Viața Studențească, ianuarie-aprilie 1981 (Anul 26, nr. 1-17)

1981-01-07 / nr. 1

ANTÎNĂR . Anul tînar a început să-și depene prime­le zile. Prin porțile lui, ca pe sub bolțile unui arc de triumf am pășit vi zarea vi­sată a noului timp, plini de bucurie și spe­ranță, de încredere in viitorul pe care ni-l făurim noi înșine. Am pășit intr-un an nou și această întoarcere către începutul ima­culat al calendarului ne face mai tineri și ne dă sentimentul eternității, al tinereții perpetue. Odată cu 1981 urcăm o nouă treaptă a de­venirii noastre. De aici, de la înălțimea noului an zărim pină departe orizontul unui nou cincinal, al unui nou deceniu, timp jalonat cu claritate de hotărîrile vizionare ale Congresului al Xll-lea al partidului. Este un spațiu al proiectelor, al perspectivei dar în același timp, un spațiu al certitudi­nii, al ambițiilor realiste, bazate pe reali­zările de pină acum. Pentru că anul 1980, cin­cinalul încheiat, reprezintă un spațiu al nă­­­uințelor împlinite. Nimic din ce ne-am propus n-a fost utopie, nimic din ceea ce î urmă cu puțină vreme era doar proiect, rezanță n-a rămas nerealizat. Este un timp cărui flacără n-a ars iluzoriu, pentru că harta duratei lui înscriem realizări de că, constelații noi ale forței și progre­­sării. Este un bilanț care ne umple e de bucurie și satisfacție, care cre­­ează valoarea de aur a muncii unite ,un popor liber și suveran, singurul fău­rar al propriului său destin. După cum evidenția secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu in Mesa­jul tic Anul Nou adresat întregului nostru popor, este o perioadă în care industria noastră socialistă a continuat să se dezvolte într-un ritm susținut, prevederile cincina­lului realizindu-se cu o depășire de citeva zeci de miliarde de lei, s-a dezvoltat agri­cultura, au crescut produsul social și veni­tul național, s-a ridicat nivelul de trai ma­terial și spiritual al celor ce muncesc. „Cu un legitim sentiment de mândirie și satis­facție — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu — constatăm că, în această perioadă, am parcurs un drum important in dezvoltarea economico-socială a patriei, în edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate în România. S-au afirmat tot mai puternic forța și superioritatea orânduirii noastre noi, hotărîrea întregului popor, mai unit ca ori­­cind, în cadrul Frontului Democrației și Unității Socialiste, sub conducerea partidu­lui, de a-și făuri o viață liberă și demnă, viitorul socialist și­­ comunist“. Pe baza­ acestor rezultate, am intrat acum în primul an al celui de-al șaptelea cinci­nal, care asigură­­ transpunerea d­n viață a istoricelor hotăriri ale Congresului al XII- lea al partidului, parcurgerea unei noi eta­pe, deosebit de importante, în realizarea Programului partidului. Este un cincinal al calității și eficienței, al dezvoltării in con­tinuare în ritm înalt a forțelor de producție ale societății. Aceasta impune, așa , cum aprecia tovarășul Nicolae Ceaușescu în Me­saj, organizarea superioară a producției și a muncii, afirmarea plenară a revoluției tehnico-științifice, creșterea susținută a pro­ductivității muncii, aplicarea riguroasă a noului mecanism economico-financiar, rea­lizarea unei adevărate revoluții în agricul­tură, ridicarea in continuare a nivelului gîn­­dirii și creației științifice, a invățămîntului, culturii și artei, intensificarea activității de educare patriotică, revoluționară a maselor. Sunt deziderate care stau de acum înainte in fața noastră, a tuturor, sunt principii de muncă și viață prin aplicarea cărora vom reuși și in acest an, 1981, să ne îndeplinim visele. „Depinde de noi toți, arăta secreta­rul general al partidului, ca viața fiecăruia să fie mereu mai bună, ca gradul de civi­lizație al poporului să fie tot mai inalt“. Și vom reuși acest lucru prin eforturi unite, aducind țării prinosul nostru de recunoștință, ca fii ai unei patrii libere, suverane, iubi­toare de pace, promotoare, prin activitatea neobosită a celui mai autorizat reprezentant al țării, a ideilor păcii, prieteniei și cola­borării, a dezideratelor unei lumi mai bune și mai drepte. 1981 este, așadar, un an de multe și mari visuri, un an de multe și hotărîtoare certi­tudini pe drumul mereu ascendent al dez­voltării socialiste a patriei noastre, pentru că la temelia acestei deveniri a României socialiste se află munca unită, plină de ab­negație a poporului întreg. „Am deplina convingere — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu in Mesajul de Anul Nou — că anul 1981, cincinalul in care intrăm vor aduce poporului român noi și mari realizări in muncă și în viață, vor spori tezaurul a­­vuției naționale, ridicînd pe o treaptă supe­rioară nivelul de trai material și spiritual al întregii națiuni. Garanția mersului nostru neabătut înainte o constituie eroica noastră clasă muncitoare — care își îndeplinește cu cinste și succes misiunea istorică în con­strucția socialistă din România — o consti­tuie minunatul nostru popor, făuritor entu­ziast al noii orînduiri“. Sint adevăruri fun­damentale ale existenței noastre, temelie a gîndului și faptelor cu care am pășit in noul an 1981. Petru URIANU Fie ca noul an — 1981 — sâ aducă patriei și poporului nostru noi și tot mai man succese pe calea dezvoltării economico­­sociale, a creșterii gradului de civilizație și bunăstare, a întăririi independenței și suveranității patriei ! (Din Mesajul de Anul Nou, adresat întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune, de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU) Spațiul dintre două trepte se numește muncă Există pentru fiecare ființă din lume un ri­tual al devenirii ei — uneori spectaculos, cel mai adesea neștiut ori numai nebăgat în sea­mă. Există, așadar, un început un drum apoi, numit viață, unul anume, unic, inconfun­­dabil. în ceea ce ne priveș­te, întîi ne-am eliberat membrele superioare. Așa a început Istoria, învățăm să trăim. . Și ritualul s-a prăznuit de atunci mereu. Urcăm scara istoriei transpi­­rînd, mai poticnindu-ne, dar urcăm. Drumul e greu și a trebuit să învățăm să vrem, apoi să aflăm că putem în­făptui. Ca să nu uităm, repetăm lecția de la capăt. Vrem și putem, înfăptuim. Devenim. De sărbători, privim în urmă, să ne bucu­răm de truda noastră. Măsurăm roadele , cîn­tărim fiecare faptă. Și ne cunoaștem puterea. Apoi, ne desenăm vi­itorul. Colorăm cu gri­jă cerul cu albastru luminos. Arăm pămîn­­tul și semănăm se­mințe pentru anul care tocmai începe­ măslinii și avem Udăm grijă de cuiburile porumbei­lor albi. Ne gătim pen­tru sărbătoare și-i în­vățăm pe copii cîntece­ frumoase și le poves­tim despre toate cite le-am făcut cu trudă și bucurie, cum am înălțat case și am adus lumină, cum am sădit flori și am construit rachete, cîte am mai aflat despre noi înșine, le mai povestim des­pre toate cite le vom face încă, așa cum ai noștri ne povesteau nouă, pe cîn­d eram isopit ca el. Apoi, os­teniți, ne așezăm în jurul meselor bogate și închinăm pentru roa­dele viitoare. Alfabetul devenirii e infinit. Iar literele se înșiruie la distanțe mari. Cînd am rostit întîia oară munca, saltul a fost amețitor. Au rezis­tat cei puternici și ho­­târîți. Munca a devenit lege, iar numele ei­ cîntec. E o poveste ca ori­care alta. Poate mai veche poveste cea a­­devărată despre noi înșine. Feții frumoși și Cosînzenele poartă acum salopete ori uni­forme de liceu, stu­diază în biblioteci sau conduc tractoare. Eroi moderni, ei se numesc studenți, și muncitori, și țărani, și elevi, ingineri, și doctori, și și fizicieni. Numele sînt tot mai multe lor și mai felurite. Numai ei seamănă, frumoși și puternici, dăruindu-se, rostind o dată, și încă o dată, mereu, cuvîn­tul de început, muncă, cu fiecare sondă nouă, cu fiecare șarjă de o­­țel, in fiecare poem, și în toate spicele de grîu, și în toate cînte­­cele răsunind o bucurie. Și privim și oglinzile ne răsfrîng chipurile tinere trudei, purtind pecetea în semn de noblețe și putere. Din cînd în cînd, ne așezăm și socotim un an, și încă unul, încă un pas, și încă treaptă a scării. Urcăm e grea, transpirînd, mai poticnindu-ne. Urcăm. Simplu, firesc, fără cu­vinte frumoase, și fără eroi. Eroii noștri sunt oa­meni obișnuiți și zîm­­besc îngăduitori cînd un reporter prea înflă­cărat îi numește­­ eroi. Intr-o zi, Unul din ei l-a rugat pe un ase­menea reporter să-i spună ce e munca. Me­tafora a strălucit o plipă, impresionantă, și el, eroul, a tăcut o vreme, după care a a­­dăugat: „Noi îi spu­nem mai simplu, dato­rie M. Roxana PAICU 32321 Cîntec de țară ^ Părintească inimă de miere, patrie de tihnă și de dor, dinspre ochiul tău adun putere și-mi urzesc lumina-n tricolor. Și mă leg de tine prin iubire și mă leg de tine prin cuvînt, patrie păstrată în privire vatra mea nerisipită-n vint. Te citesc din ierburi și din ape și din griul preacinstitei piini, cu atîta viață cîtă-ncape în fîntina dintre două mîini. Patrie rotundă și vitează, trup de stea cu suflet românesc, te păstrez mereu sub tîmpla trează și din pacea firii mă hrănesc. Și mă-nalț în fructele de vară și mă scald in rîul cu povești, deslușind, pe rînd și-a cita oară, ci­ de-aproape gîndului îmi ești. George JÎRNEA T

Next