Viața Studențească, octombrie-decembrie 1973 (Anul 18, nr. 33-45)

1973-10-03 / nr. 33

Cîți pasivi intr-un activ ? Deși, din capul locului, ter­menul de activ — care defi­nește, de regulă, suma celor in­vestiți cu diverse funcții și responsabilități în cadrul unei organizații politice — exclude prin sensul său originar posibi­litatea oricărei însușiri la an­tipod a uneia și aceleiași per­soane, faptele dovedesc că o asemenea paradoxală opoziție există. O întîlnim destul de des și în nucleele asociațiilor, ale activelor studențești de la diferite nivele, ceea ce justi­fică în bună parte titlul inves­tigației noastre. Raportarea la activitatea membrilor Consiliu­lui U.A.S.C. al Centrului uni­versitar Iași nu face decît să pună și mai mult în evidență oportunitatea abordării acestei teme. — Pasivitatea unora dintre cadrele de asociație — sublinia MIHAI TIMOFTE, președintele consiliului respectiv — îmbracă, desigur, mai multe aspecte. Ea trebuie privită, așadar, în mod nuanțat, de la caz la caz, sau mai bine zis de la o categorie de activiști la alta. Dar oricîte diferențieri am încerca, avem de-a face în fond cu aceeași trăsătură negativă a acelor membri ai organelor și organis­melor studențești care, intr-o măsură mai mare sau mai mică, dintr-o pricină ori alta, dau dovadă de lipsă de interes față de îndeplinirea sarcinilor proprii sau ale colectivelor din care fac parte... ...In Consiliul U.A.S.C. pe Centrul universitar Iași acti­vează 53 de membri. Gradul de participare la rezolvarea pro­blemelor de asociație este u­­neori în funcție de... funcția pe care o îndeplinește în cadrul consiliului, începind cu preșe­dintele și încheind cu membrii comisiilor de resort. Nu este vorba de o scădere automată a responsabilității de la „vîrf"“ spre „bază“, dar ceea ce denu­mim prin vîrf se dovedește a fi de fapt și de bază. Cel mai activ nucleu, cu Astfel, alte cuvinte „nucleul de bază“, îl reprezintă biroul consiliului, care, prin cei 15 componenți ai săi, concepe, conduce, coordo­nează și controlează întreaga activitate. O primă treaptă inactivității intervine la nivelul a comisiilor, care prezintă varia­ții simțitoare în aportul lor la desfășurarea activității genera­le, la îndeplinirea sarcinilor ce țin nemijlocit de domeniul pe care îl reprezintă. Un exemplu elocvent îl oferă comisia poli­­tico-ideologică. In ciuda unor planuri și obiective clar stabi­lite, această comisie n-a reușit să răspundă prin cele mai di­verse și mai adecvate comandamentelor exprese acțiuni ale muncii politico-ideologice. Ac­tivitatea, inițiativele sale s-au rezumat la o serie de întruniri și dezbateri „centrale“, să-și afle terenul concret fără de desfășurare în institute și fa­cultăți, să pună în mișcare activul de la nivelele subordo­­nate,­ colectivele studențești. O cauză a acestui mod defectuos de lucru rezidă în lipsa de perseverență a șefului de co­misie Doru Trifoi (de altfel, un student cu reale disponibilității și mai ales în hiatusul intre el și vicepreședintele creat cu problemele de resort, Doru Ți­­gău. Este un caz tipic care de­monstrează ce urmări nefavo­rabile poate avea în munca de asociație lipsa de comunicativi­tate, de conlucrare, de interac­țiune între cadrele care răs­pund, la diferite nivele, de un anumit domeniu de activitate... Uneori, chiar disjuncția in­tervenită între șeful de comisie și ceilalți membri face ca acti­vitatea comisiei respective să se reducă la aportul și inter­venția unui singur om — a ce­lui investit“ cu funcția coordo­natoare. Acesta este cazul co­misiei culturale, a cărei pre­zență se face simțită doar prin munca șefului său, Gheorghe Simion, restul membrilor in­­trînd, în pofida entuziasmului general manifestat la început, într-o prelungită pasivitate. Neputința manifestării plena­re a unor activiști, ba chiar e­­videnta lor inactivitate își au izvorul și în necunoașterea e­­xactă a posibilităților, aptitudi­nilor și înclinațiilor acestora, ori pur și simplu în distribui­rea lor arbitrară pe comisii. Așa, de pildă, pentru Vasile Cioroaie, șeful comisiei organi­zatorice, responsabilitatea în­credințată s-a dovedit a fi ex­trem de solicitantă, astfel în­­cît, cu toate calitățile sale de activist, a resimțit mereu ne­voia unor impulsuri din afară. Cornel Reiter, membru al ace­leiași comisii, a cerut singur, după o anumită perioadă, tre­cerea în comisia sportivă, deoa­rece și la nivelul facultății răs­pundea de probleme ale acestui domeniu de activitate, care-i este mult mai familiar. Sunt apoi, în cadrul consiliu­lui, o serie de activiști care trec aproape zilnic pe la sediu, veșnic cu întrebarea pe buze­i „Mai e ceva de făcut ?“. Dar cine să le țină mereu evidența, să le dea de fiecare dată de lucru ca la niște „zilieri“, dacă ei singuri n­u-și asumă anumite sarcini și răspunderi din pro­gramul general de activități al consiliului ori din cel al co­misiei din care fac parte ? A­­lături de aceștia sunt așa-zișii „activiști cuminți“. Ei vin cu re­gularitate la ședințe, ascultă li­niștiți din colțul lor, primesc și-și îndeplinesc sarcinile ce le sunt repartizate, dar n-au nici­odată o idee, o opinie, o iniția­tivă proprie. Din această cate­gorie fac parte Doina Negru, Domnica Onocan, Tatiana Veil­­man ș.a. Alții, dimpotrivă , sînt foarte greu de văzut la față, dau o dată-n an pe la sediu ori uită cu desăvîrșire să mai ia legătura cu colegii lor consiliul Matei Melencovici din primit la început o sarcină pre­a­cisă și de atunci „bună ziua !“, nimeni nu mai știe de rău. La fel s-a întîmplat rostul cu Lenuța Burghelea, ca și cu alți activiști care au abdicat astfel cu bună știință de la răspun­derile cu care au fost investiți. O sursă serioasă a pasivității o constituie lipsa de responsa­bilitate a unor activiști, mem­bri a­i consiliului pe centrul u­­niversitar care, mai ales prin funcțiile lor de bază, își desfă­șoară activitatea concretă la nivelul organismelor din insti­tute, facultăți, secții și ani de studiu. Situarea lor ca simpli intermediari, fără a filtra prin propria capacitate acțiunile pe care urmează să le întreprindă, fără a concretiza la „locul lor de muncă“ sarcinile ce le revin din programul de activități al consiliului, duce la un anumit formalism în activitatea de a­­sociație, care înseamnă, în ul­timă instanță, tot un soi de pa­sivitate. Căci toți cei ce-și în­țeleg într-un mod birocratic, funcționăresc atribuțiile și răs­punderile în munca de organi­zație, nu sînt pînă la urmă altceva decît tot niște activiști... pasivi, care se rup de masă, de colectivele studențești, autoex­­cluzîn­du-se din rîndurile acti­vului de asociație, în înțelesul veritabil al acestei noțiuni... — Toate aceste cazuri și as­pecte, asupra cărora am reve­nit in cursul anului universi­tar trecut — preciza președin­tele Consiliului U.A.S.C. al Cen­trului universitar Iași — fac în prezent obiectul atenției noas­tre, astfel incit, prin măsurile organizatorice pe care le va a­­dopta plenara consiliului va contribui efectiv la reactivizarea întregului nostru potențial de cadre — dacă este nevoie chiar prin renunțarea imediată la unii „pasivi eterni“ atit de la nivelul centrului, cit și de la cel al institutelor, facultăților, anilor și grupelor. Numai prin­­tr-o asemenea acțiune hotărâtă, prin efortul de muncă susținu­tă și conlucrare din partea tuturor cadrelor de asociație vom reuși să facem cu adevă­rat ca pasivitatea să fie incom­patibilă nu numai teoretic, și in fapt, cu calitatea de acti­­i­vist, de membru al organizației noastre revoluționare, al aso­ciației studenților comuniști. Ion SEGARCEANU Brigăzi studențești craiovene la orarul muncii patriotice din această toamnă M £NISURURI(U» MANDATUL ASOCIAȚIEI Diversificarea formelor în munca politică împreună cu președintele Consiliului asociației studen­ților comuniști de la Facul­tatea de biologie a Universită­ții bucureștene, am făcut, zi­lele trecute, bilanțul muncii politice desfășurate în facul­tate pe parcursul anului uni­versitar trecut. Din nenumă­ratele lucruri — bune și rele — cuprinse într-un asemenea bilanț, am reținut doar, ca o observație autocritică, opinia conducerii asociației că, în anul universitar trecut, nu s-a acordat atenția cuvenită diversificării formelor muncii politice, deși în facultate existau condiții pentru aceas­ta. E drept că, în afara dez­baterilor politico-ideologice, formă de bază a muncii po­litice din facultate, desfășu­rată în bune condițiuni, formă atractivă a fost invita­­­rea în facultăți a unor perso­nalități ale vieții noastre pu­blice. Astfel, o mare utilitate pentru cunoașterea de către studenți a­ternaționale a problemelor iu­avut-o întîl­­nirea cu tovarășul Ștefan An­drei, secretar al Comitetului Central al P.C.R. Eficiența a­­cestei forme a muncii politice reclamă continuarea ei și în acest an, poate chiar perma­nentizarea ei. Dar, în afara acestui aspect, nu se mai poate semnala nimic din do­meniul preocupării consiliului pentru diversificarea formelor de propagandă. Raportîndu-ne la condițiile existente în fa­cultate, ar mai fi fost posibi­lități și pentru inițierea altor forme în stare să contribuie la educarea politico-ideologică a studenților. Ne referim în primul rînd la înființarea unui cerc teoretic pe proble­me filosofice ale biologiei, după modelul cercurilor teore­tice de la alte facultăți . Ma­tematica, de exemplu. Ar fi fost un bun prilej pentru afirmarea studenților intere­sați să descopere și implica­țiile mai adinei ale cercetări­lor din domeniul biologiei, cu atit mai mult cu cit e vorba de o disciplină cu ecouri în­semnate în mișcarea de idei contemporană. Pentru aceasta ar fi existat atît studenți in­teresați, cit și sprijinul din partea cadrelor care predau științele sociale în facultate, cadre care au răspuns solici­tărilor asociației cu diferite prilejuri. O altă direcție se referă la popularizarea și cărții social-politice, dezbaterea Printr-o vitrină a noutăților amena­jată în hol, prin organizarea unor discuții în jurul ultime­lor apariții, prin recenzii pu­blicate la gazeta de perete, s-ar fi putut face o bună popularizare a ultimelor apa­riții în domeniul cărților so­cial-politice, a revistelor cu profil teoretic de la noi. In al treilea rînd, o formă necesară este popularizarea în rîndul studenților a dezbateri­lor teoretice, simpozioanelor, conferințelor pe teme social­­politice și filosofice din oraș. In București, în fiecare oraș universitar, se desfășoară în fiecare săptămînă o serie de activități pe teme teoretice, legate de diferite evenimente. Ca oameni ai orașului, stu­denții trebuie să fie la curent și să participe la aceste acti­vități, cu atît mai mult cu cît ele își pot aduce o contri­buție serioasă la sporirea cu­noștințelor studenților, social-politice ale la educarea lor politico-ideologică. Am amintit doar cîteva forme noi ale muncii politice care puteau fi introduse încă în anul universitar Pentru aceasta, trebuia trecut­ însă o mai mare preocupare pen­tru descoperirea unor noi mijloace ale muncii de propa­gandă, o mai mare inițiativă din partea Consiliului asocia­ției studenților comuniști. Ți­­nînd cont că aceasta este și observația autocritică a con­siliului referitoare la munca din anul trecut, sperăm că în acest an cîteva din aceste forme ale muncii politice vor fi introduse și la Facultatea de biologie. Ion CERNAIANU RESTANȚELE VACANȚEI Istoria unui bilet și prețurile Vara anului 1973. Soare și ambianță plăcută la Costinești. Monica P., anul IV, Stomato­logie — Cluj se bucură pentru prima dată de un bilet de ta­bără. Se ferește să-și întrebe colegele ci­ au dat pe un bi­let de tabără și cînd se încu­metă rămîne stupefiată , toa­tă lumea a venit pe gratis, a­­dică pe merite, numai ea a dat 400 lei. Din acest moment se naște o a doua îndoială. Poate sunt bilete de tabără pe merite și bilete de tabără pe bani. E firesc să se gîndească așa pentru că nu prea e în te­mă cu problemele asociației, iar prietena care i l-a vîndut, TRANDAFIRESCU CARMEN, anul IV, Medicină generală — Cluj, îi este colegă din clasa a IX-a. întoarsă la Cluj cu e­­fectele seducătoare ale litora­lului, Monica P. află că de fapt nu există bilete de tabă­ră la Costinești cu bani și că biletul ei nu costa nici un leu (prețuia în schimb un an de activitate susținută), și biletul ei cu seria 12608 îi fusese vin­­dut în mod nedrept. Nu face nimic pentru că Trandafirescu Carmen e o studentă bună. Eu au fost colege 7 (șapte ?!?) ani și nu vrea s-o compromită, încerc să aflu cînd i s-a elibe­rat acestei studente respecti­vul bilet. La Consiliul U.R.S.C al Institutului medico-farma­­ceutic cazul e cunoscut. In cu­­rînd i se vor aplica acestei studente sancțiuni spre ținere de minte, imputarea biletului și restituirea sumei excrocate, încerc să aflu care au fost motivele pentru care studenta ar fi plecat în tabără. „A fost o a doua pe lista preferințelor, e studentă foarte bună, membră în biroul de an etc.“ e încerc să-i văd cererea. Ni­meni nu se descurcă în hîrtii. Singurul privilegiat e secreta­rul care lipsește. Secretarul biroului A.S.C. al anului IV. Stomatologie, Dana GRECU, nu-și amintește de nici o ce­rere, dar devine după cîteva minute sigură că Trandafires­­cu n-a făcut cerere pentru bi­let de tabără. Nu e nici în bi­roul de an, nu are o „susținută activitate obștească“. Și nici nu i s-ar fi acordat bilet de ta­bără pentru că a fost de mai multe ori (?!!) și sunt și alți studenți foarte buni care n-au văzut încă marea, în vreme ce ea (Trandafirescu), merge din ei copilărie (sperăm că nu tot cu bilet prin asociație). Toate lucrurile sunt limpezi, numai unul e îndoielnic. Președin­tele Consiliului U.A.S.C. de la I.M.F. afirmă că această studentă avea cerere pentru bilet de tabără și a fost doua pe lista preferențială, in­­ vreme ce secretara biroului de an nu știe nimic, nici măcar că ar face parte din birou („sigur“). Trandafirescu e ne­liniștită, încerc să aflu de unde are biletul. Nu știe cum ii cheamă. E un tip înalt și brunet, șef pe la consiliu. In­sist. Radu Sp., șef de comisie în consiliul U.A.S.C. pe insti­tut, a întrebat-o dacă nu vrea un bilet. Dar ea a trebuit să meargă la Felix și „I-a pasat“. Acum Carmen T. regretă că s-a băgat în „afacerea“ asta. Probabil adunarea generală își va spune cuvîntul. Oricum, distribuția biletelor de tabără naște uneori probleme, dă­­rimă prietenii sau se valorifi­că. E cazul ca încă o încăl­care a eticii de asociație, a bunului simț, să primească răspuns. OMICRON

Next