, de pildă, dictatorul Videla a pus în lanțuri pe soțiile minerilor greviști. Luptând cu greutăți economice din ce în ce mai mari, femeile care trăiesc în lumea capitalistă, văd cu spaimă cum copiii lor sunt lipsiți de hrana zilnică. (Continuare în pag 4-a col 1.2-3) Ce conțin unele gazete de uzină din Uniunea Sovietica . Acumulările socialiste ale metalurgiștilor din Magnitogorsc — golgiitmul combinatului metalurgic „Stalin“ din Magnitogorsc realizează cu succes programul de producție. Gazeta de uzină „Metalul din Magnitogorsc“ anunță că, colectivul uzinei luptă pentru un regim strict de economie, pentru scăderea prețului de fabricație, pentru creșterea rentabilității. In timp de opt luni uzina a realizat o economie de 36 milioane ruble. Până la sfârșitul anului metalurgiștii s’au angajat sa mai realizeze o economie de câte milioane ruble Găsim în gazetă următoarea știre: „Inițiatorul întrecerii în cinstea aniversării de 30 ani a Comsomolului, turnătorul comsomolist Piotr Lapaev, a depășit planul de muncă cu 783 tone oțel. Turnătorul Șaripov a realizat în 20 zile un plus de 792 tone oțel, iar turnătorul Muhutdinov a depășit programul de muncă cu 602 tone oțel“. Materialul publicat în gazeta „Metalul din Magnitogorsc“ arată că oricare colectiv de întreprindere poate obține mari succese în producție, dacă va folosi în mod gospodăresc rezervele interne. PREȚUL UNUI MINUT Gazeta „Metroul Sovietic“ a închinat o pagină specială problemei economisirii timpului in producție. Organizarea justă a muncii, calculul atent al timpului, asigură multor muncitori succese în producție. Gazeta dă un exemplu: mecanicul Corjneev de la depoul „Socol“, împreună cu ajutorul său Tihaniv, realizează la fiecare cursă o economie de 20-25 kilowați-ore de energie electrică, folosind cu 55 secunde mai puțin decât timpul stabilit. Această energie este suficientă pentru producerea a 40—50 perechi încălțăminte. Acesta este prețul unui minut (in cazul de față numai 55 secunde). Una din cauzele pierderii timpului de lucru este organizarea proastă a acestuia în unele ramuri de producție. Inginerul depoului „Socol“, tov. Danin, în articolul său, „Cu ceasul în mână“, descrie cum decurge o jumătate din ziua de muncă a lăcătușului Șapkin: „Tov. Șapkin a pierdut 48 minute din 210 căutând uneltele, vorbind și fumând. Aceasta reprezintă 23 sută din timpul de muncă Dacă lăsacătușul n’ar pierde vremea în zadar, ar putea fixa in acest timp 48 de șuruburi mari, sau să execute altă operație folositoare“. Gazeta face apel la muncitorii metropolitanului să folosească productiv fiecare minut, ca să obțină nouă succese pentru îndeplinirea planului cincinal în patru ani. CONFERINȚELE CLUBURI Fiecare club trebue să fie un focar de educație comunistă a muncitorilor. Gazeta. „Metalurgistul“ a uzinei „Electrostart“ vorbește despre activitatea multilaterală a clubului, Un loc important în această activitate îl ocupă propaganda prin conferințe. „Munca este organizată pe o cunoaștere adâncă a diferitelor grupuri de ascultători. Alături de lectorii biroului de, conferințe al comintetcului" executiv P. C. (b) din Moscova și ai biroului central de conferințe, la club sau .cuvântul, lectorii Societății pentru răspândirea cunnștințelor politice și științifice“ Conferințele sunt organizate in atelierele și căminele uzinei. In anul acesta siau ținut 250 conferințe și rapoarte, care au fost audiate de peste 34.000 oameni. " DIN Scris și desenat cu grije, un număr al gazetei de perete ,,Presa“ dela fabrica sovietică de produse alimentare „Octombrie Roșu“, este urmărit cu atenție de către muncitoarele întreprinderii LA FABRICILE DE NEGRU DE FUM COPȘA] Muncitorii se străduiesc sa depășească normele Lipsuri ce pot fi remediate pentru a se îmbunătăți condițiunile de viață ale salariaților de la aceste întreprinderi . Repede ! Repede ! Mecanicul șef Ticu Ion, lucrează de 13 ani in fabricile de negru de fum de la Copșa. El înțelesese de îndată sensul acestui îndemn. Făcu un salt și puse mâna pe manivelă ... Zadarnic ! Mașinile începură a păcăli, curelele de transmisie se poticniră. — S’a oprit, motorul! Iar ne- a lăsat de căruță, afurisitul de magnetou ! — S’a oprit motorul! In casele de ardere, gazul metan continuă să curgă. Și ard zeci de luminițe, flăcări galbene-albăstrui. Negrul de fum se depune în strat gros, din ce în ce mai gros, pe masa metalică. Dar rozătoarele nu mai funcționează, ele nu-l mai gonesc către colectoare și cărucioarele nu-l mai transportă în mașinile de vânturat.. Sacii prinși de gura acestor mașini așteaptă zadarnic bogăția neagră... * S’a oprit motorul! — Hai să-l pornim pe cel de rezervă! — Hai! . De sus, din fabrica alăturată — Nr. 3 — venea în goană șeful mecanic Cardaș Ioan. Aproape să se rostogolească de abușelea pe scările ninse. A venit și Atât ei Constantin și Șeica Gh., deja împachetat și Pârvu Nicolae, manipulant la magazia de negru de fum. — Toți odată... Hai!... încă... încă... și încă odată! Manivela uriașă se învârtea greu, motorul era rece... Erau negri de fum, numai dinții și ochii le sclipeau alb. Suflau din greu, sudoarea curgea în pârâiașe legre, pe frunte, pe obraji. — Haide, încă odată!.. Un ultim efort... și mașina începui păcăni, curelele de transmisie se zvârteau din nou, repede, din ce n ce mai repede... .ât a durat întreruperea? Numai ece minute... zece minute care li s’au părut, lungi de tot muncitorilor. Ei se află în întrecere socialistă... pe luna Octombrie depășiseră programul cu 18 la sută- Cardaș Ion, mecanicul șef de schimb de la Nr. 3,își aprinse o țigară, trase cu sete fumul în piept, apoi spuse vesel: — No, acu hai, să merem! Eram îngrijorat, atunci când n’am mai auzit bătăile motorului, — Mulțam frumos pentru ajutor! . ..și cu Ion. —No, lasă! Doară ni-s suntem în întrecere și trebue să ne dăm la mână de ajutor unul altuia... 40 DE TACÂMURI PENTRU 80 DE OAMENI ! Grea a fost viața muncitorilor de la fabricile de negru de fum! Cu ani în urmă, atunci când stăpânii fabricilor erau acționarii „Societății Naționale de Gaz Metan“, oamenii lucrau sub teroare, mânați din spate de baionetele jandarmilor. Pentru cea mai mică abatere, erau bătuți și aruncați în carcere. Acum carcerele au fost transformate în magazii de alimente pentru cantină. Muncitorilor li Se servește o mâncare consistentă la un preț convenabil. Numai că, localul cantinei nu arată prea prietenos. ■ Aceasta, din pricina meselor urâte de lemn, care nu sunt acoperite nici măcar cu hârtie. In plus, lipsește vesela .40 tacâmuri la 80 oameni, sunt mult prea puțin.De câteva zile, dispensarul a fost mutat din baraca provizorie unde era instalat înainte într’o clădire cu două camere — micuțe, e adevărat, dar totuși acceptabile. Lipsa medicamentelor n’a fost încă rezolvată. N. Holbam (Continuare în pag. 3-a col. 4-5) Vedere generală a uneia dintre fabricile de negru de fum— Copșa COMITETUL CENTRAL aL UNIUNII FEMEILOR DEMOCRATE DIN ROMANIA organizează Miercuri, 1 Decembrie 1948 ora 16. în sala ARO O MARE ADUNARE in cinstea celui de al H-lea Congres al F.D.I.F. Tovarășa ANA PAUKER secretar al C C. al PM R. , președintă de onoare a U.F.D.R. t va vorbi despre : Cel de al doilea Congres al Federației Democrate , Internaționale a Femeilor ] „Am văzut în R.P.R. victoriile câștigate sub conducerea Partidului Muncitoresc Român“ Notele de călătorie ale ziaristului sovietic V. Kojevnikov MOSCOVA. 1. (Rador) — TASS transmite: Ziarul PRAVDA publică notele de călătorie în România ale lui Vadim Kojevnikov, care spune între alte următoarele: ,,Am văzut în Republica Populară Română ce greutăți trebue să învingă clasa muncitoare în munca sa de creație; am văzut de asemenea victoriile câștigate sub conducerea Partidului Muncitoresc Român. Poporul sovietic se bucură de fiecare succes, de fiecare victorie pe tărâm politicoeconomic și cultural, a oamenilor muncii din țările democrației populare, victorii care dovedesc că sângele vărsat de către ostașii sovietici în lupta de eliberare a acestor țări nu a fost zadarnic. Fiecare victorie de acest fel sporește forțele lagărului socialismului, consolidează cauza păcii și dă lovituri grele imperialiștilor. Experiența istorică a Uniunii Sovietice în construirea socialismului. învățătura lui Lenin și Stalin sunt un sprijin puternic pentru clasa muncitoare din țările nouei democrații, în munca e i creatoare- f* Le Reșița Generatorul de 4000 kw. de la stația „Jugner” a fost repus în funcțiune cu 10 zile înainte de termen DRMNOVAN ROMULUS Goresp. sindical Grupele motoarelor electrice nând astfel generatorul cu 10 dela Laminoarele Uzinelor Rer zile mai devremeșița sunt antrenate de o centrală numită ,,jugner“ din imediata apropiere a secției. Buna funcționare și mai ales ,mersul continuu sunt asigurate de această centrală. De aceea, și generatorii respectivi sunt îngrijiți cu toată luarea aminte. Nu de mult, unil din generatorii de curent continuu, cu o putere de 4000 kw., , și-a oprit mersul. Mare a fost tristețea laminoriștilor, și mai ales necazul electricienilor, când au constatat că generatorul este ars și exploatarea într-un Sectoir trebue oprită , pe trei săptămâni, în vederea reparației . Muncitorii și tehnicenii fabricii de mașini electrice, conștienți de marea pierdere ce o aduce după sine oprirea generatorului, au luat imediat toate măsurile pentru repararea lui. S’au format echipe în treischimburi: una de monta, alta pregătea materialul pentru bobinaj, iar a treia confecționa dispozitivele pentru bobine Și astfel, muncitorii, cot la cot cu tehnicienii, deopotrivă de nerăbdători, și-au dat cu prisosință aportul, fiecare în ramura sa de activitate. S’a lucrat din plin câte 13-15 ore pe zi. Reparația necesita cca 20.000 ore de lucru, insă muncitorii n’au precupețit niciun efort și muncind mai mult, au răsturnat această normă economisind 5.000 ore și temi Generatorul, care până mai ieri primea supus pe masa de operație a electricienilor îngrijirea cuvenită, și-a reînceput rotația și-și transmite puterea prin cablurile lucitoare până la laminoare iar cântecul laminoarelor se aude din nou în întregul oraș. 10 ani iestimoriului Sunt 30 de ani de când se proclama la Alba Iulie, unirea Ardealului cu România. Acest act s’a înfăptuit sub influența Marii Revoluții din Octombrie și a valului revoluționar ce s’a desigurat în mai multe țări, după terminarea primului războiu mondial. Unirea corespundea unei seculare năzuințe naționale a poporului român și ea constituise o nădejde de progres social și de libertate. Proclamația de la Alba lulia făgăduia categoric „înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice"*... Și mai departe, această proclamație care oglindea aspirațiile păturilor muncitoare din Ardeal sublinia: ,Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare“... Acum se știe bine cum regimul burghezo-moșieresc și-a bătut joc de voința populară și cum a trădat în modul cel mai nerușinat istorica proclamație de la Alba lulia. Toate guvernările burghezemoșierimii au dus cu perseverență aceiași politică reacționară de împilare a muncitorimii și țărănimii din Transilvania, de asuprire a naționalităților conlocuitoare. Ațâțând o naționalitate împotriva celeilalte, ducând cea mai deșănțată propagandă șovinistă, statul exploatatorilor provocat cea mai neagră mizerie a în massele de muncitori, țărani și cărturari. In acelas timp, grofii maghiari și moșierii români, marii industriași români, maghiari și sași, se îmbogățeau într'o dulce frățietate pe spinarea masselor de diferite naționalități pe care începeau permanent să se desbine pentru a-i exploata și mai vârtos. Banfyi. Bethlen, ca și Popovicii și toți nepoții lui Iuliu Maniu se înfruptau din munca tuturor naționalităților muncitoare. Ei nu osteneau să sprijine politica guvernelor reacționare din România și din Ungaria, care voiau cu orice chip să transforme Ardealul într-o problemă de nerezolvat pe cale pașnică, într'un focar de neliniște în această parte a Europei. Astfel, manevrele cercurilor reacționare din România și din Ungaria, care au fost la putere în tot răstimpul dintre cele două războaie mondiale au adus apa la moara imperialismului, care a găsit prilejul potrivit în 1940 să se năpustească asupra Ardealului și să-l sfârtece prin faimosul dictat hitlerist de la Viena. In 1944 însă Ardealul a fost eliberat datorită nestăvilitei înaintări spre Berlin a eroicei Armate Sovietice. Ostașii români au avut marea cinste de a trece Carpații și de a lupta alături de glorioasa Armată Sovietică. Ardealul, revenit de astă dată unei Românii democratice, s'a trezit la o viață nouă. Guvernul democrat, pe care poporul român l-a instaurat la cârma țării la 6 Martie a pus capăt politicii de asuprire și de desbinare națională dusă de oligarhia burghezo-moșierească Pornindu-se de e principiul just ,că ,un popor nu poate fi liber dacă asuprește pe altul, în Ardeal s'a întronat Un deplin regim de egalitate între toate națiunile conlocuitoare. Introducerea unei legislații democratice, a justiției și școalei în limba maternă a populației conlocuitoare respective și lupta consecventă dusă pentru stârpirea rămășițelor șoviniste, care fuseseră sădite de regimul moșierilor și grofilor,au dus la constructiva înfrățire a tuturor fiilor Ardealului, la conviețuirea armonioasă a poporului român și a populației maghiare. Pe această bază sănătoasă, s'au desvoltat noui relații între Republica Populară Română și Republica Ungară- relații de sinceră prietenie, care constituesc o chezășie a păcii și a colaborării între popoare. Această justă politică, inițiată de Partidul de avantgardă al clasei muncitoare și dusă cu perseverență de guvernul nostru democrat, dă rodnice rezultate, care ne învață că ea trebue continuată cu aceiași stăruință și în același spirit. Cu atât mai mult cu cât imperialisml anglo-american a arătat din nou că urmărește aceleaș manevre pe care le urmărea odinioară cel hitlerist german. In Conferința de pace de la Paris s'au vădit bine țelurile pe care imperialismul american le are în vedere în această parte , a lumii. Opunându-se alipirii Ardealului la România, monopoliștii și reprezentanții trusturilor voiau să eșie din nou o problemă a Ardealului, să creeze un nou focar de tulburări și neliniște. Insă manevrele imperialiștilor sunt neputincioase în fața voinții și unității popoarelor. De aceia, continuarea politicii de înfrățire a naționalităților conlocuitoare din Ardeal, întreținerea unor relații de sinceră prietenie cu popoarele din Republica Ungară, combaterea cu cea mai mare îndârjire a oricărei manifestații de șovinism fie română fie maghiară constituesc cele mai bune și mai sigure mijloace de combatere a oricăror manevre imperialiste, de propășire și întărire a unității de nesdruncinat a tuturor oamenilor muncii din Republica noastră Populară. Arăturile de toamnă depășesc cu mult suprafețele din anii trecuți După datele sosite la Ministerul iariculturii până la 1 Wotitbrie crt., s'au făcut arături de toamnă în suprafață de 1.795.000. Aceste arături depășesc cu mult suprafețele anilor trecuți. Județele care au arat suprafețele cele mai întinse sunt: Ilfov 4d,7 °/6, Bihor 4 Aic, Timiș 400/1, Vlașca OS,6»/6, Caras 66,1»/« și Ciur 480/1, din suprafața care arut vn î ,1 să se însămănțesc în primăvară. Activitatea sindicală nu poate fi dusă în dauna producției Pretutindeni în țara noastră *i constată un admirabil avânt în muncă. întrecerile socialiste mobilizează un număr din ce în ce mai mare de oameni ai muncii, care se ostenesc să producă mai mult și mai bine. Noua atitudine față de muncă se vădește în marea massă a salariaților, care se străduește să folosească fiecare clipă a timpului de lucru. Totuși sunt cazuri când salariații noștri, atât tn ateliere cât și în birouri, se lasă furați de alte preocupări tocmai în timpul orelor de lucru. Judecând ușuratec că dacă lipsește câteva minute nu se face gaură în cer și producția nu stagnează... salariatul nu-și dă seama că de fapt el păgubește serios întreprinderea. Cele câteva minute pierdute de un tovarăș înmulțite cu numărul salariaților neconștiincioși care fac la fel, duc la un număr rotund de ore de muncă pierdute. Iar cine are răbdarea să facă socoteala pe o săptămână sau o lună de zile, ajunge la o cifră uriașă, care pe bună dreptate te înspăimântă. Ceea ce este însă și mai grav e faptul că pierderea orelor de muncă este, în bună parte din cazuri, provocată chiar de anumite organe sindicale, a căror datorie este tocmai aceia de a veghea cu stăruință la îndeplinirea întocmai a programului de lucru. Adeseori se țin ședințe de eo-milet sau alte ședințe sindicale, chiar în timpul lucrurii, răpind astfel din producție un număr de tovarăși. Această greșală a fost semnalată de nenumărate ori. Mai mult încă, există dispoziții pe cât de limpez’ pe atât de categorice care interzic altă activitate în timpul producției. Totuși, mai sunt organe sindicale care se abat de la dispozițiile oficiale Și nu găsesc altă vreme pentru ședințe decât la orele de producție. Nu mai puțin greșite sunt acele activități sindicale care se practică chiar în timpul lucrului. De pildă, unii responsabili culturali găsesc de cuviință să programeze repetiții pentru un festival tocmai când tovarășii lucrează în atelier sau în birou. A sustrage pe cineva de la munca lui înseamnă pur și simplu să acționezi împotriva liniei, Partidului nostru și a tuturor directivelor date de Confederație. Din păcate, realitatea este aceea că în multe părți și de multe ori se petrec asemenea cazuri, care dovedesc un nivel politic foarte scăzut. Munca sindicală trebue să ajute producția și îmbunătățirea ei, să slujească salariaților pentru a dobândi condiții, cât mai bune de trai. Dr, a-i sustrage de la muncă, a desorganiza astfel producția înseamnă tocmai dimpotrivă a face un act potrivnic spiritului și titlurilor sindicale. Nu este admî*rrerea «n Betevist sindical să nu deslușească contradicția de neîmpăcat care există între sarcinii« sindical« și o activitate care îngrădește producția. Tovarășu* care convoacă ședințe sau face repetiții în dauna erartului de muncă cemite un act care se bate cap în cap cu sarcina lui cea mare, aceea de a contribui la sporirea și îmbunătățirea producției. Dacă ar fi să «numărăm toate eazuerile când salariații sunt sustrași din producție de diferite .,îndatoriri" sindicale ar fisferi să facem o listă foarte lungă. Nu vom face însă, deoarece toată lumea știe din proprie experiență cât de numeroase și de frecvente sunt aceste cazuri, le trebue însă să înceteze cu desăvârșire. Deoarece o activitate care fură pe un tovarăș dea munca lui din producție nu este și nu poate fi calificată drept o muncă sindicală. Sarcina organelor sindicale și a tuturor salariaților sindicalizați este tocmai acela de a nu face greșeala de a stânjeni producția sub nici o formă. Mai mut, organele sindicale au datoria de a lămuri pe toți că orariul de muncă este sfânt și că nimeni nu trebue să se abată de la ei. munca sindicală se poate face și trebue făcută numai în afara orelor de producție. G. Marinescu