Viața Studențească, aprilie-iunie 1970 (Anul 15, nr. 13-25)
1970-06-03 / nr. 22
EXERCITAREA CU MAXIMUM DE RĂSPUNDERE A PREROGATIVELOR — IMPERATIV AL ACTIVITĂȚII REPREZENTANȚILOR ASOCIAȚIILOR STUDENȚEȘTI ÎN CONSILIILE PROFESORALE ȘI SENATELE UNIVERSITARE — Anchetă In Centrul universitar Iași — Actualul an universitar, aflat acum în pragul „acordului final“, a însemnat ți pentru reprezentanții organizațiilor studențești în consiliile profesorale și senate, ca de altfel pentru toți factorii angrenați în buna desfășurare a procesului instructiv-educativ, o etapă de activitate susținută, de potențare a experienței dobindite in acest domeniu. O examinare atentă a acestei perioade care a trecut de la începutul anului de învățămint și pînă în prezent este de natură să ofere numeroase puncte de reper în aprecierea justă a felului în care reprezentanții in consilii și senate și-au înțeles și exercitat mandatul încredințat. Este ceea ce încercăm să facem și noi in însemnările de față, circumscrise diverselor institute și facultăți din Centrul universitar Iași. Ceea ce se desprinde în primul rînd din investigațiile noastre directe este înțelegerea, de către cei cărora li s-a încredințat această misiune, a rostului lor ca exponenți aleși, ca purtători de cuvînt autorizați ai masei de studenți. Un exemplu concludent al exercitării cu maximum de răspundere a prerogativelor acordate îl oferă activitatea studenților-reprezentanți din cadrul INSTITUTULUI MEDICO-FARMACEUTIC ieșean. Participarea acestora la ședințele de lucru ale consiliilor profesorale și senatului s-a dovedit a una dintre cele mai active și mai eficifiente, cuvîntul lor exprimînd de fiecare dată interesele masei de studenți, punctul de vedere judicios al acestora în legătură cu cele mai variate aspecte ale procesului instructiv-educativ. Intervențiile în dezbateri ale reprezentanților au vizat necesitatea îmbunătățirii planurilor de învățământ, repartizarea judicioasă a numărului de ore afectat diverselor discipline, echilibrarea examenelor pe sesiuni, organizarea cercetării științifice studențești, sporirea eficacității activității practice, a muncii politico-educative etc., etc. Deosebit de oportune și de bine primite au fost mai ales propunerile și sugestiile formulate de mesagerii asociațiilor studențești la nivelul senatului institutului, ele incluzînd o serie de probleme specioase care își reclamau neîntîrziat soluționarea, printre care cele legate de externatul generalizat, «?e randamentul internatului clinic, de formele necorespunzătoare de desfășurare a unor examene etc. Referitor la această latură a activității lor, studentul Silviu Botezatu, președintele Consiliului U.R.S. pe institut și reprezentant în senat alături de colega sa Carmen Bariz, ne mărturisea: „In ceea ce privește poziția noastră în forul profesoral, țin să arăt că ne bucurăm de o atenție deosebită și că sîntem ascultați cu foarte mult interes. Ni se cere și la rîndul nostru ne exprimăm întotdeauna părerea în legătură cu cele mai stringente aspecte ale vieții și activității din institut. Pot afirma că ne sunt create toate condițiile pentru a participa efectiv la lucrările senatului și pentru a ne aduce nemijlocit contribuția la adoptarea celor mai eficiente măsuri și hotăriri“. In aceleași coordonate generale se înscrie și activitatea reprezentanților studenților de la INSTITUTUL POLITEHNIC, prezența lor făcîndu-se cu acuitate simțită mai ales în consiliile profesorale ale facultăților, în care aceștia aduc „la ordinea zilei“ o seamă de chestiuni curente rezultate din cunoașterea directă a situațiilor „de facto“, din consultările largi cu colectivele de studenți. O atare prezență, întemeiată pe un dezvoltat simț de răspundere, a contribuit ca în plenul multor consilii, cum sunt, de pildă, cele ale facultăților de Electrotehnică, Industrie ușoară și Hidrotehnică, să se ia cele mai adecvate decizii privind aprovizionarea cu cursuri și manuale, înzestrarea laboratoarelor, programarea și efectuarea proiectelor, organizarea practicii in producție, sancționarea diferitelor cazuri de abatere de la disciplina universitară ș.a. In chip cu totul neașteptat, mai slab s-a făcut simțită această reprezentare la nivelul senatului, unde acreditații asociațiilor studențești s-au complăcut uneori într-o postură de simpli audienți ai dezbaterilor. Ilustrativă în acest sens ni se pare și una dintre ultimele ședințe de lucru ale senatului, în care, deși tema pusă în discuție era dintre cele mai ardente pentru toți factorii răspunzători din institut — activitatea educativă în rîndurile studenților — reprezentanții U.R.S. au fost doar audienți. „In ciuda invitației ce le-a fost adresată de către tovarășul rector — ne relata conf. univ. ing. Aurel Marchiș, prorector al Institutului politehnic — înscrierea la cuvînt a acestora nu s-a produs. Ea a intervenit abia într-o ședință a biroului de senat și s-a dovedit extrem de utilă pentru planul de măsuri stabilit cu acest prilej“. O anumită ,detașare“ de cerințele multiple ale masei de studenți se constată și la CONSERVATORUL „GEORGE ENESCU“, unde — așa după cum remarca prof. univ. Achim Stoia, rectorul institutului — reprezentanții A.S. manifestă o anumită stare de timiditate, lăsînd totul la latitudinea cadrelor didactice. Și aici unele dintre aspectele muncii politico-educative au fost lăsate „la voia întâmplării“, deși faptele au pledat în mai multe rînduri pentru necesitatea întreprinderii unor acțiuni bine orientate în vederea armonizării procesului de învățămint în toată complexitatea lui. Situația este în multe privințe asemănătoare celei de la Institutul agronomic, institut la care, în afară de abordarea problematicii imediate, reprezentanții studenților în consiliile profesorale — atît la nivelul facultăților cît și la cel al institutului — n-au avut întotdeauna viziunea de ansamblu a unor cerințe specifice legate de profilul pregătirii multilaterale a viitorilor specialiști, în speță a inginerilor agronomi. Carențe mari în această privință se întîlnesc în special la UNIVERSITATE. In pofida unor afirmații favorabile activității reprezentanților în consiliile profesorale și în senatul universitar, realitatea demonstrează că, în raport cu marea diversitate a problemelor existente aici, această activitate s-a păstrat la un stadiu nesatisfăcător. Multe aspecte ale instrucției și educației studenților n-au fost fondate îndeajuns, neputînd constitui astfel obiecte de preocupare intensă din partea cadrelor didactice și a asociațiilor. Așa s-a întîmplat, de pildă, la Facultatea de filologie. O discuție de lucru cu activiștii asociației de la această facultate a relevat o serie întreagă de chestiuni presante pe lîngă care cei răspunzători au trecut aproape nepăsători: modul defectuos de predare a unor cursuri desfășurare a diferitelor seminarii, conșiceperea nerațională a programului, penuria bibliografică, apatia profesională a diverșilor studenți, ținuta lor morală etc. Multe dintre aceste observații de ansamblu au reieșit și cu prilejul unei analize întreprinse de Consiliul U.R.S. al centrului universitar împreună cu reprezentanții în consiliile și senatele celor cinci instituții de învățămint superior locale. In acest cadru s-au stabilit o serie de măsuri concrete pentru îmbunătățirea activității in acest domeniu, conturîndu-se totodată și unele propuneri care țin de creșterea in perspectivă a funcționalității acestei forme atit de utile de colaborare între profesori și studenți. Una dintre propuneri vizează necesitatea sporirii numărului reprezentanților asociațiilor studențești în organismele profesorale in vederea realizării unei cuprinderi mai largi și mai profunde a problemelor, a exercitării cu maximum de răspundere a prerogativelor implicate de această latură a vieții și activității noastre universitare. Sperăm că traducerea în fapt a unei asemenea sugestii ar fi de natură să ducă, in toate institutele noastre de învățămint superior, la realizarea imperiosului salt calitativ in acest domeniu. Ion SEGARCEANU CU CIT E MAI MARE DARAUA DECIT OCAUA, SAU INVERS Institutul politehnic din București și-a întins un braț pînă la 123 km, mai precis pînă în comuna Colibași din județul Argeș. Are acolo, din toamna anului trecut, o facultate de subingineri, 80 de tineri care, în totalitatea lor, vor lucra in industria de automobile. Studenți, care va să zică. Ei au o asociație studențească, au un președinte, pe Constantin Nicolescu, sunt abonați la „Viața studențească“ pe care o primesc în fiecare miercuri după amiază, mai au și foarte multă tragere de inimă spre activitatea profesională și spre cea de asociație și, în plus, o serie întreagă de necazuri, unul mai neplăcut decât altul. Din punct de vedere administrativ, facultatea de la Colibași ține de Institutul politehnic de la București. Pe linie de asociație studențească ține de Consiliul asociațiilor studențești de la Institutul pedagogic din Pitești, aflat la 15 km. Bugetul asociației viitorilor subingineri — un buget pe care U.R.S.R. a avut grijă să-l fixeze corespunzător nevoilor unei asociații studențești la început de drum — se află tot aici. Și, de aceea, nimeni de la Consiliul U.R.S. din Institutul politehnic nu s-a interesat măcar din curiozitate de viața celor de la Colibași. Cu alte cuvinte, pentru că ei, „colibășenii“ — cum sunt numiți în Argeș studenții Facultății de subingineri — au legătură cu institutul bucureștean doar pe linie administrativă. Da, pur administrativă ! Pentru a o exemplifica, e destul să ne amintim că atunci cînd se termină creta, de pildă, trebuie ca cineva să meargă neapărat la București pentru a obține aprobarea serviciului administrativ tutelar. 25 de lei dus, 25 întors, o zi de diurnă legală etc. Povestea cu daraua și cu ocaua. Nimic altceva. Dacă nu se procedează astfel, studenții trebuie să facă mai întîi o chetă și apoi să cumpere creta de la cooperativa din sat, fără aprobarea Bucureștiului. Colibășenii ar mai veni, de asemenea, din cînd in cînd, la activitățile de duminică sau din după-amiezele din cursul săptămînii, organizate de asociația studențească din Pitești, dar nu vrea... întreprinderea de transporturi a municipiului. La toate cererile studenților „colibășeni" de a li se elibera abonamente reduse 50%, cu clte 10 călătorii pe lună, I.T.P. a întors spatele sau a aruncat vorba peste umăr: „vă dăm abonamente, dar cu 30 călătorii pe lună și preț normal, altfel nu !“ Nu știm ce rațiune ii determină pe cei de la transporturi să oblige un student care vrea să vină în Pitești de 10 ori pe lună să arunce în cele 4 zări restul de 20 de bilete nefolosite, ori să scoată, de fiecare dată, bilete întregi, care, adunate laolaltă, costă. Știm doar că studenții „colibășeni“ au nevoie de mai mult sprijin și de mai multă înțelegere atât din partea Institutului politehnic din București, a Consiliului A.S. Pitești, a conducerii Uzinei de autoturisme chiar, ci și, în egală măsură, a Comitetului municipal U.T.C. Pitești. Studenții „colibășeni“ se plîngeau că presa „nu-i vede". I-am văzut și tragem primul semnal, înainte de a ne pregăti să-l tragem pe al doilea, vom reveni la Pitești. Sperăm, însă, că atunci „semnalizarea“ nu va mai fi o atenționare critică, ci o consemnare de elemente pozitive. In atenția revistelor studențești Intrucît „Viața studențească“ intenționează realizarea unui număr care să oglindească cu exactitate tabloul general al publicațiilor studențești existente în institute, redacția noastră roagă pe redactorii responsabili în a ne trimite cite un set complet din colecția revistelor pe care le conduc, și a ne răspunde în scris la următoarele întrebări : 1. Data cînd a apărut primul număr ? 2. Care este periodicitatea revistei ? 3. Cite numere au apărut pînă acum ? 4. Cîți studenți au semnat pînă in prezent în paginile revistei ? Exemplarele, ca și răspunsurile la întrebări, să ne parvină în mod expres pînă la data de 10 iunie 1970, cel mai tîrziu. 2 VIAȚA STUDENȚEASCA „VIAȚA STUDENȚEASCĂ" în perioada vacanței In timpul vacanței, ca în fiecare an, revista noastră apare lunar în număr dublu de pagini. Datele de apariție : 22 iulie, 19 august, 23 septembrie. Pe lîngă reflectarea amplă a activităților caracteristice acestei perioade, a problematicii legate de deschiderea în bune condițiuni a anului universitar, fiecare număr va avea un pronunțat caracter de magazin, cuprinzînd reportaje de un mare interes, colocvii și mese rotunde cu participarea unor personalități ale vieții noastre universitare, culturale și științifice, anchete internaționale, rubrici de divertisment, povestiri științifico-fantastice, pagini de sport, concursuri etc. Costul unui abonament pe toate cele trei luni — 3 lei. Depunerile la poștă pînă la 26 iunie.