Viața Studențească, octombrie-decembrie 1985 (Anul 30, nr. 40-52)

1985-11-06 / nr. 45

Poftiți la baschet! Invitația noastră ar putea părea neavenită intr-o zi când se joacă fotbal in cupele europene. Sigur, azi, miercuri 6 noiembrie, Steaua joacă la București cu Hon­véd Budapesta în turul al doilea al Cupei Campionilor Europeni. Se înțelege că azi mergem la fotbal, se în­țelege că azi ținem din tot sufletul cu Steaua, indi­ferent că suntem­ rapidiști, dinamoviști, „sportiști“, craio­­veni sau de orice club vom fi. Succes, Steluța, și califi­care iți urăm. Că se poate ! Dar cum meciul acesta trece azi (și la fotbal mergem oricum, și neinvitați), pentru a putea fi câtit joi, vineri, aricind pînă miercurea viitoare, m-am gîndit să nu scriu de data aceasta despre fotbal, ci să-mi îmdeplinesc niște obligații mai vechi ce le am despre acst joc spectaculos și pretențios care este baschetul (mai ales că în ambele discipline suntem­ cam pe aceeași poziție în ierarhia continentală !). Campionatele de baschet (masculin și feminin) au început nu demult, echipele prezentând unele noutăți care ar putea fi de înțeles și pentru cititorul student (sau, mai bine zis, citiorul „Vieții studențești“, fiindcă și absolvenții, și viitorii studenți sânt în dragoste cu „Viața studențească“). In campionatul feminin evoluează — ca și anul tre­cut — trei echipe studențești, toate bune. Numărul unu este, în continuare, campioana țării, „U“ Cluj-Napoca, și acum lidera clasamentului după primul turneu . An­trenorul Martin — tehnician reputat, de pe acum, și nu numai la nai în țară — prezintă și în acest campionat o formație deosebit de valoroasă, destul de tînără și bine închegată. Ușurința cu care a trecut de primul tur al Cupei Campioanelor este o dovadă. Chiar dacă, cum recunoștea însuși antrenorul, fetele sale nu după stat încă la punct cu pregătirea fizică și tactică, trebuind să lucreze în continuare ! Păstrăm credința că așa va fi, și că valoarea de exprimare a lui „U“ va creșe odată cu perfectarea transferării Paulei Misăilă. Numărul doi, anul acesta, se arată a fi Politehnica Sportul studențesc (înfrîntă în primul tur numai de „U“ — și greu, la di­ferență minimă, ca să nu mai vorbim că și arbitrajul a cam influențat rezultatul respectiv !). Fapt este că în această toamnă e o plăcere să vezi jucînd „cinai “-ul Politehnicii bucureștene. Maria Bărăgan, Mihaela Neto­­lițchi, Doina Prăzaru, Carmen Tocală și Maria Zidaru sunt într-o deosebită formă sportivă, practică un bas­chet rapid, spectaculos și inteligent, reușind nu numai faze ci perioade întregi de joc încântător, aplaudat „la scenă deschisă“. Este deopotrivă meritul lor și al pro­fesorilor Costel Dinescu (făuritor al multor succese bas­­chetbalistice anterioare cu care se mîndrește Politehnica), antrenor secondat în ultima vreme de profesorul Marius Bărbulescu — reapărit pe prima scenă a baschetului, unde îi este locul binemeritat. Despre studentele timi­șorene — prea multe nu am a spune, deocamdată, de­cit că par mai puțin valoroase decât în campionatul precedent. Dar să sperăm că e doar o... părere. In campionatul masculin s-au produs încă din primul turneu unele întâmplări neașteptate (despre care am discutat la această rubrică), in turneul al doilea (desfă­șurat la Constanța) lucrurile s-au desfășurat Dinamo și Steaua merg „ceas“ (pînă la meciul normal, dintre ele !), Rapidul e o revelație, I.CIED. și celelalte se com­portă la valoarea lor. Cu stîngul au cam­pășit studenții baschetbaliști de la C.S.U. Galați, Politehnica Iași și chiar C.S.U. Sibiu. Dar competiția abia a început, să mai vedem... Nu putem încheia acest „coup d’oeil“ asupra campio­natului de baschet, fără a aminti și ceva deosebit din divizia „B“. Retrogradând în primăvara trecută (în condițiile ghioniste știute), Politehnica Sportul studențesc a pierdut nu mai puțin decît 6 jucători (Ion Ionescu, Dan Popescu, Laurențiu Popescu, Dan Georgescu, Pascu, Condescu). Cu cei rămași­­ în primele două săptămâni și fără Dăian — care a fost solicitat de I.C.E.D. dar, ne­­primind dezlegare, a renunțat și s-a întors acasă­, plus încă vreo cîțiva tineri selecționați dintre studenți, pro­fesorul Dumitru Colibaba a încropit o echipă pe care a început s-o pregătească așa cum îl știm : cu har, cu exi­gență, cu încredere în victorie. Și, după cum se vede, noua echipă Pali Sportul studențesc (pur studențească !) se află pe drumul cel bun, în primele patru etape „semnat“ numai victorii, printre care una deosebit de a­prețioasă (în lupta pentru repromovarea în „A“), la Baia Mare. Pregătindu-se cu aceeași seriozitate, jucând in continuare la fel de gândit și avântat, nu se poate ca Poli să nu se închege ca o formație de valoare a bas­chetului nostru ! Invitația la baschet făcută în titlul cronicii noastre de azi se adresează, însă, nu echipelor, ci publicului spec­tator. Este dezolant să intri într-o sală unde se joacă baschet (și la noi în țară se joacă un baschet spectacu­los, atractiv) și să vezi tribunele goale sau aproape goale (dacă luăm în considerație rudele celor care joa­că !). Este de neînțeles de ce studenții și studentele ezi­tă să ia drumul sălilor de baschet — din moment ce în campionatele acestei discipline activează mai multe echipe uni­versi­tare decât în altele. De aceea, încheiem aceste rânduri repetând invitația : Poftiți la baschet, și nu veți regreta ! Dacă n-o să vă placă, să-mi reproșați direct. Mă găsiți acolo, în tribună... Gheorghe MITROI VIAȚA STUDENȚEASCĂ S-ar părea că vom plăti, din nou, tribut păcatelor noastre vechi in ce privește atitudinea generală față de sport Nu e vorba de faptul că riscăm să pierdem calificarea in Mexic. Cuvintul risc nu chiar nimerit. Infrin­­e­gerea e și ea prevă­zută în spectacolul sportiv. Riscul și tri­butul pe care le a­­minteam vin din mentalitatea noastră în probleme de sport, încet, încet, grație u­­nor rezultate de sunet, pentru care ră­a curs multă cerneală, dar de care nu mai știm să ne aducem, azi, aminte, am ridi­cat nivelul pretenții­lor noastre în materie de fotbal. Sîntem un public nestatornic și impulsiv care a a­­juns­ iată­ la ideea că fotbalul și în spe­cial fotbalul româ­nesc trebuie să pro­greseze de la meci la meci. Dacă „U“ Cra­iova a jucat semifi­nalele Cupei U.E.F.A., Dinamo trebuia să joace, în anul urmă­tor, finala C.C.E., iar după ce am 1—1 la Londra, făcut tre­buia, conform acele­iași judecăți, să sur­clasăm Irlanda. N-a fost așa și nu numai din cauza pregătirii slabe ci pentru că sportul nu e un eu­foric la care faci apel­îind te doare capul sau cînd ai chef să te simți bine. Sportul e o activitate, o mun­că între altele și la fel ca altele, preten­țioasă, dificilă și pâ­­nă la un punct im­previzibilă. Urmează trei noi încercări pen­tru fotbalul românesc. Pentru a le comen­ta, am fi putut folosi tonul dramatic cu care ne-am obișnuit să vorbim despre sport. Am fi vorbi de „cele putut trei teste esențiale“ sau „cele trei virfuri ale triunghiului european din care fotbalul ro­mânesc forțează cali­ficările“. Nu o vom face, căci acest ton a fost, adesea, stimu­lentul principal al e­­rorilor. E mult mai să­nătos să spunem că azi Steaua și „U“ Craio­va joacă două me­ciuri foarte grele. Meciuri grele pentru că adversarii sunt pu­ternici, pentru că jocurile sunt deschise oricărui rezultat, pen­tru că aceste lucruri nu pot fi minimaliza­te sau ascunse sub jorba de epitete ale gazetarului. Poate vom pierde, poate vom cîștiga. Cert e că nimeni nu poate pune la îndoială spi­ritul de luptă cu care Steaua și „U“ Craio­va vor juca azi. Stea­ua are, poate n-o să credeți !, meciul cel mai greu. joacă excelent Honved (abia) în deplasare, unde marchează regulat. 1—0 e un scor foarte incomod dat fiind faptul că Steaua tre­buie să atace dar să se și apere, să înțelegem Trebuie aceste lucruri și să abando­năm optimismul su­perficial ce s-a insta­lat deja in tribună. De la jucător pînă la spectator e nevoie de realism, nu de un op­timism pe care îl vom regreta mai tîrziu. „U“ Craiova are o singură variantă de joc și anume una ca­re îi este destul de cunoscută. La Craio­va, apărarea n-a ju­cat rău, cum s-a zis, ci a fost depășită de viteza sovieticilor pe spații mari. La Kiev, Universitatea are șan­sa de a se apăra gru­pat și de a contra­ataca decis la cea mai mică ocazie. Cele do­uă echipe de club românești prezente in turul doi au șanse dar și griji. Le urăm succes ! Miercurea viitoare Naționala joacă me­­ciul cu Turcia, ulti­mul joc din prelimi­narii. După înfrînge­­rea (și nu eșecul, a­­șa cum s-a tot spus) din meciul cu Irlan­da ne rămine unei victorii care șansa să ne repună­m­ drep­turi, indiferent de ce­lelalte rezultate. Nu ne-ar strica puțină detașare în relațiile cu Naționala In fond, noi ne vom juca șan­sa pînă la capăt și ar trebui să apreciem a­­cest lucru așa cum am știut să o facem cînd a fost vorba de alte echipe de aiurea. Să privim adevărul în ochi ; avem de pe acum indiciul că la Londra lucrurile se vor petrece după un scenariu favorabil ir­landezilor. F.I.F.A. a lăsat să-i scape o de­cizie care a trădat a­­numite intenții, chiar dacă tot F.I.F.A. a anulat tardiv decizia inițială. Noi am pier­dut o luptă sportivă crîncenă la București și putem cîștiga tot așa in Turcia. Același spirit corect, lucid, sănătos trebuie să fa­că miezul comentarii­lor generale după în­cheierea celor trei­­ dispute care urmează. Succes tricolori, lup­ta continuă ! T.R.U. Sport și sănătate Clujul răspunde „provocării“ lansate de revista «Viața studen­țească“ In legătură cu posibili­tatea reflectării în această pu­blicație a activităților sportive organizate și in arenele univer­­sitare de pe Someș, lansind la rbndul său o provocare, aceea a unei întreceri de la distanță cu colegii din celelalte centre universitare, întrecere avînd ca arbitru... paginile „Vieții stu­dențești“. Pentru a da dovadă de sporti­vitate, primul nostru contraatac — însemnînd deschiderea anului sportiv universitar și de pregăti­re pentru apărarea patriei — îl considerăm mai timid după cele citite despre primele Între­ceri ale colegilor noștri din București. Dar, cum am promis, jucăm până la capăt... Cu o săptămână in urmă par­cul sportiv al Universității a fost din nou martorul entuzias­mului ce Însoțește de fiecare dată jocurile sportive ale stu­denților. Primele Întreceri ofici­ale (altfel „mingea fiind bătută zi de zi pe aici) din noul an sportiv universitar au fost pre­cedate de o festivitate — zicem noi, frumoasă — în care aplau­zele au răsplătit atît tradițio­nala defilare, cit $1 demonstra­țiile de măiestrie sportivă. Mi­­haela Ganciu avea la rîndul ei să-și asume responsabilitatea de a se bucura pentru aplauzele colegelor și colegilor ei, în postura de cîștigătoare a „Cro- Clujenii contraatacă stilul toamnei“. Cei care o a­­plaudau, nimeni alții decit par­tenerii de alergare, fiind­­ atunci cînd este vorba de cros puțini sunt cei care rămîn pe mar­gine. Studenta (anul II) Institu­tului de Studii Economice avea să fie insotită pe podium de două reprezentante ale Univer­sității (Fizică, II): Bcdö Kató și Dana Floricioiu. întrecerea similară a băieților avea să re­vină lui Ghyorghy Székely (V. Mecanică), urmat de Andreas Thaiesle (I. I.M.F.) și Endre Miklós (IV, Zootehnie). Dacă la cros s-au Înregistrat cel mai mulți participanți, pe marginea terenului de fotbal și handbal am intilnit cei mai multi spectatori. Au evoluat, in meciuri demonstrative, reprezen­tativele Institutului Politehnic și Universității. Studenții nu au ocolit însă nici sala de sport a parcului. Aici au avut loc două meciuri de baschet. Baschetul universitar este, nu-i așa?, atunci cînd se dispută la Cluj- Napoca, la el acasă­­ să amintim că anul viitor, in aprilie, fina­lele „universitarelor“ vor avea loc tot aici). Studentele Univer­sității și-au amintit și ele poate că au reprezentante pe prima treaptă a ierarhiei naționale și au învins net colegele de la I.M.F.: 60—30. Aproape identică și victoria băieților de la Poli­tehnică (formînd o echipă ce activează în campionatul jude­țean): 59—31 cu Universitatea. Sigur că debutul competițio­­nal ne dă încredere intr-un bo­gat program viitor. Și iată că deja comisia Sport-turism C.U. Cluj-Napoca încheie o ac­a­țiune de interes, rodul unei do­rințe mai vechi a studenților. In colaborare cu 13.T.T. s-a organizat un curs de ghizi pen­tru care au fost selecționați­­ de studenți care s-au pregătit timp de 6 luni în sălile I.S.E. și Universității. Din tematica orelor de curs nu au lipsit, fi­resc, geografia patriei. Științț social-politice, probleme ale activității specifice. Examenul final a coincis cu atestarea a 19 de ghizi, toți participînd la o primă excursie în noua postură, pe traseul Cluj-Șuior. Atit în această primă cronică din Cluj. Și nu uitați provoca­rea noastră. Marcel POPA 11 Optimism exagerat ? Evoluînd în Cupa campionilor europeni la baschet feminin, Universitatea Cluj-Napoca a Intilnit Joi, *1 octombrie, semifnalista de anul trecut a competi­ției, Tungsram Budapesta. Desigur, rezultatul meciu­lui tur, »4—68, pare destul de greu de remontat la Cluj, dar echipa noastră considerăm că dispune de mijloacele necesare pentru a-și apropia, la fel ca în 1981, calificarea Intre primele 8 formații ale Eu­ropei. încrederea noastră, poate subiectivă, este ar­gumentată de această dată și de aceea — lucidă — a antrenorului federal George Chiraleu (cunos­cut altfel pentru severitatea sa, fiind de obicei ulti­mul care se avînta In declarații optimiste), care a asistat la meciul de la Budapesta și a avut amabi­litatea să comenteze partida tur pentru revista noas­tră : „«Sorții“ (Intre ghilimele fiindcă sunt dirijați) au pus in fața jucătorilor Universității Cluj-Napoca, în turul doi al C.C.E., una dintre cele mai puternice echipe ale ediției precedente, Tungsram Budapesta. Deși am avut în față, deci, o echipă foarte puternică, fără să dau dovadă de subiectivism, consider că pri­mul joc s-a terminat cu un scor ce nu reflectă ra­portul de forțe din teren, fapt ce reiese și din evo­luția scorului pe foaia de arbitraj. Ca să fiu mai explicit, o prezentare a „filmului“ jocului ne aduce în față un debut de partidă care ne-a aparținut și în care am condus în permanență, e drept la dife­rențe mici. Aceasta pînă In minutul 15, când s-a produs prima „ruptură” a meciului în favoarea echi­pei gazdă. Astfel, pe parcursul a două minute (16—18), pe fondul unor pase greșite repetate de partea noas­tră, Tungsram a reușit o suită de 6 coșuri, termi­­nînd prima parte cu un avans de 12 puncte. Pauza ne-a fost de bun augur pentru că din nou Începutul ne-a fost favorabil și astfel în min. 28 am reușit să egalăm: 52—52. Din păcate, a urmat iarăși o perioadă (aproximativ 5 minute) de joc steril de partea noastră, perioadă de această dată de­cisivă. Budapestanele au marcat 15 puncte, Universi­tatea — intr-o formulă de echipă neinspirat intro­dusă In teren — jucind precipitat, aruncînd neindi­cat. Faptul că de la 67—52 meciul a curs in același echilibru pe care l-am consemnat în marea majori­tate a timpului de joc ne întărește aprecierea că scorul ne defavorizează in raport cu prestația din teren, cele două „rupturi“ de care pomeneam fiind plătite prea scump. Sigur că da, 18 puncte reprezin­tă o diferență destul de greu de recuperat, dar cu­­noscând calitățile echipei clujene, cred că este posi­bilă și calificarea noastră. Printr-o mai mare mobi­lizare pentru recuperarea mingilor sub panou (facto­rul determinant In stabilirea scorului final in prima manșă), printr-o concentrare sporită in finalizarea unor acțiuni — mai ales din partea jucătoarelor de bază Jeremie, Popa, Lefter, Misăilă —, la care se poate adăuga agresivitatea în defensivă a tinerelor Enyedi, Dragoș, Manasses prin care să fie impulsio­nată întreaga echipă spre un ritm de joc sufocant, ne putem apropia victoria în dubla manșă. O mare contribuție o vor avea din nou, sîntem convinși, și spectatorii care prin dragostea tot manifestată de atîtea ori față de echipa campioană a Clujului vor crea o atmosferă favorabilă recuperării diferenței de la Budapesta și realizării mult doritei calificări în sferturile de finală ale C.C.E. Așadar, fără a da dovadă de un optimism exagerat — nu sunt optimist de fel —, cred că­­ în urma efor­turilor antrenorului Nicolae Martin, ale echipei, ale Federației) putem spera la o surpriză plăcută și, implicit, le putem vedea pe clujence, după mai mulți ani, printre primele 8 echipe ale Europei, mai ales că și componentele Universității au de onorat datorie față de suporteri — de a se revanșa după o comportarea nesatisfăcătoare a baschetului nostru fe­minin la Campionatele europene. Prin luptă, printr-o dăruire totală, printr-o mai bună etalare a calităților această revanșă poate veni chiar mîine". Așa cum vom fi făcut-o de fiecare dată cind baschetbalistele Universității se vor fi aflat in fața unor dificile confruntări internaționale, ne facem și de această dată mesagerii studenților, susținători­lor și le urăm colegelor noastre din Cluj-Napoca mult succes . Mihai POPESCU

Next