Viața Studențească, iulie-septembrie 1978 (Anul 23, nr. 25-30)
1978-07-26 / nr. 25-26
de Solomon Marcus Trei sferturi Durata menționată in titlu corespunde sesizării unei asociații a două cuvinte (sintagme ca om frumos sau aleargă repede) sau a unui număr format din cinci sau șase cifre (deci a oricărui număr de telefon). Nu e o durată oarecare, deoarece experiențele efectuate de psihologi au arătat că oamenii au tendința de a dilata (psihic) duratele mai scurte și de a contracta duratele mai lungi decât 3 4 dintr-o secundă. După Wundt, e foarte plauzibil că această constantă a duratei medii de reproducere și estimare a unui interval de timp eă se fi dezvoltat sub influenta mișcărilor celor mai frecvente ale corpului. S-a emis ipoteza conform căreia durata de 0,75 secunde corespunde unui ritm optim al legăturilor succesive în sistemul nervos. De această durată ascultă și bătăile inimii. Intr-un mers rapid, timpul pe care-l întrebuințează glezna piciorului pentru a executa o oscilație completă corespunde aceleiași durate. Guyan consideră că ritmăm în pasul nostru viteza reprezentării noastre și, ca urmare a unei tendințe naturale, vrem să adaptăm pasul timpului la pasul gândirii și la cel al gleznelor. Numeroase alte mișcări cu tempo spontan, cele mai multe percepții pe care le realizăm, se succed la un interval de aproximativ trei sferturi de secundă. Intervalul de 3/4 dintr-o secundă pare deci să fie o constantă psihică, asociată duratei complete a procesului perceptiv. Studiile de comportament furnizează indicații care converg cu determinările psiho-fiziologice. In comportament, totul se petrece ca și cum eficacitatea unei senzații e maximă atunci cînd ea precede reacția cu 3/4 dintr-o secundă. Subiecții care trebuie să reacționeze la un stimul sonor, de exemplu prin manipularea unei chei, fac aceasta la aproximativ trei sferturi de secundă după încetarea stimulului, ca și cum acest interval ar fi un optimum al succesiunii imediate. Reacția începe să se producă la 0,75 secunde după încetarea stimulului. In toate considerațiile de mai sus, durata de trei sferturi de secundă reprezintă o valoare aproximativă, determinată empiric. Nu există (cel puțin deocamdată) nici o rațiune de ordin teoretic care s-o impună (pe ea sau o altă valoare, apropiată) ca rezultat al unor regularități de ordin mai general, care guvernează natura (ca în cazul numărului de aur, de exemplu). Valoarea de 3/4 este corelată cu unele procese de optimizare, cărora nu le descifrăm incă substratul. înrudită cu problema de mai sus este o alta la fel de interesantă, aceea a dimensiunii prezentului psihologic. Acolo unde fizica descrie schimbări a căror variabilă temporală e continuă, psihologia demonstrează o integrare discontinuă a mai multor evenimente succesive. In cazul unui stimul continuu, apare un prag, care face trecerea de la percepția de instantaneu la aceea de durată, prag care reprezintă deci cea mai mare durată percepută instantaneu. Cercetări experimentale (a se vedea, de exemplu, Paul Fraisse, Psychologie du temps. Presses Univ. de France, Paris, 1957) au stabilit că acest prag nu e același pentru diferitele tipuri de stimuli. Astfel, in cazul stimulilor tactili sau auditivi pragul în discuție este mult mai mic decit în cazul stimulilor vizuali. Dar pragul este același pentru stimuli tactili ca și pentru cei auditivi. Dacă stimulul nu e continuu, ci constă dintr-un lanț de elemente (de exemplu un șir de lovituri de ciocan sau de semnale luminoase), se pune problema de a se determina cât de lung poate fi intervalul dintre două elemente consecutive pentru ca ele să fie percepute ca unul singur (deci simultan, nu succesiv). Experiențele au arătat că percepția temporală funcționează și aici după reguli asemănătoare celor din cazul stimulilor continui. Pragul dintre simultaneitate și succesiune este, pentru stimulii tactili, același ca și pentru stimulii auditivi, dar in ambele cazuri net inferior celui corespunzător stimulilor vizuali. Dacă stimulii nu sunt omogeni, ci eterogeni, rezultatele sunt intermediare. Astfel intr-o desfășurare alternativă de stimuli auditivi și vizuali, pragul dintre simultaneitate și succesiune e mai mare decit în cazul stimulilor auditivi, dar mai mic decit în cazul stimulilor vizuali. Am prezentat mai sus numai câteva aspecte ale unei probleme mult mai ample, care preocupă de multă vreme pe psihologi, pe sociologi, pe antropologi, pe politologi, pe toți cei interesați de modul în care timpul psihologic, timpul social și orizontul temporal dau seamă despre capacitatea indivizilor umani și a grupurilor sociale de a se integra în viața socială și de a da un sens vieții lor. Un nou turneu de vară al cenaclului „AMFITEATRUL ARTELOR" ar La cererea numeroșilor prieteni „Amfiteatrului artelor“, intre 12 august — 5 septembrie, redacția revistelor „Viața studențească“ și „Amfiteatru“, cu sprijinul comitetelor județene U.T.C., va organiza un nou turneu al artei făcute de tineri pentru tineri. Pe valea Prahovei vor avea loc in perioada 1?—19 august spectacole la Bușteni, Predeal, Brașov și Săcele. In aceste zile, Comitetul județean U.T.C. Brașov va opta pentru o manifestare „Amfiteatrului artelor" la Tohani, Zărnești sau Rîșnov. La mijlocul lunii august, la Plriul Rece, va fi organizată o întilnire a redacției revistelor „Viața studențească“ și „Amfiteatru“ cu studenții din tabără și un microspectacol de muzică folk și poezie. De la 20 august până la 29 august sunt programate ediții la Costinești, Constanța, Ostrov și Năvodari. Un mare spectacol de gală va fi organizat, cu sprijinul Comitetului județean U.T.C. Constanța. In dimineața zilei de 23 August, pentru brigadierii, elevi și studenți, aflați la Șantierul național al tineretului de la Canalul Dunăre — Marea Neagră. Dacă timpul va fi favorabil, scena acestui spectacol va fi platoul din tabăra Cumpăna. Dacă te vor putea perfecta în timp util contractele cu sălile de spectacole, următoarele ediții vor fi organizate la Tulcea, Isaccea și Marghiol. Ca întotdeauna. ..Amfiteatrul artelor“ se va intilni si in această vară, începînd de la 2 septembrie cu activiștii aflați in tabăra de instruire de la Izvorul Mureșului. Le reamintim prietenilor noștri (dacă mai este cazul) că printre componenții de bază ai cenaclului se află cîntăreții de muzică folk Zoia Alecu, Mircea Florian, Adina Dimitriu, neîntrecuta xilofonistă Smaranda, actorii Răzván Mariana Vasilescu și Nicolae Arieșeanu, poeții Constanța Buzea și Dinu Flămând La viitoarele ediții. Pe scenele cenaclului vor apare membrii noi, ale căror nume sunt, de altfel, binecunoscute iubitorilor muzicii tinere : Mircea Vintilă (pentru litoral), formația „Ethos" din Iași și Adriana Ausch (întreg turneul). La cele mai multe dintre ediții va participa actorul George Mihăiță. Sunt numai citeva dintre surprizele pe care vi le vom oferi in această vară. Acestea sunt ultimele restanțe ale rubricii noastre in acest an universitar. Spațiul restrins si multitudinea de preocupări ne-au obligat, de asemenea, ca pe parcursul anului să nu putem da curs tuturor corespondențelor primite. Pe toate insă am incercat să le rezolvăm din răspunsuri fie prin articolele publicate, fie intervenind (cind era cazul) pe lingă factorii de asociație ori de învățămint, în speranța că rubrica „Cititorii au cuvîntul“ a reușit in anul universitar 1977—1978 să redea fidel „cuvintul“ cititorilor, ne luăm rămas bun pentru numai două luni, așteptîndu-vă opiniile in... anul universitar 1978—1979. Vacanță plăcută ! Stimată redacție, în relatarea despre întîlnirea dintre echipa de redactori a V.S. și redacția revistei Mesaj comunist din Craiova (publicată in numărul 20 din 17 mai al revistei dumneavoastră), în dreptul numelui meu figurează, pe lîngă afirmațiile care îmi aparțin, ca participant la dialogul sus-amintit, și următoarea opinie : „Referindu-se la faptul că Viața studențească intervine cu fermitate în probleme legate de buna desfășurare a procesului instructiv-educativ, insistă să fie reluate unele rubrici cum ar fi „Cursuri in intîrziere“, deoarece exemple se găsesc și la Craiova. In altă ordine de idei este de părere că ar fi de dorit afirmarea mai multor studenți în cadrul rubricilor permanente ale Amfiteatrului". Doresc să precizez că această opinie nu-mi aparține, ea fiind formulată de un alt coleg participant la discuție, al cărui nume vă rog să-l precizați. CONSTANTIN BECHERU, student, Facultatea de electrotehnică, Craiova N.R. : Intr-adevăr, datorită unei greșeli de transcriere, din textul de mai sus lipsește numele studentului Constantin Barbu de la Filologie, căruia îi aparține opinia menționată. O ZI LA NOI, LA I.A.T. Ora 6,45. Un soare vioi se profilează pe cerul senin de pe Calea Aradului. Meteorologul stațiunii anunță la panoul său o zi însorită. Pe aleea ce duce ,la Stațiunea didactică și experimentală a Institutului agronomic Timișoara trec, îmbrăcați în salopetă și cizme, grupuri, grupuri, studenții anilor I Zootehnie, Agronomie și Medicină veterinară, începe o zi obișnuită de muncă, de practică productivă. Ora 7. Se face adunarea pe platoul stațiunii, apelul și apoi repartizarea la diferite sectoare. Ora 7 și 5. Agronomii încep munca. Pentru zootehniști și veterinari, pentru majoritatea dintre ei, programul de grajd începe cu mult mai devreme, cind soarele mai doarme încă leneș in culcușul său. Pe ei îi poți găsi la: bovine, ovine, păsări, alimentație, biobază, baza furajeră sau in clinica veterinară. Aici participă la furajare, adăpare, curățenie, pansajul animalelor, muls, recoltatul ouălelor. In pauze sau la sfîrșitul programului, cadrele didactice, tehnicienii, dau explicații, se fac observații, notări, se clarifică noțiunile teoretice învățate. Zile de vară, zile de muncă. Și parcă nicăieri nu este timpul mai fierbinte ca la noi, unde ziua are intr-adevăr douăzeci și patru de ore. TRAIAN IANEȘ, anul I, Zootehnie, Institutul agronomic din Timișoara Daniel Ioniță ,jn alb și negru“ Expoziția de fotografii a lui DANIEL IONIȚĂ, student la Institutul de construcții, s-a intitulat simbolic în alb și negru. Fotoreporterul a vrut să sublinieze astfel parcă faptul că pentru el camera de luat vederi este un instrument prin care realitatea se străvede clar, in aspecte esențiale, m decupaje și încadrări lipsite de echivocul sau de nuanțările introduse de prezența culorii. Cele două culori ale fotografiei sunt pentru Daniel Ioniță suportul logic al unor posibilități variate de subliniere a emoției. A lăsa să transpară emoția vie, genuină in contact direct cu lucrurile — iată ce și-a propus, reușind nu o dată. Daniel Ioniță. 2 VIAȚA STUDENȚEASCĂ