Viața Studențească, octombrie-decembrie 1985 (Anul 30, nr. 40-52)

1985-10-02 / nr. 40

PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI­VA I ANUL XXIX, Nr. 40 (1064) MIERCURI, 2 OCTOMBRIE 1905 12 PAGINI, 2 LEI Amfiteatrele recoltei Iată, deci, că și în această toamnă ne oprim la reg­alia. De ce jegălia ? Din 1500 de motive. Atâția sunt : 1500 de studenți, adunați în ceea ce directorul TRAIAN GABRIEL numește „Tabăra de Toamnă a Politehnicii“. Că o spune TRAIAN GABRIEL n-ar fi nimic , dar find nu-1 contrazic 1500 de studenți începi să ai certitudini. Deci : Vafrăra de toamnă a Politehnicii înainte era o vorbă : „omul sfințește locul“. Și dacă o vre­me nu s-a mai auzit, oamenii au continuat să „sfințească“ lo­cul, pentru că era al lor. Și pentru că altfel nu știau să trăiască. De data asta locul se cheamă Jegălia. Zgircu­ naș trebuie să fi avut colțul ăsta de Bărăgan. E undeva la jumătatea dis­tanței dintre Călărași și Fe­tești adică acolo unde ne obiș­nuisem să nu se întâmple ni­mic. Ori, de vreo cinci ani în­coace se întâmplă să se audă de regălia pe mai multe meri­diane. Imaginați-vă două complexe cu structură concentrică, cam la un kilometru unul de altul. Nu se deosebesc decât ca mă­rime ; aleile pavilioanelor al­be converg identic spre „dis­pensar“, bufet, club, cantine și baza sportivă care se metamor­fozează în discotecă și rămâ­ne așa pînă la miezul nopții. Praful lipsește pentru că satul este asfaltat. Intre complexe drumul taie paralele de legu­me ; cînd vorbesc de el stu­denții spun : „la șosea“ sau — probabil din cauza lunii — „A­­leea îndrăgostiților“. îndrăgos­tiții însă preferă faleza Dună­rii, luminată feeric de focurile care ard pînă târziu. N-o să-i regăsim în grupurile mari, gă­lăgioase, care le înconjoară. Mai curind trec pe malul opus, unde e liniște ; pentru asta stă la post „Tataie“ cu lotca lui. Mi-a propus și mie o tra­versare, însă mi-a fost teamă că mă uită acolo. A tăcut atit de brusc nncit am înțeles că îl jignisem , abia a doua zi răbufnit, cum domne, doar nu a mă iau cu băutura înainte de miezul nopții... Am văzut locul, ne rămîne să vedem omul. TRAIAN GABRIEL a preluat A.E.S.C.L. Jegălia in 1981. Pî­nă atunci s-a născut la Călă­rași, a absolvit facultatea la Craiova și a condus o fermă în I.A.S. Cînd i s-au încredințat cele 1500 de hectare ale Jegă­­liei T.G. s-a uitat in normati­ve : 4 oameni de hectar, în­mulțit cu 1500... îi trebuiau 8 mii de oameni. Nu erau atâția în zece sate. Atunci a gîndit „Tabăra de Toamnă a Politeh­­nicii“. Nu recunoaște nimic : tabăra e creația conducerii A­­sociației Legumicole, a colabo­ratorilor săi. Greutăți ? N-a a­­vut niciodată. Toți s-au repezit să-l sprijine. Asta a fost și intenția celor care i-au propus înlocuirea în mai multe rîn­­duri și de tot atâtea ori con­ducerea județeană de partid i-a trimis înapoi în „pădurile“ din care au ieșit“. N-o spun eu, ci prof. DINU ZAVOIANU, comandantul taberei și colabo­ratorul său apropiat. De altfel cu D.Z. o să ne mai întâlnim, rămînem la TRAIAN GABRI­EL. Dacă n-ar avea 40 de ani l-am pierde ușor printre stu­denți, mai ales că se amestecă adesea printre ei , aceeași „re­lați“, același tricou, dacă mai fuma și Carpați nu știu ce ne făceam. T.G. crede că studentul își face singur ordine în idei; e suficient să-i arăți că este nevoie de el. Dacă nu ești atent T.G. te „duce“ ușor , vobește repezit ceea ce te face să crezi că spune multe; în realitate nu spune nimic ; trebuie să umbli prin vecini ca să afli cum iși pune „sculele“ personale la dis­poziția discotecii seară de sea­ră, încălzește apa, cum înlocu­iește cazarmamentul în fiecare an și ridică din umeri cind studenții uită păturile pe plajă, cum a asfaltat pînă și drumu­rile dintre parcele ca să nu se împotmolească camioanele, cum transportă studenții la cîmp în autobuze închiriate „only for regălia“ și cur­ se întristează fiindcă nu reușește odată să facă un cinematograf, îl duc cu vorba cei de la în­treprinderea cinematografică... Să presupunem că aduni toa­te astea și i le pui în brațe, ca un reproș , intîi va încer­ca să te convingă că nu-i ale lui pentru ca în cele din urmă să recunoască : „ce era să fac ? Cine nu seamănă, nu cu­lege. Dacă le dau condiții, ei dau randament“. Și dau. Țin locul a 6 mii de oameni. La început n-am crezut. Câtă a­­gricultură știe un politehnist ? Apoi am aflat că aici vin an de an același, în anul Întâi În­vață ce au de făcut : sunt stân­gaci, obosesc repede, risipesc mult. Numai cu cazarea pierd patru ore. In anul II fiecare Răsvan POPESCU (Continuare in pag. 5) tara și cîntecul și unde n-au întârziat să apară și colegii lor de la Facultatea de Aeronave, constituiți intr-o altă brigadă de muncă patriotică la AESC Mînăstirea. N-au întârziat să apară nici părinții care au vrut să se convingă la fața locului că fiul sau fiica lor o duc bine. Dar studenții i-au con­vins repede... După cîteva zile și cei care n-au locuit intr-un cămin studențesc au învățat că totul presupune efort, că e la fel de greu să-ți gospodărești o cameră ca și o lădiță de tot Florian DUDU (Continuare in pag. 2) Bronzul de Chiselet în raidul nostru prin unită­țile agricole din județul Că­lărași n-a fost greu să-i des­coperim pe studenții Facultății de Drept din Universitatea bucureșteană. I-am găsit la da­torie alături de truditorii ogoa­relor de la Ulmeni, Chiselet, Sultana într-un număr deloc neglijabil, dând ultima bătălie cu natura pentru a aduna cit mai grabnic în hambarele țării roadele acestei veri sufocante. I-am întâlnit deci în cîmp (majoritatea fete), veseli, en­tuziaști, lucrînd cu dragoste in­tr-o atmosferă tinerească, fă­­cînd — așa cum aveam să a­­flăm mai tirziu — să se sim­tă în zonă prezența lor. Poate că nu de la inceput studenții au avut de toate pentru că orice s-ar zice cîmpul rămîne timp cu viața-i aspră și dură. Dar ei au găsit soluții pentru toate: apa au incălzit-o pe plita încinsă a cantinei, și­ au creat un loc al lor pentru acti­vități culturale, distractive și sportive unde n-au lipsit cu­­ CREATIVITATE ȘI CREAȚIE Desfășurat sub egida Ministerului Educației și Invățămîntului și Uniunii Sindicatelor din invă­­țămint, știință și cultură, cel de-al ll-lea Sim­pozion national de creativitate și creație, organi­zat de Institutul Politehnic București s-a inscris ca un punct de reper in amplul efort al școlii superioare românești de a deveni, prin calitatea specialiștilor pe care ii formează, o puternică forță creatoare de progres, unul din principalii promotori ai noului în toate domeniile vieții so­­cial-economice a țării, devenind astfel un fac­tor dinamic în conturarea unei economii națio­nale puternice, moderne, in realizarea revoluției tehnico-științifice. Avînd ca temă „Perspectiva pluridisciplinară asupra creativității și creației. Promovarea lar­gă a creativității și creației în cercetarea științi­fică, dezvoltarea tehnologică, introducerea pro­gresului tehnic și perfecționarea procesului in­­tructiv-educativ“, simpozionul a prilejuit un in­teresant schimb de idei intre cadre didactice uni­versitare din întreaga țară, reprezentind toate profilele de invățămint. Comunicările prezentate, dezbaterile și mesele rotunde au evidențiat re­zultatele valoroase privind studiul diferitelor as­pecte ale creativității in științele fundamentale, conjugate, intr-o viziune unitară, cu elemente ale procesului creator In științele tehnice. De la construcția conceptuală la realizarea și introducerea in activitatea didactică și de pro­ducție a unor sisteme și dispozitive, lucrările simpozionului au constituit un convingător ta­blou al angajării științifice responsabile a in­­vățămintului superior românesc pentru transpu­nerea in viață a Directivelor Congresului al XIII-lea al partidului privind perfecționarea continuă, ridicarea pe o nouă treaptă a conți­nutului informativ și formativ al învățămintului românesc. Deschiderea Șantierului national­­ 7 al tineretului de la Amenajarea complexă a Dîmboviței, in București - nou și entuziast răspuns revoluționar la mobilizatoarele chemări și îndemnuri adresate tinerei generații de secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU ■ [UNK] [UNK] .... 1» ......... Telegrama adresată tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România Mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu. Animați de cele mai alese grinduri de dragoste și recunoștință față de dumneavoastră, est mai iubit fiu al poporului român, ctitorul genial al României socialiste, prietenul drag­­ apropiat al tinerei generații, ferm hotărîți să participăm CU întreaga noastră capacitate creatoare la înflorirea continuă a patriei noastre, la înfăptuirea gran­dioaselor proiecte de dezvoltare urbanistică edilitară a municipiului București, proiecte cute­și­zătoare ce poartă pecetea gîndirii dumneavoastră profund creatoare, revoluționare, vă raportăm mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu că astăzi își începe activitatea un nou șantier na­țional al tineretului constituit la Amenajarea com­plexă a riului Dîmbovița. „ Acest moment sărbătoresc, cu profunde semnifi­cații­ în viața întregului tineret al țării se des­fășoară în atmosfera de puternică angajare și mo­bilizare a tinerei generații, a întregului popor, ce acționează strâns unit în jurul partidului, al dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe secretar general, pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor pe acest an și asigurarea tuturor con­dițiilor necesare infăptuirii exemplare a obiecti­velor stabilite de Congresul al XIII-lea al Parti-PARTICIPANȚII LA ADUNAREA FESTIVA DE DESCHIDERE A ACTIVITĂȚII ȘANTIERU­LUI NATIONAL AL TINERETULUI DE LA A­­MENAJAREA COMPLEXA A RÎULUI DÎMBOVIȚA (Continuare in pag. 2) Tradiția șantierelor naționale ale tineretului și-a adăugat sîmbătă, 28 septembrie, o pagi­nă nouă, de o majoră impor­tanță. O nouă lucrare de pro­porții se află in plină desfășu­rare: amenajarea complexă a Dîmboviței. O lucrare de larg interes pentru toți locuitorii Capitalei ca și pentru vizitato­rii Bucureștiului. Dîmbovița va avea din nou, in curind, apă limpede. Dîmboviță, apă dulce , va fi în curind și din nou o exclamație de mîndrie justificată. Proiectul vastelor amenajări ce se desfășoară în acest scop devine, lată, reali­tate. Dîmbovița renaște din propria ei albie ca o splendidă pasăre cu aripi de apă. Aceas­tă renaștere nu va însemna doar oglinda de apă limpede a inului, ci și înlăturarea poluă­rii, crearea unor zone de agre­ment pe întregul curs al Dîm­boviței cuprins intre Lacul Mo­rii și Podul Vitan. Iată, așa­dar, că și Dîmbovița primește suflul vital al marilor înnoiri, așa cum Bucureștiul însuși a primit in ultimii ani, datorită programelor generoase adoptate in epoca inaugurată de Con­gresul al IX-lea al partidului, perioadă intrată definitiv în conștiința întregului popor, după numele marelui său ctitor, drept „Epoca Nicolae Ceaușescu“. Și ca de fiecare dată în acești ani de glorioase împli­niri și de cutezătoare proiecte, așa cum s-au petrecut lucru­rile și în eroica epopee a con­strucțiilor hidroenergetice, de la Porțile de Fier, Lotru, So­meș, la execuția Canalului Co­­ loana BADESCU (Continuare In pag. 2)

Next