Viața Studențească, octombrie-decembrie 1981 (Anul 26, nr. 40-52)
1981-10-07 / nr. 40
A In acest Ecuații de Solomon Marcus (pag. 2) 9 Amfiteatrele recoltei — reportaje realizate în mijlocul studenților care participă la campania agricolă de toamnă (pag. 3-4-5) 0 Vă prezentăm în primplan Facultatea de științe economice Timișoara și Conservatorul „Ciprian Porumbescu" București, ciștigătoare ale întrecerii „Fiecare A.S.C. — colectiv de educare prin muncă și pentru muncă a studen tumar ților" 0 Tinerețea lui Moromete* în viziunea regizoarei Anca Ovanez (pag. 8) . Sub genericul Muhumin parvo semnează Alexandru Ginculescu C.Creația științifică și factorii de risc"), Constantin Virgil Negoiță („Criterii de eficiență") și Vladimir Tismăneanu („Refuzul elitismului") — (pag. 9) . Preuniversitaria (pag. 11). D Cumințenia aea ar fi vorba numai despre proverbiala culoare a toamnei, despre una din culorile acestui anotimp, despre ruginiu . S-ar putea scrie poeme f întregi, cuvinte pline de emoție și de tilc, sensibilitatea noastră tolerînd la culorile calde, acestea fiind generatoare de plăcere, plăcere care se datorează binecunoscutei civilizații a ochiului, poeziei cu care ne naștem, disponibilității, deschiderii sufletului către frumusețe. Dar toamna, lângă ruginiul muzical, renunță și la galbenul strălucitor și la roșul aprins. Prin subțirimea limpede a dimineților celor din urmă care ridică pe boltă soarele blind al toamnei și care soare pare a fi ușor aburit, iar ceața ne pare venind din direcția soarelui blond, plouă cu frunze, în fond cu plămînii de lemn acum ai plantelor. Plouă e un fel de a spune: plouă cu munca exuberantă, enormă, cu voința primăverii de a-i naște a-i lărgi la maximum, în milioane de forme și care izbutind aceasta din timpul trecut a pregătit respirației ample a naturii întregi prima și necesara ei parte, inspirația. Plouă cu frunze, plouă culori, de jur împrejurul nostru se îndesește acest spectacol pe care pămintului nimeni nu-l poate lega cu toată convingerea de ideea de final. Toamna nu poate fi însoțită de ideea de moarte, cel puțin otita cu moartea nu face parte din marele, din nesfîrșitul timp, care, spunem vine, rămîne și trece, exisă, făcind abstracție de indivizi Biudianlino și de inexprimabilele lor dureri și probleme. Toamna e un fenomen inefabil care compune continuitatea timpului, ea nu răsucește nici un nod in firul acestuia, nu-l intrerupe ci il înfrumusețează. Si colorează, îl face auzit, înțeles, iubit de oameni. Indiferent de virsta lor, de meseria lor, de viața lor personală. Trecem prin culorile toamnei cu sentimentul mereu că ne apropiem de un sfîrșit, sfîrșitul unui ciclu însă, cu sentimentul veșnicului început. După o lungă și trudnică inspirație în aerul parfumat de flori, de mirosul plinii și al tuturor fructelor de vară, iată, nu ne îndurăm, sentimental vorbind, să renunțăm da inspirație și tragem in piept aproape până la epuizare parfumul fructelor atlt de colorate ale toamnei. O facem cu o mare dragoste, puțin osteniți ca-n finul acestei mari iubiri, puțin dezamăgiți de noi înșine că nu rezistăm, la urma urmei, că plăcerea și satisfacția sunt mult mai mari decit le putem noi cuprinde. Ne mulțumim cu înțelesul lor, cu munca noastră pe pămrit, care muncă, asemeni timpului nu are sfîrșit. Ne mulțumim topindu-ne cu înțelepciune, consumind numai mică parte din spectacolul hrănitor sufletește și trupește al toamnei, scufundindu-ne în ceea ce mintea noastră a murit de la începutul lumii cumințenia pământului. Și iată cumințenia pământului primește pe creștetul ei ca pe o coroană, frunzele care cad, culorile toamnei, care și ele se vor topi, se vor incenușa cu toată modestia sub mereu pura ofrandă ce i-o aduce iarna, zăpada protectoare a renașterii. Calmul nostru, înconjurat de culori și de fructe și de toate roadele cu care ne-am învrednicit, vine mai ales din contactul extraordinar al tălpilor noastre, al ființei noastre, al speranțelor noastre, cu pământul, cu a sa cumințenie liniștită, demnă, promițătoare, sigură. Constanța Buzea Amfiteatrele recoltei t.UN TIMP ANUAL. MUNCII EROICI ar putea fi socotită această toamnă studențească dacă n-ar fi un lucru normal, de la tine inteles, un lucru pe care studenții îl socotesc în firea lucrurilor, pentru că este normal ca in aceste zile, in aceste ceasuri chiar, decisive, ale recoltei, studenții să fie acolo unde este nevoie, adică să fie in amfiteatrele recoltei, lingi răsuflarea fierbinte a pămintului, să fie in plină campanie, în plină acțiune, in această toamnă a bogăției roadelor. Așadar, ii întilnim pe studenți la ora recoltei, acolo unde trebuie să fie , la locul faptei, la locul muncii, pentru că in aceste zile cimpia devine pentru ei un adevărat loc de muncă, devine cartea vie a învățăturii, devine o lecție trăită, o lecție de care e nevoie pentru a fi om deplin. Ața Incit, alături de oamenii timpului, studenta devin ți tini oameni pentru care important acum este să puni umărul, să ajute, să faci tot ceea ce este nevoie, și fie oameni ai faptei, să dea dovadă ci înțeleg imperativele clipei. La urma urmei este și aceasta o dovadă de maturitate, de atașament ți de omenie, de patriotism ți de înțelepciune dar, firi nici un fel de ostentație, firi nici un fel de gesturi ți vorbe mari l-am regăsit pe studenți de această săptămână, eate fiecare din zilele recoltei In amfiteatrele muncii, adică pretutindeni. Gesturile lor nu te deosebesc cu nimicie ale celorlalți Mimnile lor oameni, culeg cu aceeași griji recolta. Zimbetul lor, cintecele lor, glumele lor au rămas aceleați, pentru că ți ei au rămas aceiați tineri dintotdeauna, tinerii pe șttm, despre care-i care se știe, oameni pe care te poți baza in orice moment, in orice împrejurare, In orice situație. Un reporter sentimental ar putea să descopere intr-o suprapunere perfectă, deasupra hărții agricole o conturată de hartă dimensiuni sufletești, o hiartă a sentimentelor dacă vreți ți în același timp a trăsăturilor definitorii acestei virste, acestor tineri care nu pot fi niciodată altfel decit oameni angajați in orice bătălie, fie că este vorba de o bătălie a faptelor desfășurate in perimetrul universitar sau in spațiul mai vast al întregii țări. Este această toamnă un anotimp fierbinte, un anotimp al acțiunii, un anotimp al angajării, un anotimp al prezențelor mature, al responsabilității ți, mai cu teamă, al ideii ci toți aparținem te egali mătură acestor clipe, acestui prezent care ne cheamă ți ne reclamă demersul In fiecare din momentele sale ; un apel căruia studenții răspund ca totdeauna prezent ; un apel care este însoțit de fapte, de seriozitate ; un apel care găsește ecou in dimensiunea cea mai înaltă a tinereții noastre : atașamentul. I-am urmat pe studenți, i-am căutat și i-am intilnit pe țării, pe cuprinsul această hartă conturată de prezența lor firească intr-un efort care ne privește și ne aparține in egală măsură tuturor, in care suntem implicați cu toții, un efort și o înțelegere care aparțin voinței noastre, a tuturor, de a ne împlini un destin pe măsura idealurilor noastre. Este această toamnă, cu roadele faptele ei, cu mărșturiile ei, este acest anotimp studențesc al afirmării, sunt aceste zile și aceste clipe, ele visele, mărturii incontestabile ale faptului că devenirea acestei țări ți a acestui popor depinde numai de noi, de tăria convingerilor noastre, de argumentele noastre concrete, de demersurile și de faptele noastre, de puterea noastră de a fi ai clipei atunci cind este nevoie, de a fi, deci, ai țării in fiecare moment, totdeauna. „V. s. Doua zile de prezenta In mijlocul studenților Facultății de drept din București, aflați In această săptâmină de septembrie In perioada de muncă patriotică pe ogoarele I.A.S. Odobești, mi-au confirmat din plin bunul renume pe care și l-au făcut și aici viitorii juriști, prezenți cu bune rezultate In anii trecuți la campania agricolă pe ogoarele DobrogeL Premisele am Încercat să le detaliem împreună cu prof. univ. Ion Neagu, coordonatorul activității studenților bucureșteni : „Comitetul de partid și conducerea Universității au privit cu maximă răspundere această acțiune in vederea căreia cu citeva zile înainte de venirea studenților, noi am fost prezenți aici, am verificat împreună cu conducerea Întreprinderii condițiile de muncă, cazare și masă în toate punctele, am convenit asupra tuturor amănuntelor acestei acțiuni comune, condițiile Organizarea bună și corespunzătoare au avut un efect pozitiv asupra (Continuare în pag. 3) La A. S. Odobești „S-a muncit ca în agricultură“