Viața Studențească, ianuarie-martie 1983 (Anul 28, nr. 1-13)
1983-01-05 / nr. 1
„Dispunem, dragi tovarăși și prieteni, de tot ce este necesar pentru realizarea programului de înflorire continuă a patriei noastre socialiste. Acum hotărîtoare sînt activitatea organizatorică, întărirea ordinii și disciplinei, creșterea răspunderii in îndeplinirea sarcinilor in toate domeniile. Să facem totul ca anul 1983 să asigure depășirea unor greutăți vremelnice, să ducă la realizarea în cele mai bune condiții a planului de dezvoltare economico-socială, de ridicare a bunăstării materiale și spirituale a poporului, de înaintare mai fermă a patriei noastre spre piscurile tot mai înalte ale civilizației comuniste." In acest număr: „Școala superioară de chimie — la avangarda științei românești“ — un amplu articol semnat de conf. univ. dr. Adalgiza Ciobanu, despre Înaltul prestigiu internațional al școlii românești de chimie, despre contribuția acestei ramuri a științei la afirmarea portalului gindirii și inteligenței poporului român, spre contribuția excepțională a tovarășei academic doctor inginer ELENA CEAUȘESCU la Înscrierea miei pe cele mai Înalte cote ale progresului știinco-tehnic (pag. 3) . Partea a doua a Anchetei : „Manualele universitare — Instrument fundația! pentru realizarea unei noi calități a procesuinstructiv-educativ“ abordează, in continuare, pro-35/^.obleme ale Îmbunătățirii calității manualelor și cursurilor universitare In acord cu cerințele revoluției științifico-tehnice, ale dinamismului economiei și științei românești (pag. 4—5) • Un grupaj de reportaje semnate de Petre Brașoveanu, Roxana Paicu și Mircea Florin Șandru, sub genericul Investiția supremă a anilor socialismului : investiția In om, in edificarea personalității umane multilaterale (pag. 6—7) • La rubrica Dialoguri esențiale, o convorbire cu acad. Octav Onicescu poartă titlul : ..O mare descoperire științifică produce o mare satisfacție, dar abia apoi începe drumul cel greu al înțelegerii, explicării, adâncirii eiM (pag. 9) • Temeiurile încrederii se intitulează un articol de Cristian Necheș despre speranțele umanității pentru anul 1983, speranțe exprimate cu strălucire în Mesajul de Anul Nou adresat întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune, de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. (Din Mesajul de Anul Nou, adresat întregului popor, la posturile de radio și televiziune, de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU) sar.. ..m <% La cumpăna anilor E pace in creierul iernii noastre și între hotarele noastre cu Dunărea la picioare, cu colacul Carpaților pe inima tării. E pace in pădurosul nostru nord, și pe colinele noastre dulci, si la Marea pulsind sărată ca o lacrimă protectoare in dreptul soarelui răsărit. Și pacea e rămuroasă ca sufletul nostru păstrător al tuturor bunurilor si amintirilor. Pace In memoria noastră încăpătoare, In fragila noastră fupid, In veșnica noastră cumințenie care la noi este proprie pimtitului. Se cuvine să ne bucurăm deplin, la cumpăna anilor, de viața acestei păci care este a firii noastre, care ne hrănește dintru început, fiindu-ne un echilibru cum nu au mulfi pe pămlnt. La cumpăna dintre ani te cuvine să împodobim cu tot ceea ce suntem, clipa care imaginar sfîrsitul, delimitează începutul. Se cuvine si sărbătorim timpul concret si ideea de timp, gloria si modestia cu care fiecare trece, gloria si simplitatea urmelor pe care fiecare le lasămn numele nostru pentru eternitate. Nu bătrin, nu împovărat, nu sfirșit, ci numai mereu si frumos trecător, anul din care iesim! Nu copil, nu gol si alb de taine naive, ci asezat in rinduiala consistentă, măsurată a vremii, frumos in care intrăm! anul La cumpăna anilor există mereu o clipă norocoasă. In ea încap toate urările de bine si de noroc, gindite, rostite, cuviincios împodobite si sărbătorite. In ea isi găsesc locul si împlinirea dorințele noastre omenești, visurile noastre omenești. O clipă norocoasă care are puterea de a se dilata, de a lua dimensiunile unei nopți. O clipă miraculoasă comporlindu-si astfel de dragul oamenilor. Ei o lasă deschisă spre sufletele lor ca pe o oglindă. Ne arătăm el, îl vorbim, unii si trecem pragul intrind în focarul strălucirii cu un curaj care ne vine dintr-un prea-plin al inimii. O animăm cu simțul gloriei, și al iubirii, și al măsurii, cu gustul firesc de a înfăptui lucruri nemaipomenite. Nemaipomenită, măreață este, de pildă, răbdarea noastră in această clipă mare care se detașează din timp, devenind parcă ființă din ființa noastră! Răbdarea de a ști și a ține in echilibru împietrirea otrăvitoare, stîncoasă, a greutăților trecute, fixind cu încredere un iris de vis In spațiul a ceea ce va si fie lumea de miine copilul nostru ■ pașnic, iubit și apărat. Niciodată sufletul străvechi al acestui pămint, suflet pe care il purtăm și noi, nu s-a lăsat infinit, niciodată n-a cedat, sufletul românesc s-a comportat ca un luptător mereu In apărarea valorilor noastre profunde, pașnice, in apărarea bunurilor de spirit pe care le-a înaripat și le-a trimis in universal. Atitea insule de spirit românesc plutesc cu nume uriașe la bord pe oceanul spiritualității universale, și cu mindrie si demnitate le evocăm cu toată lumina noastră la cumpăna anilor, privind cu încredere spre vremea care vine, spre locul din care se lansează perpetua pasăre albă a păcii și speranței, pace in creierul iernii noastre și intre hotarele noastre: pace și pace deplină să rămină, pace pentru care ridicăm vinul la înălțimea luminilor casei și ne ridicăm copia in brațe la ,înălțimea luminii ochilor" noștri, la cumpana anilor, in clipa norocoasă. E pace, și pace vrem să rămină, ridicindu-ne in speranța noastră foarte sus, și gindind la binele și liniștea intregului pămint. Urarea simplă și din inimă „La mulți ani!“ m aurește buzele, sufletul nostru pașnic petrece intre lacrima și scris, intre amintiri și glasurile viitorimii, intre mărul roșu și creanga de brad verde, intre cuvintul nostru rostit, zburător și cuvintul scris, adinc, puternic, stincos, intre eternul început și eternul care-și mută florile mari sfirșt și reci pe harta eternității românești. „La mulți ani!“ Constanței BUZEA PLUGUSOR AN NOU, an nou, Fie-ți viață numele, Numele-renumele, Omul bun să-ți numere Zilele ?i roadele, Limpezi sărbătorile, Omul care-și zice pom, Cel ce fructul și-l gindește, Omul-pom care-nflorește Cu mintea se sfătuiește, Cu mintea cu mintea, Cu inima limpedea, Omul bun să te-ncoroane Pe tine, An Nou, cu flori, Cu mărgele de sudori, Se duce și se întoarce, Și rămîne ca o piiie, Și se-ndeamnă ca o mamă, Și se poartă ca un tată. Din el bunele se rup Ca albinele din stup. Că din el altoiul bun Crește repede lăstun. Griul lui e ca un fiu, Viu ca strugurii Și ca mugurii, Griul lui primul se coace. Și merele-perete, Griul lui primul cules, Vinul bob din bob ales, Nucul lui bătut de gras Și gutuiul flăcăruiul Cind dă bruma ca spuma, Bruma laptelui, spuma Sufletul românului, Margini rouă cerului, Griul lui făcut plămadă. Și prunele flind sa cadă, mielului, Om bun ca pruncul și prunca. Dorul dorului munca, An-Nou blind in datină. Crengile se clatină, Cind se-așiard omul bun Să evite și să cuvinte, Înflorit cr trebuie, Desfrunzit cind vine vremea, La locul lor toate izvorind bogate, Le etiia și le cuvîntă, Să le vadă, să le creadă, An-Nou aproape-departe. Scrisă, înstelată carte, Nu zic deal și nu zic vale, Carte, luminată cale, Nu zic rai, nu zic puțin, Zic numai suflet deplin, Și zic curaj la drum nou, Zic urare din ce simt Ca zăpada de argint, Zic urare din ce sînt Zic pămînt de miere, Și miere-putere, Zic ce-am învățat din sfat, Zic să fie din ce este Veste bună din poveste, Senină pace pe creste, Izvorind toate bogate, Mirosind curat, curate, An-Nou, proaspăt rourat, Mină de tată-barba... Gură maica noastră, țara. Cind își simte primăvara Tot dorul semănătorul Arinilin cu plugușorul Lulnci aripă din vînt și inimă din cuvint.