Viața Studențească, ianuarie-martie 1983 (Anul 28, nr. 1-13)

1983-01-05 / nr. 1

„Dispunem, dragi tovarăși și prieteni, de tot ce este necesar pentru realizarea programului de înflorire continuă a patriei noastre socialiste. Acum hotărîtoare sînt activitatea organiza­torică, întărirea ordinii și disciplinei, creșterea răspunderii in îndeplinirea sarcinilor in toate domeniile. Să facem totul ca anul 1983 să asigure depășirea unor greutăți vremelnice, să ducă la realizarea în cele mai bune condiții a planului de dezvoltare economico-socială, de ridicare a bunăstării materiale și spirituale a poporului, de înaintare mai fermă a patriei noastre spre piscurile tot mai înalte ale civilizației comu­niste." In acest număr: „Școala superioară de chimie — la avangarda ști­inței românești“ — un amplu articol semnat de conf. univ. dr. Adalgiza Ciobanu, despre Înaltul prestigiu internațional al școlii românești de chimie, despre contribuția acestei ramuri a științei la afirmarea po­­rtalului gindirii și inteligenței poporului român, spre contribuția excepțională a tovarășei academi­­c doctor inginer ELENA CEAUȘESCU la Înscrierea miei pe cele mai Înalte cote ale progresului știin­­co-tehnic (pag. 3) . Partea a doua a Anchetei : „Manualele universitare — Instrument funda­­ția! pentru realizarea unei noi­ calități a procesu­­instructiv-educativ“ abordează, in continuare, pro-35/^.­o­bleme ale Îmbunătățirii calității manualelor și cursu­rilor universitare In acord cu cerințele revoluției ști­­ințifico-teh­nice, ale dinamismului economiei și științei românești (pag. 4—5) • Un grupaj de reportaje sem­nate de Petre Brașoveanu, Roxana Paicu și Mircea Florin Șandru, sub genericul Investiția supremă a a­­nilor socialismului : investiția In om, in edificarea personalității umane multilaterale (pag. 6—7) • La rubrica Dialoguri esențiale, o convorbire cu acad. Oc­­tav Onicescu poartă titlul : ..O mare descoperire ști­ințifică produce o mare satisfacție, dar abia apoi în­cepe drumul cel greu al înțelegerii, explicării, adân­­cirii eiM (pag. 9) • Temeiurile încrederii se intitu­lează un articol de Cristian Necheș despre speranțele umanității pentru anul 1983, speranțe exprimate cu strălucire în Mesajul de Anul Nou adresat întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune, de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. (Din Mesajul de Anul Nou, adresat întregului popor, la posturile de radio și televiziune, de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU) sar.. ..m <% La cumpăna anilor E pace in creierul iernii noastre și între hotarele noas­tre cu Dunărea la picioare, cu colacul Carpaților pe inima tării. E pace in pădurosul nos­tru nord, și pe colinele noas­tre dulci, si la Marea pulsind sărată ca o lacrimă protectoa­re in dreptul soarelui răsărit. Și pacea e rămuroasă ca su­fletul nostru păstrător al tu­turor bunurilor si amintirilor. Pace In memoria noastră încă­pătoare, In fragila noastră fu­­­pid, In veșnica noastră cumin­țenie care la noi este proprie pimtitului. Se cuvine să ne bucurăm deplin, la cumpăna anilor, de viața acestei păci care este a firii noastre, care ne hrănește dintru început, fiindu-ne un echilibru cum nu au mulfi pe pămlnt. La cum­păna dintre ani te cuvine să împodobim cu tot ceea ce sun­tem, clipa care imaginar sfîrsitul, delimitează începutul. Se cuvine si sărbătorim tim­pul concret si ideea de timp, gloria si modestia cu care fie­care trece, gloria si simplita­tea urmelor pe care fiecare le lasă­mn numele nostru pentru eternitate. Nu bătrin, nu îm­povărat, nu sfirșit, ci numai mereu si frumos trecător, anul din care iesim! Nu copil, nu gol si alb de taine naive, ci asezat in rinduiala consisten­tă, măsurată a vremii, frumos in care intrăm! anul La cumpăna anilor există mereu o clipă norocoasă. In ea încap toate urările de bine si de no­roc, gindite, rostite, cuviincios împodobite si sărbătorite. In ea isi găsesc locul si împlini­rea dorințele noastre ome­nești, visurile noastre omenești. O clipă norocoasă care are pu­terea de a se dilata, de a lua dimensiunile unei nopți. O cli­pă miraculoasă comporlindu-si astfel de dragul oamenilor. Ei o lasă deschisă spre sufletele lor ca pe o oglindă. Ne arătăm el, îl vorbim, unii si trecem pragul intrind în focarul stră­lucirii cu un curaj care ne vi­ne dintr-un prea-plin al ini­mii. O animăm cu simțul glo­riei, și al iubirii, și al măsurii, cu gustul firesc de a înfăptui lucruri nemaipomenite. Nemai­pomenită, măreață este, de pildă, răbdarea noastră in a­­ceastă clipă mare care se de­tașează din timp, devenind parcă ființă din ființa noastră! Răbdarea de a ști și a ține in echilibru împietrirea otră­vitoare, stîncoasă, a greutăți­lor trecute, fixind cu încre­dere un iris de vis In spațiul a ceea ce va si fie lumea de miine copilul­ nostru ■ pașnic, iubit și apărat. Niciodată su­fletul străvechi al acestui pă­­mint, suflet pe care il purtăm și noi, nu s-a lăsat infinit, niciodată n-a cedat, sufletul românesc s-a comportat ca un luptător mereu In apărarea va­lorilor noastre profunde, paș­nice, in apărarea bunurilor de spirit pe care le-a înaripat și le-a trimis in universal. Atitea insule de spirit românesc plu­tesc cu nume uriașe la bord pe oceanul spiritualității universa­le, și cu mindrie si demnitate le evocăm cu toată lumina noastră la cumpăna anilor, pri­vind cu încredere spre vremea care vine, spre locul din care se lansează perpetua pasăre albă a păcii și speranței, pace in creierul iernii noastre­­ și intre hotarele noastre: pace și pace deplină să rămi­­­­nă, pace pentru care ridicăm vinul la înălțimea luminilor casei și ne ridicăm copia in brațe la ,înălțimea luminii o­­chilor" noștri, la cumpana ani­lor, in clipa norocoasă. E pa­ce, și pace vrem să rămină, ridicindu-ne in speranța noas­tră foarte sus, și gindind la binele și liniștea intr­egului pă­­mint. Urarea simplă și din ini­mă „La mulți ani!“ m aurește buzele, sufletul nostru pașnic petrece intre lacrima și scris, intre amintiri și glasurile vi­itorimii, intre mărul roșu și creanga de brad verde, intre cuvintul nostru rostit, zbură­tor și cuvintul scris, adinc, puternic, stincos, intre eternul început și eternul care-și mută florile mari sfirșt și reci pe harta eternității ro­mânești. „La mulți ani!“ Constanței BUZEA PL­UGUSOR­ AN­ NOU, an nou, Fie-ți viață numele, Numele-renumele, Omul bun să-ți numere Zilele ?i roadele, Limpezi sărbătorile, Omul care-și zice pom, Cel ce fructul și-l gindește, Omul-pom care-nflorește Cu mintea se sfătuiește, Cu mintea cu mintea, Cu inima limpedea, Omul bun să te-ncoroane Pe tine, An­ Nou, cu flori, Cu mărgele de sudori, Se duce și se întoarce, Și rămîne ca o piiie, Și se-ndeamnă ca o mamă, Și se poartă ca un tată. Din el bunele se rup Ca albinele din stup. Că din el altoiul bun Crește repede lăstun. Griul lui e ca un fiu, Viu ca strugurii Și ca mugurii, Griul lui primul se coace. Și merele-perete, Griul lui primul cules, Vinul bob din bob ales, Nucul lui bătut de gras Și gutuiul flăcăruiul Cind dă bruma ca spuma, Bruma laptelui, spuma Sufletul românului, Margini rouă cerului, Griul lui făcut plămadă. Și prunele flind sa cadă, mielului, Om bun ca pruncul și prunca. Dorul dorului munca, An-Nou blind in datină. Crengile se clatină, Cind se-așiard omul bun Să evite și să cuvinte, Înflorit cr­ trebuie, Desfrunzit cind vine vremea, La locul lor toate izvorind bogate, Le etiia și le cuvîntă, Să le vadă, să le creadă, An-Nou aproape-departe. Scrisă, înstelată carte, Nu zic deal și nu zic vale, Carte, luminată cale, Nu zic rai, nu zic puțin, Zic numai suflet deplin, Și zic curaj la drum nou, Zic urare din ce simt Ca zăpada de argint, Zic urare din ce sînt Zic pămînt de miere, Și miere-putere, Zic ce-am învățat din sfat, Zic să fie din ce este Veste bună din poveste, Senină pace pe creste, Izvorind toate bogate, Mirosind curat, curate, An-Nou, proaspăt rourat, Mină de tată-barba­... Gură maica noastră, țara. Cind își simte primăvara Tot dorul semănătorul Arini­lin cu plugușorul Lulnci aripă din vînt și inimă din cuvint.

Next