Viața Studențească, ianuarie-martie 1971 (Anul 16, nr. 1-13)

1971-01-06 / nr. 1

Omagiu partidului Programul de activități al Consiliului U.R.S. de la Insti­tutul politehnic din Brașov prevede o seamă de acțiuni și manifestări politico-educative dedicate aniversării semicen­tenarului Partidului Comu­nist Român. Conform acestui program, organele de asocia­ție ale facultăților au inițiat o serie de întilniri ale studen­ților cu vechi militanți ai par­tidului, din localitate și din țară. De asemenea, se află în curs de desfășurare un ciclu de expuneri privind tradiți­ile de luptă ale clasei noastre muncitoare, precum și reali­zările dobîndite de poporul român sub conducerea înțe­leaptă a partidului. Pe linia a­­celorași manifestări se înscrie și vizitarea de către toate grupele de studenți a secției de istoria mișcării muncito­rești din cadrul muzeului ju­dețean. Viziuni in... proiecte Studenții anului I al. Facul­tății de arhitectură din au deschis în aceste zile Iași in sala „Pașilor pierduți“ o expo­ziție de proiecte originale. Sunt prezentate de către fiecare ex­ponent cite trei piese distinc­te, atît ca temă cit și ca rea­lizare: o schiță reprezentînd un colț al Iașului, care prin finețea execuției îți captează interesul (Casa Dosoftei, Tur­nul Spiridoniei, Bojdeuca lui Ion Creangă, Casa lui Sado­­veanu etc.), o schiță de mobi­lier (cameră de zi, cameră de copii și dormitor) și studiul unei forme la alegere, realizat in creion sau cărbune. Expoziția relevă ambiția ti­nerilor arhitecți ca proiectele lor de astăzi să prindă mîine. Cîțiva dintre cei viață mai promițători: Mihai Mancaș, Constantin Rabiniuc, Liviu Davidescu, Luchian Sergiu, Cristina Daneliuc. Premieră la Tirgu-Mureș Recent, în cadrul studioului Institutului de teatru „Szent­­gyorgyi István“ din Tg. Mu­reș a avut loc premiera piesei „Strigoii“ de H. Ibsen, în re­gia lui Gergely Géza. Ea se înscrie pe linia unor constan­te preocupări ale studenților­­actori, de a da viață pe scenă unor lucrări din repertoriul dramaturgiei originale și uni­versale, dezvoltîndu-și astfel aptitudinile artistice. O impre­sie bună au produs asupra Spectatorilor interpreții Ko­vács Éva, Welmann György, Vert­ess László, Szugojiczky István Attila și Znorovsky Il­dikó, în rolurile dificile ale personajelor piesei ibseniene. Bilanț artistic Din bogatul bilanț al acti­vității Casei de cultură studenților „Gheorghe Gheor­­a­ghiu-Dej“ din Cluj, mențio­năm recenta suită de mani­festări cultural-artistice, care s-a înscris ca o adevărată Sinteză a celor mai reușite spectacole prezentate în anul 1970. Cîteva seri la lună, prin fața unui numeros public S-au perindat artiștii-studenți care și-au etalat roadele muncii desfășurate în cadrul Casei de cultură: piese de teatru, spectacole de muzică ușoară, de jocuri și cîntece populare, recitări etc. Acțiu­nea s-a înscris ca o reușită în cadrul manifestărilor cul­tural-artistice ale studențimii clujene. Evenimentele de un deosebit răsunet care se vor petrece în curînd în viata tinerei noastre generații, a organizației sale unice revoluționare, cu­ ți a asociațiilor studențești își fac simțită apropierea și printr-o tot mai accentuată efervescență în activitatea politico-educativă a tineretului universitar. Spre a veni în întimpinarea acestor preocupări tot mai susținute, redacția invită la o discuție care să abordeze și să dezbată problematica vastă cu care se confruntă asociațiile studențești, în aspirația lor de a desprinde cele mai valoroase învățăminte principiale și practice pentru munca de viitor, de a generaliza experiența bună validată de viață . VIRTA STIMENȚEASCI­ (Urmare din pagina 1) Mi-i drag la acești doi confrați amintiți mai înainte virtutea rară pe care o au , unul de a nu literaturiza, celălalt de a nu picta pictură, cum singur afirmă cu sarcasm. Fie că încearcă să ne deslușească cele viitoare cu cele trecute, fie că ne fac, prin generozitatea mesajului artei lor, să trăim in viitor, cei doi tineri creatori ne oferă una din cele mai vii mărturii ale nesecatei forțe de creație pe care ți-o dă credința în spiritualitatea originară și originală a poporului tău. Dacă Ion Gheorghe, de pildă, prin ultimele sale cărți ne a­­pare în postura demnă de invidiat de restaura­tor al unei arhitectonici fără seamăn a spiritului românesc, așa cum s-a clădit el încă în protoisto­ria acestor pămînturi. Sabin Bălașa, îndeosebi prin recentul proiect de decorare a noii clădiri a Teatrului Național, proiectează în contempora­neitate, într-o lumină curată ca ramură, universul unei mitologii din care toți marii noștri creatori au luat focul viu al artei lor nemuritoare. Fără îndoială, aceste invocări în sprijinul de­monstrației de la început, că însăși realitatea noastră este în permanență vizionară, raportată la ideal, nu constituie decît pretextul pledoariei noastre pentru necesitatea ca tinerețea îndeosebi, prin aceasta înțelegînd în primul rînd spiritul faustic și demiurgic, să fie vîrsta aspirației către marile creații, indiferent de domeni­i­ în care muncești — slujitor al artei sau lucrător al pă­­mîntului după tehnologiile moderne. Iată dlar un „preambul" pentru o posibilă me­ditație : necesitatea viziunii ! RECEPTIVITATE ȘI INIȚIATIVĂ Că anul trecut activitat comisiei culturale din cadr Consiliului U.R.S. al Univers­tații „Al. I. Cuza“ a fost nes­tisfăcătoare aflasem­­ și afi DIN PERSPECTIVA CONGRESULUI AL IX LEA AL K­.T.C. ȘI A CONFERINȚEI A VIII-A A I­.A.S.R. NECESITATEA DIALOGULUI Consultarea cu colegii ține de natura specifică a activității desfășurate de asociația studențeas­că. In acest domeniu trebuie să deosebim însă consultarea permanentă, care se identifică cu si­tuarea în problematica anului și grupei, de con­sultarea imediată, cu atribut de cvasioficialitate, realizată în preajma unei adunări ce dezbate a­­numite probleme. Consultarea permanentă poate lua forma discuțiilor mult mai sincere și mai pa­sionante, pentru că se desfășoară oarecum într-un cadru mai larg și mai degajat, fără a se supune unor norme riguroase. Singura dorință e aceea a împărtășirii punctului de vedere, dorință care este de altfel implicată în orice dialog al păre­rilor. Pe de altă parte, consultarea imediată rea­lizată de pe poziția de „membru al unui organ de conducere“ poate uneori fi de circumstanță și tocmai de aceea sinceritatea își face mai greu loc. Un student­ activist este mai întîi de toate membru al unei grupe și abia apoi un conducă­tor și din această perspectivă susținător al pro­blemelor celor ce l-au ales. Se impune deci con­cluzia că orice problemă care privește activita­tea din asociațiile studențești se rezolvă nu prin­tr-o decizie ce ignoră opinia creată printre stu­denți, ci numai prin cunoașterea ei aprofundată, obiectivă, realizată chiar prin mijloace științifi­ce de investigație psihosocială. Consultarea poate merge în două direcții: spre membrii organelor de conducere, aspect carac­terizat principial prin muncă și conducere co­lectivă, și spre membrii întregii organizații. Pro­blemele ce trebuie să stea în atenție sunt cele ce interesează viața colectivului, problemele de in­teres general, dar în același timp și problemele de interes particular sau de moment ale unora sau altora dintre componenții acestui colectiv. Se dovedește astfel că este de primă importanță consultarea părerii colegilor în reușita unor ac­țiuni. Intr-un fel aceasta constituie protestarea, care prefigurează reușita sau insuccesul diverse­lor manifestări. De fapt, una din carențele seri­oase ale muncii de organizație constă în aceea că deși sintem­ beneficiarii unei experiențe boga­te în acest domeniiu, lipsește încă o metodică a muncii activistului. Instructajele ce se fac la fie­care început de an merg pe aceeași linie de „tre­buie... trebuie“, argumentîndu-se adesea superfi­cial de ce „trebuie“ acționat într-o direcție ori alta, sau neindicîndu-se căile și mijloacele plau­zibile de acțiune. Eficiența consultărilor constă în aceea că ele feresc activistul de tendința de a lua hotărîri, decizii ce contravin dorinței studenților, în al doilea rînd, consultarea dă posibilitatea cunoaște­rii exacte a atmosferei în colectivul respectiv, a problemelor noi ce apar, ea ducînd totodată la evitarea formalismului, a conformismului. O formă propice de realizare a dialogului nece­sar cu colectivul de studenți o reprezintă adu­nările generale. Se întîmplă uneori un fenomen oarecum curios cînd acțiuni propuse și aprobate în adunarea generală nu au avut o soartă feri­­cită. Legătura nu e consecventă cu sine : se face o propunere, se participă la dezbateri, se aprobă, dar totul rămîne aici și nu se trece la realizarea concretă. Explicația constă în aceea că nu s-a realizat un sistem integrator al tuturor acțiuni­lor posibile din an, astfel ca fiecare să sprijine poziția luată. (Organul de asociație, mandatar al colectivului, trebuie să realizeze această inte­grare activizatoare, astfel incit fiecare student să se simtă angajat în ceva anume și nu în gene­ral). Trebuie stabilite precis responsabilitățile pentru fiecare și nu numai pentru unii; de ase­menea, trebuie găsite modalități operative de control de către opinia studențească. Angajarea e prezentă oricum, dar ea poate fi activizată în grade și situații diferite. Uneori, colegul nostru nu se simte angrenat cu totul în viața organizației, nu se simte răspunzător pen­tru nimic din tot ceea ce animă anul de studiu. Soluția ? Fiecăruia să i se acorde încrederea de a răspunde de o problemă ce interesează pe toți colegii săi. Din păcate, prea adesea în raporturile anga­jați și neangajați în viața obștească universita­ră se instalează un climat de toleranță, de îngă­duință greșit considerată colegială. Atitudinea diferită are cauze care țin nu numai de activita­tea în facultate ; în orice caz, principiul „nu mă amestec“ sporește dificultățile de creare a unui colectiv unitar. Am putea conchide că studentului-activist i se cere să fie exponent al studenților și pentru stu­denți ; în caz contrar, el va fi un ignorator al autenticelor probleme ale colectivului pe care-l conduce. Exprimind lapidar această idee, putem spune că studentul-activist, cadrul de conducere al asociației trebuie să fie în mod clar de­ ad nos­tru, dar mai întreprinzător decît noi. Andrei POPESCU președinte al Consiliului asociației studențești de la Facultatea de drept, București seră cu siguranță și cei în ca­uză) încă de la conferința , alegeri pe universitate din di­feritele critici ce au fost for­mulate. Și întrucît singura ex­plicație dată a fost (ca mi pretutindeni în asemenea ca­zuri) aceea a... lipsei de con­diții (! ?), din ancheta pe ca­re am efectuat-o asupra sti­­lui de lucru al actualei comisi prima constatare care s-a im­­pus a fost aceea a netemeini­ciei respectivei explicații. Do­vada este faptul că în acelea­ condiții, potențate de recepti­vitatea față de o serie de va­loroase inițiative, studenții d la universitate au posibilita­tea în acest an să-și valorific aptitudinile artistice în ca­drul celor patru echipe de tea­tru, al unui ansamblu folclo­ric format din taraf și dou grupe de dansuri, al unui ca și al formației de estradă. A consemnat faptul că majorita­tea instructorilor și regizori­lor acestor echipe și format artistice sunt studenți. Aceast ne face însă să ne exprimăm nedumerirea și regretul faț de absența din repertoriul for­mațiilor de teatru a unor pie­se inspirate din problematic tinerei generații, a vieții stu­dențești. în ceea ce privește activită­țile cultural-educative de ra­­să, preocupările ni s-au părut de asemenea, amplificate, cadrul clubului studențesc au­­ întîlnit o grijă sporită pentr desfășurarea în condiții opti­me a seratelor organizate , anii de studiu, după o plani­ficare ce s-a făcut la începu­tul anului, cuprinzînd o tema­tică atractivă din care reți­nem cîteva manifestări: „Din poezia de dragoste a lumii (a­nul IV Istorie-filosofie), „Intíl­nire cu criticul literar Aure Leon și poetul Fl. Mihai Pe­trescu" (anul III Filologie „Viața studențească din S.U.A. (lector V. Lascăr — anul II Chimie). Faptul că aici co­misia de propagandă a lua inițiativa organizării unu „club al dezbaterilor po­litice“ cu studenți de­­ facultățile de Drept, Stu­dii economice și Istorie-filoso­fie, iar comisia sportivă orga­nizează campionatul de șah a universității — indică un lău­dabil spirit de receptivitate din partea organelor de asociație receptivitate care se cere lăr­gită în continuare, întrucît despre organizarea reuniunilor vom vorbi într-un alt material, ne rezumăm să consemnăm lipsa reală de spa­țiu adecvat (din care cauză se apelează mereu la cantine), la care se mai adaugă unele con­damnabile neglijențe ale comi­siei culturale, ca aceea de luna trecută cînd la Cantina nr. 2 s-au făcut toate pregătirile de rigoare, s-a ornat sala, s-au vîndut chiar și bilete, singurul lucru care mai lipsea fiind... orchestra ! Este clar că și în acest an neajunsurile și greutățile nu lipsesc din munca depusă de comisia culturală a Consiliului U.R.S. pe Universitate. Ceea ce este insă important este faptul că ele sunt departe de a mai fi predominante. Iar planul de activități cultural-educative, destul de bogat, va avea primă ocazie de etalare a re­­­zultatelor în cadrul concursu­lui pe Centrul universitar Iași din aprilie. L. VOITIN (subredacția — Iași), V_________________________________________|

Next