Viitorul, noiembrie 1913 (Anul 7, nr. 2059-2088)
1913-11-18 / nr. 2076
■acelea, în felul meu. In realitate, ele făceau parte — cuim m’am încredințat atunci și de atunci încoace — din domeniul comun al cugetării romînești în această chestiune așa dedei bătută, ba chiar din domeniul comun al tuturor celor ce cercetează din punct de vedere etic și social (problema evreească: să se compare, de pildă, cele ce spune Paulsen în această chestiune, în Etica sa. (Argumentele de care e vorba erau cunoscutele obiecțiuni în potriva în qeți țenirii în massă a Evreilor, cînd sunt în condițiunile celor din tara noastră: 1. primejdia ca viata de stat a unui popor să piardă caracterul ei national în regiunile unde procentul Evreilor e prea mare — ei atei, și la d. Lahovary și la mine, era analogia cu ce ar fi în Franța, în condiții egale, analogie la care eu ajunsesem în mod spontan și firesc, aflîndu-mă în Franța și adresîndu-mă unui ziar francez; 2. dovada ce o face despre recenta origine streină a massei Evreilor din România pe deoparte numele lor de familie germană, iar pe de alta limita lor maternă streină, dialectul evreo-german). Acesta «este adevărul, domnule director, în privința acuzărilor ce d-nul Densușianu și ceilalți socotesc că au dreptul să-mi aducă. Primesc, în chestiunile acestea, judecata oricărui juriu de oameni competenți și nepărtinitori. In ce privește valoarea științifică și capacitatea didactică a d-lor Nădejde-Crftghicescu ar fi de ajuns să se refere cineva la opinia ce au arestat’o în minie fiecare despre celălalt, ca să poată judeca și valoarea morală a opiniei ce domniile lor împreună au despre mine. Ușor mi-ar fi fost și mie să scoțe>i în ochii publicului persoana și activitatea științifică și didactică a domniilor lor. Nu am însă aplecare spre asemenea acțiuni, și am crezut că o rezervă elementară îmi impune să mă abțin de la orice critică a adversarilor mei, cu timp concuram împreună la aceeași catedră. Poate ©e va găsi cineva să facă acest serviciu culturii romînești. Cititorul pomperept însă, care pu se facă asmezit de rechema proprie ce și-o fac uinii oameni, și care știe cu aită ușurință se hărăzesc laudele, și la noi și în streinătate, pentru cei insimvaniți și cu multe relații în presă, poate judeca tivii bine valoarea scrierilor lor citindu-le el însuși. Va fi de ajuns, de pildă, să citească la d. Drăghicescu fraze ca aceasta: „Veacul XX ce se deschide înaintea noastră dispune de mai multe vacante de personalități istorice mari, cari trebuesc ocupate, și la care generația noastră va fi chemată să candideze“, sau la d. Nădejde despre vacuole sufletești, despre fenomene psihice care se așază în lucruri să spadă că d-sa face metafizică de pe rghemea lui Empedocle și psihologie de pe orpmea lui Herbart, crezînd spre face psihologie experimentală spre a-și face o idee lămurită de disciplina științifică, de originalitatatea și adîncimea filosofică, pe care i- o decernă domniile lor și amicii domniilor lor. Pînă atunci, cel puțin pentru d. Drăghicescu, cititorii pot găsi destule probe de seriozitatea pa intelectuală într’un articol al Il-lui Bogdan-Dincă din Luceafărul (anul VI, nr. 2—3, 1907, p. 44—46) printr-un raport al d-lui profesor I.Găvăsiescu, publicat în „Cultura roamnă“ (Noembrie Dec. 1910), primiți, etc. 1. Trăvulescu-Pogoneanu 15 Noembrie 1913. —1————exo----------- Un bust poetului Sf. Iosif Suma din urmă lei 1825.30 Ma. Geo. L. din Iași 16.—/. Iordan, profesor, Tecuci 5.~ fiică Dumitrescu, prof. Brăila 50.— Const. Varlam, avocat Brăila 50.— tipnisie Crușanu, arendaș Făurei 20.__ Loc. studenților în litere din București, Universitate 20.— x .. .Primim următoarea scrisoare: Domnule Redactor, In „Viitorul“ de Mercuri 13 Noembrie a. c., publicați intr’un articol de fond, observatiunile d-tră, cu prilejul predicei de la Iași a d-lui A. Bădărău. A-ți relevat deosebirea de idei, între d-sa și d. Take Ionescu, in ceia ce privește necesitatea reformei electorale, precum și lipsa unei păreri bine definite în chestia expropierei. Ați arătat cît de duios a fost d. Bădărău, ținînd după cum bine ați caracterizat-o „o măestrită predică de apostol al unei cauze, care a adus d-lui Bădărău incontestabile foloase“ — evident materialele nu i-au servit apoi drept piedestal politic — adăugăm noi. In treacăt explicați atitudinea aceasta, prin recunoștința ce d-sa, o datora lui Berman Juster și a altor ejusdem farinae... Dar, d-le Redactor, nu aceasta e singura cauză, sunt altele foarte interesante, pentru cari d. Bădărău e silit să sprijine chestia introducerei în masă a Evreilor în cetățenia romînă. Dovedim aceasta, cu informații luate din cea mai autorizată sursă (deși cea mai necurată nu poate fi altfel cînd e vorba de d. Bădărău). De la început afirmăm, că„ întreaga explicație trebue căutată în legăturile d-lui Bădărău cu finanța evreiască de la noi. Legăturile acestea, bănuite de mulți, datează de pe timpurile primariatului d-sale de tristă memorie. Concesiuni de tot soiul cu și mai ales fără licitații, expropieri fructuoase, autorizațiuni gras plătite, și toate la Evrei și prin Evrei, aceștia fiind oameni cu cari te înțelegi ușor și mai ales capabili de cea mai profundă discreție. Pe nesimțite, mai cu indigenate, mai cu intervenții lucrative pe lingă magistrați, pentru susținerea intereselor Fișereștilor et Comp., d. Bădărău reușește a-și creia o atmosferă de încredere printre marii financiari Evei, cari încep a vedea în d-sa omul realizărei speranțelor celor mai seamne Evreilor din România. Doar des !fată-l pe d. Bădărău făcind uz de cel mai larg credit la toți marii bancheri ai Iașului: Solomon Wachtel (cetățean român și membru al „Uniunei Evreilor Pămînteni“, împămîntenit de d. Bădărău), Grosswald, Diamand, Maxime Lazarre (încetățenit de d. Bădărău în trecuta legislatură). Vedem cu surprindere pe profesorașul de l. franceză de acum cîțiva ani, devenit cel mai mane capitalist din „Moldova, cumpărind cu banii împrumutați de la susnumiții bancheri Evrei, mai toate viile din jurul Iașului ce sunt de vînzare. Pe lingă viile din Socola, Vișan și Ionești, d-sa mai cumpără toate proprietățile din regiunea Copou-Păcurari. Iar ca încoronare a muncei d-sale fără preget, anul trecut cumpără moșia Bivolari. Tot aurul acesta izvorăște din casele de bani ale numiților bancheri Evrei, față de care și-a luat anumite angajamente. Nenorocul d-lui Bădărău, a fost că evenimentele s’au precipitat, chestia evreiască a ajuns pe tapet mai curînd decit Prevederile d-sale o nădăjduiam, și iată-l pe d. Nădărău silit de bancherii Evrei față de cari e descoperit cu sume enorme, să ia apărarea „Uniunei“ și să facă cunoscutele declarații în ședința clubului Conservator Democrat de la Iași. Teama unui dezastru financiar ireparabil, urmată de cea mai rușinoasă moarte politică, iată cauzele ce au silit pe „Vulturul Moldovei“ să fie cel dîntîi Ministru Român care să pledeze în favoarea împămîntenirei în masă a Evreilor, cu argumente speciale d-sale. Tocmai pentru a lămuri marelui public atitudinea d-lui Bădărău în chestia evreiască, cu elemente necunoscute multora m’am hotărit a scrie aceste rînduri cu rugămintea de a le Publica. Cu deosebită stimă, Avocat C G.. P.-Iași Iași 12 Noembrie 1913. D-i BADARAI! ȘI IMPIIMAHT € H!REfl CURCILOR „miînistru” Lucrarilor pe bice este silit să sprijine chestiunea în pâmîntenirei evreilor in vi^sa“ -C3 SCRISOARE- . Champagne Perrier-MN EXTRA DAY La Marque de L’Elite 2388-14 oper^ay FRANCE DIN MIZERIILE SOCIALE Mai multă psihoîoaie — în jurul unui caz«»pent Cu cît lux de informațiuni s’a publicat zilele trecute, că Serviciul de siguranță al Capitalei a descoperit o bandă de spărgători și că din bandă făcea parte și un elev în clasa VI a unui liceu din Capitală/„ Nu voiu vorbi dacă bine se face că se publică descoperirile politiei; un lucru pentru mine este stabilit, că aceste publicări au la bază dorința de reclamă a acelora cari, făcînd ceva, li se pare că este prea puțin de a ști numai ei, ci vor să cunoască o lume intreagă isprava lor, cu regretul că știința aceasta se mărginește la acei cari știu carte... Ceia ce mă decide să scriu aceste rînduri, este faptul de a se fi dat publicității numele copilașului care, din cauza nesupravegherei, a mediului în care a trăit, a exemplului de cheltueli și lux pe cari le-a avut în jurul lui, a stărei de viată bolnăvicioasă care se duce de cîtva timp în București, a căzut în greșeală, dar pe care — dacă s’ar fi ocupat cineva de el chiar după ce a greșit —ar fi putut sustrage acestui mediu și ar fi putut face dintr’însul un cetățean bun și util societăței. Și de ce această grabă de a se da publicitătii numele lui, de ce pentru acest nenorocit copilaș, pe lîngă pedeapsa faptului si aceea a publicitătii, a acestei publicități care rămîne și care nu se șterge nici odatăr chiar cînd judecătorul, găsind motive binecuvîntate, îl va achita ? Cum va mai putea urma acest nenorocit copil școala ! Răutatea omenească se găsește în toate sufletele, vecinie va fi urmărit de ea, vecinie i se va aduce aminte. Orice faptă bună va face, oricît de bun și ul cetățean va deveni, i se va reaminti că odată a făcut o faptă rea și, scîrbit poate de atîta răutate omenească, va avea de ales, sau să rămînă î n rîndurile oamenilor de treabă, a acelora cari pe el nu-l lasă să fie de treabă, sau să-și ia drumul pribegiei, pentru ca în altă țară să găsească o situațiune mai bună, dacă cumva și acolo răutatea omenească nu-l va urmări cu scrisori anonime. Nu ar fi fost mai bine ca acei cari s'au grăbit să dea publicității acest fapt, să se fi gîndit mai înainte la toate aceste neajunsuri, la suplimentul de pedeapsă pe care îl aplică, fără nici un text de lege, nenorocitului acestuia de copilaș și în locul publicității să fi căutat a face totul pentru a-l sustrage de pe calea greșită pe care o apucase, și să-l redea societăței, căutind a-l pune sub o supraveghere care să nu-l mai lase să cadă în greșeală ? Cei cari s'au grăbit să facă atîta tapaj în jurul fantei comise de acest copilaș, nu au citit și dacă nu au citit, nu au auzit de sforțările de toată lauda ale societăților de patronagiu pentru a sustrage pe copilașii cari sunt pe punctul de a cădea în presele sau cari au căzut, de la porțile pușcăriilor ? Nu au citit ori nu au auzit de tribunalele pentru minori în cari toate se fac în taină, pentru a scăpa pe minorii rătăciți, căzuți în greșeli, de aparatul plin de formalități și de publicitate al tribunalelor ordinare ? Desigur că nu au auzit de nimic, pentru că dacă auzeau, nu ar fi comis "ăcazul de a da publicitătii fanta nenorocitului de copilaș, elev în clasa VI a unui liceu din Capitală victimă,după cum spun chiar dîn Siia mediului în care a trăit. Și este regretabil că nu au auzit de nimic, pentru că, știind de toate acestea, ar fi servit mai mult societatea. R. P. V. Exportul cerealelor prin Brăila la turul Septembrie transactiuniile de cereale au fost mai însemnate fată de celelalte luni din acces an. In total s'a exportat în această lună 101.354 tone cereale, pe cînd în aceeași lună din 1912 se exportase 96.109 tone, iar în Septembrie 1911 se exportase 163.648 tone. In acest an, în general, exportul de cereale prin Brăila a fost redus foarte mult, atingînd de abia 435.900 tone, cu mult inferior exportului din acelaș timp (1 Ianuarie—1 Octombrie) din anul 1912. ■Și aproape jumătate din ce s’a exportat în acelaș timp în anul 1911, pir d a fost de 938.813 tone. Diferențe mari se observă la Jurțuri porumb. De la 1 Ianuarie 1913—1 Octombrie 1913, s'a exportat, prin Brăila 164.144 tone grîu si 166.149 tone porumb, în acelaș timp din anul 1912 se exportase grîu 322.422 tone și porumb 45.475 tone, iar în 1911 se exportase 362.000 tone grîu și 344 mh 532 tone porumb. De unde se poate observa că în acest an pînă in prezent, exportul perealelor a reci redus la jumătate. "• Această diminuare, în exportul porumbului se explică prin faptul f’că recolta din 19W fiind în general umedă, nu s'a putut bate și trimite în primăvară, iar mai târziu im început muncila agricole pentru Recolta din 1913 și în urmă mobilizarea, așa că astăzi se găsesc cantități însemnate de porumb vechi, care, în mare parte, va fi amestecat cu cel nou. Griul din cauza recoltei mici din anul trecut, s’a exportat proporțional, întrebuintîndu-se însă și o mare cantitate în țară pentru măcinat, necesar consumațiunei armatei. In luna Septembrie 1913 exportul a fost mai activat, fiindcă s’au îngrămădit multe cereale și deși prețurile n’au fost tocmai multimilitare, totuși agricultorii s’au grăbit să’isi vîndă recolta, avind nevoie de bani pentru arenzi și munci. Se simte însă foarte mult lipsa de vagoane pentru transportul cerealelor. Cu toate intervențiunile, nimic nu s’a schimbat; sosirile zilnice nu depășesc cifra de 150—200 vagoane, ceea ce este foarte puțin. Printre cerealele exportate, primul loc îl ocupă griul, cu un total de 57.008 tone, pe cînd în luna Septembrie 1912 se exportase 69.563 tone. Orz s’a exportat 17.036 tone, pe cînd în luna Septembrie 1912 se exportase 12.753 tone. Porumb s'a exportat 5797 tone, pe cînd în luna Septembrie 1912 exportase 2092 tone; secară 985 tone, fată de 2092 tone din 1912, răpită 3325 tone, fată de 1520 tone din 1912; mazăre 3566 tone, fată de 1269 tone din 1912; meia 685 tone, fată de 10 tone din 1912; 13 tona neghină de grîu și 10 tone sămînță de muștar. SINDICATUL FALIMENTELOR ILFOV, în urma plîngerilor repetate din partea celor interesați, a luat dispoziția ca creanțele depuse spre verificare la falimente, să se elibereze celor în drept, în baza unei simple declarațiuni de primirea lor făcută chiar pe cererea de verificare. Prin această măsură, se scutește pentru viitor să se mai facă cereri specială cum se obișnuia pînă acum. Deasemeni nu vor mai fi necesare nici copii după creanțe. Se crede că această dispoziție se va adopta și de sindicatele din provincie pentru ca astfel să se formeze, încetul cu încetul, o unitate de procedură în toată țara. BURSA VALORILOR. Deși la Bursa din București s’a negociat cu mai numeroase și mai variate valori, totuși cursurile au înregistrat nouă scăderi. Scăderea cea mai însemnată au suferit’o acțiunile soc. Dacia-Rominia. Iată cursul valorilor negociate: Pe termen: Banca Agricolă 606—605—604; Banca Marmorosch, Blank . Co. 940—941; Banca de Credit Român 1076—1073—1070; Banca Romînească (purtător) 775—773; Soc. Dacia România 1655—1650—1644—1642. Pe bani gata: Banca Agricolă 602; Soc. anon. rom. Govora-Călimănești 230; Soc. anon. Sinaia 425; Renta convertită 190 de 4 la sută 87,40; Renta amort. împrumutul de 70 mii. din 1903 de 4 la sută 87,40—98 și trei optimi; Bonurile Casei Rurale 5 la sută 99 și jumătate, 1 2324 5 Economice și financiare Agricultură — Comerț — Industrie ---------------------0X0-------------------- Mișcarea artistică literară ao Mntroptii T-Lire Premiulobel pentru literatură din anul acesta Pentru prima oară, premiul Nobel pentru literatură, a fost acordat anul acesta unui scriitor din orient, a cărui operă este aproape necunoscută pentru majoritatea literaților din Europa și al cărui nume de abia de șase luni a început să circule prin cercurile literare din occident. Se pare însă că premiatul din anul acesta este nu numai cel mai de seamă poet al Indiei, dar unul dintre cei mai savanți și inițiați continuatori ai acelei literaturi sanscrite, a cărei frumusețe rivalizează cu vechimea și formidabila ei extensiune. Din cele publicate pînă azi despre Rabindranath Tagore, nu se știe decit că este fiul unui așa zis în India „mare înțelept“ și că în familia sa numără numai literați, filosofi și mari preoți. Rabindranath Tagore este născut la Calcuta în anul 1861. Prima sa manifestație artistică, avu loc la vîrsta de 18 ani cînd compuse libretul și muzica unei opere ce nu trecu de țărmurile Indiei, dar care fuse urmată de altele pînă ce „Ghi taxilaii“ tradusă și în Anglia, obținu un mare succes. Tagore a scris și versuri și proză, a scris piese de teatru și romane voluminoase cu aceiași ușurință cu care a scris o serie de nuvele și schițe foarte profunde ca La noi și în străinătate observație sufletească. Cele mai multe din poemele lui Tagore sînt puse pe muzică tot de el. Cuvintele și aria sînt tot atît de strins unite incit adevăratul farmec nu se poate gusta decît în origine. Traduse, ele pierd oricum din valoarea locală mai ales că fiecare din ele, au o semnificație specială. Unele, bunioairă sînt scrise să fie spuse și cîntate dimineața, altele seara, altele pe vreme de ploaie, altele pe vreme de secetă și așa mai departe. Cu toate că primele traduceri din Tagore au fost făcute chiar de către autor în limba engleză, pe care o posedă la perfecție și cu toate că pentru redarea lor cît mai exactă, a întrebuințat ritmul liber al simboliștilor francezi, de care originalele lui Tagore se apropie foarte mult, totuși admiratorii indieni ai poetului, afirmă că traducerile sunt departe de a exprima frumusețea și armonia lor originală. Tagore este poetul care pătrunde în intimitatea sufletului omenesc și al naturii. El iubește natura pentru varietatea care-o prezintă ochilor. Nu se plînge niciodată de asperitățile realitătii și ca orice adevărat mistic, pentru el nu contează decit lumina care se revarsă deopotrivă peste întreaga lume, care te face să-ți pleci pleoapele, care îți înduioșează inima, care dansează în centrul nevăzut al vietei, care atinge strunele dragostei și care împrăștie vioiciune și voe bună în tot universul. Cu alte cuvinte, este lumina vietei spirituale care își împreună cîmtecul cu armonia frumuseței perfecte. Numai percepția acestei lumini și insiprația acestor cîntece de frumusețe au inițiat pe muzicantul poet indian în secretele universului. Oricare ar fi însă calitatea literară a operei sale, ea merită atenția noastră deosebită, pentru întinderea și profunzimea gîndirei, și mai ales pentru infinita putere a suflului ei liric. Intr’un număr viitor vom da traducerea cîtorva poeme de Rabindranath Tagore. Faolo Litta unul dintre tinerii compozitori muzicali italieni și directorul concertelor simfonice intitulate „Estetica liberă“ -a sfîrșit o operă ce poartă numele de „Moartea Cleopatrei“. Textul libretului este scris tot de autorul ei muzical. Critica așteaptă cu nerăbdare reprezentarea ei în iarna aceasta.ocietatea scriitorilor francezi a trecut zilele trecute printr-un moment critic. Era la ordinea zilei propunerea de schimbare a unui articol din statute cu privire la admiterea membrilor. După discuții furtunoase, cu 95 de voturi contra 93 s’a admis ca statutele să rămînă intacte. Se pare însă că cei mai mulți dintre membrii sînt nemulțumiți și au de gînd să plece din societate. Ceeace se petrece la noi se petrece și pe-aiurea. i Adunarea Soc. «Umanitatea» din Ploești Ploești, 16 Noembrie. — In sala de recepție a liceului Sf. Petru și Pavel, a avut loc Vineri, adunarea generală a doamnelor membre ale societăței de binefacere „Umanitatea“ sub președinția d-nei Victoria Al. Radovici. Din imensul număr de membre remarcăm pe d-nele: Victoria Al. I Radovici, Victoria L Agraru, Margareta P. Cinta, Ecaterina Negruzzi, Elena Al. Mișu, El. dr. Margulini, Dora Dumitrescu, Ecaterina D. Sfetescu, Isabela di. Angelescu, Maria dr. Avramescu, Aneta I. Teodoreanu, Xatica Radian, Maria P. Stefănescu, Zoe Al. Drăghiceanu, Safta loneanu, Beți Gogălniceanu, Goralia Mihăileanu, Etetra Marcu, etc. D-na Victoriei Al. Radovici, prezidenta societății, arată scopul acestei adunări, stăruind asupra activitătei societătei de pînă acum, arătînd în acelaș timp și cele ce mai trebue de făcut în viitor pentru desvoltarea instituției D. P. Cinta, relevă imensele foloase realizate pînă acum dela înființarea societătei, trimitînd în fiecare vară, colonii școlare la stațiunile balneare, formate din elevi săraci și silitori, dela școalele primare. Aduce efocii d-nei Victoria Al. Radovici, distinsa prezidentă a societătei, care prind stăruințele neobosite, ce a depus, înstituția se găsește azi într’o situație atît de strălucită. Capitalul societătei în prezent este de 22.000 lei. Cum este însă nevoe de un capital cu mult mai mare pentru ajungerea trebuințelor societătei, de a spori numărul coloniilor și de a clădi un local școlar propriu într’o stațiune balneară, contează mult pe inițiativa cetățenilor ploeșteni și pe dorința de bine a bogătașilor, cari se vor gîndi ca din avutul luor să îndulcească suferințele celor mulți. Se hotărăște ca pentru ziua de Duminică 1 Decembrie, să se dea un mare matineu în saloanele hotelului „Europa“ !n folosul sporirea fondului societăței. Delateiu ———KK----------:----- Sportul Prima luptă liberă a lui Johnson la „Nouveau Cirque“. — In fata unei mulțimi enorme, a cărei curiozitate fusese excitată la culme, celebrul Jack Johnson a dat prima sa luptă liberă în Europa, avind de adversar pe un colos, luptătorul german Urbach. Greutatea luptătorilor. Johnson (ICO kgr.) — Urbach (108 kgT). Johnson a fost tot timpul aplaudat, pe cînd Urbach a fost huiduit și fluerat, din pricina felului său barbar de a lupta. Iată momentele luptei: La semnalul dat de arbitru, Urbach se aruncă asupra adversarului ca un tigru, dar Johnson îl evită. Urbach se întoarce repede și iar se repede, — fără însă să apuce pe adversar. Johnson îl prinde deodată și corp la corp tine pe Urbach de gît; acesta lovește cu amîndoui pumnii fără însă să impresioneze pe adversarul său. Loviturile lui Urbach erau joc de copil pentru celebrul boxeur. Lupta reîncepe pe covor. Urbach, furios, cearcă din nou să lovească, însă Johnson îi arată formidabilul său pumn și germanul nu mai insistă. Apoi negrul într’o ..prise de jambes“aduce pe Urbach pe covor, îl ia de gît și, încet încet, cu o forță extraordinară îi întoarce capul, apoi tot trupul. Urbach e învins în 11 m.și 19 secunde. De notat că Urbach are un gît de taur. In a două repriză, Urbach și mai furios, lovește, mușcă pe adversar. Johnson îi evită loviturile, în mod dibaciu, ceea ce face pe public să aplaude în delir. In sfîrșit celebrul Jack prinde pe geranan pe covor și printr’o întoarcere de braț și o strangulare reglementară (permisă în luptele de șampionat al lumei) — învinge pe Urback în 10 m. și 5 sec. ■. Intre luptătorii celebri de la „Nouveau Cirque“ se află și negrul Anglia (130 kgr.), — care pe lîngă greutatea-i uriașă mai are și o forță considerabilă. Pe mîine lupta între campionul lamei Petersen danen (115 kgr.) și Anglie.♦ Curse de ogari. — La Paris, pe hipodromul de la Saint-Cloud vor avea loc curse de ogari. Sportul acesta începe să pasioneze și, după începuturile lui, promite a lua o mare dezvoltare. Iată în ce constă aceste alergări: Se dă drumul unui epure și mai apoi la două ogari. Cursa e foarte interesantă, deoarece se pune in valoare dibăcia și rezistența urmăritorilor, epurele căutind să scape și simțindu-se nu cel mai tare la fugă, recurge la trucuri pe cari simțul instinctiv de conservarea i le dă. Lupta rămîne de obiceiu nedecisă, epurele reușind să scape de urmăritorii săi, ajungînd înaintea lor la semnul de oprire al alergărei. ♦Femeile aviatoare. — „Coupa Femina“ premiu instituit pentru concursul între femeile aviatoare, a fost luat anul acesta de d-ma Raymonde de Laroche. Aviatoarea a făcut 323 km. și 500 m. într’un singur zbor. Cuceritoarea premiului „Femina“ este prima aviatoare din lume. In 1910 a suferit însă un accident, din care abia a scăpat cu viață. De atunci,n’a mai zburat pînă acum cîteva luni, cînd a început din nou să se antreneze. Astăzi a dovedit că posedă calitățile unui excelent pilot. ♦ Cum a murit Perreyon. — Din ancheta făcută în urma nenorocitului accident al celebrului pilot, s’a dovedit că moartea i-a provenit dintr’o greșită aterizare. Exact ca și în accidentul aviatorului nostru Negel, Perreyon — care zbura cu un aparat Bleriot — tip nou,motor 100 cai putere — a îndreptat monoplanul la aterizare prea perpendicular astfel că înainte de a putea să revie în poziția normală aparatul a lovit cu botul în pămînt. Monoplanul s’a răsturnat și a prins pe aviator sub el. Greșala toată a fost calculul eronat făcut pentru aterisare. „A la Pegoud“. — In cafenelele din Berlin nu rareori auzi. — Băiete, o cafea la Pegoud. Adică o cafea cu puțin schwarz și mult lapte. (De obiceiu nemții pun mai mul schwarz de cu lapte), încă una tot de la Berlin: ca să vezi bine pe Pegond: trebuie să faci picioare din mîini și din picioare cap, astfel îl vei privi de minune. Sau. o variantă: I. — Cine vede mai bine pe Pegond. R.: — Echilibristica, fiindcă îl privesc de-anduratare. Cowboy. --------------ox--------------- Pentru ostasii noștri morți in lukovitz Din inițiativa ofițerilor sanitari ai secției II Spitalul mobil al corpului II de armată, deschidem o listă de subscripție pentru ridicarea unui monument pe mormîntul ostașilor noștri din cimitirul din Lukovitz (Bulgaria). Suma din urmă Lei 622.20 D. dr. Al. Pișcă 58.60 Sumele subscrise să se trimită a^ministrufîpî ziarului, pe numele d-lui Gr. Petroniu, casier. --------------xx------------- Un iubireu muncitoresc 2 > de ani da muncă optrivid intr’un singur atelier Zilele trecute d. Dimitrie Ionescu șeful atelierului tipografic al ziarului „L’Indépendance Roumaine“ a împlinit 25 de ani de muncă în acest atelier, înconjurat de colegii săi de tipografie și de personalul ziarului, la întocmirea tehnică a căruia a colaborat timp de un sfert de veac, d. D. Ionescu a avut satisfacția morală să-și vadă sărbătorit trecutul de muncă continuă și folositoare, printr’un banchet. Intrat ca lucrător în tipografia ziarului „Indépendance Roumaine“ la 1888, încă pe cînd acest ziar se găsea sub direcțiunea regretatului George Em. Lahovari, a rămas pînă azi neîntrerupt în serviciul acestui atelier, unde continuă să funcționeze ca șef de atelier. In tot timpul carierei sale de un sfert de veac, d. D. Ionescu nu a avut decît laude pentru chipul conștiincios cum și-a făcut datoria atrăgîndu-și întotdeauna dragostea colegilor și stima șefilor. Deși după 25 de ani de muncă neîntreruptă d. Dimitrie Ionescu a rămas acelaș neobosit șef și îndemînatic paginator. Astăzi ca și în trecut dorința-i manifestă este să nu fie întrecut în îndeplinirea datoriei. Felicităm călduros pe harnicul șef de atelier al ziarului „Indépendance“ și îi urăm ani mulți și activitate laborioasă.xo \V Á. LIGA NAT'ONALA AERIANA Aerodromul L'srl Nationale Aeriene de Io Băneasa OLUMUL MEETING PEGOUD Curtea Regală va onora cu prezența ei Prețurile reduse Tribuna rezervată..........................Lei 20.— Tribuna........................................................» 15.— Incinta tribunelor (pieton, loc în automobil sau trăsură de persoană ) 10.— Intrarea unui automobil sau trăsura cu conducătorul ei . . . . . » 10.— Intrarea la nebiză . _____ 8borurile aviatorului Pégoud vot* încspC precis la ora 9 . Călătorii din provincie beneficiază de o reducere de 50last»Ta P«căile terete, unu să vizeze biletele de Înapoiere la aerodrom. Competul organeam Azi Dumineca 17 p. 4 r j Ai V