Viitorul, ianuarie 1916 (Anul 9, nr. 2836-2863)

1916-01-28 / nr. 2860

m SITUAŢIA La cele două capete extreme ale frontului oriental, lângă Riga şi în Bucovina, au avut loc câte­va operaţiuni, fără vre­o însemnătate deosebită. In genere, stagnatuinea Se manifestă pe toată întinderea imensului front. Şi pe frontul occidental, acţiunea e mult încetinită. Bombardările zilnice au de efect mai mult pagube de or­din material. Angajări de forţe însemnate nu se sem­nalează. m ^ * f r- ' « ■ Luptele de pe frontul italo-austriac sunt extrem de sângeroase, dar aci rezultatele topografice sunt foarte mici, din cauza configuraţiei terenului. Cea mai mică înaintare e plătită cu valuri de sânge şi când se va face istoria gene­rală a războiului european, jertfele făcute de Italieni, cu­­rînt fără precupeţirea vieţei, vor avea un capitol plin de elogii. Anevoioase sunt şi operaţiunile pustnace în Albania unde armata Roeves Întâmpină mare greutăţile izvorâte din impucticabilitatea unor drumuri desfundate. încă de acum 3 z de trupele austriace se aflau la 26 km.de Durazzo, dar Înaintează foarte cu greu în această direcţiune. In regiunea Salonicului linişte complectă. In Caucas operaţiunile ruseşti câştigă în intensitate. Obiectivul Ruşilor e de a se uni cu trupele engleze in Mesopotamia, dar se opun mari dificultăţi de teren, o vreme excesiv de neprielnică şi rezistenţa Turcilor, în­tărită în ultimul timp cu numeroase batalioane. 5 BAN! flBOnAM­EHTE EH mnrl. ... ms an 18 Lei .... șase luni 0 Lei In străinătate an an 86 Lei .... șase luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 ei 15 ale fie-cărei lant REDACTIA STRADA ACADEMIEI No. 19 Intrare prin pasaj. Imobiliara TELEFON 13/47 ei 57/20 ADMINISTRATIA ‘STRADA ACADEMIEI 17 Intrare prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 Joi 28 ianuarie MI IS ANONCIURI COMERCIALE ------------­Linia corp 7 pe o coloană în pagina III .. . 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ... 30 banil Inserții şi reclame pagina III linia................2 Lei5 BANI Dacă există o chestiune­ care debue­ să ralieze şi jurul ei toate Aprobările, şi ale partidelor poli­­tice şi ale opiniei publice, aceasta , desigur desăvîrşirea pregatirea armatei şi punerea la dispoziţia acestu­i scop a tuturor mijloacelor financiare necesare. Zilele trecute chiar.. d. ministru de finanţe a depus în Cameră un mit credit de 200 de milioane, pu­mit cu aplauze unanime de Adu­­mare, şi destinat să acopere chel­­puiciile pe care le cere această pregătire a oştirei noastre. Nimeni nu precupeţeşte şi nu discută necesitat­ea acestor însem­nate sacrificii materiale pe cari împrejurările le impun, şi acest consens unanim, această deplină înţelegere a îndatoririlor primor­diale faţă de apărarea naţională, este desigur preţioasă ca un im­bold mai mult la uriaşa muncă pe care cei cari au răspunderea pregâtirea armatei o săvîrşesc. In adevăr, dacă cineva şi-ar in­­tiipui că opera de care vorbim pere nimm sacrificii materiale, ar greşi. In condiţiuni normale, atuncî tind industria internaţio- Ială nu cerea de cit debuşeuri soui pentru plasarea materiale­lor de războia, înzestrarea arma­dei cu utilajul tehnic de care are nevoie, era prir’adevăr o proble­mă relativ simplă, care nu cerea foc cu­ mijloace materiale și o adu­pere sigură intre multitudinea furnizorilor. E o banalitate să reamintim că împrejurările de astăzi sunt de natură a fi complicat mult pro­blema. Nu numai că industria. Străină este peste măsură de ocu­pată cu îndestularea nevoilor pro­prii în materie de furnituri mi­litare, dar chiar condiţiunile schimburilor internaţionale sunt astfel în­cit statele sunt avizate aproape numai la propriile lor mijloace de producţiune. Energia, prevederea şi destoi­nicia celor cari conduc adminis­­traţii armatei, a săvîrşit însă o transformare cu adevărat uimi­toare de care pot să-şi dea seama numai cei cari cunosc utilajul nostru industrial şi dificultăţile enorme cari au trebuit să fie în­vinse, pentru a pune acest utilaj şi măsură să fabrice în condiţi­uni cel puţin similare cu cele de aiurea, materialul complex nece­sar armatei. De pe o zi pe alta, cu o­ promp­titudine ce nu exchiie o îngrijită organizare, s’a creat o nouă di­recţiune generală in ministerul de războia, destinată a conduce şi o îndruma, sub privigherta celor mai distinşi tehnicienii pe cari ii av­em, această adaptare a mijloa­celor noastre industriale cu ne- Ivoile îndestulăi ei armatei. Nu numai stabilim oalele leh­­ttice militare au fost puse in mă­­sură, să dea un maximum de pro- Iducţii pe care, In ce priveşte cali­tatea materialului şi fabricaţiu­­m­ ei, pot să stea alături de cele de fteste graniţă, —­ dar o adevărată incrbilimre industrială a ţârei in­­a fiSSjg 4k.B­oliţia aamfri utilaj, forţe şi energii cari pot co­respunde numeroaselor trebuinţi. Lucruri cari păreau imposibile, s’au realizat, şi sforţările făcute au fost încununate de succes de­­săvîrşit. Ţara poate fi deci liniştită in ce priveşte pregătirea oştirei cu tot ceea ce tehnica modernă soco­teşte necesar. Iar sacrificiile fi­nanciare însemnate pe cari ţara le consimte cu dragă inimă sunt larg compensate prin rezultatele dobîndite. Negreşit, nu e vorba de elogii de adus, ci pur şi simplu de cons­tatarea că şi în această chestiune însemnată, deviza istorică a par­tidului naţional-liberal, „pri­n ei înşi­ne“ s-a dovedit, nu o formu­lă retorică, ci o realitate plină de învăţăminte. „Prin noi rnşi­ne* Pentru armată o­o­o-KOTE casa romîneascâ de la Ierusalim In cartea suggestivă ţi scris* la­­trăn stil plin de imagini, potrivit povestirei de călătorii in oriental luminos, d. I. Chiru-Nanov ne des­crie ceea ce a văzut azi pe „căile profeţilor” de altă dată. Am­ reţinut din aceste tablouri frumoase, fil­mul care privea „Casa românească'' dala locurile sfinte. Această „casă românească“ nu ne face cinste, scară veche, de lemn, duce la catul intîiu, unde se deschide un fel de ceardac. ...Păștrăm întrio odaie măruntă ?i întunecoasă. Pe peretele din fund o candelă îşi închide și deschide feştila, răspîndind împre­jur o lumină slabă. Cînd mă apro­piam mai bine, desluşi­ o meseioară, cu o icoană, două sfeşnice, o cruce şi mai multe cărţi bisericeşti, îm­brăcate în scoarţe vechi. — Acesta e sfîntul altar romînesc din Ierusalim! îngînă părintele şi un of­tat prelung ii scapă din gât. Iau scama pereţilor umezi, unde miroase mai mult a mucegai de­cît a tămîie, apoi, trecîndu-mî mina peste frunte, înăbuşi! şi eu în piept un oftat şi stânjeni! izbucnirea u­­nu! cuvînt greu“... Starea aceasta de părăsire şi de neîngrijire a case! unde se adăpos­tesc atîtea suflete curate şi dornice de cer, nu este desigur menită să ne arate, în culori inimoase celorlalţi creştini ce vin în locurile stfinte. De altfel, păcatul de-a ne arăta străi­nilor în modul cel mai puţin favo­rabil este la noi general şi perma­nent Casele unde sînt istalaţî mi­niştrii noştri plenipotenţiar! mint, în regulă, generală, nepotrivite bogă­ţie! noastre, şi mai ales dorului de fast ce-l avem 3« no! în ţară. In Pa­ris nu avem o capelă demnă de noî, precum nu am avut nici una în Bru­­xelles-ul unde atâţia români îşi fă­­ceau studiile. In Paris, pe cînd Bul­garia se prezentau în Muzeul etno­grafic de la Trocadero cu lucruri in­teresante, noi expuneam, trei lin­guri de lemn, şi o velinţă, ca nişte simulacre de troglodiţi! Şi mult fin ne-a făcut şi ne fac© i această puţină grijă de-a arăta ce­­ suntem, şi ce putem străinilor, care , eu ne cunosc!­­ Pe tron in« ii­» -.............. o­p.... _ Anglia a fost ţara prin defini­ţie ţi prin istorie aut mil­­i­taristă. Ea n’a avut nevoe de declama­tion! şi agitaţiuni, ca în ţările la­tine, pentru a lupta contra mili­tarismului. Oameni de fapte, En­glezi! s’au mulumit cu „splendi­da lor izolare“, şi cu credinţa că atît timp cit vor avea o mare flo­tă, ţara lor va fi neatacată, pen­tru a se feri de serviciul militar obligator. N­uf­ară mirare astfel istoricul de mîine al prefacerilor sociale de azi va înregistra fenomenul neașteptat al introducere! servi­­ciului obligator. Interesant, însă, este de notat faptul ca serviciul militar obli­gator a întîmpinat din partea marelui parlament neoficial, dar destul de puternic, parlamentul „Trades-Union“-uluî o înverşu­nată opoziţie. J­n funa de 6 Ianuarie curent, — ne informează d. V. I. Bărbat în „Noua revistă rmnînă" — 900 delegat! reprezentând cam 20 mi­lioane de muncitori, s-au adunat la Londra ca să discute legea pre­zentată de guvern, asupra servi­ciului militar obligator. Rezulta­tul discuției a fost că legea a fost dezaprobată cu doua treimi din totalitatea voturilor. Iar urmarea imediată a acestui fapt, a fost că cei trei miniştri cari reprezen­tau, în guvernul de coaliţie, mun­citorimea, au trebuit să se retra­gă, „nu pentru că ei ar fi fost opuşi legei“, ci cum zice Times „pentru că erau partizanii ei“, ceea ce-i puneau în dezacord cu partidul pe care-l reprezentau“. Lucrătorii de la căile ferate au fost cel mai recalcitrant!, ţi gu­vernul englez a trebuit să recur­gă la confiscarea proprietăţilor zise naţionale pentru ca greva lor să fie evitată. E drept că o bună parte din lu­crători nu s’au raliat la aceste a­­titudinî francamente ostile servi­ciului obligator, ci nu«ad­ aceia — destul de numeroşi de mfcfel — afiliaţi la Labour-partij. Atitudinea lucrătorilor englezi de la căile ferate a fost, însă, com­bătută de către sindicaliştii fran­cezi, făcîndu-se astfel din nou do­vada că patriotismul francez este atît de curat în­cît poate lumina şi dirija şi pe al altora. Unul din reprezentanţii marcanţi sindica­lişti a făcut astfel, următoarea declaraţie: „Situaţia de insulari a Engle­zilor ajută că înţelegem opoziţia camarazilor englezi în faţa unei situaţi­uni atît de nouă pentru ei. Dar pentru noi, Francezii, nu ar fi posibilă ezitarea: toţi munci­torii ţărilor aliate şi aceia ai An­gliei, trebue să participe pînă la capăt la lupta contra militaris­mului german, şi prin urmare tre­bue să facă sacrificiul care le es­te cerut în numele cauzei comune“. Aceste cuvinte îndemnătoare la jertfă patriotică n’au rămas fă­ră efect şi serviciul militar obli­gator s’a putut întemeia fără ati­tudini prea ostile, şi fără opozi­­ţiunî grave. Dar fenomenul introducere! serviciului obligator în Anglia ră­mîne curios şi semnificativ pen­tru timpul nostru, căcî prin el se dovedeşte cum mult criticatul mi­litarism este o necesitate, şi că oş­tirea este în timpul celei mai pu­ternice civilizaţii, o necesitate im­perioasă. Atitudinea însă, a muncitori­lor, ne arată că sindicalismul nu este anarhic de­­cît în vremuri bune şi că dorul respectabil de li­bertate, nici chiar în Anglia, nu merge pînă acolo în­cât sa com­promită marile nevoi ale Statu­lui. Un literat francez, Haraucourt, voia să ridiculizeze pe Germani arătînd că ei au o organizaţie i­­dentică ca a furnicilor. Ironia es­te un elogiu, căci, ori­unde nu este disciplină şi spirit de abne­­gare individuală, nu există temei­nică organizare naţională. Şi cît de admirabile furnici s’au dovedit societăţile mari din apus în aceste vremuri grele! -o o o o- LOPTA CO TRADIŢIA LUCRATORII ENGLEZI ŞI SERVICIUL MILITAR — După o opunere de scurtă durată ei au acceptat In­corporarea obligatorie — IZZA SOLINTINETZ Este numele unuia din cei m­ai populari eroi ai Albaniei din zile­le noastre, numele care va rămîne strîns legat, med ales de frămîntă­­r­e din ultimii ani , de care isto­ricii de mime, vor trebui să ţină seama, fie că se vor ocupa cu cele petrecute înainte de izbucnirea primului război balcanic, fie că vor descrie ocuparea Albaniei de a­ere armatele austro-ungare. Telegramele din Viena­ anunță că lesa Balintinets a murit împre­­ună cu cei trei fii ai săi la Scutari , acest nod Gordian al Albaniei de nord, pe care zadarnic încerca­se să-l apere contra invaziei străi­ne. De altfel întreaga viaţă a erou­lui albanez nu se rezumă de­cît în­­tr’un nesfîrşit şir de lupte fie con­tra dominaţiunei turce, fie chiar contra altor triburi albaneze care n«-i sprijineau cauza sa. Creştin ortodox, Izza Botintinetz lupta de­opotrivă şi contra alba­nezilor musulmani şi contra al­banezilor catolici. Izza Bolintinetz moare ca un a­­devărat erou. Moartea lui însă a fost anunţată de atîtea ori pînă azi. Dar de atîtea ori a fost şi des­­minţită. La un moment dat, eroul albanez ajunsese un fel de perso­naj misterios care se găsea peste tot și pe care nu-l puteai totuși găsi n­­ederi. De data asta insă, știrea morfei sale pare a fi adevărată. Luptele pe străzile Scutarior au fost atît de singeroase că trupele austro­­ungare au trebuit să cucerească o­­rașul casă cu casă. Izza Bolinti­­netz cu cei trei fii ai săi apărau vechea biserică ortodoxă care du­pă cum se spune, a căzut cea din urmă lu­mina soldaţilor austro­­ungari. Ca un adevărat erou naţional, el moare deci la preajma locaşu­lui sfînt pentru a cărui desrobi­­re luptase întreaga sa viaţă. vmrwnnn -OXO­ UN DRAMATURG: G. Bengescu'Danja Zilele trecute au fost coborite în mormînt rămăşiţele pămîrteşti ale gen­eralului G. Bengescu-Da­bija. Pierderea veteranului ofiţer es­te resimţită Şi în viaţa noastră li­terară, in care Bengescu-Dabija a lăsat o operă importantă nu nu­mai pentru istoricul literaturei ro­mîneşti, ci şi pentru actualitate. Pe vremea cînd Alecsandri scria dramele sale „clasice”, Bengescu- Dabija îl urma pe acest teren şi încerca să reînvieze în piesele sa­le de teatru o altă epocă antică, mult mai străină pentru noi, dar mult mai potrivită pentru creaţi­­unî imaginare, în care limitele de concepţie ale artisticului să fie mult mai vaste. Alecsandri cînta Roma Impe­rială. G. Bengescu-Dabija şi-a de­părtat obîrşia inspiraţiei sale pînă în Fenicia legendară şi pînă în Cartagena istorică, din care a hiat subiectele celor două drame: Pyg­malion şi Hamilcar Barca. N’a avut o documentaţie isto­rică riguroasă, dar nu a fost lipsit de acel simţ istoric care pă­trunde intuitiv în viaţa epocilor dispărute. Dacă dramele lui nu au o culoare locală ştiiţificeşte ştir­bită în elementele sale, au totuşi Unii generale oare­care adevăr is­torie. Pygmalion conţine legenda ple­cării din Tyr a divinei Elissar, predestinată să întemeieze Carta­gena. In această legendă Benges­cu-Dabija a găsit prilej să locali­zeze un caracter avar, violent şi crud, căruia ia creiat câte­va sce­ne de o mare putere dramatică, cum stem­ scenele din subterana palatului unde regele îşi ţinea co­morile sale. Celelalte caractere sunt mai pa­lide, convenţionale; dar versifica­ţia uşoară — mult mai săracă de­cît a lui Alecsandri — salvează scenele şi nu­ oboseşte atenţia as­cultătorului. Apoi decorul romantic, cu toa­te mijloacele de efect ale teatrului romantic francez, nu este lipsit de a impresiona. Hamilcar Barca are o temă mai grea şi anumite stîngăcii, care, pentru epoca din care a răsărit Salambo, nu mai sunt îngăduite. De inspiraţia sa piesa: Mustrare de cuget, care însă nu a văzut­ lu­mina rampei. Peste Pygmalion nu se poate trece lesne. In repertoriul atît de sărac al teatrului romînesc. C. P. -o o o o- SCOȚIENE DE AMA­BET Aflîn­d că Dobrescul de la Plo­ești a rostit cîte­va cuvinte la Se­nat, mai mult! antropologi Bírá­lii au venit în țară să studieze modul cum Geanabetul articulea­ză cuvintele.­­ Aceiași antropologi au făcut stu­­dii asupra indigenilor din Suma­tra.­­ Scott & Co. 4 IN FIE­CARE ZI ASPECTE POLITICE Renunţând la Interpelările din Parlament pe chestiunea externă, „Federaţia Unionistă" a înţeles se vede, să continue în schimb prin presă discuţia asupra aceleiaşi pro­­leme. Drept compensaţie a renunţare­ la discuţi­un­ea parlamentară, „Fede­raţia“, în Ioc să se reculeagă cum anunţase, se oboseşte, alergînd după mărturii străine asupra „Ore! Ro­­mîniei“, despre care un Conte X scrie în statul străin , afirmind că „Rominia a lăsat-o să treacă”. In posesiunea acestei preţioase mărt­urii „Epoca” de ori, în nu­mele „Federaţiei”, o prezintă de în­dată vititorilor romíni drept un a­­devăr categoric, drept o sentinţă de­finitivă, pe care se înţelege că zia­rul federalist se crede obligat să o exploateze împotriva preşedintelui consiliului. Cu alte cuvinte, după părerea „E­­pocei”,­­ guvernul român trebue să se inspire din judecata străinilor în acţiunea de îndrumare a atitu­dine! şi politice! noastre externe. După părerea aceluiaşi ziar, srăiniî, —or! cine ar fi iei, — sunt dee! mai în măsură, de cît factorii răspun­zători ai Roaiîniei, să vadă lămu­rit adevăratele noastre interese fa­ţă de mersul crize! internaţionale. Ori­ce părere din afară e primită astfel de către presa „federaţie!” drept monedă bună, pentru ca în schimb să se suspecteze fie ce cu­­vînt, fie ce gest al romînilor, cari au răspunderea atitudine! şi acţiu­ne! noastre. E o mentalitate care, în chip imparţial judecată, nu poate de­cît să surprindă, mai ales cîn­d se eta­lează in catoanele ana!­ziar cu pre­tenție de regulator al patriotismu­lui la noi. *— Hegemonia economică A AMERICEI De un lung şir de ani, pînă la izbucnirea actualului război eu­ropean, s’a dus şi o luptă destul de aprigă între Anglia şi Ameri­ca pe terenul economic şi finan­ciar. Cu toata, imensa desvoltare e­­conomică şi financiară a State­lor­ Uni­te,­­ pînă la August 1914, Americanii deşi reuşise oare­cum să se emancipeze econom­iceş­te în ceea ce priveşte finanţele, ei se găseau totuşi tot sub dependenţa europenilor şi în special a engle­zilor. Căci, nu trebue să uităm, cea mai mare parte a titlurilor de rentă americane sunt deţinute de europeni. Războiul însă, a dat posibilitate americanilor să-şi realizeze idea­lul urmărit de multă vreme. Lup­tele crîncene cari se desfăşură de un an şi jumătate, au necesitat nu numai pierderi însemnate de oa­meni, dar şi imense sacrificii e­­conomice şi financiare. In special atît Anglia cît şi Franţa, nepu­­tînd să-şi fabrice singure întrea­ga cantitate de material de răz­­boiu de care aveau nevoe, s’au adresat industriei americane. Tot asemenea în ceea ce priveşte pro­dusele agricole americane. Profi­ted de împrejurare, încetul cu încetul americanii au retras toa­te obligaţiunile cari se găseau în mîinile financiarilor englezi şi francezi, iar după ce au terminat această operaţiune au început să pompeze şi aurul european. Dar ceva mai mult, de unde v­ină la izbucnirea războiului, America erea debitoarea Europei, ea s’a transformat astăzi în creditoare, şi încă destul de serioasă. Împru­mutul anglo-francez realizat de curînd pe piaţa americană, în con­diţiuni destul de avantegioase pentru americani, dovedeşte în­­-ajuns acest fapt o probă evidentă de teama pe care o au englezi­ de o preponde­renţă economică şi financiară a Americei, o constitue recentele articole, apărute în ziarele engle­zeşti şi prin care se face apel la Public să nu vândă acţiunile so­cietăţilor de căi ferate din Argen­tina, fiindcă Yankeii cumpără­tori actuali ai acestor efecte, — spun ziarele engleze, — ar căpă­ta odată cu posesiunea majorită­­ţei stocului de acţiuni, şi contro­lul asupra acestor căi ferate. Odată realizat faptul de care se tem englezii, exportul de ce­reale din Argentina în Englitera ar rămîne la­ bunul plac al ame­ricanilor can ar putea, la un mo­ment dat să facă orice greutate ar vroi. Acelaş pericol, — spun ziarele engleze — ar fi pentru Anglia, şi în ceea ce priveşte importul maşini, lină, şine de fier ş. a., din Argentina şi Brazilia Pînă azi, controlul asupra căi­lor ferate, atît cele argen­tiniene, cît şi al celor braziliene, îl au en­glezii, întru­cît în mîinile lor se găseşte majoritatea acţiunilor şî cu toate că acum cîţîva ani, un speculant american Fargahr, lu­crând în numele unui consortiu american, a încercat sa pună mi­na pe căile ferate sud-americane, planul însă n’a reuşit, căci numai o mică parte din aceste căi ferata au trecut în deplină stăpânire a americanilor. Din toate acestea, reese destul de evident, lupta pe care o duc a­mericanii, pentru aservirea econo­mică a Europei, luptă care pare­­ a le reuşi, căci le-au venit în spri­jin evenimentele care se desfă­şură astăzi în Europa şi întru­cît astăzi, atît englezii cît şi trasee­­­zii nu se pot dispensa nici de in­­­­dustria americană şi nici de fi­nanţele americane. Cea mai ma­re parte din aurul european tre­ce astăzi oceanul pentru a trans­forma pe americani din debitori în creditorii Europei. FEST Mărfurile de 0 urcare vertiginoasă a preţurilor In afară de lucrurile de prima s necesitate, specula publicului se­ practică pe o seară, foarte întinsă ] cu tot felul de mărfuri. Nu există I nici o marfă, nici un produs cît1 de neînsemnat al cărui preţ să nu se fi urcat cu cel puţin 80—40 la sută. In ceea ce privește, în special, mărfurile de lipscănie ne-am mai ocupat într’un articol anterior. Am arătat atunci ce speculă au făcut unii acaparatori, cari, fără să f: ~ -----—: ~ „ j------4- ~ i- ~~ 1 iu urcod­ ic, ttu «AU1 LUI»3.P iul au găsit — mai ales pe la lipscă­­niile din provincie —­au acus în Capitală. Aci, după ce le-au de­pozitat, le-au desfăcut pe la dife­rite prăvălii cu preţuri întreite şi împătrite de cum le-au cumpărat. Mărfurile de lipscănie s’ar pu­tea socoti şi ele între lucrurile de prima necesitate. Mai ales aţa de cusut, pânzeturile pentru rufărie, ciorăpăria, batistele, stăulburile, stofele de rochii, etc. Toate acestea, sa­u cel puţin par­te din ele, sunt lucruri de care ninenî nu se poate lipsi, fie bogat fie sărac, orăşan sau sătean. In ori­ce caz, se înţelege că mărfu­rile de lipseănie sunt indispensa­bile pentru ori­cine, in traiul de toate zilele. De aceea specula acaparatorilor devine, în asemenea caz, mai con­damnabilă şi mai odioasă, aproape la fel cu specula alimentelor. Din nenorocire însă specula cu mărfurile de lipseănie n’a fost practicată numai de către acapa­ratori, ci şi de anumiţi negustori, şi chiar de unii dintre cei mai de seamă. In această privinţă ni se aduc la cunoştinţă unele cazuri foarte gra­ve care arata cu cîtă îndrăzneală speculează lumea unii negustori de lipseănie. Dintre aceste cazuri cităm nu­mai cîteva, pentru edificarea pu­blicului şi mai ales pentru a atra­ge atenţia acelora cari cred că negustorii trebue să aibă numai a­­vantaje şi încurajări şi nici o o­­bligaţie sau datorie de conştiinţă. Aşa, un funcţionar superior de la Camera deputaţilor s-a dus la una din cele mai reputate prăvă­lii din strada Lipscani şi a cum­părat stofă de rochie cu 18 lei me­tru, stofă, în treacăt fie zis, care înainte de vindrea cu 10—12 lei me­trul cel mult După vr-o săptătmî­­nă a mai avut nevoe de vre-o doui metri din aceeaşi stofă. De astă dată însă negustorul n’a vroit să o dea decît cu 29 lei metrul, aceeaşi Stofă şi chiar din aceeaşi bucată. Funcţionarul în chestiune a fost nevoit să plăteas­că 11 lei mai mult la metru, căci n’a avut încotro, ifin alt caz. O doamnă a intrat într’o pră­vălie tot, din strada Lipscani şi a găsit o stofă de rochie cu 13 lei metrul. Părându-i-se însă cam­ scumpă, a plecat, crezând că va gă­si alta m­ai­ ieftenă, dar preţurile erau pretutindeni tot aşa de mă­cate. Ci­ud doamna s’a reîntors, du­pă o oră, la prăvălia de mai sus, negustorul n’a vroit să dea stofa cu 13 lei, el a cerut de astă dată 14 lei. In interval de un ceas ne­gustorul a urcat prtețul cu un leu la metrul încă un caz, cu care vom ter­mina, deşi am putea cita sute a­­semenea cazuri. Tot o doamnă cumpără din Lip­seau­ stofă de rochi® cu 12 lei met­­trul. După vr­ o patru zile s’a dus o altă doamnă să cumpere pentru o rochie din aceeași stofă. De astă dată negustorul n’a vroit să lase nici un ban mai jos de 18 lei me­trul! Cazurile de maî sus ne arată pî­nă unde merge lăcomia şi ch­iar îndrăznieala unor negustori. Aci nu mai este vorba nici de acapa­ratori şi nici de «speculanţi de me­serie, ci de negustori reputat! cari au, dacă nu o răspundere materi­ală pentru fapta lor neomenoasă, cel puţin o răspundere morală fa­ţă de public şi faţă de conştiinţa lor. Mărfurile al căror preţ se ridică în mod aşa de vertiginos, erau de mult în prăvălia negustorilor, nu erau aduse acum. Mai mult, pre­ţurile aşa de urcate se cercauă chiar pentru o stofă din aceeaşi bucată, din care mai nainte fu­sese vîndut cu preţ pe jumătate. La uimirea şi la observaţiile cli­enţilor, cum se poate să se ceară asemenea preţuri, negustorul răs­punde cu cea mai mare satisfacţie şi fără nici o jenă: — E avantajul nostru dacă pu­tem vinde mai scump. încercaţi şi în altă parte şi nu vaţi găsi nică­­erî mai ieften. Şi în adevăr, te convingi înda­tă că negustorul are perfectă drap­­ere—­doar îşi cunoaşte ei foarte bine confraţii... De cît, am dori că ştim ce deo­sebire poate fi între aceşti negus­tori şi între cei mai îndrăzneţi Bjfft culanţi Şi acaparatori. G. N. Compot*» y­ , . .. N­. «cr­vT* A * ■EOsaeeaMNaBHMflBttMaaEBta

Next