Viața Studențească, aprilie-iunie 1970 (Anul 15, nr. 13-25)

1970-06-03 / nr. 22

EXERCITAREA CU MAXIMUM DE RĂSPUNDERE A PREROGATIVELOR — IMPERATIV AL ACTIVITĂȚII REPREZENTANȚILOR ASOCIAȚIILOR STUDENȚEȘTI ÎN CONSILIILE PROFESORALE ȘI SENATELE UNIVERSITARE — Anchetă In Centrul universitar Iași — Actualul an universitar, aflat acum în pragul „acordului final“, a însemnat ți pentru reprezentanții organizațiilor studențești în consiliile profesorale și senate, ca de altfel pentru toți factorii angrenați în buna desfășurare a procesului instructiv-educativ, o etapă de activitate susținută, de potențare a experienței dobindite in acest domeniu. O examinare atentă a acestei perioade care a trecut de la începutul anului de învățămint și pînă în prezent este de natură să ofere nume­roase puncte de reper în aprecierea justă a felului în care reprezentanții in consilii și senate și-au înțeles și exercitat mandatul încredințat. Este ceea ce încercăm să facem și noi in însemnările de față, circumscrise diverselor institute și facultăți din Centrul universitar Iași. Ceea ce se desprinde în primul rînd din investigațiile noastre directe este înțelegerea, de către cei cărora li s-a încredințat această misiune, a rostu­lui lor ca exponenți aleși, ca purtători de cuvînt autorizați ai masei de studenți. Un exemplu concludent al exercitării cu maximum de răspundere a prero­gativelor acordate îl oferă activitatea studenților-reprezentanți din cadrul INSTITUTULUI MEDICO-FARMA­­CEUTIC ieșean. Participarea acestora la ședințele de lucru ale consiliilor pro­fesorale și senatului s-a dovedit a una dintre cele mai active și mai efici­fi­ente, cuvîntul lor exprimînd de fiecare dată interesele masei de studenți, punc­tul de vedere judicios al acestora în legă­tură cu cele mai variate aspecte ale pro­cesului instructiv-educativ. Intervenții­le în dezbateri ale reprezentanți­lor au vizat necesitatea îmbunătă­țirii planurilor de învățământ, re­partizarea judicioasă a numărului de ore afectat diverselor discipline, echi­librarea examenelor pe sesiuni, organi­zarea cercetării științifice studențești, sporirea eficacității activității practice, a muncii politico-educative etc., etc. Deosebit de oportune și de bine primi­te au fost mai ales propunerile și su­gestiile formulate de mesagerii asocia­țiilor studențești la nivelul senatului institutului, ele incluzînd o serie de probleme specioase care își reclamau neîntîrziat soluționarea, printre care cele legate de externatul generalizat, «?e randamentul internatului clinic, de formele necorespunzătoare de desfășu­rare a unor examene etc. Referitor la această latură a activității lor, studen­tul Silviu Botezatu, președintele Con­siliului U.R.S. pe institut și reprezen­tant în senat alături de colega sa Car­men Bariz, ne mărturisea: „In ceea ce privește poziția noastră în forul profesoral, țin să arăt că ne bucurăm de o atenție deosebită și că sîntem as­cultați cu foarte mult interes. Ni se cere și la rîndul nostru ne exprimăm întotdeauna părerea în legătură cu cele mai stringente aspecte ale vieții și ac­tivității din institut. Pot afirma că ne sunt create toate condițiile pentru a participa efectiv la lucrările senatului și pentru a ne aduce nemijlocit contri­buția la adoptarea celor mai eficiente măsuri și hotăriri“. In aceleași coordonate generale se înscrie și activitatea reprezentanților studenților de la INSTITUTUL POLI­TEHNIC, prezența lor făcîndu-se cu a­­cuitate simțită mai ales în consiliile profesorale ale facultăților, în care a­­ceștia aduc „la ordinea zilei“ o seamă de chestiuni curente rezultate din cu­noașterea directă a situațiilor „de fac­to“, din consultările largi cu colective­le de studenți. O atare prezență, înte­meiată pe un dezvoltat simț de răs­pundere, a contribuit ca în plenul mul­tor consilii, cum sunt, de pildă, cele ale facultăților de Electrotehnică, Industrie ușoară și Hidrotehnică, să se ia cele mai adecvate decizii privind aprovizio­narea cu cursuri și manuale, înzestra­rea laboratoarelor, programarea și e­­fectuarea proiectelor, organizarea practicii in producție, sancționarea diferitelor cazuri de abatere de la disciplina universitară ș.a. In chip cu totul neașteptat, mai slab s-a făcut simțită această reprezentare la ni­velul senatului, unde acreditații asocia­țiilor studențești s-au complăcut une­ori într-o postură de simpli audienți ai dezbaterilor. Ilustrativă în acest sens ni se pare și una dintre ultimele ședin­țe de lucru ale senatului, în care, deși tema pusă în discuție era dintre cele mai ardente pentru toți factorii răs­punzători din institut — activitatea e­­ducativă în rîndurile studenților — re­prezentanții U.R.S. au fost doar audi­enți. „In ciuda invitației ce le-a fost a­­dresată de către tovarășul rector — ne relata conf. univ. ing. Aurel Marchiș, prorector al Institutului politehnic — înscrierea la cuvînt a acestora nu s-a produs. Ea a intervenit abia într-o șe­dință a biroului de senat și s-a dove­dit extrem de utilă pentru planul de măsuri stabilit cu acest prilej“. O anumită ,­detașare“ de cerințele multiple ale masei de studenți se con­stată și la CONSERVATORUL „GEOR­GE ENESCU“, unde — așa după cum remarca prof. univ. Achim Stoia, recto­rul institutului — reprezentanții A.S. manifestă o anumită stare de timidi­tate, lăsînd totul la latitudinea cadre­lor didactice. Și aici unele dintre as­pectele muncii politico-educative au fost lăsate „la voia întâmplării“, deși faptele au pledat în mai multe rînduri pentru necesitatea întreprinderii unor acțiuni bine orientate în vederea armo­nizării procesului de învățămint în toată complexitatea lui. Situația este în multe privințe asemănătoare celei de la Institutul agronomic, institut la care, în afară de abordarea problematicii ime­diate, reprezentanții studenților în consi­liile profesorale — atît la nivelul facultă­ților cît și la cel al institutului — n-au avut întotdeauna viziunea de ansamblu a unor cerințe specifice legate de pro­filul pregătirii multilaterale a viitori­lor specialiști, în speță a inginerilor a­­gronomi. Carențe mari în această privință se întîlnesc în special la UNIVERSITA­TE. In pofida unor afirmații favorabi­le activității reprezentanților în consi­liile profesorale și în senatul universi­tar, realitatea demonstrează că, în ra­port cu marea diversitate a probleme­lor existente aici, această activitate s-a păstrat la un stadiu nesatisfăcător. Multe aspecte ale instrucției și edu­cației studenților n-au fost fondate în­deajuns, neputînd constitui astfel o­­biecte de preocupare intensă din par­tea cadrelor didactice și a asociațiilor. Așa s-a întîmplat, de pildă, la Faculta­tea de filologie. O discuție de lucru cu activiștii asociației de la această facultate a relevat o serie întreagă de chestiuni presante pe lîngă care cei răspunzători au trecut aproape nepăsători: modul de­fectuos de predare a unor cursuri desfășurare a diferitelor seminarii, con­și­ceperea nerațională a programului, pe­nuria bibliografică, apatia profesională a diverșilor studenți, ținuta lor mora­lă etc. Multe dintre aceste observații de ansamblu au reieșit și cu prilejul unei analize întreprinse de Consiliul U.R.S. al centrului universitar împreună cu reprezentanții în consiliile și senatele celor cinci instituții de învățămint su­perior locale. In acest cadru s-au sta­bilit o serie de măsuri concrete pentru îmbunătățirea activității in acest dome­niu, conturîndu-se totodată și unele pro­puneri care țin de creșterea in perspecti­vă a funcționalității acestei forme atit de utile de colaborare între profesori și studenți. Una dintre propuneri vizea­ză necesitatea sporirii numărului repre­zentanților asociațiilor studențești în organismele profesorale in vederea reali­zării unei cuprinderi mai largi și mai profunde a problemelor, a exercitării cu maximum de răspundere a prerogative­lor implicate de această latură a vieții și activității noastre universitare. Sperăm că traducerea în fapt a unei asemenea sugestii ar fi de natură să ducă, in toate institutele noastre de învățămint supe­rior, la realizarea imperiosului salt cali­tativ in acest domeniu. Ion SEGARCEANU CU CIT E MAI MARE DARAUA DECIT OCAUA, SAU INVERS Institutul politehnic din București și-a întins un braț pînă la 123 km, mai precis pînă în comuna Co­­libași din județul Argeș. Are acolo, din toamna anului trecut, o facultate de subingineri, 80 de tineri care, în totalitatea lor, vor lucra in industria de automobile. Studenți, care va să zică. Ei au o asociație studențeas­că, au un președinte, pe Constantin Nicolescu, sunt abonați la „Viața studențească“ pe care o primesc în fiecare miercuri după amiază, mai au și foarte multă tragere de inimă spre activitatea profesională și spre cea de asociație și, în plus, o serie întreagă de neca­zuri, unul mai neplăcut decât altul. Din punct de vedere administrativ, facultatea de la Colibași ține de Institutul politehnic de la București. Pe linie de asociație studențească ține de Consiliul asociațiilor studențești de la Institutul pedagogic din Pitești, aflat la 15 km. Bugetul asociației viitorilor sub­ingineri — un buget pe care U.R.S.R. a avut grijă să-l fixeze corespunzător nevoilor unei asociații studen­țești la început de drum — se află tot aici. Și, de aceea, nimeni de la Consiliul U.R.S. din Institutul poli­tehnic nu s-a interesat măcar din curiozitate de viața ce­lor de la Colibași. Cu alte cuvinte, pentru că ei, „colibă­­șenii“ — cum sunt numiți în Argeș studenții Facultății de subingineri — au legătură cu institutul bucureștean doar pe linie administrativă. Da, pur administrativă ! Pentru a o exemplifica, e destul să ne amintim că atunci cînd se termină creta, de pildă, trebuie ca ci­neva să meargă neapărat la București pentru a obține aprobarea serviciului administrativ tutelar. 25 de lei dus, 25 întors, o zi de diurnă legală etc. Povestea cu daraua și cu ocaua. Nimic altceva. Dacă nu se proce­dează astfel, studenții trebuie să facă mai întîi o chetă și apoi să cumpere creta de la cooperativa din sat, fără aprobarea Bucureștiului. Colibășenii ar mai veni, de asemenea, din cînd in cînd, la activitățile de duminică sau din după-amiezele din cursul săptămînii, organizate de asociația studențească din Pitești, dar nu vrea... întreprinderea de transporturi a municipiului. La toate cererile studenților „colibășeni" de a li se elibera abonamente reduse 50%, cu clte 10 călătorii pe lună, I.T.P. a întors spatele sau a aruncat vorba peste umăr: „vă dăm abonamente, dar cu 30 călătorii pe lună și preț normal, altfel nu !“ Nu știm ce rațiune ii determină pe cei de la transporturi să oblige u­n student care vrea să vină în Pitești de 10 ori pe lună să arunce în cele 4 zări restul de 20 de bilete nefolosite, ori să scoată, de fiecare dată, bilete întregi, care, adunate laolaltă, costă. Știm doar că studenții „colibășeni“ au nevoie de mai mult sprijin și de mai multă înțelegere atât din partea Institutului politehnic din București, a Consiliului A.S. Pitești, a co­nducerii Uzinei de autoturisme chiar, ci­ și, în egală măsură, a Comitetului municipal U.T.C. Pitești. Studenții „colibășeni“ se plîngeau că presa „nu-i vede". I-am văzut și tragem primul semnal, înainte de a ne pregăti să-l tragem pe al doilea, vom reveni la Pitești. Sperăm, însă, că atunci „semnali­zarea“ nu va mai fi o atenționare critică, ci o con­semnare de elemente pozitive.­ ­In atenția revistelor studențești Intrucît „Viața studen­țească“ intenționează rea­lizarea unui număr care să oglindească cu exacti­tate tabloul general al publicațiilor studențești existente în institute, redacția noastră roagă pe redactorii responsabili în a ne trimite cite un set complet din colecția re­vistelor pe care le con­duc, și a ne răspunde în scris la următoarele în­trebări : 1. Data cînd a apărut primul număr ? 2. Care este periodici­tatea revistei ? 3. Cite numere au apă­rut pînă acum ? 4. Cîți studenți au sem­nat pînă in prezent în paginile revistei ? Exemplarele, ca și răs­punsurile la întrebări, să ne parvină în mod expres pînă la data de 10 iunie 1970, cel mai tîrziu. 2 VIAȚA STUDENȚEASCA „VIAȚA STUDENȚEASCĂ" în perioada vacanței In timpul vacanței, ca în fiecare an, revista noas­tră apare lunar în număr dublu de pagini. Datele de apariție : 22 iulie, 19 august, 23 septembrie. Pe lîngă reflectarea amplă a activităților carac­teristice acestei perioade, a problematicii legate de deschiderea în bune condițiuni a anului univer­sitar, fiecare număr va avea un pronunțat carac­ter de magazin, cuprinzînd reportaje de un mare interes, colocvii și mese rotunde cu participarea unor personalități ale vieții noastre universitare, culturale și științifice, anchete internaționale, ru­brici de divertisment, povestiri științifico-fantas­­tice, pagini de sport, concursuri etc. Costul unui abonament pe toate cele trei luni — 3 lei. Depunerile la poștă pînă la 26 iunie.

Next