Viitorul, noiembrie 1913 (Anul 7, nr. 2059-2088)

1913-11-18 / nr. 2076

­■acelea, în felul meu. In realitate, ele făceau parte — cuim m’am încredin­țat atunci și de atunci încoace — din domeniul com­un al cugetării romî­­nești în această chestiune așa de­­dei bătută, ba chiar din domeniul co­mun al tuturor celor ce cercetează din punct de vedere etic și social (problema evreească: să se compare, de pildă, cele ce spune Paulsen în această chestiune, în Etica sa. (Ar­gumentele­ de care e vorba erau cu­noscutele obiecțiuni în potriva în­­­ qeți țenirii în massă a Evreilor, cînd sunt în condițiunile celor din tara noastră: 1. primejdia ca viata de stat a unui popor să piardă carac­terul ei national în regiunile unde procentul Evreilor e prea m­are — ei atei, și la d. Lahovary și la mine, era analogia cu ce ar fi în Franța, în condiții egale, analogie la care eu ajunsesem în mod spontan și fi­resc, aflî­ndu-m­ă în­­ Franța și adre­­sîndu-mă unui ziar francez; 2. do­vada ce o face despre recenta ori­gine streină a massei Evreilor din România pe deoparte numele lor de familie germană, iar pe de alta lim­ita lor maternă streină, dialectul e­vreo-german). Acesta «este adevărul, domnule director, în privința acuzărilor ce d-nul Densușianu și ceilalți socotesc că au dreptul să-mi aducă. Primesc, în chestiunile acestea, judecata ori­cărui juriu de oameni competenți și nepărtinitori. In ce privește valoarea științifică și capacitatea didactică a d-lor Nă­­dejde-Crftghicescu ar fi de ajuns să se refere cineva la opinia ce au are­­stat’o în m­inie fiecare despre celă­lalt, ca să poată judeca și valoarea morală a opiniei ce domniile lor împreună au despre mine. Ușor mi-ar fi fost și mie să sco­­țe>i în ochii publicului persoana și activitatea științifică și didactică a domniilor lor. Nu am însă aplecare spre asemenea acțiuni, și am crezut c­ă o rezervă elementară îmi impune să mă abțin de la orice critică a adversarilor mei, cu­ timp concuram î­mpreună la aceeași catedră. Poate ©e va găsi cineva să facă acest ser­viciu culturii romînești. Cititorul pom­perept însă, care pu se facă a­­smezit de rechema proprie ce și-o fac uinii oameni, și care știe cu aită ușu­rință se hărăzesc laudele, și la noi și în streinătate, pentru cei insimvan­iți și cu multe relații în presă, poate judeca tivii bine valoarea scrierilor lor citindu-le el însuși. Va fi de a­­juns, de pildă, să citească la d. Dră­­­ghicescu fraze ca aceasta: „Veacul XX ce se deschide înaintea noas­­­tră dispune de mai multe vacante­­ de personalități istorice mari, cari t­rebuesc ocupate, și la care genera­ția noastră va fi chemată să candi­deze“, sau la d. Nădejde despre va­­cuole sufletești, despre fenomene psihice care se așază în lucruri să­­ spadă că d-sa face metafizică de pe rgh­emea lui Empedocle și psihologie de pe orpm­ea lui Her­bart, crezînd spre face psihologie experimentală spre a-și face o idee lămurită de disciplina științifică, de originali­­tatatea și adîncimea filosofică, pe care­­ i- o decernă domniile lor și amicii domniilor lor. Pînă atunci, cel puțin pentru d. Drăghicescu, cititorii pot găsi destule probe de seriozitatea pa intelectua­lă într’un articol al Il-lui Bogdan-Dincă din Luceafărul (anul VI, nr. 2—3, 1907, p. 44—46) pr­intr-un raport al d-lui profesor I.­­Găvăsiescu, publicat în „Cultura ro­­am­nă“ (Noembrie Dec. 1910), primiți, etc. 1. Trăvulescu-Pogoneanu 15 Noembrie 1913. —1————exo-----------­ Un bust poetului Sf. Iosif Suma din urmă lei 1825.30 Ma. Geo. L. din Iași 16.—­­/. Iordan, profesor, Tecuci 5.~ fiică Dumitrescu, prof. Brăila 50.— Const. Varlam, avocat Brăila 50.— t­­ip­nisie Crușanu, arendaș Făurei 20.__ Loc. studenților în litere din București, Universitate 20.— x .. .­­­­Primim următoarea scrisoare: Domnule Redactor, In „Viitorul“ de Mercuri 13 No­­embrie a. c., publicați intr’un arti­col de fond, observatiunile d-tră, cu prilejul predicei de la Iași a d-lui A. Bădărău. A-ți relevat deosebirea de idei, în­tre d-sa și d. Take Ionescu, in ceia ce privește necesitatea reformei e­­lectorale, precum și lipsa unei pă­reri bine definite în chestia expro­­pierei. Ați arătat cît de duios a fost d. Bădărău, ținînd după cum bine ați caracterizat-o „o măestrită predică de apostol al unei cauze, care a a­­dus d-lui Bădărău incontestabile fo­loase“ — evident materiale­le nu i-au servit apoi drept piedestal poli­tic — adăugăm noi. In treacăt explicați atitudinea a­­ceasta, prin recunoștința ce d-sa, o datora lui Berman Juster și a al­tor ejusdem farinae... Dar, d-le Redactor, nu aceasta e singura cauză, sunt altele foarte in­teresante, pentru cari d. Bădărău e silit să sprijine chestia introducerei în masă a Evreilor în cetățenia ro­­mînă. Dovedim aceasta, cu informații luate din cea mai autorizată sursă (­deși cea mai necurată nu poate fi altfel cînd e vorba de d. Bădărău). De la început afirmăm, că„ întrea­ga explicație trebue căutată în legă­turile d-lui Bădărău cu finanța e­­vreiască de la noi. Legăturile aces­tea, bănuite de mulți, datează de pe­­ timpurile primariatului d-sale de tristă memorie. Concesiuni de tot soiul cu și mai ales fără licitații, ex­­propieri fructuoase, autorizați­uni gras plătite, și­ toate la Evrei și prin Evrei, aceștia fiind oameni cu cari te înțelegi ușor și mai ales ca­pabili de cea mai profundă discre­ție. Pe nesimțite, mai cu indigenate, mai cu intervenții lucrative pe lin­gă magistrați, pentru susținerea in­tereselor Fișereștilor et Comp., d. Bădărău reușește a-și creia o atmos­feră de încredere printre marii fi­nanciari Evei, cari încep a vedea în d-sa omul realizărei speranțelor celor mai seamne Evreilor din Ro­­mânia. Do­ar des !­fată-l pe d. Bădărău făcind uz de cel mai larg credit la toți marii bancheri ai Iașului: So­lomon Wachtel (cetățean român și membru al „Uniunei Evreilor Pă­­mînteni“, împămîntenit de d. Bădă­rău), Grosswald, Diamand, Maxi­me Lazarre (încetățenit de d. Bădă­rău în trecuta legislatură). Vedem cu surprindere pe profesorașul de l. franceză de acum cîțiva ani, de­venit cel mai m­ane capitalist din „Moldova, cumpărind cu banii îm­prumutați de la susnumiții ban­cheri Evrei, mai toate viile din ju­rul Iașului ce sunt de vînzare. Pe lingă viile din Socola, Vișan și Io­­nești, d-sa mai cumpără toate pro­prietățile din regiunea Copou-Pă­­curari. Iar ca încoronare a muncei d-sale fără preget, anul trecut cum­pără moșia Bivolari. Tot aurul acesta izvorăște din ca­sele de bani ale numiților bancheri Evrei, față de care și-a luat anumi­te angajamente. Nenorocul d-lui Bădărău, a fost că evenimentele s’au precipitat, ches­tia evreiască a ajuns pe tapet mai curînd decit Prevederile d-sale o nă­dăjduiam, și iată-l pe d. N­ădărău silit de bancherii Evrei față de cari e descoperit cu su­me enorme, să ia apărarea „Uniunei“ și să facă cu­noscutele declarații în ședința clu­bului Conservator Democrat de la Iași. Teama unui dezastru financiar i­­reparabil, urmată de cea mai ruși­noasă moarte politică, iată cauzele ce au silit pe „Vulturul Moldovei“ să fie cel dîntîi Ministru Român ca­re să pledeze în favoarea împămîn­­tenirei în masă a Evreilor, cu argu­mente speciale d-sale. Tocmai pentru a lămuri marelui public atitudinea d-lui Bădărău în chestia evreiască, cu elemente necu­noscute multora m’am hotă­rit a scrie aceste rînduri cu rugămintea de a le Publica. Cu deosebită­­ stimă, Avocat C G.. P.-Iași Iași 12 Noembrie­ 1913. D-i BADARAI! ȘI IMPIIMAHT € H!REfl CURCILOR „m­iînistru” Lucrarilor pe b­ice este silit să spriji­­ne chestiunea în­ pâmîntenirei evreilor in vi^sa“ -C3 SCRISOARE- . Champagne Perrier-MN EXTRA DAY La Marque de L’Elite 2388-14 oper^ay FRANCE DIN MIZERIILE SOCIALE Mai multă psih­oîoaie — î­n jurul unui caz­­«»pent Cu cît lux de informațiuni s’a publicat zilele trecute, că­ Serviciul de siguranță al Capitalei a desco­perit o bandă de spărgători și că din bandă făcea parte și un elev în clasa VI a unui liceu din Capitală/„ Nu voiu vorbi dacă bine se face că se publică descoperirile politiei; un lucru pentru mine este stabilit, că aceste publicări au la bază dorin­ța de reclamă a acelora cari, făcînd ceva, li se pare că este prea puțin de a ști numai ei, ci vor să cunoas­că o lume intreagă isprava lor, cu regretul că știința aceasta se măr­ginește la acei cari știu carte... Ceia ce mă decide să scriu aces­te rînduri, este faptul de a se fi dat publicității numele copilașului care, din cauza nesupravegherei, a m­e­­diului în care a trăit, a exemplului de cheltueli și lux pe cari le-a avut în jurul lui, a stărei de viată bolnă­vicioasă care se duce de cîtva timp în București, a căzut în greșeală, dar pe care — dacă s’ar fi ocupat ci­neva de el chiar după­ ce a greșit —­­ar fi putut sustrage acestui mediu și ar fi putut face dintr’însul un cetățean bun și util societăței. Și de ce această grabă de a se da publi­citătii numele lui, de ce pentru a­­cest nenorocit copilaș, pe lîngă pe­deapsa faptului si aceea a publici­tătii, a acestei publicități care ră­­mîne și care nu se șterge nici odatăr chiar cînd judecătorul, găsind mo­tive bine­cuvîntate, îl va achita ? Cum va mai putea urma acest ne­norocit copil școala ! Răutatea o­­menească se găsește în toate sufle­tele, vecinie va fi urmărit de ea, vecinie i se va aduce aminte. Ori­ce faptă bună va face, ori­cît de bun și u­l cetățean va deveni, i se va reaminti că odată a făcut o faptă rea și, scîrbit poate de atîta rău­tate omenească, va avea de ales, sau să rămînă î n rîndurile oameni­lor de treabă, a acelora cari pe el nu-l lasă să fie de treabă, sau să-și ia drumul pribegiei, pentru ca în altă țară să găsească o situațiune mai bună, dacă cumva și acolo rău­tatea omenească nu-l va urmări cu scrisori anonime. Nu ar fi fost mai bine ca acei cari s'au grăbit să dea publicității a­­cest fapt, să se fi gîndit mai înain­te la­ toate aceste neajunsuri, la su­plimentul de pedeapsă pe care îl aplică, fără nici un text de lege, ne­norocitului acestuia de copilaș și în locul publicității să fi căutat a fa­ce totul pentru a-l sustrage de pe calea greșită pe care o apucase, și să-l redea societăței, căutind a-l pu­ne sub o supraveghere care să nu-l mai lase să cadă în greșeală ? Cei cari s'au grăbit să facă atîta tapaj în jurul fantei comise de a­­cest copilaș, nu au citit și dacă nu au citit, nu au auzit de sforțările de toată lauda ale societăților de pa­tr­onagiu pentru a sustrage pe co­pilașii cari sunt pe punctul de a că­dea în presele sau cari au căzut, de la porțile pușcăriilor ? Nu au citit ori nu au auzit de tribunalele pen­tru minori în cari toate se fac în taină, pentru a scăpa pe minorii ră­tăciți, căzuți în greșeli, de aparatul plin de formalități și de publicitate al tribunalelor ordinare ? Desigur că nu au auzit de nimic, pentru­ că dacă auzeau, nu ar fi co­mis "ăcazul de a da publicitătii fan­ta nenorocitului de copilaș, elev în clasa VI a unui liceu din Capitală victimă,­­după cum spun chiar dîn­ Sii­­a mediului în care a trăit. Și este regretabil că nu au auzit de nimic, pentru că, știind de toate a­­cestea, ar fi servit mai mult socie­tatea. R. P. V. Exportul cerealelor­ prin Brăila la turul Septembrie transactiu­­niile de cereale au fost mai însem­­n­ate fată d­e celelalte luni din a­­cces­ an. In total s'a exportat în această lună 101.354 tone cereale, pe cînd în aceeași lună din 1912 se expor­tase 96.109 tone, iar în Septembrie 1911 se exportase 163.648 tone. In acest an, în general, exportul­­ de cereale prin Brăila a fost re­dus foarte mult, atingînd de abia 435.900 tone, cu mult inferior ex­portului din acelaș timp (1 Ianua­rie—1 Octombrie) din anul 1912. ■Și aproape jumătate din ce s’a ex­­­portat în acelaș timp în anul 1911, pir­ d a fost de 938.813 tone. Diferențe mari se observă la Jurțu­ri porumb. De la 1 Ianuarie 1913—1 Octom­brie 1913, s'a exportat, prin Brăila 164.144 tone grîu si 166.149 tone po­rumb, în acelaș timp din anul 1912 se exportase grîu 322.422 tone și porumb 45.475 tone, iar în 1911 se exportase 362.000 tone grîu și 344 mh 532 tone porumb.­­ De unde se poate observa că în a­cest an pînă in prezent, exportul­­ perealelor a reci redus la jumătate. "• Această diminuare, în exportul­­ porumbului se explică prin faptul f’că recolta din 19W fiind în general umedă, nu s'a putut bate și tri­­m­ite în primăvară, iar mai târziu im început muncila agricole pentr­u Recolta din 1913 și în urmă mobi­lizarea, așa că astăzi se găsesc can­­­­tități însemnate de porumb vechi, care, în mare parte, va fi ameste­cat cu cel nou. Griul din cauza recoltei mici din anul trecut, s’a exportat proporțio­nal, întrebuintîndu-se însă și o mare cantitate în țară pentru mă­cinat, necesar consumațiunei ar­matei. In luna Septembrie 1913 expor­tul a fost mai activat, fiindcă s’au îngrămădit multe cereale și deși prețurile n’au fost tocmai multi­­militare, totuși agricultorii s’au grăbit să’isi vîndă recolta, avind nevoie de bani pentru arenzi și munci. Se simte însă foarte mult lipsa de vagoane pentru transportul ce­realelor. Cu toate intervențiunile, nimic nu s’a schimbat; sosirile zil­nice nu depășesc cifra de 150—200 vagoane, ceea ce este foarte puțin. Printre cerealele exportate, pri­mul loc îl ocupă griul, cu un total de 57.008 tone, pe cînd în luna Sep­tembrie 1912 se exportase 69.563 tone. Orz s’a exportat 17.036 tone, pe cînd în luna Septembrie 1912 se exportase 12.753 tone. Porumb s'a exportat 5797 tone, pe cînd în luna Septembrie 1912 exportase 2092 tone; secară 985 tone, fată de 2092 tone din 1912, ră­pită 3325 tone, fată de 1520 tone din 1912; mazăre 3566 tone, fată de 1269 tone din 1912; meia 685 tone, fată de 10 tone din 1912; 13 tona neghină de grîu și 10 tone sămîn­­ță de muștar. SINDICATUL FALIMENTE­LOR ILFOV, în urma plîngerilor repetate din partea celor intere­sați, a luat dispoziția ca creanțele depuse spre verificare la falimen­te, să se elibereze celor în drept, în baza unei simple declarațiuni de primirea lor făcută chiar pe ce­rerea de verificare. Prin această măsură, se scutește pentru viitor să se mai facă cereri­ specială cum se obișnuia pînă a­­cum. Deasemeni nu vor mai fi ne­cesare nici copii după creanțe. Se crede că această dispoziție se va adopta și de sindicatele din provincie pentru ca astfel să se formeze, încetul cu încetul, o uni­tate de procedură în toată țara. BURSA VALORILOR.­­ Deși la Bursa din București s’a nego­ciat cu­ mai numeroase și mai va­riate valori, totuși cursurile au în­registrat nouă scăderi. Scăderea cea mai însemnată au su­ferit’o acțiunile soc. Dacia-Romi­nia. Iată cursul valorilor negociate: Pe termen: Banca Agricolă 606—605—604; Banca Marmorosch, Blank . Co. 940—941; Banca de Credit Român 1076—1073—1070; Banca Romînea­­scă (purtător) 775—773; Soc. Dacia Român­ia 1655—1650—1644—1642. Pe bani gata: Banca Agricolă 602; Soc. anon. rom. Govora-Călimănești 230; Soc. anon. Sinaia 425; Renta convertită 190 de 4 la sută 87,40; Renta amort. împrumutul de 70 mii. din 1903 de 4 la sută 87,40—98 și trei optimi; Bonurile Casei Rurale 5 la sută 99­­ și jumătate, 1 2324­ 5 Economice și financiare Agricultură — Comerț — Industrie ---------------------0X0--------------------­ Mișcarea artistică­ literară ao Mntroptii T-Lire Premiul­obel pentru lite­ratură din anul acesta Pentru prima oară, premiul No­bel pentru literatură, a fost acor­dat anul acesta unui scriitor din orient, a cărui operă este aproape necunoscută pentru majoritatea literaților din Europa și al cărui nume de abia de șase­­ luni a în­ceput să circule prin cercurile li­terare din occident. Se pare însă că premiatul din a­­nul acesta­ este nu numai cel mai de seamă poet al Indiei, dar unul dintre cei mai savanți și inițiați continuatori ai acelei literaturi sanscrite, a cărei frumusețe riva­lizează cu vechimea și formidabi­la ei extensiune. Din cele publicate pînă azi des­pre Rabindranath Tagore, nu se știe decit că este fiul unui așa zis în India „mare înțelept“ și că în familia sa numără numai literați, filosofi și mari preoți. Rabindranath Tagore este năs­cut la Calcuta în anul 1861. Prima sa manifestație artistică, avu loc la vîrst­a de 18 ani cînd compuse libretul și muzica unei opere ce nu trecu de țărmurile Indiei, dar care fuse urmată de altele pînă ce „G­hi taxilai­i“ tradusă și în An­glia, obținu un mare succes. Tagore a scris și versuri și pro­ză, a scris piese de teatru și ro­mane voluminoase cu aceiași ușu­rință cu care a scris o serie de nu­vele și schițe foarte profunde ca La noi și în străinătate observație sufletească. Cele mai multe din poemele lui Tagore sînt puse pe muzică tot de el. Cuvin­tele și aria sînt tot atît de strins unite incit adevăratul farmec nu se poate gusta decît în origine­­. Traduse, ele pierd ori­cum din va­loarea locală mai ales că fiecare din ele, au o semnificație specială. Unele, bunioairă sînt scrise să fie spuse și cîntate dimineața, altele seara, altele pe vreme de ploaie, altele pe vreme de secetă și așa mai departe. Cu toate că primele traduceri din Tagore au fost făcute chiar de către autor în limba engleză, pe care o posedă la perfecție și cu toate că pentru redarea lor cît mai exactă, a întrebuințat ritmul liber al simboliștilor francezi, de care originalele lui Tagore se a­­propie foarte mult, totuși admira­torii indieni ai poetului, afirmă că traducerile sunt departe de a exprima frumusețea și armonia lor originală. Tagore este poetul care pătrun­de în intimitatea sufletului ome­nesc și al naturii. El iubește na­tura pentru varietatea care­­­-o prezintă ochilor. Nu se plînge nici­odată de asperitățile realitătii și ca ori­ce adevărat mistic, pentru el nu contează decit lumina care se revarsă deopotrivă peste întrea­ga lume, care te face să-ți pleci pleoapele, care îți înduioșează ini­ma, care dansează în centrul nevă­zut al vietei, care­­ atinge strunele dragostei și care împrăștie vioi­ciune și voe bună în tot universul. Cu alte cuvinte, este lumina vietei spirituale care își împreună cîm­tecul cu armonia frumuseței per­fecte. Numai percepția acestei lu­mini și insi­prația acestor cîntece de frumusețe au inițiat pe muzi­ca­n­tu­l­ poet indian în secretele u­­ni­versul­ui. Ori­care ar fi însă calitatea li­terară a operei sale, ea merită a­­tenția noastră deosebită, pentru întinderea și profunzimea gîndi­­rei, și mai ales pentru infinita pu­tere a suflului ei liric. Intr’un număr viitor vom da traducerea cîtorva poeme de Ra­bindranath Tagore. F­aolo Litta unul dintre tinerii compozitori muzicali italieni și directorul concertelor simfo­nice intitulate „Estetica libe­ră“ -a sfîrșit o operă ce poartă nu­mele de „Moartea Cleopatrei“. Tex­tul libretului este scris tot de autorul ei muzical. Critica așteap­tă cu nerăbdare reprezentarea ei în iarna aceasta.­ocietatea scriitorilor francezi a trecut zilele­­ trecute printr-un m­oment critic. Era la ordinea zilei propunerea de schimbare a unui articol din statute cu pri­vire la admiterea membrilor. Du­pă discuții furtunoase, cu 95 de voturi contra 93 s’a admis ca sta­tutele să rămînă intacte. Se pare însă că cei mai mulți dintre mem­brii sînt nemulțumiți și au de gînd să plece din societate. Ceea­­ce se petrece la noi se petrece și pe-aiurea. i Adunarea S­oc. «Umanita­tea» din Ploești Ploești, 16 Noembrie. — In sala de recepție a liceului Sf. Petru și Pa­vel, a avut loc Vineri, adunarea ge­nerală a doamnelor membre ale so­cietăței de binefacere „Umanitatea“ sub președinția d-n­ei Victoria Al. Radovici. Din imensul număr de membre remarcăm pe d-nele: Victoria Al. I Radovici, Victoria L Agraru, Mar­gareta P. Cinta, Ecaterina Negruz­­zi, Elena Al. Mișu, El. dr. Margu­­lini, Dora Dumitrescu, Ecaterina D. Sfetescu, Isabela di­. Angelescu, Maria dr. Avramescu, Aneta I. Teo­­doreanu, Xatica Radian, Maria P. Stefănescu, Zoe Al. Drăghiceanu, Safta loneanu, Beți Gogălniceanu, Goralia Mihăileanu, Etetra Marcu, etc. D-na Victoriei Al. Radovici, prezi­denta societății, arată scopul aces­tei adunări, stăruind asupra activi­­tătei societătei de pînă acum, ară­­tînd în acelaș timp și cele ce mai trebue de făcut în viitor pentru des­­voltarea instituției D. P. Cinta, relevă imensele fo­loase realizate pînă acum dela în­ființarea societătei, trimitînd în fie­care vară, colonii școlare la stațiu­nile balneare, formate din elevi să­­raci și silitori, dela școalele prima­re. Aduce efocii d-nei Victoria Al. Radovici, distinsa prezidentă a so­cietătei, care prin­d stăruințele neo­bosite, ce a depus, înstituția se gă­sește azi într’o situație atît de stră­lucită. Capitalul societătei în prezent es­te de 22.000 lei. Cum este însă nevoe de un capital cu mult mai mare pentru ajungerea trebuințelor so­cietătei, de a spori numărul colo­niilor și de a clădi un local școlar propriu într’o stațiune balneară, contează mult pe inițiativa cetățe­nilor ploeșteni și pe dorința de bi­ne a bogătașilor, cari se vor gîn­­di ca d­in avutul luor să îndulcească suferințele celor mulți. Se hotărăște ca pentru ziua de Duminică 1 Decembrie, să se dea un mare matineu în saloanele hote­lului „Europa“ !n folosul sporirea fondului societăței. Delateiu ———KK----------:-----­ Sportul Prima luptă liberă a lui Johnson la „Nouveau Cirque“. — In fata u­­nei mulțimi enorme, a cărei curiozi­tate fusese excitată la culme, cele­brul Jack Johnson a d­at prima sa luptă liberă în Europa, avind de adversar pe un colos, luptătorul german Urbach. Greutatea luptătorilor. Johnson (ICO kgr.) — Urbach (108 kgT). Johnson a fost tot timpul aplau­dat, pe cîn­d Urbach a fost huiduit și fluerat, din pricina felului său barbar de­ a lupta. Iată momentele luptei: La semnalul dat de arbitru, Ur­bach se aruncă asupra adversarului ca un tigru,­­ dar Johnson îl evită. Urbach se întoarce repede și iar se repede, — fără însă să apuce pe ad­versar. Johnson îl prinde deodată și­­ corp la corp tine pe Urbach de gît; acesta lovește cu­­ amîndoui pumnii fără însă să impresioneze pe adver­sarul său. Loviturile lui Urbach e­­rau joc­­ de copil pentru celebrul boxeur. Lupta reîncepe pe covor. Urbach, furios, cearcă din nou să lovească,­­ însă Johnson îi arată formidabi­lul său pumn și germanul nu mai insistă. Apoi negrul într’o ..prise de ja­mbes“­­aduce pe Urba­ch pe co­vor, îl ia de gît și, încet încet, cu o forță extraordinară îi întoarce capul, apoi tot trupul. Urba­ch e învins în 11 m.­­și 19 secunde. De no­tat că Urbach are un gît de taur. In a două repriză, Urbach și mai furios, lovește, mușcă pe adversar. Johnson îi evită loviturile, în mod dibaciu, ceea ce face pe public să aplaude în delir. In sfîrșit celebrul Jack prinde pe gerana­n pe covor și printr’o întoarcere de braț și o strangulare reglementară (permi­să în luptele de șa­mpionat al lu­­mei) — învinge pe Urback în 10 m. și 5 sec. ■. Intre luptătorii celebri de la „Nou­veau Cirque“ se află și negrul An­­glia (130 kgr.), — care pe lîngă greu­­tatea-i uriașă mai are și o forță considerabilă. Pe mîine lupta între campionul lamei Petersen danen (115 kgr.) și Anglie.♦ Curse de ogari. — La Paris, pe hipodromul de la Saint-Cloud vor avea loc curse de ogari. Sportul a­­cesta începe să pasioneze și, după începuturile lui, promite a lua o mare dezvoltare. Iată în ce constă aceste alergări: Se dă drumul unui epure și mai apoi la două ogari. Cursa e foarte interesantă, de­oarece se pune in valoare dibăcia și rezistența urmă­ritorilor, epurele căutind să scape și simțindu-se nu cel mai tare la fugă, recurge la trucuri pe cari simțul instinctiv de conservarea i le dă. Lupta rămîne de obiceiu nede­­cisă, epurele reușind să scape­­ de urmăritorii săi, ajungînd înaintea lor la semnul de oprire al alergărei. ♦­Femeile aviatoare. — „Coupa Fe­­min­a“ premiu instituit pentru con­cursul între femeile aviatoare, a fost luat anul acesta de d-ma Ray­monde de Laroche. Aviatoarea a făcut 323 km. și 500 m. într’un sin­gur zbor. Cuceritoarea premiului „Femina“ este prima aviatoare din lume. In 1910 a suferit însă un accident, din care abia a scăpat cu viață. De a­­tunci,­­n’a mai zburat pînă acum cî­­tev­a luni, cînd a început din nou să se antreneze. Astăzi a dovedit că posedă calitățile unui excelent pilot. ♦ Cum a murit Perreyon. — Din an­cheta făcută în urma nenorocitului accident al celebrului pilot, s’a do­vedit că moartea i-a provenit din­­tr’o greșită aterizare. Exact ca și în accidentul aviatorului nostru Ne­gel, Perreyon — care zbura cu un aparat Bleriot — tip nou,­­motor 100 cai putere — a îndreptat­­ monopla­nul la aterizare prea perpendicu­lar astfel că î­nainte de­­ a putea să revie în poziția normală aparatul a lovit cu botul în pămînt. Monoplanul s’a răsturnat și a prins pe aviator sub el. Greșala toa­tă a fost calculul eronat făcut pen­tru aterisare. „A la Pegoud“. — In cafenelele din Berlin nu rare­ori auzi. — Băiete, o cafea­­ la Pegoud. Adică o cafea cu puțin schwarz și mult lapte. (De obice­iu nemții pun mai mul schwarz de cu­ lapte), încă una tot de la Berlin: ca să vezi bine pe Pegond: trebuie să faci picioare din mîini și din picioare cap, astfel îl vei privi de minune. Sau. o variantă: I. — Cine vede mai bine pe Pe­­gond. R.: — Echilibristica, fiindcă îl privesc de-anduratare. Cowboy. --------------ox---------------­ Pentru ostasii noștri morți in lukovitz Din inițiativa ofițerilor sanitari ai secției II Spitalul mobil al cor­pului II de armată, deschidem o listă de subscripție pentru ridica­rea unui monument pe mormîntul ostașilor noștri din cimitirul din Lukovitz (Bulgaria). Suma din urmă Lei 622.20 D. dr. Al. Pișcă 58.60 Sumele subscrise să se trimită a^ministrufîpî ziarului, pe numele d-lui Gr. Petroniu, casier. --------------xx-------------­ Un iubireu muncitoresc 2 > de a­ni da muncă optrivi­d intr’un sin­gur atelier Zilele trecute d. Dimitrie Ionescu șeful atelierului tipografic al ziaru­lui „L’Indépendance Rou­maine“ a împlinit 25 de ani de muncă în a­cest atelier, înconjurat de colegii săi de tipo­grafie și de personalul ziarului, la întocmirea teh­nică a căruia a co­laborat timp de un sfert de veac, d. D. Ionescu a avut satisfacția mora­lă să-și vadă sărbătorit trecutul de muncă continuă și folositoare, prin­tr’un banchet. Intrat ca lucrător în tipografia ziarului „I­ndépendance Roumai­­ne“ la 1888, încă pe cînd acest ziar se găsea sub direcțiunea regretatu­lui George Em. Lahovari, a rămas pînă azi neîntrerupt în serviciul a­­cestui atelier, unde continuă să funcționeze ca șef de atelier. In tot timpul carierei sale de un sfert de veac, d. D. Ionescu nu a avut decît laude pentru chipul con­știincios cum și-a făcut datoria a­­trăgîndu-și în­totdeauna dragostea colegilor și stima șefilor. Deși după 25 de ani de muncă ne­întreruptă d. Dimitrie Ionescu a ră­mas acelaș neobosit șef și îndemî­­natic paginator. Astăzi ca și în trecut dorința-i manifestă este să nu fie întrecut în îndeplinirea datoriei. Felicităm călduros pe harnicul șef de atelier al ziarului „I­ndépen­­dance“ și îi urăm ani mulți și ac­tivitate laborioasă.xo \V Á. LIGA NAT'ONALA AERIANA Aerodromul L'srl Nationale Aeriene de Io Băneasa OLUMUL MEETING PEGOUD Curtea Regală va onora cu prezența ei Prețurile reduse Tribuna rezervată..........................Lei 20.— Tribuna........................................................» 15.— Incinta tribunelor (pieton, loc în automobil sau trăsură de persoană ) 10.— Intrarea unui automobil sau trăsura cu conducătorul ei . . . . . » 10.— Intrarea la neb­iză .­­ _____ 8borurile aviatorului Pégoud vot* încspC precis la or­a 9 . Călătorii din provincie beneficiază de o reducere de 50last»Ta P«căile terete, unu să vizeze biletele de Înapoiere la aerodrom. Com­petul orga­n­e­am Azi Dumineca 17 p. 4 r j Ai V

Next