Viața Studențească, iulie-septembrie 1978 (Anul 23, nr. 25-30)

1978-07-26 / nr. 25-26

de Solomon Marcus Trei sferturi Durata menționată in titlu corespunde sesizării unei asociații a două cuvinte (sintagme ca om frumos sau aleargă repede) sau a unui număr format din cinci sau șase cifre (deci a oricărui număr de telefon). Nu e o durată oarecare, deoarece experiențele efectuate de psihologi au arătat că oamenii au tendința de a dilata (psihic) duratele mai scurte și de a con­tracta duratele mai lungi decât 3­ 4 dintr-o secundă. După Wundt, e foarte plauzibil că această constantă a dura­tei medii de reproducere și estimare a unui interval de timp eă se fi dezvoltat sub influenta mișcărilor celor mai frecvente ale corpului. S-a emis ipoteza conform căreia durata de 0,75 secunde corespunde unui ritm optim al legăturilor succesive în sistemul nervos. De această durată ascultă și bătăile inimii. Intr-un mers rapid, timpul pe care-l întrebuințează glezna pi­ciorului pentru a executa o oscilație completă corespunde ace­leiași durate. Guyan consideră că ritmăm în pasul nostru viteza reprezentării noastre și, ca urmare a unei tendințe naturale, vrem să adaptăm pasul timpului la pasul gândirii și la cel al gleznelor. Numeroase alte mișcări cu tempo spontan, cele mai multe percepții pe care le realizăm, se succed la un interval de aproximativ trei sferturi de secundă. Intervalul de 3/4 dintr-o secundă pare deci să fie o constantă psihică, asociată duratei complete a procesului perceptiv. Stu­diile de comportament furnizează indicații care converg cu de­terminările psiho-fiziologice. In comportament, totul se petrece ca și cum eficacitatea unei senzații e maximă atunci cînd ea precede reacția cu 3/4 dintr-o secundă. Subiecții care trebuie să reacționeze la un stimul sonor, de exemplu prin manipularea unei chei, fac aceasta la aproximativ trei sferturi de secundă după încetarea stimulului, ca și cum acest interval ar fi un optimum al succesiunii imediate. Reacția începe să se producă la 0,75 secunde după încetarea stimulului. In toate considerațiile de mai sus, durata de trei sferturi de secundă reprezintă o valoare aproximativă, determinată empi­ric. Nu există (cel puțin deocamdată) nici o rațiune de ordin teoretic care s-o impună (pe ea sau o altă valoare, apropiată) ca rezultat al unor regularități de ordin mai general, care gu­vernează natura (ca în cazul numărului de aur, de exemplu). Valoarea de 3/4 este corelată cu unele procese de optimizare, cărora nu le descifrăm incă substratul. înrudită cu problema de mai sus este o alta la fel de inte­resantă, aceea a dimensiunii prezentului psihologic. Acolo unde fizica descrie schimbări a căror variabilă temporală e continuă, psihologia demonstrează o integrare discontinuă a mai multor evenimente succesive. In cazul unui stimul continuu, apare un prag, care face trecerea de la percepția de instantaneu la aceea de durată, prag care reprezintă deci cea mai mare durată percepută instantaneu. Cercetări experimentale (a se vedea, de exemplu, Paul Fraisse, Psychologie du temps. Presses Univ. de France, Paris, 1957) au stabilit că acest prag nu e același pen­tru diferitele tipuri de stimuli. Astfel, in cazul stimulilor tac­tili sau auditivi pragul în discuție este mult mai mic decit în cazul stimulilor vizuali. Dar pragul este același pentru stimuli tactili ca și pentru cei auditivi. Dacă stimulul nu e continuu, ci constă dintr-un lanț de elemente (de exemplu un șir de lovituri de ciocan sau de semnale luminoase), se pune problema de a se determina cât de lung poate fi intervalul dintre două elemente consecutive pentru ca ele să fie percepute ca unul singur (deci simultan, nu succesiv). Experiențele au arătat că percepția temporală funcționează și aici după reguli asemănătoare celor din cazul stimulilor continui. Pragul dintre simultaneitate și succesiune este, pentru stimulii tactili, același ca și pentru stimulii auditivi, dar in ambele cazuri net inferior celui cores­punzător stimulilor vizuali. Dacă stimulii nu sunt omogeni, ci eterogeni, rezultatele sunt intermediare. Astfel intr-o desfășu­rare alternativă de stimuli auditivi și vizuali, pragul dintre si­multaneitate și succesiune e mai mare decit în cazul stimuli­­lor auditivi, dar mai mic decit în cazul stimulilor vizuali. Am prezentat mai sus numai câteva aspecte ale unei pro­bleme mult mai ample, care preocupă de multă vreme pe psihologi, pe sociologi, pe antropologi, pe politologi, pe toți cei interesați de modul în care timpul psihologic, timpul social și orizontul temporal dau seamă despre capacitatea indivizilor umani și a grupurilor sociale de a se integra în viața socială și de a da un sens vieții lor. Un nou turneu de vară al cenaclului „AMFITEATRUL ARTELOR" ar La cererea numeroșilor prieteni „Amfiteatrului artelor“, intre 12 august — 5 septembrie, redac­ția revistelor „Viața studențească“ și „Amfiteatru“, cu sprijinul co­mitetelor județene U.T.C., va or­ganiza un nou turneu al artei făcute de tineri pentru tineri. Pe valea Prahovei vor avea loc in perioada 1?—19 august specta­cole la Bușteni, Predeal, Brașov și Săcele. In aceste zile, Comite­tul județean U.T.C. Brașov va opta pentru o manifestare „Amfiteatrului artelor" la Tohani,­­ Zărnești sau Rîșnov. La mijlocul lunii august, la Plriul Rece, va fi organizată o întilnire a redac­ției revistelor „Viața studențeas­că“ și „Amfiteatru“ cu studenții din tabără și un microspectacol de muzică folk și poezie. De la 20 august până la 29 au­gust sunt programate ediții la Costinești, Constanța, Ostrov și Năvodari. Un mare spectacol de gală va fi organizat, cu spriji­nul Comitetului județean U.T.C. Constanța. In dimineața zilei de 23 August, pentru brigadierii, e­­levi și studenți, aflați la Șantie­rul național al tineretului de la Canalul Dunăre — Marea Nea­gră. Dacă timpul va fi favorabil, scena acestui spectacol va fi pla­toul din tabăra Cumpăna. Dacă te vor putea perfecta în timp util contractele cu sălile de spec­tacole, următoarele ediții vor fi organizate la Tulcea, Isaccea și Marghiol. Ca întotdeauna. ..Amfi­teatrul artelor“ se va intilni si in această vară, începînd de la 2 septembrie cu activiștii aflați in tabăra de instruire de la Iz­vorul Mureșului. Le reamintim prietenilor noștri (dacă mai este cazul) că printre componenții de bază ai cenaclului se află cîntă­­reții de muzică folk Zoia Alecu, Mircea Florian, Adina Dimitriu, neîntrecuta xilofonistă Smaranda, actorii Răzván Mariana Vasi­­lescu și Nicolae Arieșeanu, poe­ții Constanța Buzea și Dinu Flămând La viitoarele edi­ții. Pe scenele cenaclului vor a­­pare membrii noi, ale căror nume sunt, de altfel, binecunos­cute iubitorilor muzicii tinere : Mircea Vintilă (pentru litoral), formația „Ethos" din Iași și A­­driana Ausch (întreg turneul). La cele mai multe dintre ediții va participa actorul George Mihăiță. Sunt numai citeva dintre surpri­zele pe care vi le vom oferi in această vară. Acestea sunt ultimele restanțe ale rubricii noastre in acest an universitar. Spațiul restrins si multitudinea de preocupări ne-au obligat, de asemenea, ca pe parcursul anului să nu putem da curs tuturor corespondențelor primite. Pe toate insă am incercat să le rezolvăm din­ răspunsuri fie prin articolele publicate, fie inter­­venind (cind era cazul) pe lingă factorii de asociație ori de învă­­țămint, în speranța că rubrica „Cititorii au cuvîntul“ a reușit in anul universitar 1977—1978 să redea fidel „cuvintul“ cititorilor, ne luăm­ rămas bun pentru numai două luni, așteptîndu-vă opiniile in... anul universitar 1978—1979. Vacanță plăcută ! Stimată redacție, în relatarea despre întîlnirea dintre echipa de redactori a V.S. și redacția revistei Mesaj comunist din Craiova (publica­tă in numărul 20 din 17 mai al revistei dumneavoastră), în dreptul numelui meu figurează, pe lîngă afirmațiile care îmi aparțin, ca participant la dialo­gul sus-amintit, și următoarea opinie : „Referindu-se la faptul că Viața studențească intervine cu fermitate în probleme legate de buna desfășurare a proce­sului instructiv-educativ, insistă să fie reluate unele rubrici cum ar fi „Cursuri in intîrziere“, de­oarece exemple se găsesc și la Craiova. In altă ordine de idei este de părere că ar fi de dorit afirmarea mai multor studenți în cadrul rubricilor permanente ale Amfiteatrului". Doresc să precizez că această opinie nu-mi aparține, ea fiind formu­lată de un alt coleg partici­pant la discuție, al cărui nume vă rog să-l precizați. CONSTANTIN BECHERU, student, Facultatea de electrotehnică, Craiova N.R. : Intr-adevăr, datorită unei greșeli de transcriere, din textul de mai sus lipsește nu­mele studentului Constantin Barbu de la Filologie, căruia îi aparține opinia menționată. O ZI LA NOI, LA I.A.T. Ora 6,45. Un soare vioi se profilează pe cerul senin de pe Calea Aradului. Meteorologul stațiunii anunță la panoul său o zi însorită. Pe aleea ce duce ,la Stațiunea didactică și expe­rimentală a Institutului agrono­mic Timișoara trec, îmbrăcați în salopetă și cizme, grupuri, grupuri, studenții anilor I Zoo­tehnie, Agronomie și Medici­nă veterinară, începe o zi o­­bișnuită de muncă, de practică productivă. Ora 7. Se face a­­dunarea pe platoul stațiunii, a­­pelul și apoi repartizarea la di­ferite sectoare. Ora 7 și 5. A­­gronomii încep munca. Pentru zootehniști și veterinari, pentru majoritatea dintre ei, programul de grajd începe cu mult mai devreme, cind soarele mai doarme încă leneș in culcușul său. Pe ei îi poți găsi la: bovine, ovine, pă­sări, alimentație, biobază, baza furajeră sau in clinica veteri­nară. Aici participă la furajare, adăpare, curățenie, pansajul a­­nimalelor, muls, recoltatul ouă­lel­or. In pauze sau la sfîrșitul programului, cadrele didactice, tehnicienii, dau explicații, se fac observații, notări, se cla­rifică noțiunile teoretice în­vățate. Zile de vară, zile de mun­că. Și parcă nicăieri nu este timpul mai fierbinte ca la noi, unde ziua are intr-adevăr două­zeci și patru de ore. TRAIAN IANEȘ, anul I, Zootehnie, Institutul agronomic din Timișoara Daniel Ioniță­ ,jn alb și negru“ Expoziția de fotografii a lui DANIEL IONIȚĂ, student la Institutul de construcții, s-a intitulat simbolic în alb și negru. Fotoreporterul a vrut să sublinieze astfel parcă faptul că pentru el camera de luat vederi este un instrument prin care reali­tatea se străvede clar, in aspecte esențiale, m decupaje și încadrări lipsite de echivocul sau de nuanțările introduse de prezența culorii. Cele două culori ale fotografiei sunt pentru Daniel Ioniță suportul logic al unor posibilități variate de subli­niere a emoției. A lăsa să transpară emoția vie, genuină in contact direct cu lucrurile — iată ce și-a propus, reușind nu o dată. Daniel Ioniță. 2 VIAȚA STUDENȚEASCĂ

Next