Viața Studențească, ianuarie-aprilie 1981 (Anul 26, nr. 1-17)
1981-01-07 / nr. 1
ANTÎNĂR . Anul tînar a început să-și depene primele zile. Prin porțile lui, ca pe sub bolțile unui arc de triumf am pășit vi zarea visată a noului timp, plini de bucurie și speranță, de încredere in viitorul pe care ni-l făurim noi înșine. Am pășit intr-un an nou și această întoarcere către începutul imaculat al calendarului ne face mai tineri și ne dă sentimentul eternității, al tinereții perpetue. Odată cu 1981 urcăm o nouă treaptă a devenirii noastre. De aici, de la înălțimea noului an zărim pină departe orizontul unui nou cincinal, al unui nou deceniu, timp jalonat cu claritate de hotărîrile vizionare ale Congresului al Xll-lea al partidului. Este un spațiu al proiectelor, al perspectivei dar în același timp, un spațiu al certitudinii, al ambițiilor realiste, bazate pe realizările de pină acum. Pentru că anul 1980, cincinalul încheiat, reprezintă un spațiu al năuințelor împlinite. Nimic din ce ne-am propus n-a fost utopie, nimic din ceea ce î urmă cu puțină vreme era doar proiect, rezanță n-a rămas nerealizat. Este un timp cărui flacără n-a ars iluzoriu, pentru că harta duratei lui înscriem realizări de că, constelații noi ale forței și progresării. Este un bilanț care ne umple e de bucurie și satisfacție, care creează valoarea de aur a muncii unite ,un popor liber și suveran, singurul făurar al propriului său destin. După cum evidenția secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu in Mesajul tic Anul Nou adresat întregului nostru popor, este o perioadă în care industria noastră socialistă a continuat să se dezvolte într-un ritm susținut, prevederile cincinalului realizindu-se cu o depășire de citeva zeci de miliarde de lei, s-a dezvoltat agricultura, au crescut produsul social și venitul național, s-a ridicat nivelul de trai material și spiritual al celor ce muncesc. „Cu un legitim sentiment de mândirie și satisfacție — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu — constatăm că, în această perioadă, am parcurs un drum important in dezvoltarea economico-socială a patriei, în edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate în România. S-au afirmat tot mai puternic forța și superioritatea orânduirii noastre noi, hotărîrea întregului popor, mai unit ca oricind, în cadrul Frontului Democrației și Unității Socialiste, sub conducerea partidului, de a-și făuri o viață liberă și demnă, viitorul socialist și comunist“. Pe baza acestor rezultate, am intrat acum în primul an al celui de-al șaptelea cincinal, care asigură transpunerea dn viață a istoricelor hotăriri ale Congresului al XII- lea al partidului, parcurgerea unei noi etape, deosebit de importante, în realizarea Programului partidului. Este un cincinal al calității și eficienței, al dezvoltării in continuare în ritm înalt a forțelor de producție ale societății. Aceasta impune, așa , cum aprecia tovarășul Nicolae Ceaușescu în Mesaj, organizarea superioară a producției și a muncii, afirmarea plenară a revoluției tehnico-științifice, creșterea susținută a productivității muncii, aplicarea riguroasă a noului mecanism economico-financiar, realizarea unei adevărate revoluții în agricultură, ridicarea in continuare a nivelului gîndirii și creației științifice, a invățămîntului, culturii și artei, intensificarea activității de educare patriotică, revoluționară a maselor. Sunt deziderate care stau de acum înainte in fața noastră, a tuturor, sunt principii de muncă și viață prin aplicarea cărora vom reuși și in acest an, 1981, să ne îndeplinim visele. „Depinde de noi toți, arăta secretarul general al partidului, ca viața fiecăruia să fie mereu mai bună, ca gradul de civilizație al poporului să fie tot mai inalt“. Și vom reuși acest lucru prin eforturi unite, aducind țării prinosul nostru de recunoștință, ca fii ai unei patrii libere, suverane, iubitoare de pace, promotoare, prin activitatea neobosită a celui mai autorizat reprezentant al țării, a ideilor păcii, prieteniei și colaborării, a dezideratelor unei lumi mai bune și mai drepte. 1981 este, așadar, un an de multe și mari visuri, un an de multe și hotărîtoare certitudini pe drumul mereu ascendent al dezvoltării socialiste a patriei noastre, pentru că la temelia acestei deveniri a României socialiste se află munca unită, plină de abnegație a poporului întreg. „Am deplina convingere — sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu in Mesajul de Anul Nou — că anul 1981, cincinalul in care intrăm vor aduce poporului român noi și mari realizări in muncă și în viață, vor spori tezaurul avuției naționale, ridicînd pe o treaptă superioară nivelul de trai material și spiritual al întregii națiuni. Garanția mersului nostru neabătut înainte o constituie eroica noastră clasă muncitoare — care își îndeplinește cu cinste și succes misiunea istorică în construcția socialistă din România — o constituie minunatul nostru popor, făuritor entuziast al noii orînduiri“. Sint adevăruri fundamentale ale existenței noastre, temelie a gîndului și faptelor cu care am pășit in noul an 1981. Petru URIANU Fie ca noul an — 1981 — sâ aducă patriei și poporului nostru noi și tot mai man succese pe calea dezvoltării economicosociale, a creșterii gradului de civilizație și bunăstare, a întăririi independenței și suveranității patriei ! (Din Mesajul de Anul Nou, adresat întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune, de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU) Spațiul dintre două trepte se numește muncă Există pentru fiecare ființă din lume un ritual al devenirii ei — uneori spectaculos, cel mai adesea neștiut ori numai nebăgat în seamă. Există, așadar, un început un drum apoi, numit viață, unul anume, unic, inconfundabil. în ceea ce ne privește, întîi ne-am eliberat membrele superioare. Așa a început Istoria, învățăm să trăim. . Și ritualul s-a prăznuit de atunci mereu. Urcăm scara istoriei transpirînd, mai poticnindu-ne, dar urcăm. Drumul e greu și a trebuit să învățăm să vrem, apoi să aflăm că putem înfăptui. Ca să nu uităm, repetăm lecția de la capăt. Vrem și putem, înfăptuim. Devenim. De sărbători, privim în urmă, să ne bucurăm de truda noastră. Măsurăm roadele , cîntărim fiecare faptă. Și ne cunoaștem puterea. Apoi, ne desenăm viitorul. Colorăm cu grijă cerul cu albastru luminos. Arăm pămîntul și semănăm semințe pentru anul care tocmai începe măslinii și avem Udăm grijă de cuiburile porumbeilor albi. Ne gătim pentru sărbătoare și-i învățăm pe copii cîntece frumoase și le povestim despre toate cite le-am făcut cu trudă și bucurie, cum am înălțat case și am adus lumină, cum am sădit flori și am construit rachete, cîte am mai aflat despre noi înșine, le mai povestim despre toate cite le vom face încă, așa cum ai noștri ne povesteau nouă, pe cînd eram isopit ca el. Apoi, osteniți, ne așezăm în jurul meselor bogate și închinăm pentru roadele viitoare. Alfabetul devenirii e infinit. Iar literele se înșiruie la distanțe mari. Cînd am rostit întîia oară munca, saltul a fost amețitor. Au rezistat cei puternici și hotârîți. Munca a devenit lege, iar numele ei cîntec. E o poveste ca oricare alta. Poate mai veche poveste cea adevărată despre noi înșine. Feții frumoși și Cosînzenele poartă acum salopete ori uniforme de liceu, studiază în biblioteci sau conduc tractoare. Eroi moderni, ei se numesc studenți, și muncitori, și țărani, și elevi, ingineri, și doctori, și și fizicieni. Numele sînt tot mai multe lor și mai felurite. Numai ei seamănă, frumoși și puternici, dăruindu-se, rostind o dată, și încă o dată, mereu, cuvîntul de început, muncă, cu fiecare sondă nouă, cu fiecare șarjă de oțel, in fiecare poem, și în toate spicele de grîu, și în toate cîntecele răsunind o bucurie. Și privim și oglinzile ne răsfrîng chipurile tinere trudei, purtind pecetea în semn de noblețe și putere. Din cînd în cînd, ne așezăm și socotim un an, și încă unul, încă un pas, și încă treaptă a scării. Urcăm e grea, transpirînd, mai poticnindu-ne. Urcăm. Simplu, firesc, fără cuvinte frumoase, și fără eroi. Eroii noștri sunt oameni obișnuiți și zîmbesc îngăduitori cînd un reporter prea înflăcărat îi numește eroi. Intr-o zi, Unul din ei l-a rugat pe un asemenea reporter să-i spună ce e munca. Metafora a strălucit o plipă, impresionantă, și el, eroul, a tăcut o vreme, după care a adăugat: „Noi îi spunem mai simplu, datorie M. Roxana PAICU 32321 Cîntec de țară ^ Părintească inimă de miere, patrie de tihnă și de dor, dinspre ochiul tău adun putere și-mi urzesc lumina-n tricolor. Și mă leg de tine prin iubire și mă leg de tine prin cuvînt, patrie păstrată în privire vatra mea nerisipită-n vint. Te citesc din ierburi și din ape și din griul preacinstitei piini, cu atîta viață cîtă-ncape în fîntina dintre două mîini. Patrie rotundă și vitează, trup de stea cu suflet românesc, te păstrez mereu sub tîmpla trează și din pacea firii mă hrănesc. Și mă-nalț în fructele de vară și mă scald in rîul cu povești, deslușind, pe rînd și-a cita oară, ci de-aproape gîndului îmi ești. George JÎRNEA T