Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)

1919-10-18 / nr. 3493

CRON­ICA ELE­CTO­R­AL­A Sag*i. |Faijplice &n "wredeme-ul alegerilor Prima adunare O R3HASILOR­IM! Pentru cânte are puterea de a se ridica cu mintea deasupra micelor­­ patimi este imposibil a nu înțelege­­ cu toată puterea sufletească măreția și Adunărei constituante, chemată a pu­ne pe noi și solide temelii România fo­are de mâine. După șapte sute de ani, acuma ro­­m­ânii se întrunesc intr’un mănunchi, [$] pot să discute liber și să hotărască destinele neamului lor. In această adunare, prima adunare ,a tuturor românilor, se va con­ic,retișa visul de unire pe care sufle­tele românești îl hrănesc cu atâta­­­­ dărnicie de iluzii­ și cu atâta entu­ziasm. Ia­r această A­dunaire constituantă Sa va hotărî cum trebuie să trăiască e acum, încolo România, — să tră­iască cu­ demnitate de stat liber și m­are care și-a făurit destinele cu prețul unui martiriu aproape milenar și cu prețul enormelor jertfe din timpul­­ războiului. Se va consolida astfel în această­­ primă adunare a t­uturor românilor inuiți, modul cum va trebui să se des­fășoare viața neamului nostru în lu­­ptele nouăilor granițe pentru care a prrs atâta sânge românesc. Va trebui astfel o unire a tuturor Inimelor pentru ca printr’o solidari­­zare națională să se facă dovada Înaintea Europei a voinței nestră­mutate a neamului nostru întreg de-a trăi liber pe viața lui, liber pe desti­n­ele sale și factor de propășire, cum fost totdeauna acușma, în orientul eu­ropean. In această Adunare Constituantă­­ va fixa apoi și organizarea ini­­imă a legiuirilor de stat, pentru ca trei românii de pretutindeni să trăiască viata lor independentă suibt su­b aceiași de­aceiași organizație și gira constitutional. In fața acestui măreț fapt istoric, pe care Primul Parlament­­ al Româ­­niei­ Mari i1 va concretiza, abținerea dela alegeri apare ca un act necuge­tat, pornit din trio simțire ,prea rece românească. Atemieierea dovedește că nu s’a înțeles nici roM, nici menirea pe care o are la evoluția statului nos­tru, organizarea lui temeinică ce i-o va da adunarea Constituantă. Dar abținerile de la alegeri, isvorîte din calcule meschine politice, și cari voesc să meargă paralel cu acțiunile extra-legale și cu apelurile la revoltă, nu pot să tulbure conștiința poporu­lui românesc care înțelege în aceste momente că e nevoe mai mare decât ori­când de o matură realegere a energiilor și de-o înd­reaptă rezol­vare a marilor probleme de care de­pinde viitorul Întreg al neam­ului nostru.­­ Se vor abține dela alegeri toți a­­ceia cari nu Înțeleg rostul vreirator cari nu simt nimic în inimile lor din măreția momentelor, dar poporul ro­mânesc întreg va merge înainte pen­­tru ca prin opera paces să desăvâr­șească ceea ce a făcut­­ vitejia război­nică a soldaților români­ , Rofed Adunării Constituante e prea mare și prea frumos, pentru ca să poată fi oprit de sufletele înguste și de vechii politician­ ai acestei țări. In aurora vremilor noi, preocupă­rile mărunte nu pot opri mersul ina­­inte al neamului nostru. La alegeri vor veni toți bunii ro­mâni, și prin alegeri se vor consolida definitiv destinele României­ Mari. In Primul Parlament al românilor uniti după aproape un milenii de viață se­parată și asuprită. JUDECAȚI și apoi osândiți! Documentul pe care l am tipărit Igri așează în cea mai tristă lumin șie generalul Averescu. Cu drept cu pânt mulți cititori n'au putut s creadă în realitatea faptelor, atâ greu ele apasă asupra reputații.­­a fi cinstei președintelui „Ligei Popo­rului”. Ca om politic, generalul Averesc­u­ a fost luat totdeauna în serios speial cum a condus tratativele del­a Buftea, când a cedat fără să știe c iscălește, munții și Dobrogea și s‘ a învoit să desființeze armata româ — apoi ieftina sa diplomație ci țiacovski, față de care s’a obliga­t a scris să dea înapoi Rușilor Baga ,vechia,­—toate aceste acte arătau ne­­priceperea și puțina seriozitate a generalului. Dar în mințile multora Președinte­le Ligei Poporu­lui continua să fro­nteze ca o mare figură militară. Era încă un idol și un erou pen­tru naivii care judecă faptele buni (auzite și care n’au fost îm măsură si ftuicasea adevărata activitate mai­­tară a generalului Averescu. " Iată însă că și această ultimă glo­ar­e se risipește ca fumul in vânt. Generalul Averescu, prin ptertoret­a vinovată pe care nu găsim cuvin­te și o calificăm, ese cu desăvârșiri compromis după documentul publi­ical Omul în care țara și armata tr­­musese nădejdea să o ducă la izbândi­ți la recucerirea Ardealului, genere­l Averescu, aibăa la o lună după declarația noastră de război, în Sep­tembrie 1916, se pregătea să faehce In com­pli­citate cu oapssnii Basxțj^s«, |!»acea cu vrăjmașii. La jumătatea lui August vitejii țl­oștri treceau în zbor de șoim Car­­pații, și după câteva săptămâni pe­­ mai, în Septembr­ie urmă­tor, un pe jural român. Comandant de armată, jtwneltește cu Carp și Lupu Costache pentru a încheia pacea cu vrăjmașii. In Septembrie 1916,—notați bine!— cănd Rusia era în plină putere și­­ mână armatele Țarului erau atât în M­oldova, cât și in sudul Munteniei. C­h­­rabul Averescu se gândea să dea pacea cu Puterile Centrale,­­pentru a revărsa apoi asupra Ro­­m­âniei potopul răsbunărei Rusiei pe­­ mare am fi tradat-o și care nor fi apșteptat decât prilejul ca să ocupe si Moldova. Toate acestea se petreceau, ajunul expediției de la Flămânda­,­­pe care acelui general o pregătea în %lM. Faptul nu mai poate fi pus la în­­yoiaMă. Nu e un zvon, nu c o nâsc o­­șrîre. E scris alb pe negru de însăși­­ mâna generalului Averescu. Nimeni­­ nu mai poate tăgădui, nimeni nu are dreptul să se mai indocasec. Ne întrebăm acum, după ce cu­noaștem cu cheamă mintii toate fap­tele. CE MAI RĂMÂNE DIN FAI­MA, CINSTEA $1 REPUTAȚIA GENERALULUI AVERESCU ! Ca om politic ți ca soldat ,am vă­zut la Buftea, pierzând munții, Do­­brogea și nimicind armata. Ca bun român, lam văzut stând de vorbă cu bol­țevrad Raecnvsfii, dând înapoi sub proprie iscălitură Basarabia. Ca iubitor al târănirii S FOR văzut în cârdășie cu Take Ionoson și Scind­­ler, împotrivindu-se din răsputeri la înfăptuirea Reformelor, a împroprie­tăririi și a votului obștesc. Ca militar, ca ostaș in slujba stea­gului și a idealului național. Fam­ vă­zut, CÂTEVA SAPTAMANI NUMAI de la intrarea noastra in RĂZBOI, uneltind cu slugete nem­ților care au fost mai târziu chemate la Curtea Marțială, PENTRU A IN­­CHIRA PACEA CU DUȘMAN» ȘI A PI AVE CRUCE PENTRU VECINi SFANTULUI VIS DE UNIRE CU ERA­TII NOȘTRI DE PESTE MUNȚI, întrebai*-noi oameni buni, in evla­via gândului vostru, CUM SE NU­MEȘTE FAPTA GENERALULUI AVERESCU t ----------ooxxoo —­ întruniră UM din IAȘS Mem­terii partinird national-liberul din Iași au fost convocați In aduna­re generală la­­ dublu­ din prița D­­ninei, D-1 G. Mâneccu, ter­i smadim, președintele etobatei, a romA­nn im­portant expozeu asupra aiiisațtraai politice a țârei. D­en a contirbr­ri ac­­țiunea opozită, arâtând că singura politică națională am acces a­zistenței, precod­mtă de partid la ți ofta­-liberal și adaptartă de antragui neam românesc. D-l Mârzașen a expresa moti­v«?« pentru carn d-nii Take­le­senem și general Averesenu au hotărât că se abțină dela alegeri. £ S nu tec decât să uneltească și i ril agite spiritele, întrebuințând cele mai vehementa atacuri împotriva Coroană și a par­­tidului natioznal-liberal. Fostul ministru liberal declarA oS alegerile se vor exccteza neapărat, fără nici o ab­ânare. Aceste aregori care se vor face în cea m­ai mare li­bertate, vor da Parlam­entul care va însemna reintrarea în toate li­bertățile garantate de Constituție. Frissed­in­tele c­u beteli liberal «fiu Iași termină cuvântarea sa, decla­rând că partidul națiomal-iberal nu va abdica de la poli­tica sa de rezis­tență, declarație care a fost primită cu prațiuri de întrea­ga adunare. Cinstea sen. Averescu Tovarășii de agg­i­­ng, fie prietenii sfii fie astăzi La 1909 „Epoca“ acuza fățiș de necinste pe pre­se­din­ele de azi al „Ligei Poporului“ ,bestiánat cedărei arsenalului Armatei In luna Martie a jarului 1918, d. general Avarescu, publica o scri­­soare, rămasă de atenei faimoasă, prin care președintele „Ligei Popo­­sadar" se ridica contra­r nepricepe­­rei, necinstei și ilegalitatet celor care guvernaseră țara până atenei Și cu toate acestea, d. general A­­veresen, care se pretinde azi refor­matorul vechilor moravuri politice din România, are conștiința încăr­cată de tot fetist de afaceri necinsti­te, stigmatizate rând pe rând de toa­te partidele noastre politice. Nu vom­ face insă noi rechizite­­rii tmnerd­utahii d-lua generări Avere­sen, fiindcă nu voim să fim acu­zați că puneau patima în judecarea activitățe» sa te da mai tar «i om da atori. Vom lăsa și ea în locul nostru să vorbească altcineva, vom lăsa să vorbească bunăoară chiar ziarul JSpoeti a cârei admirație pen­tru d. general Averescu întrece de multe ori chiar sentimentele ofici­oase ale ziarului Indreptareaf. Cetitorii noștri vor putea ușor în­țelege de ce este vorba ți vor jude­ca singuri dacă cinstea d-lui gene­ral Averescu se mai poate bucura de virginitatea decretată de domnii Take hmescu, Mille, Argetoianu, Dr. Filipesnu, Cocea, Schuller și alti misepsutfili(dki).­­ care Pare 158 de vagoane grâu, cu ura­­țul exorbitant de 2080 lei vagonul și cu ordin expres de a nu se putea re­duce un ffert din această cantiate du­pă cum sa proceda In asemenea căzuii și FIINDCĂ NU SE GASEAU­ BANJI DE UNDE SA SE PLATEASCA E-L GENERAL AVERESCU A LUAT FON­DURILE ARSENALULUI ȘI PIfIO­­TECRIEI In acest scop. «†* ce nu e*a dat dar comanda ar* senaturii nostru pe câtă vreme in-jo­torul acestei instalații și-a laat anga­jamentul să fabrici câte 250 pretsuie pe u­­u preț de 45 Ies bucata și la condițiuni absolut superioare ? „Dacă d-l general Averescu avea nevoie de urgență de un mare număr de proectile putea Împărți comanda Intre uzina da la Essen și Axcenalul nostru, lăsând arsenalului să fabrice atâtea cantiăți cât ii permite «zinele pe avera. »Dar deci odată, patent ce au fost aduși reprezentanță lui Krupp la Bu­­curești și de ce Ii s’a pus person­alul nostru la dispoziție? Pentu ce nu s’a dat personagiul nostru partea de comanda ori care ar fi fost ea, ca libertatea de a lucra Independent fă­ră controlul din Krupp? „Aci stă miezul chestiune!“. Nemulțumită de răspunsul dat de generalul Averescu „Epoca? scrie a doua zi adică lun 11, Februarie, urmă­toarele : „Opinia publică este preocu­pată tocmai în aceste momente de o serie de afaceri ce se pun la cale­­a ministerul de război, și de care ne-am ocupat și noi. Opinia publică cere dar să­ i se dea explicațiuni ceva mai seri­oase și asigurări ceva mai înte­meiate”. Răspunsul gen. Averesca­nu satisfăcea pe nimenea „In chestie arsenalului, răspun­­ând dat de <L general Averescu «’a putut să satisfacă pe nimeni. „Răspunsul acesta de altfel, da dovedii CA NICI NU ERA EXACT. „Ne vom ocupa altă dată ți de chestia grâului dela Manutanță. Deocamdată constatăm numai că insuși pseudonimul Ministrului de război (din ziarul „Voința Națio­nală”) este nevoit să recunoască fără înconjur CA PRIN ÎNVOIA­LA S’A PLĂTIT GRAUL MAI SCUMP LA UCITATIE. „Dar nu oprim pentru an raeroent la chestia arsenalului și constatăm el A general Averescu care anul trecut *'a reușit să-d exceut» planul de a ind­arma fabricai Krupp Arsenalul, a voit anul acesta și U pasă la dispo­ziția gratis. „Este o fariiă««* generali In cos­­pal effierese și toată lumea protestea­ză Împotriva apucăturilor domnului general Aramneu. De când D-ea sa gă­sești la capul ministerul»­, la ribercai sa fac­e «”n­ Era» de afaceri“* km părerii» !SpaceS4 data asupra cinstei d-lui general Ava­­rezou. Ce z’o fi petrecut de atonei până azi, nu știm. In orice caz insă, mă credem ca d. general Averescu să fi descoperit răspunsul miraculos pen­tru, epși spăla trecutul, fie chiar cu bunăvoință a ziarului Japonet’, când ta gândești că aoataș ge­neral Averescu, care in 191S se ri­dica contra nepriceperei, necinstei și Uegelitătei altera, te anul 1909 era silit atât de liberați cât și de con­servatori să părăsească ministend de război pe care îl ducem de râpă prin vicuria administrației sale în care amicul de azi col lul Schulleiter întronase și ilegalitatea și neprice­perea și neristea. Generalul Averescu__gl ^ ^ £ H­T­M O“ ! cedarea arsenalului La 7 Februarie 1969, când _ rated Aveareeco, un&cm întrebat în Senat de doctoral RSmmcaami, ca «ate cu cedarea arsenalului nostru TJ2i ®«fewr Krupp. JEțpooa“ din 8 Fe­bruarie, scria usanatoarele: „Răspunsul d-lui general Averesen, ne a multumi lumea, cu toate că mi­nistrul de război e negat că ar fi vor­ba de cedarea arsenalului fabricat Krupp. D-sa a confirmat insă că tri­mișii K­d Krapp vor fabrica «buze la arsennal". AJmagcea «caasta falsă „Epoca o> explică mai pe larg în numarul dă 1« 10 Februarie gab titlul de „Che­ j­stva rrtrenalului — Cei de la Krupp , instalați în Arsenal? și In wraOHot­ web» Jeane: „Chestie cedând arzenalodai adel­met la ordinea zilei. Ceea ce ar a putut face generalul Averisem pe față, a îndrăznit să facă pe căi pie­zișe. „Interpelat la Senat asupra prezent­ări delegaților uzinelor Krupp la ars senat, de general Averescu a răspuns d­e instalațiunile noastre pentru face­rea obuzelor nefiind suficiente, a co­mandat obuze și Casei Krupp, cu con­diția ca aceasta si falrice o parte d­in el la arsenalul nostru. Ca aceia sa venit azi delegații lui Krupp. Chestia obuzelor Insă, iată cum­ stă: „Instalaținunile pentru fabricarea o­­buzelor au fost făcuta la arsenalul nos­­tru după cum am mai spus—la urma unei licitații — de Casa Skoda. Kin au fost primite de cei mai de seamă ofi­țeri ai noștri și au reușit perieri la toate experiențele. „Conservatorul" dând anele amă­nunte spune că s'a impus ca incercare de probă acestei case, să execute ca aceste instalațiun d te Arsenalul și Pi­­rotierda noastră 10.S39 de pspect’la pentru care s’a plătit cu preț de lucru 26 lei 85 bani 5­antra un șrapnel și 22 lei pentru un obuz. DACA SOCO­TIM ȘI VALOAREA MATERIA­L­U­­LUI, PREȚUL UNUI ȘRAPNEL RE­­VENE LA 45 LEI, PE GATA VREME CASEI KRUPP I SE PLATEȘTE 83 DE LEI ACIUA 23 IAZ MAI SCUMP. „Acum opt luni s’a terminat și fa­bricarea celor 10.900 da proectila. Ar­senalul a cazat atunci să i va dea co­mande pentru a aa­esneedia lucră­torii care sa dsfariaissm­ eu fabricarea. Cu toate cS aveau trebuință da muniții, nu s'a din totuși nări o comandă renalului, cu­m nu varia să permită re­prezentanții lui Krupp care posedă baghete magic* ea est* ta» ce, vor un minister. „Dacă aman opt hrai dar ti da* o comandă, preaS acum —dacă socotim numai 25­9 zile hicr­toaan — am fi a­­vut fabricate la țară 50.05?® de proce­­t?la­ta foarte bune condiții, la care Statul nostru ar fi realizat o economia la 1.830.060 de kt — diferenți de pet|, I« lucră­tori» raional care «sătece im­­pozito șrolo Statul nostra, ar fi câș­­tigat un milion pe din plata de lucru. J Dacă s’a­ adnea argumentul ridicol că acum opt luni nu aveam fonduri la aceasta răspundem: Țara de muniții și ministrul de zărimi trebuia să ceară bani „PENTRU ALTE GHELEFTURÎ IN­­SA SE GASEAU BANI“. „Ap* bunioară acum de curând, când stocul, de grâu și făină necesare ma­nutanței ca complectai, FARA GA­MANTITANTA SA CEARA, FARA CA SA FIE NEVOIE, FA­RA SA SE ȚINA LICITAȚIE, s’a dat asm­oai«­Iar la 12 Fiebrarime, pocă" vorbind de aceiași «prin: același JB­ I Am ce&tdt iotr^na­mnafir tronat situația nenorocita a județoferi Tuir­a, — unul din județele cete încercate -te pe urma ráaho­orii. Lipsâți de mităîpostenapi, fără vite și temințe, ca să poată începe aoam­ea câmpurii, cu avarii distrus, toeni­­toriu, aceebai nenorocU județ sa tel dreptai la «Atitudinea autorități­lor, și Statul e hotătrât să le vie la ajutor, cu precăd­are asupra altor regiuni ale țarei, cari au avut mai puțin d­­e șoferii decât tușl­enii de pe urma războiului și a ocupatmnei. Orație etăruințelor neobosite ate m­artaștior partidaSia naționalibe­­ral din Tulcea, ei au putut obține o într­eagă serie de «Elesmr» și aju­toare, cari vor contribui la reface­rea economică a acestui județ, odi­nioară atât de înfloritor. Vitele de muncă și semințele negreșit, prima grije a cek» cari Și-au teat sarcina de a «ajuta pe con­cetățenii lor, a fost «S asigure vit­­ăoarea revoltă, prin putința de a sa înfăptui te timp, muncile agri­cole. In­­acest scop s’a­­ intervenit pentru ca din «tocul de vite adus din Tran­silvania, să se distribue în județul Tuicea o pantifcate inder­idătoare. Vitele au început să sosească și distribuirea lor ne va fac» te cu­­rând. De asemenea «’« rezolvat ca biria chestioTiea aducere­ și distribuim semințelor. Atât Fafetate Băncii«»­ populare cât și ministerul agricul­­turei «a luat măsuriile necesare și în câteva zile sămânța va începe a fi distribuită în județ. Reconstruirile și des­­păgubirile Oda­ta lucrări­le agricole asigurate, o altă grije însemnată a preocupat pe fran­tașii tulceni: aceea de a grăbi reconstruirea satelor distruse de it­amie, inain­te de sosirea timpu­­lui rău. După cât suntem informați mate­­­rialele de construcție au început să­ sosească, și se vor pateri di­n41mu la­­ timp, așa încât oamenii să-și poatat reface norii la toamna «ceasta gas» podăriile distruse. In cheatiunea desp figurimfear, a­­vându-se în vedere tatua­țiun­ea in torid exceptuomață a sintetului Tid­­eea, Fu revenit asupra ordinului car­­e r­aspetufase deocamdată plata ar oo-vefpoim­efia 2 ® la sută din despăgu­biri, hotârându-se ca ea să se efec­tueze la administrația financiară de Tulcan, unde se află chiar­­ urnele da bufa necesare pl­ătei acestui acont. Îmbunătățiri de transport O atacă doteauța a takfenilor «ram dificultățile de tmn­sport și cam«uni­­«oație cu reetu­d țârei. Și în a­ceastră. ț­rivănță stau obți­nut reale imbimotatiri. Oanea vapo­rului Brăila, Tulcea-Snälin­a, care așa nu se face decât d­e două ori pe săp­tămână, va fi sporită cu încă una sau două curge săptămânala Afară de aceasta, stau si d*t­or­­­ ficide necesare pentru înființarea unu­or curse zilnice âaîtae Tulcea și Ismail, ceea ce va așura simțitor comunicațiunile. Negreșit, reflacenea num județ ca­re a avut nenorocul să fie cu deo­sebire distrus de vitregia vremuri­lor (prin, cari am trecut, prezinte di­­ficultăți. Grație muncei și stăruin­țelor depuse fașă de fruntașă Isbo­­ralb din localitate, ca și a solicita­­dHtnett guvernului perifam această ne­­norocită regiune, este sigur­ate pe «curna că îmbunătățiri serioase și reale se vor realiza la «el mai acurt timp. —~——ooxxoo­—------­Refacerca MARTIA JUD. TULCEA A­gncegwfig saHraa vitelor si seam­aițeter. Reconstruirea te<uviteter il despărți» chirila. — ImlMHiâ găsirea comunicațiilor. Canti festmile particula­l Național-Liberal DOROHOI CAMERA: D-nii Cupitreanu G. Lascati N. Stefan, Holban Nicu, Florescu Gh., Pillat I, Ion, Roma­nescu Omnifern. SENAT: Preotul Coama Petrovici, Stavri Artur. —--------ooxxoo-------— ' «J D-nii Take I<n««eo «i general A Teroa­re frânt pe­n­tru acordarea concesiunilor e­­conomice la •trai’U. (ZIARELE) SSä ® D-l TAKE IONESCU.—Ce zici, să i-o dăm ? D-l GENERAL AVERESCU. — Ce mai întrebi, ești meșter In chestii de-astea, doar Susmann reformelor Taklsfil, Averescanu­ și Reformele Acum un an, în Noembrie 1918, la Iași când n’au înfăptuit pe calea decretelor-legi Reformele — împroprietărirea și votul obșteac­­care aveau de fapt să alcătuiască temelia Unirii tuturor Românilor și tot­odată să aducă la îndeplinire făgăduința făcută eroilor-plugari care plecau din nou la război pentru recucerirea țării și întregirea neam«* sud__Partidul conservator de sub șefia d-lui Take Ionescu s’a rostit în potrivă, comunicând prin »Evenimentul“ următoarele: „Rămânem surprinși că Infăptuirea Reformelor se face, fără etici © nenea» pe o cale care este în a­­fară de Constituție*. Iar «Liga Poporului» a dlui General Averescu a dat un comu­nicat prin ziarul ,îndreptarea­, declarând categoric că înfăptuirea grabnică a Reformelor este „pa atât de nefolosi­toare, pe cât da piiUnejdioasa, în momentele grave prin care trecem ®*. Iată oameni care se bat astăzi cu pomnulte piept și varsă la­­crimi de crocodil pentru binele țărănimii! UN APEL către Românii din răpitejileg­­oate Stabiliți in vechiul regat DA Simion Mândresc», profesor universitar ne trimite stin publica­re următorul apel: Frațiior Când marii noștri «aliați de tisASl» au «chemat popoarele oprimate la luptă pentru instalarea libertății și dreptății în lume, noi Românii din țările liberate stabilită în vechiul Regat «ne-am pus în fruntea măscă­rilor caii aveau de scop să pregă­tească intrarea României în războiu în contra Puterilor Centcra­le, împreună cu frații noștri din ve­chiul Regat ne-am făcut în decursul războiului toată datoria față de fra­ții noștri de acasă și față de Puterile filostre împreună am jertfit 10 la sută «zis populația, am «pierdut miliarde din bogăția noastră s' am suferit «tin par­tea cotropitorilor mizerii și umilin­țe de nedescris. Trădați de vecinii, în cari ne pu­sesem încrederea, am fost nevoiți să primim o pace demnă de timpurile tale mai barbare. Am stat însă cu arma de picior și la cea dintâi lovitură de tun. Pe care aliații noștri au putut-o da peste ca­davrul Bulgariei în contra năvălito­rilor, am pornit din nou la luptă, pentru a nu lipsi de la lovitura de «moarte ra era să se dea Puterilor Centrale și pentru a alunga defini­tiv dim ținuturile noastre româneai «pe dușmanii noștri seculari. In timpul cest România a fost pri­zonieră de razboiu, legiumi «te Ar­deleni, Bănățeni și Bucovineni s’au organizat în Italia și Frânte­ni .3 luat parte glorioasă la apărarea frontierilor din­ apus și te înfrânge­rea definitivă a Puteri­lor­ Cen­trale. Războiul nostru n’a încetat un minut. Fam purtat și în timpul cât România oficială a fost nevoită să renunțe la luptă, și îl purtăm și as­tăzi pentru a apăra Europa de bol­șevismul rusesc și «unguresc. Drept răsplată pentru ajutorul dat, drept răsplată pentru atâtea jertfe făcute și pentru atâtea sufe­rințe și umilințe­­ îndurate, în Con­gresul Păcii dels. Versailles «­•'e *­:<­­sit cu «ale să nu ui­­o­re»mc:« prep­terii« nossime asupra unor titrateri românești și de viteaza jrital pentru apărarea și eu«momia noastră natio­­nalâ, drepturi recunoscuta «prin tra­tatul în baza căruia am intrat în războiu; s’a găsit ca care să se dea drep­>tarii dur« ^ ou­&o­ritațîlor cuprinsul Români«! Mari,­­făcân­­du-i jsetățeni români și supuși ai Ligei Națiunilor în acelaș timp. S’a făcut «i încercarea să pună mâna pa căile noastre de comunicație pentru a nu răpi independența economică. N­-a fost cu atât mai ușor repre­zentanților marilor puteri încerce aerat lacra, cu cât e’au găsit și Ro­mâni refugiați la Paris cari să spun* mă prin grain și prin­ scris că dele­gații «noștri la Conferința de Pace nu reprezintă poporul român, care ar fi gata si primească pacea ea sa înțelegeau cei mari că nu-o impui». Spre fericirea noastră delegații noștri la Conferința de Pace au re­fuzat iscătirea mnea păca, pl­ansa «căreia «am fi pierdut teritorii local­­te de sute de mii de frați b»oi și prin care ui­ster S răpit, redependea* ța politicâ și ^rimomică. Primul nostru delegat, dl Ion I. C. Brâtianuu a părăsit Parisul și s’a întors în țară, sărbătorit în trecere de frații noștri d­in Banat «și Tran­­silvanui. Sosit acasă, fiind și «ef al guvernului, a demisionat împreună cu întregul guvern, lăsând ca teri prim alegeri prezidate de un rurer* de oameni neamestecati îm lupte« politic» să se pronunțe, dacă inte* lege să continuăm rezistențe noastră sau să ne plecăm cepul în sate ca* mavolmciei ralor mari. La ajirbirile pe cari vi ie-am a dresat» de câte ori nevoia a cerut, ați răspuns cu încredere, știind bi­ne că în team acțiunea mea un«aîi fost compus «decât de maril © interes« ale neamului. Dimfiini­area fu padina IV 4

Next