Viața Studențească, octombrie-decembrie 1985 (Anul 30, nr. 40-52)
1985-11-06 / nr. 45
Poftiți la baschet! Invitația noastră ar putea părea neavenită intr-o zi când se joacă fotbal in cupele europene. Sigur, azi, miercuri 6 noiembrie, Steaua joacă la București cu Honvéd Budapesta în turul al doilea al Cupei Campionilor Europeni. Se înțelege că azi mergem la fotbal, se înțelege că azi ținem din tot sufletul cu Steaua, indiferent că suntem rapidiști, dinamoviști, „sportiști“, craioveni sau de orice club vom fi. Succes, Steluța, și calificare iți urăm. Că se poate ! Dar cum meciul acesta trece azi (și la fotbal mergem oricum, și neinvitați), pentru a putea fi câtit joi, vineri, aricind pînă miercurea viitoare, m-am gîndit să nu scriu de data aceasta despre fotbal, ci să-mi îmdeplinesc niște obligații mai vechi ce le am despre acst joc spectaculos și pretențios care este baschetul (mai ales că în ambele discipline suntem cam pe aceeași poziție în ierarhia continentală !). Campionatele de baschet (masculin și feminin) au început nu demult, echipele prezentând unele noutăți care ar putea fi de înțeles și pentru cititorul student (sau, mai bine zis, citiorul „Vieții studențești“, fiindcă și absolvenții, și viitorii studenți sânt în dragoste cu „Viața studențească“). In campionatul feminin evoluează — ca și anul trecut — trei echipe studențești, toate bune. Numărul unu este, în continuare, campioana țării, „U“ Cluj-Napoca, și acum lidera clasamentului după primul turneu . Antrenorul Martin — tehnician reputat, de pe acum, și nu numai la nai în țară — prezintă și în acest campionat o formație deosebit de valoroasă, destul de tînără și bine închegată. Ușurința cu care a trecut de primul tur al Cupei Campioanelor este o dovadă. Chiar dacă, cum recunoștea însuși antrenorul, fetele sale nu după stat încă la punct cu pregătirea fizică și tactică, trebuind să lucreze în continuare ! Păstrăm credința că așa va fi, și că valoarea de exprimare a lui „U“ va creșe odată cu perfectarea transferării Paulei Misăilă. Numărul doi, anul acesta, se arată a fi Politehnica Sportul studențesc (înfrîntă în primul tur numai de „U“ — și greu, la diferență minimă, ca să nu mai vorbim că și arbitrajul a cam influențat rezultatul respectiv !). Fapt este că în această toamnă e o plăcere să vezi jucînd „cinai “-ul Politehnicii bucureștene. Maria Bărăgan, Mihaela Netolițchi, Doina Prăzaru, Carmen Tocală și Maria Zidaru sunt într-o deosebită formă sportivă, practică un baschet rapid, spectaculos și inteligent, reușind nu numai faze ci perioade întregi de joc încântător, aplaudat „la scenă deschisă“. Este deopotrivă meritul lor și al profesorilor Costel Dinescu (făuritor al multor succese baschetbalistice anterioare cu care se mîndrește Politehnica), antrenor secondat în ultima vreme de profesorul Marius Bărbulescu — reapărit pe prima scenă a baschetului, unde îi este locul binemeritat. Despre studentele timișorene — prea multe nu am a spune, deocamdată, decit că par mai puțin valoroase decât în campionatul precedent. Dar să sperăm că e doar o... părere. In campionatul masculin s-au produs încă din primul turneu unele întâmplări neașteptate (despre care am discutat la această rubrică), in turneul al doilea (desfășurat la Constanța) lucrurile s-au desfășurat Dinamo și Steaua merg „ceas“ (pînă la meciul normal, dintre ele !), Rapidul e o revelație, I.CIED. și celelalte se comportă la valoarea lor. Cu stîngul au campășit studenții baschetbaliști de la C.S.U. Galați, Politehnica Iași și chiar C.S.U. Sibiu. Dar competiția abia a început, să mai vedem... Nu putem încheia acest „coup d’oeil“ asupra campionatului de baschet, fără a aminti și ceva deosebit din divizia „B“. Retrogradând în primăvara trecută (în condițiile ghioniste știute), Politehnica Sportul studențesc a pierdut nu mai puțin decît 6 jucători (Ion Ionescu, Dan Popescu, Laurențiu Popescu, Dan Georgescu, Pascu, Condescu). Cu cei rămași în primele două săptămâni și fără Dăian — care a fost solicitat de I.C.E.D. dar, neprimind dezlegare, a renunțat și s-a întors acasă, plus încă vreo cîțiva tineri selecționați dintre studenți, profesorul Dumitru Colibaba a încropit o echipă pe care a început s-o pregătească așa cum îl știm : cu har, cu exigență, cu încredere în victorie. Și, după cum se vede, noua echipă Pali Sportul studențesc (pur studențească !) se află pe drumul cel bun, în primele patru etape „semnat“ numai victorii, printre care una deosebit de aprețioasă (în lupta pentru repromovarea în „A“), la Baia Mare. Pregătindu-se cu aceeași seriozitate, jucând in continuare la fel de gândit și avântat, nu se poate ca Poli să nu se închege ca o formație de valoare a baschetului nostru ! Invitația la baschet făcută în titlul cronicii noastre de azi se adresează, însă, nu echipelor, ci publicului spectator. Este dezolant să intri într-o sală unde se joacă baschet (și la noi în țară se joacă un baschet spectaculos, atractiv) și să vezi tribunele goale sau aproape goale (dacă luăm în considerație rudele celor care joacă !). Este de neînțeles de ce studenții și studentele ezită să ia drumul sălilor de baschet — din moment ce în campionatele acestei discipline activează mai multe echipe universitare decât în altele. De aceea, încheiem aceste rânduri repetând invitația : Poftiți la baschet, și nu veți regreta ! Dacă n-o să vă placă, să-mi reproșați direct. Mă găsiți acolo, în tribună... Gheorghe MITROI VIAȚA STUDENȚEASCĂ S-ar părea că vom plăti, din nou, tribut păcatelor noastre vechi in ce privește atitudinea generală față de sport Nu e vorba de faptul că riscăm să pierdem calificarea in Mexic. Cuvintul risc nu chiar nimerit. Infrinegerea e și ea prevăzută în spectacolul sportiv. Riscul și tributul pe care le aminteam vin din mentalitatea noastră în probleme de sport, încet, încet, grație unor rezultate de sunet, pentru care răa curs multă cerneală, dar de care nu mai știm să ne aducem, azi, aminte, am ridicat nivelul pretențiilor noastre în materie de fotbal. Sîntem un public nestatornic și impulsiv care a ajuns iată la ideea că fotbalul și în special fotbalul românesc trebuie să progreseze de la meci la meci. Dacă „U“ Craiova a jucat semifinalele Cupei U.E.F.A., Dinamo trebuia să joace, în anul următor, finala C.C.E., iar după ce am 1—1 la Londra, făcut trebuia, conform aceleiași judecăți, să surclasăm Irlanda. N-a fost așa și nu numai din cauza pregătirii slabe ci pentru că sportul nu e un euforic la care faci apelîind te doare capul sau cînd ai chef să te simți bine. Sportul e o activitate, o muncă între altele și la fel ca altele, pretențioasă, dificilă și până la un punct imprevizibilă. Urmează trei noi încercări pentru fotbalul românesc. Pentru a le comenta, am fi putut folosi tonul dramatic cu care ne-am obișnuit să vorbim despre sport. Am fi vorbi de „cele putut trei teste esențiale“ sau „cele trei virfuri ale triunghiului european din care fotbalul românesc forțează calificările“. Nu o vom face, căci acest ton a fost, adesea, stimulentul principal al erorilor. E mult mai sănătos să spunem că azi Steaua și „U“ Craiova joacă două meciuri foarte grele. Meciuri grele pentru că adversarii sunt puternici, pentru că jocurile sunt deschise oricărui rezultat, pentru că aceste lucruri nu pot fi minimalizate sau ascunse sub jorba de epitete ale gazetarului. Poate vom pierde, poate vom cîștiga. Cert e că nimeni nu poate pune la îndoială spiritul de luptă cu care Steaua și „U“ Craiova vor juca azi. Steaua are, poate n-o să credeți !, meciul cel mai greu. joacă excelent Honved (abia) în deplasare, unde marchează regulat. 1—0 e un scor foarte incomod dat fiind faptul că Steaua trebuie să atace dar să se și apere, să înțelegem Trebuie aceste lucruri și să abandonăm optimismul superficial ce s-a instalat deja in tribună. De la jucător pînă la spectator e nevoie de realism, nu de un optimism pe care îl vom regreta mai tîrziu. „U“ Craiova are o singură variantă de joc și anume una care îi este destul de cunoscută. La Craiova, apărarea n-a jucat rău, cum s-a zis, ci a fost depășită de viteza sovieticilor pe spații mari. La Kiev, Universitatea are șansa de a se apăra grupat și de a contraataca decis la cea mai mică ocazie. Cele două echipe de club românești prezente in turul doi au șanse dar și griji. Le urăm succes ! Miercurea viitoare Naționala joacă meciul cu Turcia, ultimul joc din preliminarii. După înfrîngerea (și nu eșecul, așa cum s-a tot spus) din meciul cu Irlanda ne rămine unei victorii care șansa să ne repunăm drepturi, indiferent de celelalte rezultate. Nu ne-ar strica puțină detașare în relațiile cu Naționala In fond, noi ne vom juca șansa pînă la capăt și ar trebui să apreciem acest lucru așa cum am știut să o facem cînd a fost vorba de alte echipe de aiurea. Să privim adevărul în ochi ; avem de pe acum indiciul că la Londra lucrurile se vor petrece după un scenariu favorabil irlandezilor. F.I.F.A. a lăsat să-i scape o decizie care a trădat anumite intenții, chiar dacă tot F.I.F.A. a anulat tardiv decizia inițială. Noi am pierdut o luptă sportivă crîncenă la București și putem cîștiga tot așa in Turcia. Același spirit corect, lucid, sănătos trebuie să facă miezul comentariilor generale după încheierea celor trei dispute care urmează. Succes tricolori, lupta continuă ! T.R.U. Sport și sănătate Clujul răspunde „provocării“ lansate de revista «Viața studențească“ In legătură cu posibilitatea reflectării în această publicație a activităților sportive organizate și in arenele universitare de pe Someș, lansind la rbndul său o provocare, aceea a unei întreceri de la distanță cu colegii din celelalte centre universitare, întrecere avînd ca arbitru... paginile „Vieții studențești“. Pentru a da dovadă de sportivitate, primul nostru contraatac — însemnînd deschiderea anului sportiv universitar și de pregătire pentru apărarea patriei — îl considerăm mai timid după cele citite despre primele Întreceri ale colegilor noștri din București. Dar, cum am promis, jucăm până la capăt... Cu o săptămână in urmă parcul sportiv al Universității a fost din nou martorul entuziasmului ce Însoțește de fiecare dată jocurile sportive ale studenților. Primele Întreceri oficiale (altfel „mingea fiind bătută zi de zi pe aici) din noul an sportiv universitar au fost precedate de o festivitate — zicem noi, frumoasă — în care aplauzele au răsplătit atît tradiționala defilare, cit $1 demonstrațiile de măiestrie sportivă. Mihaela Ganciu avea la rîndul ei să-și asume responsabilitatea de a se bucura pentru aplauzele colegelor și colegilor ei, în postura de cîștigătoare a „Cro- Clujenii contraatacă stilul toamnei“. Cei care o aplaudau, nimeni alții decit partenerii de alergare, fiind atunci cînd este vorba de cros puțini sunt cei care rămîn pe margine. Studenta (anul II) Institutului de Studii Economice avea să fie insotită pe podium de două reprezentante ale Universității (Fizică, II): Bcdö Kató și Dana Floricioiu. întrecerea similară a băieților avea să revină lui Ghyorghy Székely (V. Mecanică), urmat de Andreas Thaiesle (I. I.M.F.) și Endre Miklós (IV, Zootehnie). Dacă la cros s-au Înregistrat cel mai mulți participanți, pe marginea terenului de fotbal și handbal am intilnit cei mai multi spectatori. Au evoluat, in meciuri demonstrative, reprezentativele Institutului Politehnic și Universității. Studenții nu au ocolit însă nici sala de sport a parcului. Aici au avut loc două meciuri de baschet. Baschetul universitar este, nu-i așa?, atunci cînd se dispută la Cluj- Napoca, la el acasă să amintim că anul viitor, in aprilie, finalele „universitarelor“ vor avea loc tot aici). Studentele Universității și-au amintit și ele poate că au reprezentante pe prima treaptă a ierarhiei naționale și au învins net colegele de la I.M.F.: 60—30. Aproape identică și victoria băieților de la Politehnică (formînd o echipă ce activează în campionatul județean): 59—31 cu Universitatea. Sigur că debutul competițional ne dă încredere intr-un bogat program viitor. Și iată că deja comisia Sport-turism C.U. Cluj-Napoca încheie o acațiune de interes, rodul unei dorințe mai vechi a studenților. In colaborare cu 13.T.T. s-a organizat un curs de ghizi pentru care au fost selecționați de studenți care s-au pregătit timp de 6 luni în sălile I.S.E. și Universității. Din tematica orelor de curs nu au lipsit, firesc, geografia patriei. Științț social-politice, probleme ale activității specifice. Examenul final a coincis cu atestarea a 19 de ghizi, toți participînd la o primă excursie în noua postură, pe traseul Cluj-Șuior. Atit în această primă cronică din Cluj. Și nu uitați provocarea noastră. Marcel POPA 11 Optimism exagerat ? Evoluînd în Cupa campionilor europeni la baschet feminin, Universitatea Cluj-Napoca a Intilnit Joi, *1 octombrie, semifnalista de anul trecut a competiției, Tungsram Budapesta. Desigur, rezultatul meciului tur, »4—68, pare destul de greu de remontat la Cluj, dar echipa noastră considerăm că dispune de mijloacele necesare pentru a-și apropia, la fel ca în 1981, calificarea Intre primele 8 formații ale Europei. încrederea noastră, poate subiectivă, este argumentată de această dată și de aceea — lucidă — a antrenorului federal George Chiraleu (cunoscut altfel pentru severitatea sa, fiind de obicei ultimul care se avînta In declarații optimiste), care a asistat la meciul de la Budapesta și a avut amabilitatea să comenteze partida tur pentru revista noastră : „«Sorții“ (Intre ghilimele fiindcă sunt dirijați) au pus in fața jucătorilor Universității Cluj-Napoca, în turul doi al C.C.E., una dintre cele mai puternice echipe ale ediției precedente, Tungsram Budapesta. Deși am avut în față, deci, o echipă foarte puternică, fără să dau dovadă de subiectivism, consider că primul joc s-a terminat cu un scor ce nu reflectă raportul de forțe din teren, fapt ce reiese și din evoluția scorului pe foaia de arbitraj. Ca să fiu mai explicit, o prezentare a „filmului“ jocului ne aduce în față un debut de partidă care ne-a aparținut și în care am condus în permanență, e drept la diferențe mici. Aceasta pînă In minutul 15, când s-a produs prima „ruptură” a meciului în favoarea echipei gazdă. Astfel, pe parcursul a două minute (16—18), pe fondul unor pase greșite repetate de partea noastră, Tungsram a reușit o suită de 6 coșuri, terminînd prima parte cu un avans de 12 puncte. Pauza ne-a fost de bun augur pentru că din nou Începutul ne-a fost favorabil și astfel în min. 28 am reușit să egalăm: 52—52. Din păcate, a urmat iarăși o perioadă (aproximativ 5 minute) de joc steril de partea noastră, perioadă de această dată decisivă. Budapestanele au marcat 15 puncte, Universitatea — intr-o formulă de echipă neinspirat introdusă In teren — jucind precipitat, aruncînd neindicat. Faptul că de la 67—52 meciul a curs in același echilibru pe care l-am consemnat în marea majoritate a timpului de joc ne întărește aprecierea că scorul ne defavorizează in raport cu prestația din teren, cele două „rupturi“ de care pomeneam fiind plătite prea scump. Sigur că da, 18 puncte reprezintă o diferență destul de greu de recuperat, dar cunoscând calitățile echipei clujene, cred că este posibilă și calificarea noastră. Printr-o mai mare mobilizare pentru recuperarea mingilor sub panou (factorul determinant In stabilirea scorului final in prima manșă), printr-o concentrare sporită in finalizarea unor acțiuni — mai ales din partea jucătoarelor de bază Jeremie, Popa, Lefter, Misăilă —, la care se poate adăuga agresivitatea în defensivă a tinerelor Enyedi, Dragoș, Manasses prin care să fie impulsionată întreaga echipă spre un ritm de joc sufocant, ne putem apropia victoria în dubla manșă. O mare contribuție o vor avea din nou, sîntem convinși, și spectatorii care prin dragostea tot manifestată de atîtea ori față de echipa campioană a Clujului vor crea o atmosferă favorabilă recuperării diferenței de la Budapesta și realizării mult doritei calificări în sferturile de finală ale C.C.E. Așadar, fără a da dovadă de un optimism exagerat — nu sunt optimist de fel —, cred că în urma eforturilor antrenorului Nicolae Martin, ale echipei, ale Federației) putem spera la o surpriză plăcută și, implicit, le putem vedea pe clujence, după mai mulți ani, printre primele 8 echipe ale Europei, mai ales că și componentele Universității au de onorat datorie față de suporteri — de a se revanșa după o comportarea nesatisfăcătoare a baschetului nostru feminin la Campionatele europene. Prin luptă, printr-o dăruire totală, printr-o mai bună etalare a calităților această revanșă poate veni chiar mîine". Așa cum vom fi făcut-o de fiecare dată cind baschetbalistele Universității se vor fi aflat in fața unor dificile confruntări internaționale, ne facem și de această dată mesagerii studenților, susținătorilor și le urăm colegelor noastre din Cluj-Napoca mult succes . Mihai POPESCU