Viața Sindicală, decembrie 1948 (Anul 5, nr. 378-402)

1948-12-01 / nr. 378

Anul IV Seria II Nr. 378 PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. Taxă ti numerar plătită conform aprobării Nr. 53 120, 945 Mis­curi ! D«îSR*b­is !!HS ORGAN CENTRAL A­ C­G M DIN REPUBLICA POPULARA ROMANA REDACȚIA: B­ UUI 6 Martie No. 25 Individuale, luna» lei 100 I I­i­n .101X77 S­A­T 171 I ADMINISTRAȚIA: Sir Const MiPe No. 1* Telefon Centrala 5­90.73 »»nuAuiu Tu­lu­i Celestive, lunar, pentru intridieni, 4 J fy [ ă.­­.jK/ | Telefon Centrala 305.44 Telefon Provincia 3 71 59 ABONAMENTELOR țărani si intelectuali lei 80 * 1 | T | Abonamente provincie: 3,79,85 _____________­ --- ----------------- .■ ■. . *— ■ [UNK] ■...............................—»—-—­----------------------------------- ■ [UNK] [UNK] ..................... ................... 0» -------- -­­ 1 — .........•­­ •­ •.......... ........... ...... ■ "——­ , ______________________________________________________ 1 un m nn­s nunii nu u u imn n­i u­ui Azi se deschide la Bu­dapesta Congresul Fede­rației Democrate Inter­naționale a Femeilor, or­ganizația care înmănun­­chiază 83 de milioane de femei din toate țările lu­mii și care s-a dovedit un factor activ în lupta pen­tru pace și democrație. Este, de altfel, un lucru cât se poate de firesc ca femeile să stea pe această baricadă de luptă a popoarelor împotriva imperialismului. Milioane de femei au făcut în trecutul încă apropiat dureroasa experiență a cotropirii fasciste și a răz­boiului imperialist de agresiune. Milioane de femei au înțeles în acele vremuri de groază, pentru ce reacțiunea și fascismul au căutat prin toate mijloacele să le țină în întuneric, în inferioritate, departe de viața politică. Femeilor li s-a predicat supunerea și umilința, singura lor menire în lumea capitalistă fiind aceea de a fur­niza carne de tun pentru războaiele im­perialiste. Dar încă cu mult înainte de cel de al doilea războiu mondial, femeile și­­au putut da seama că eliberarea lor este posibilă, că în fața lor stau larg deschise perspectivele unei vieți noui, fericite. Fe­meile sovietice, care luptând alături de bărbați au înfăptuit, sub conducerea Par­tidului bolșevic, Marea Revoluție Socialis­tă, și-au câștigat libertatea deplină și drepturi pe care femeile nu le-au avut ni­ciodată în vreo țară din Iunie. Prin mun­ca lor liberă, femeile sovietice au arătat că sunt demne de încrederea pe care Par­tidul bolșevic le-a acordat-o. Femeile muncitoare de pretutindeni au văzut astfel care este drumul pe ca­re trebue să-l urmeze. In focul luptei anti-fasciste, urmând minunatul exem­plu al femeilor sovietice care au lucrat cu râvnă în uzine, au luptat, eroic pe front și în unitățile de partizani, femeile din țările cotropite s-au dovedit luptă­toare dârze și devotate cauzei libertății poporului. In țara noastră, ca și în celelalte țări pe care le-a eliberat invincibila Armată Sovietică, poporul muncitor a putut să­­și alcătuiască un regim de adevărată de­mocrație, un regim care, printre altele, garantează femeii deplină egalitate în drepturi, eliberând-o din lanțurile cu ca­re o țineau legată ridiculele teorii reac­­­ționare că femeia nu poate munci ală­turi de bărbat. Modul în care femeile din Republica noastră Populară s’au încadrat în mun­ca de construire a socialismului și au răspuns la chemările Partidului Munci­toresc Român, este cea mai bună do­vadă că ele au găsit calea justă spre a colabora la făurirea unei lumi mai bune. Dar congresul de la Budapesta prezintă o importanță cu totul deosebită pentru lupta pe care femeile o duc pentru pace și libertate, mai ales în acele țări în care mai stăpânește bunul plac al trusturilor, și unde femeile duc încă povara acelo­rași lanțuri ca și în trecut. In Grecia, mamele sunt smulse de lângă copiii lor și târîte de bandiții monarho-fasciști în fața plutoanelor de execuție, pentru singura vină că își iubesc natria și liniș­tea căminelor, încălcate de cotropitorii imperialiști anglo-americani. Aceeași soartă o au și femeile din Spania călău­lui Franco, din țările fasciste ale Ame­­ricii de Sud, unde, în Ghile, de pildă, dicta­torul Videla a pus în lanțuri pe soțiile minerilor greviști. Luptând cu greutăți economice din ce în ce mai mari, femeile care trăiesc în lumea capitalistă, văd cu spaimă cum copiii lor sunt lipsiți de hrana zilnică. (Continuare în pag­ 4-a col 1.2-3) Ce conțin unele gazete de uzină din Uniunea Sovietica . Acumulările socialiste ale metalurgiștilor din Magnitogorsc — golgiitmul combinatului metalurgic „Stalin“ din Magnitogorsc realizea­ză cu succes programul de produc­ție. Gazeta de uzină „Metalul din Magnitogorsc“ anunță că, colectivul uzinei luptă pentru un regim strict de economie, pentru scăderea pre­țului de fabricație, pentru creșterea rentabilității. In timp de opt luni uzi­na a realizat o economie de 36 mi­lioane ruble. Până la sfârșitul anului metalur­­giștii s’au angajat sa mai realizeze o economie de câte milioane ruble Găsim în gazetă următoarea știre­: „Inițiatorul întrecerii în cinstea aniversării de 30 ani a Comsomolu­­lui, turnătorul comsomolist Piotr Lapaev, a depășit planul de muncă cu 783 tone oțel. Turnătorul Șaripov a realizat în 20 zile un plus de 792 tone oțel, iar turnătorul Muhut­­dinov a depășit programul de mun­că cu 602 tone oțel“. Materialul publicat în gazeta „Me­talul din Magnitogorsc“ arată că oricare colectiv de întreprindere poate obține m­ari succese în pro­ducție, dacă­ va folosi­­ în mod gos­podăresc rezervele interne. PREȚUL UNUI MINUT Gazeta „Metroul Sovietic“ a în­chinat o pagină specială problemei economisirii timpului in producție. Organizarea justă a muncii, calculul atent al timpului, asigură multor muncitori succese în producție. Ga­zeta dă un exemplu: mecanicul Corj­neev de la depoul „Socol“, împreună cu ajutorul său Tihaniv, realizează la fiecare cursă o economie de 20-25 kilowați-ore de energie electrică, fo­losind cu 55 secunde mai puțin de­cât t­im­pul stabilit. Această­ energie este suficientă pentru producerea a­ 40—50 perechi încălțăminte. Acesta este prețul unui minut (in cazul de față numai 55 secunde). Una din cauzele pierderii timpu­lui de lucru este organizarea proas­tă a acestuia în unele ramuri de producție. Inginerul depoului „So­­col“, tov. Danin, în articolul său, „Cu ceasul în mână“, descrie cum decurge o jumătate din ziua de muncă a lăcătușului Șapkin: „Tov. Șapkin a pierdut 48 minute din 210 căutând uneltele, vorbind și fumând. Aceasta reprezintă 23 sută din timpul de muncă Dacă lă­sa­cătușul n’ar pierde vremea în zadar, ar putea fixa in acest timp 48 de șuruburi mari, sau să execute altă operație folositoare“. Gazeta face apel la muncitorii me­tropolitanului să folosească productiv fiecare minut, ca să obțină nouă succese pentru îndeplinirea planului cincinal în patru ani. CONFERINȚELE CLUBURI Fiecare club trebue­ să fie­ un fo­car de educație comunistă a mun­­­citorilor. Gazeta. „Metalurgistul“ a uzinei „Electrostart“ vorbește despre activitatea multilaterală a clubului,­­­ Un loc important în această ac­­­tivitate îl ocupă propaganda prin­ conferințe. „Munca este organizată pe o cu­noaștere adâncă a diferitelor gr­u­­puri de ascultători. Alături de lec­torii biroului de, conferințe al com­i­­ntetcului" executiv P. C. (b) din Mos­cova și ai biroului central de confe­rințe, la­­ club­­ sau .cuvântul, lectorii Societății pentru­­­ răspândirea cunn­­ștințelor politice și științifice“ Conferințele sunt organizate in­ a­­telierele și căminele uzinei. In anul acesta siau­ ținut 250 conferințe și rapoarte, care au fost audiate de peste 34.000 oameni. " DIN Scris și desenat cu grije, un număr al gazetei de perete ,,P­resa“ dela fabrica sovietică­ de­ produse alimentare „Octombri­e Roșu“, este urmărit cu aten­ție de către muncitoarele întreprinderii LA FABRICILE DE NEGRU DE FUM COPȘA] Muncitorii se străduiesc sa depășească normele Lipsuri ce pot fi remedi­ate pentru a se îmbunătăți condițiunile de viață ale salariaților de la aceste întreprinderi . Repede ! Repede ! Mecanicul­ șef Ticu Ion, lucrează de 13 ani in fabricile de ne­gru de fum de la Copșa. El înțelesese de îndată sensul acestui îndemn. Făcu un salt și puse mâna pe manivelă ... Zadarnic ! Mașinile începură a păcăli, curelele de transmisie se poticniră. — S’a oprit, motorul! Iar ne- a lăsat de căruță, afurisitul de magnet­ou ! — S’a oprit motorul! In casele de ardere, gazul metan continuă să curgă. Și ard zeci de luminițe, flăcări galb­ene-albăstrui. Negrul de fum se depune în strat gros, din ce în ce mai gros, pe masa metalică. Dar rozătoarele nu mai funcționează, ele nu-l mai go­nesc către colectoare și cărucioarele nu-l mai transportă în mașinile de vânturat­.. Sacii prinși de gura a­­cestor mașini așteaptă zadarnic bo­găția neagră... * S’a oprit motorul! — Hai să-­l pornim pe cel de re­­zervă! — Hai! . De sus, din fabrica alăturată — Nr. 3 — venea în goană șeful me­canic Cardaș Ioan. Aproape să se rostogolească de abușelea pe scările ninse. A venit și Atât ei Constantin și Șeica Gh., deja împachetat și Pârvu Nicolae, manipulant la maga­­zia de negru de fum. — Toți odată... Hai!... încă... în­că... și încă odată! Manivela uriașă se învârtea greu, motorul era rece... Erau negri de fum, numai dinții și ochii le sclipeau alb. Suflau din greu, sudoarea curgea în pârâiașe legre, pe frunte, pe obraji. — Haide, încă odată!­.. Un ultim efort... și mașina începu­i păcăni, curelele de transmisie se zvârteau din nou, repede, din ce n ce mai repede... .ât a durat­ întreruperea? Numai ece minute... zece minute care li s’au părut, lungi de tot muncitorilor. Ei se află în întrecere socialistă... pe luna Octombrie depășiseră pro­gramul cu 18 la sută- Cardaș Ion, mecanicul șef de schimb de la Nr. 3,­își aprinse o ți­gară, trase cu sete fumul în piept, apoi spuse vesel: — No, acu hai, să merem! Eram îngrijorat, atunci când n’am mai­­ auzit bătăile motorului, — Mulțam frumos pentru ajutor! . .­.ș­i cu Ion. —No, lasă! Doară ni-s suntem­­ în întrecere și trebue să ne dăm la mână de ajutor unul altuia... 40 DE TACÂMURI PENTRU 80 DE OAMENI ! Grea a fost viața muncitorilor de la fabricile de negru de fum! Cu ani în urm­ă, atunci când stăpânii fabricilor erau acționarii „Societății Naționale de Gaz Metan“, oamenii lucrau sub teroare, mânați­ din spa­te de baionetele jandarmilor. Pen­tru cea mai mică abatere, erau bă­tuți și aruncați în carcere. Acum carcerele au fost transformate în magazii de alimente pentru can­tină. Muncitorilor li Se servește o mâncare consistentă la un preț convenabil. Numai că, localul cantinei nu arată prea prietenos. ■ Aceasta, din pricina meselor urâte de lemn, care nu sunt acoperite nici măcar cu hârtie. In plus, lipsește vesela­ .40 tacâmuri la 80 oameni, sunt mult prea puțin.De câteva zile, dispensarul a fost mutat din baraca provizorie unde era instalat înainte în­tr’o clădire cu două camere — micuțe, e adevărat, dar totuși acceptabile. Lipsa medi­camentelor n’a fost încă rezolvată. N. Holbam (Continuare în pag. 3-a col. 4-5) Vedere generală a uneia dintre fabricile de negru de fum— Copșa COMITETUL CENTRAL aL UNIUNII FEMEILOR DEMOCRATE DIN ROMANIA organizează Miercuri, 1 Decembrie 1948 ora 16. în sala ARO O MARE ADUNARE in cinstea celui de al H-lea Congres al F.D.I.F. Tovarășa ANA PAUKER secretar al C­ C. al P­M R. , președintă de onoare a U.F.D.R. t va vorbi despre : Cel de al doilea Congres al Federației Democrate , Internaționale a Femeilor ] „Am văzut în R.P.R. victoriile câștigate sub conducerea Partidului Muncitoresc Român“ Notele de călătorie ale ziaristului sovietic V. Kojevnikov MOSCOVA. 1. (Rador) — TASS transmite: Ziarul PRAVDA publică notele de călătorie în Ro­­­mânia ale lui Vadim Ko­jevnikov, care spune între alte următoarele: ,,Am văzut în Republica Populară Română ce greu­tăți trebue să învingă cla­­sa muncitoare­ în munca sa de creație; am văzut de ase­menea victoriile câștigate sub conducerea Partidului Muncitoresc Român. Poporul sovietic se bucură­­ de fie­care succes, de fiecare vic­­torie pe tărâm politico­­economic și cultural, a oa­menilor muncii din țările democrației populare, victo­rii care dovedesc că sân­­­gele vărsat de către ostașii sovietici în lupta de elibe­­­rare a acestor țări nu a fost zadarnic. Fiecare victorie de acest fel sporește forțele la­gărului socialismului, con­­­solidează cauza păcii și dă lovituri grele imperialiștilor. Experiența istorică a U­­niunii Sovietice în construi­­rea socialismului. învățătu­ra lui Lenin și Stalin sun­t un sprijin puternic pentru cla­­sa muncitoare din țările nouei democrații, în munca e i creatoare- f* Le Reșița Generatorul de 4000 kw. de la stația „Ju­gner” a fost repus în funcțiune cu 10 zile înainte de termen DRMNOVAN ROMULUS Goresp. sindical Grupele motoarelo­r electrice nând astfel generatorul cu 10 dela­ Laminoarele Uzinelor Re­­r zi­le mai devreme­­șița sunt antrenate de o cen­­­­trală numită ,,ju­gner“ din ime­­­­diata apropiere a secției. Buna funcționare și mai a­l­­es ,mersul continuu sunt asi­­gurate de această centrală. De aceea, și generatorii respectivi sunt îngrijiți cu toată luarea aminte. Nu de mult, unil din generatorii de curent continuu, cu o putere de 4000 kw., , și-a oprit mersul. Mare a fost tri­stețea laminoriștilor, și mai a­­les necazul electricienilor, când au constatat că generatorul este ars și exploatarea într-un Sectoir trebue oprită , pe trei săptămâni, în vederea repara­ției­ . Muncitorii și tehnicenii fa­bricii de mașini electrice, con­știenți de marea pierdere­ ce o aduce după sine oprirea ge­neratorului, au luat imediat toate­ măsurile pentru repara­rea lui. S’au format echipe în trei­­schimburi: una de monta, alta pregătea materialul pen­tru bobinaj, iar a treia con­fecționa­ dispozitivele pentru bobine Și astfel, muncitorii, cot­ la cot cu­­ tehnicienii, deo­potrivă­­ de nerăbdători, și-au dat cu prisosință aportul, fie­care în ramura sa de activi­tate. S’a lucrat­ din plin câte 13-15 ore pe zi. Reparația necesita cca­ 20.000 ore de lucru, insă mun­citorii n’au­ precupețit niciun­­ efort și muncind­ mai mult, au răsturnat această normă eco­­nomisind 5.000 ore și temi­ Generatorul, care până mai ieri primea supus pe masa de operație a electricienilor îngrijirea cuvenită, și-a reînce­put rotația și-și transmite pu­terea prin cablurile lucitoare până la laminoare iar cânte­cul laminoarelor se aude di­n nou­ în între­gul oraș. 10 a­­ni iest­im­oriului Sunt 30 de ani de când­ se proclama la Alba Iulie, unirea Ardealului cu România. Acest act s’a înfăptuit sub influența Marii Revoluții din Octombrie și­ a valului re­voluționar ce s’­a desigurat în mai multe țări, după terminarea primului războiu mondial. Unirea corespundea unei se­culare năzuințe naționale a po­porului român și ea constituise o nădejde de progres social și de libertate. Proclamația de la Alba lulia făgăduia categoric „înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice"*... Și mai departe, această proclama­ție care oglindea aspirațiile pă­turilor muncitoare din Ardeal sublinia: ,Deplina libertate na­țională pentru toate popoarele conlocuitoare“... Acum se știe bine cum regi­mul burghezo-moșieresc și-a bă­tut joc de voința populară și cum a trădat în modul cel mai neru­șinat istorica proclamație de la Alba lul­ia. Toate guvernările burgheze­­moșierimii au dus cu perseve­rență aceiași politică reacționară de împilare a muncitorimii și ță­rănimii din Transilvania, de asu­prire a naționalităților conlocui­toare. Ațâțând o naționalitate împotriva celeilalte, ducând cea mai deșănțată propagandă șovi­­nistă, statul exploatatorilor provocat cea mai neagră mizerie a în massele de muncitori­, țărani și cărturari. In acelas timp, grofii maghiari­­ și moșierii români, marii­­ industriași români, ma­ghiari și sași, se îmbogățeau în­­tr'o dulce frățietate pe spinarea masse­lor de diferit­e naționali­tăți pe care începeau permanent să se desbine pentru a-i exploata și mai vârtos. Banfyi. Bethlen, ca și Popovici­i și toți nepoții lui Iuliu Ma­niu se înfruptau din munca tuturor naționalităților muncitoare. Ei nu osteneau să sprijine politica guvernelor re­acționare din Români­a și din Un­garia, care voiau cu orice­ chip să transforme Ardealul într­-o problemă de nerezolvat pe cale pașnică, într'un focar de neli­niște în această parte a Euro­pei. Astfel, manevrele cercurilor reacționare din România și din Ungaria, care au fost la putere în tot răstimpul dintre cele două războaie mondiale au adus apa la moara imperialismului, care a găsit prilejul potrivit în 1940 să se năpustească asupra Ar­dealului și să-l sfârtece prin faimosul dictat hitlerist de la Viena. In 1944 însă Ardealul a fost eliberat datorită nestăvilitei îna­intări spre Berlin a eroicei Ar­mate Sovietice. Ostașii români au avut marea cinste de a trece C­arpații și de a lupta alături de glorioasa Armată Sovietică. Ardealul, revenit de astă dată unei Românii democratice, s'a trezit la o viață nouă. Guvernul democrat, pe care poporul ro­mân l-a instaurat la cârma țării la 6 Martie a pus capăt politicii de asuprire și de desbinare na­țională dusă de oligarhia bur­­ghezo-moșierească Pornindu-se de­ e principiul just ,că ,un popor nu poate fi liber dacă asuprește pe altul, în Ardeal s'a întronat Un deplin regim de egalitate între toate națiunile conlocuitoare. Introdu­cerea unei legislații democra­tice, a justiției și școalei în limba maternă a populației conlocui­­­­­toare respective și lupta con­secventă dusă pentru stârpi­rea rămășițelor șoviniste, care fuse­seră sădite de regimul moșie­rilor și grofilor,­­au dus la con­structiva înfrățire a tuturor fii­lor Ardealului, la conviețuirea armonioasă a poporului român și a populației maghiare. Pe această bază sănătoasă, s'au desvoltat noui relații între Republica Populară Română și Republica Ungară- relații de sin­ceră prietenie, care constituesc o chezășie a păcii și a colabo­rării între popoare. Această justă­ politică, inițiată de Partidul de avantgardă al clasei muncitoare și dusă cu per­severență de guvernul nostru democrat, dă rodnice rezultate, care ne învață că ea trebue con­tinuată cu aceiași stăruință și în același spirit. Cu atât mai mult cu cât imperialisml anglo-ame­­rican a arătat din nou că urmă­rește aceleaș manevre pe care le urmărea odinioară cel hitle­rist german. In Conferința de pace de la Paris s'au vădit bine țelurile pe care imperialismul american le are în vedere în a­­ceastă parte , a lumii. Opunân­­du-se alipirii Ardealului la Ro­mânia, monopoliștii și reprezen­tanții­ trusturilor voiau să eșie din nou o problemă a Ardealu­lui, să creeze un nou focar de tulburări și neliniște. Insă manevrele imperialiștilor sunt neputincioase în fața voinții și unității popoarelor. De aceia, continuarea politicii de înfră­țire a naționalităților conlocui­toare din Ardeal, întreținerea unor relații de sinceră prietenie cu popoarele din Republica Un­gară, combaterea cu cea mai mare îndârjire a oricărei mani­festații de șovinism fie română fie maghiară constituesc cele mai bune și mai sigure mijloace de combatere a oricăror mane­vre imperialiste, de propășire­­ și întărire a unității de nesdrunci­­nat a tuturor oamenilor muncii din Republica noastră Populară. Arăturile de toamnă depășesc cu mult suprafețele din anii trecuți După datele sosite la Mi­nisterul iar­icul­turii până la­­ 1 Woti­t­brie crt., s'au făcut arături de toamnă în supra­­față de 1.795.000. Aceste arături depășesc cu mult suprafețele anilor tre­­cu­ți. Județele care au arat suprafețele cele mai întinse sunt: Ilfov 4d,7 °/6, Bihor 4­ Ai­c, Timiș 400/­1, Vlașca OS,6»/6, Caras 66,1»/« și Ciur 480/1, din suprafața care ar­­ut v­n î ,1 să se însămănțesc în primăvară. Activitatea sindicală nu poate fi dusă în dauna producției Pretutindeni în țara noastră *i constată un admirabil avânt în muncă. întrecerile socialiste mo­bilizează un număr din ce în ce mai mare de oameni ai muncii, care se ostenesc să producă mai mult și mai bine. Noua atitudine față de muncă se vădește în marea massă a salariaților, care se străduește să folosească fie­care clipă a timpului de lucru. Totuși sunt cazuri când sala­riații noștri, atât tn ateliere cât și în birouri, se lasă furați de alte preocupări tocmai în timpul ore­­lor de lucru. Judecând ușuratec că dacă lipsește câteva minute nu se face gaură în cer și pro­ducția nu stagnează... salariatul nu-și dă seama că de fapt el pă­gubește serios întreprinderea. Cele câteva minute pierdute de un tovarăș înmulțite cu numărul salariaților neconștiincioși care fac la fel, duc la un număr rotund de ore de muncă pierdute. Iar cine are răbdarea să facă soco­teala pe o săptămână sau o lună de zile, ajunge la o cifră uriașă, care pe bună dreptate te îns­păimântă. Ceea ce este însă și mai grav e faptul că pierderea orelor de muncă este, în bună parte din cazuri, provocată chiar de anu­mite organe sindicale, a căror datorie este tocmai aceia de a veghea cu stăruință la îndepli­nirea întocmai a programului de lucru. Adeseori se țin ședințe de eo-­­­milet sau alte ședințe sindicale, chiar în timpul lu­crurii, răpind astfel din producție un număr de tovarăși. Această greșală a fost semnalată de nenumărate ori. Mai mult încă, există dispoziții pe cât de limpez’ pe atât de categorice care interzic altă ac­tivitate în timpul producției. To­tuși, mai sunt organe sindicale care se abat de la dispozițiile oficiale Și nu găsesc altă vreme pentru ședințe decât la orele de producție. Nu mai puțin greșite sunt a­­cele activități sindicale care se practică chiar în timpul lucru­lui. De pildă, unii responsabili culturali găsesc de cuviință să programeze repetiții­­ pentru un festival tocmai când tovarășii lu­crează în atelier sau în birou. A sustrage pe cineva de la munca lui înseamnă pur și sim­plu să acționezi împotriva liniei, Partidului nostru și a tuturor di­rectivelor date de Confederație. Din păcate, realitatea este a­­ceea că în multe părți și de multe ori se petrec asemenea cazuri, care dovedesc un nivel politic foarte scăz­ut. Munca sindicală trebue să a­­jute producția și îmbunătățirea ei, să slujească salariaților pen­tru a dobândi condiții, cât mai bune de trai. Dr, a-i sustrage de la muncă, a desorganiza astfel producția înseamnă tocmai dim­potrivă a face un act potrivnic spiritului și titlurilor sindicale. Nu este admî*rrer­­ea «n Bete­­vist sindical să nu deslușească contradicția de neîmpăcat care există între sarcinii« sindical« și o activitate care îngrădește producția. Tovarășu* care con­voacă ședințe sau face repetiții în dauna erartului de muncă ce­m­ite un act care se bate cap în cap cu sarcina lui cea mare, a­­ceea de a contribui la sporirea și îmbunătățirea producției. Dacă ar fi să «numărăm toate eazuerile când salariații sunt sus­­trași din producție de diferite .,îndatoriri" sindicale ar fisferi să facem o listă foarte lungă. Nu­­ vom face însă, deoarece toată lumea știe din proprie ex­periență cât de numeroase și de frecvente sunt aceste cazuri, l­e trebue însă să înceteze cu de­săvârșire. Deoarece o activitate care fură pe un tovarăș dea munca lui din producție nu este și nu poate fi calificată drept o muncă sindicală. Sarcina organelor sindicale și a tuturor salariaților sindicalizați este tocmai acela de a nu face greșeala de a stânjeni produc­ția sub nici o formă. Mai mu­t, organele sindicale au datoria de a lăm­uri pe toți că orari­ul de muncă este sfânt și că nimeni nu trebue să se abată de la ei.­­ munca sindicală se poate face și trebue făcută numai în afara orelor de producție. G. Marinescu

Next