Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)

1919-10-23 / nr. 3498

-< Anul al doi-sp­re­zecelea No. 3493 s/|| mim ■«•**" V­­B»«<*eca Ü M^giwW8Bfc«mi>»iiii Mi Mii­ii Miiiiiiiiii mia UtvWe­­il­­ ^ Bani ‘ % RED­ACȚIA & Inni 39 Lei STRADA ED6ARD QÜINET Se. a a luni 60 Lei (Vis-â-vis de Hotel Capsa) ■ [UNK]­ /_________ Telefoanele: Mreciia 51/23­ B țea$o Imni 39 Lei ș­ase luni 60 Lei ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 1i Redă +ția si Administratia 49(23 ?1 3) 11 ) Tol 23 Octom­brie 1919 ANUNCIURI COMERCIALE Se priraoile direct la Administrația zi­arului, etr. Academiei 17­­ și la toate Agențiile de publicitate • Butăi •­­PS _3» «ai KM M KmmmmmmMmmaMW m­i I -­V­m­mmmmmm­mmgssmsmzai fZ~iar­ /ö13 I. €. Eră» Discursul d-lui Ion I BBrcati.r.­.s.:«r„a .isv.­_-.ae^^v^v.iK^­.-2S*â^ tianu la Brăila D. loa I. C. Bră­tianu, a rosbiti la poate, să fie colaborare, să nu fie Brăila un mare­ di­scurs. Mare, nu forma calitățile de elocință ale ora­torului, ci prin anvergura, politică și importanța națională a ideilor exprimate­­ de la tribuna. J Șeful par­tidului național-liberal nu mai vor­bea, de a tăiată unei vechi grupări istorice care în trecut se adresa,« unor colegii restrânse și mai mult burgheze, — că avea în­ față însăși epirura publica­­ proteică și uriașa, care e ast­ăz­i munii mai conștiintă și mai puternică având la înde­mână sn­fragiul universal» «rina formidabilă a adevărului și­ • pro­gresu­­lui. De fapt oratorul e © adre­sa unei f­­ințe La a cărei formulare și ren­ .vii« contribuise el însuși Intro măsură covârșitoare. Aieperire o re vin uu au numai tune.­u) • ä. a­tea pr­i­mei .ap] i r 5­r. % vo­iului­­ ’■• .‘■ c.. tk-v voit de ț­­­i îr tăia. adunare­a României-Mari, și totodată Constituanta care va așeza temeliile­­ satului sporit și va grăbi opera de consolidare­a neamului. Mai mult chiar, alegerile, apropia­te au menirea să arate turiei în­tregi [ voința­­ și aspirația românis­mului pentru cea mai deplină an­­▼eranifiare și independență. „Stan muri în fața noastră problemele spune d-l Ion I. C. Brătianu — pentru că de ele nu depinde o pe­rioadă politică, ci depinde noul a­­șezământ istoric al neamul­ui în­­treg. .A­st­ă­­z­i , el asigură situaț­iunea României pentru un lung­­­ șir de veacuri, se îndrumează și fie orga­nizează forțele ei interne și chiar, prin ele se așează rostul ei inte­rnar­țional“. P­ă în noi, în puterile de care dispunem „posibilitatea ca să fa­cem din România un neîntrecut aserior al civilizației în aceste re­giuni ale lumii“. Politica viitoare a statului ro­ i im poate fi decât alături d­e tovarăși­ de arme din lupta pentru drept și libertate, îmbrățișând cau­zele mari și permanente ale civili­zației, România tinde, fără a­ jertfi interesele sale, să le acorde cu in­­eresele generale ale Europei. Numai o politică întemeiată pe respect și­­ pe simpatie reciprocă, poate duce­­ la un acord trainic și fecund în binefacerile păcii. Ba ac­eea treime să năzuim cu toții ca să asigurăm integralitatea­ drepturilor noastre și să grăbim rezol­va­rea echitabilă litigiilor dintre noi și occident, tocmai pentru a face să triumfe un principiu etnic al politicei gene­­­rale. L Viața internă a statului român­­ Ura fi întemeiată pe cea mai largă ș­­i sinceră democrație. Voim ega­­­­litatea pentru toți locuitorii țării,­­nu numai pentru toate clasele nea­­jmului, dar pentru toate neamurile pe care soarta sau vremurile le-a sisit să conlocuească cu noi în cu­prinsul noului Regat“. Aceasta e tratamentul pe care înțelegem să-l acordăm minorităților, și pentru i­cest cuvânt „noi nu le confundăm cu agenții provocatori care pretind n le reprezintă“. In ceea ce privește felul cum în­­țelegem a îndruma viitoarele noas­tre raporturi de comerț sau de­ j tranzit, ele nu pot izvora decât din­ i»ea înai complectă neatârnare eco-­­­noroic­ a țării, putând astfel face f­rească colaborarea dintre Româ­nia și marii ei aliați. „Românii să fie stăpâni la ei în țară, pentru ca bogățiile pe care ni le-a, dat Dwm­ 1 mezeu, să nu lase popor­ul nostru­­ mrac într’o țară bogată, pentru ca c ceea ce poate Românul s­ă munceas­­că să fie al lui, iar acolo unde tre­ime să conlucrăm cu celelalte po­poare, sa fie colaborare, să nu îre , înstrăinare“. x După ce d-l Ion I. C. Brătișanu trece în revistă babilonia vechilor grupări politice sau­ a noilor alcă­tuiri ocazionale, fie că cele dintâi și-au reînoit firma, fie că cele din urmă reprezintă tot vechiul politi­ci­anism, — d-sa arată felul cum­ înțelege partidul n­ațion­al-l­iberal, nația'simt și pururea hotă­rii la muncă, să contribue la opera con­­­structivă a viitorului, sub egida­­ garanțiilor statornice pe care i le­­ dă trecutul acestui partid, faptele­­ uriașe istorice și marile îndatoriri­­ și răspunderi ale prezentului. I 1­r<ra are nevoe de libertate și de ordină, de muncă îndelungă și rod­­­nică, de energii democratice, de­­ ii«rgințe patriotice, de sforțări­­ naționale. In lături intriga sterilă și ambiția demagogică ! Ia lături anarhia și distrugerea ! Cu toții strânși uniți și înțeleși la­olaltă în scopul suprem, înainte pentru con­strucție și pentru mărire ! Vitejia sol­datului român este chezășia iz­­bândei depline. „România reprezintă o forță, nu numai forța militară, care a făcut admirația lumei întregi, dar forța morală a unui popor care este demn de vitejia glorioșilor săi sol­dați“. Acest discurs pune în lumină personalitatea,­ și concepția politică a șefului partidului național-libe­ral, dar totodată precizează rolul și sfera de acțiune a partidului ce d­aa reprezintă, în deo­­fbire de preocupările vremelnice și mărun­te ale celorlalte grupări sau fac­țiuni adverse. Cu acest prilej se e­­vidențiază încă odată deosebirea izbitoare dintre „politică adevăra­tă“ și „politicianism“, după cum reese limpede figura luminoasă a omului de stat în contrast ca acti­­onul a cărb­ațijrS ce înfățișează răz­vrătirea și demagogia. S&KmaäiiEäiBeäEsiäMäSiäi^äääSiämSi |/| pP |?| Aflăm cu di­n cauza mai fi­lor o­­biecțiuni­ pe care înșiși partizanii d-lui Take Ionescu le-au adus nou ei titulariari de unionist s’ar fi hotărât în unanimitate a­m numi democrut­­bolcevist. Tendințele acestui partid, anarhia ce-o provoacă în țară, apa­rul la străini, mijloacele de luptă ee le întrebuințează face ca dintre toate titlurile ce și le-au dat, titlul de bol­­șevist să fie cel mai potrivit pentru parti­diri d-ioá Taie Ionescu-Plesia, și Cocea. * Ziarul „Evenimentul“ din Iași, punică foarte serie* următoarea li­stă a partidelor ce se abțin deia a­­legeri în Basarabia. Sunt 89 de [partide politice cari se abțin, a căror listă handictul ziar o reproduce estfel: „Partidul conservator socialist, Partidul liberal reacționist, Partidul fu­d­c­iar latifundiar. Partidul muncitorilor democrați ■ Partidul Liga poporului da­ntusi,­­ Partidul d-lui dr. C. Cazaca, Partidul d-lui Vladimir Herda, Partidul d lui Vizan­te, Partidul muncăitorilor din ostroa­vele Basarabiei, Partidul dem­ocraților­ da peste Ni­stru, etc. Alte douăzeci de partide­ sa ve? abține­ț i de acestea“. Sunt unele partide cari «uni pm-­i destinate a fi cadrul tutu­ror indice­­c­telor. PROBLEME LA ORDIREA ZILEI , 1^,1 #1­1 ___¥____TML_ D-1 Clemenceau înrăș da sti­gătul de t­urmă, în Senat. — Datele statistice din „Jurnalul Oficial“. In admirabilul său discurs pronun­­țul. In Franța însă ca și In alte țări, țot la Senat, cu prilejul ratificări tra- lupta contra alcoolului se dă pe u­scas tatălui de pace cu Germania, D. Cle­­ră foarte mare și parlamentul însuși men­ceau n’a vorbit numai de perkx)- a votat legi prin cara să restrânge lunl de peste Rin, dar și de un alt pe­ consumația ace­stei otrăvi, uncol tot atât de mare pentru b­an de- Discursul d-lui Clemenceau copiin­zii care nu înțeleg să-și îndeplinească de un pasaj foarte important cu pri­­catoriile lor complecte față de fana- vire la pericolul acesta. Or, cum a­­lte­­cest discurs va fi afișat în toate co-Rrbind ministru a vortăt de perfec- mumele din Franța, se speră că rolul loor descreștere! populați­unei în Fran­­țui nu va fi numit să întrețină sim­tă și de conseciîțile acestei vădite zel patriotic dar să servească oare­ Inferiorită# față de Germania unde, «nn și de lecție educatoare în ceea după cum se știe, în ultima jumătate ce privește conservarea­­ sănătaței și de secol, populațimea, anproape s’a deci a vieței. Altminteri „Le Journal dublat­ des Débats“ spunne că Franța este a­ Acest pericol care a determinat pe meniu țață sa spiavă de oarece nu vor d. Clemenceau sa ia cuvântul în Le­ mai exista destui franceză care s’a nat, preocupă de altfel în momentul poată apăra. de față și alte cercuri oficiale, care: . __^ au hotărît im Congres ia Nancy, anu­ ■ 4­­ me pentru discutarea și hotârîrea: bk s ^5?5. 4 mijloacelor, grație cărora s’ar putea­ fef m Ö. sás pune stavilă acestei descreșteri apr­(­e 1 g Cm­­puiatiunei în Franța. Imamilr.UH­BHMa in_i,,'ț­inti Ca să se vadă și mai bine însă proporția acestei descreșteri anuale a popul­a­ți­un­ei în Franța, vom publica după „Jurnalul oficial“ datele statis­tice care au apărut la 10 Octom­brie a. c­în anul 1913, în cele 77 de departa­mente care n’au avut să sufere nimic de pe urma operațiunilor războinice, populațiunea franceză civilă, a scăzut cu 389.575 de sufle­te față de anul 1917 când în aceleași condițiuni n’a scăzut decât cu 269.836. La toate aceste pier­deri însă trebuesc să se adaoge și morții din război care nu sunt contați printre morții civili . Dl!«TM avert­ ș „Jurnal OffCia­­l în toate departamentele din Franța, nu­­măru­l morților întrece cu mult numă­rul nașterilor. Ceea ce este mai în­grijitor însă este faptul că mortalita­tea crește din an în an. A­șa bimioară în 1917 au murit în Franța 613.148 de oameni, iar în 1918, fără a conta ia­răși pierderile din răzb­oiu 788.616. S’a explicat oarecum mortalitatea prea mare din anul trecut prin gripa infecțioasă și mortală care după plan se știe a bântuit întreaga Europă și care în Franța mai ales, a făcut ra­vagii cu mult mai importante, dat fiind slăbirea constituției fizice de e­­venimentele războiului. E drept că nașterile au început să crească. De folos însă, că mortalita­tea le depășește totdeauna. Așa bu­­nioară în 1917 s’au născut în Franța 343.316 copii, iar în 1918 cu toate că războiul dura încă, 399.041 copii. Comparați însă nașterile cu morta­l­itatea anilor corespunzători și veți­­ vedea că mortalitatea este aproape­ dublă. Anul trecut Franța a avut un spor­ de 55.000 de copii față de anul 1917 care și ea față de anul 1916, a avut un spor de 28.235. Nașterile se dato­­­resc în primul rând înmulțirea căsăto­riilor. Așa bunicară, față de cele 158.508 de căsătorii din anul 1917, în anul 1918 au fost celebrate 177.872 de căsătorii. Lupta contra mortali­tățiîi . Comparând datele statistice oficia­le, vedem că ceea ce constitue­­ propriu zis un pericol pentru Franță este mortalitatea prea mare, de­oarece atât nașterile cât și căsătoriile se gă­sesc într’o continuă creștere. Una din cauzele mortalitatei, după cum au spuns’o unii, ar fi mari ai alcoo­lul, în Franța însă ca și în alte țări, lupta contra atacului se dă pe o sca­ră foarte mare și parliament­ul însuși a votat legi prin care se restrânge consumația acestei otrăvi. Discursul d-lui Clemenceau cuprin­de un pasaj foarte important cu pri­vire la pericolul acesta. Or, cum a­­cest discurs va fi afișat în toate co­munele din Franța, se oferă că roM iul nu va fi manii să întrețină sim­­țul patriotic dar să servească oare­cum și de lecție educatoare în ceea ce privește conservarea­­ sănătății și deci a vieței. Altminteri „Le Journal des Débats“ spimite că Franța este a­­m­enințată să piară de­oarece nu vor mai exista destui franceză care să o poată apăra. fqi "w* îp] w­­r & PSB^aSBSHBHKSI^pn­ERl Datele statistice din ■hmmombw -«aBM„taBtga—ra Irt? Cu toă a 1 «il N­a el Jurnalul Oficial“ _____"" ^ mmam­ D. I. Erbioescu guvernator al Băn-Ca să se vadă și mai bine însă cei Naționale a donat orașului T.-Se­­proporția acestei descreșteri anuale . Din întreaga sa bibliotecă de mai populațiunei în Franța vom publica mii de vol și a Dramit ^ după „Jurnalul oficial datele statis­ „x . , l ■­­­tic› care au apărut la 10 Octom­v*.genw^f 85,u a'ar­­brie a. c­ • j O delegațiune de sevarineni, com­în anul 1913, în cele 77 de departa­ pusă între alții ^ a d-nii Vârvorea­­mente care n’au avut să sufere nimic nu, primarii orașul T.­Severin, T. de pe urma operațiunilor războinice, Opntescu, fort ,prefect și deputat de populațiunea franceză civilă, a scăzut ^T. . cu 389,575 de suflete față de anul 1917 ^ehed‘nd­* ?■ fiente«eu; când în aceleași condițumi n’a scăzut i?prea’ .0^fc0r» Ured­omul liceul tu decât cu 269.83S. La toate aceste pier­­di­n T.­Siveria «’ga prezentat d-lui deri însă trebuesc să se adaoge și Bibicescu și iau a1­ thai în numele me­­morii din război care nu sunt contați dediuțenilor ser ti mutele lor da resti­­printre morții; avÜi. _ _ . no»t­ nți •* toate ^mtamentele'din Franța, nu­ '. este momentan instalata măriii morților întrece cu mult numa­ 1T­ ijr 0 casă particulară din i­­bev ®­­rul nașterilor. Ceea ce este mai în­­tâi râmănâmd ca ea să le mai târziu grijitor însă este făptul că mortalita­ instalată în teatrul care încă nu este rea crește din an în an. Așa bunioară sfârșit în 1917 au murit în Franța 613.148 de. Fapta drnui Bibieanu esta din ace oameni, iar in 1918, fără a conta la­ ,.. __ . . ■ . „„ „ . . L răși pierderile din războia 788.616. ..ean.®­ureleul 80 ^«cască muta-S’a explicat oarecum­ mortalitatea *ori» mai «freuma cana »războiul a prea mare din anul trecut, prin gripa zdruncinat atâtea instituții și statul infecțioasă și mortală care după cum e atâta de supra încărcat, se știe a bântuit întreaga Europă și Mai ales biblioteci ar trebui sft pi­ir care în Franța mai ales, a făcut ra­ din partea celor cu­­ dâre du vaga ci mult mai importante, dar „ .* . ... , , , , fiind slăbirea constituției fizice de e- în^llâ> atenția lor duosoDitia, căci a­venimentele ră­zboiu­ici. 1101 avi'm o remarcabilă lipsă de bi­­j E drept că nașterile am început să­blioteci publice, crească. De folos însă, că m­ortalita­ In Rusia, orașe de provincie au •ea le depășește totdeauna. Așa­dar biblioteci comunale, foarte bogata ■ SS“*“ 19.17; s’a­ u î» Frânte ,l­îlilt! în «chiminul unei same neru­ j B3.310 copii, iar in 1918 cu toate că : . . . ... . . , „ războiul dura încă, 399.041 copii. seriaat<J­OTlCuie­n ts űlü­­taaad Comparați însă nașterile cu morta­ ■ acasâ. ütataa anilor coresipunzatori și vețij La noi, în afară de biblioteca pan* vedea că mortalitatea este aproape­­ticulară a răposatului V. A. Ureche, , nu știm da­că mai avera e el ta. , Franțaf? al Iută de ce donația d-lui I. G. Bi­le 55.000 de copii fata de an« 1917 ,, , , rare și el fată de anul 1916, a avut hlCQS0n ^ din scen­a can 1&aîQ m spor de 28.235. Nașterile se dato­ doai să nu rămână stingheri,­resc în primul rând înmultirei căsător Petreuius Economice ! (! JffiîSIRÎ! üfg îl gypür íüond­íöl o! După ultimele date, iată exceden­tul de grâu ce se crede exportabil pentru nevoile țărilor importatoare, în anul 1919—1920: State­ Unite 9$ milioane chintale; Canada 30 mile; Argentina 20 mii.; Australia 20 min și Indiile 15 mil.; — în total 175 mi­lioane chintale. La această cantitate trebue să se adauge cam 50 milioane de chinta­le, rezervele exportabile din vechile recolte. Astfel, disponibilitățile totale ar fi de 225 milioane de chintale. In lulidipi August se credea că dispo­nibilitățile vor fi de 300 mm. chin­tale. Grâul de primăvară din­ State­­le­ Unite a dat însă o recoltă defici­tară. Nevoile de import, în timpul anu­lui agricol curent sunt prețuite ast­fel: Belgia 15 mil. de chintale, Fran­ța 16 mil.; Anglia 50 mil.; Italia 17­4 mil.; Germania 35 mil.; Austria 18 mil.; Bulgaria 5, Olanda, etc. 10 mil., în total 190 mil. de chintale. După cum se vede, din disponibili­tățile de 225 milioane chintale, nece­sitățile statelor importatoare vor­ putea fi larg împlinite. Afară de aceasta recolta Români­ei arată un surplus exportabil de grâu și secară cam de 5 milioane chintale, și din sudul Rusiei se anun­ță de asemenea disponibilități de export. In ce­ privește noua recoltă de po­­­rumb din Statele­ Unite, ea este eva­­­luată la 2358 milioane de huș di, cam 725 mii. de chintale, adică o recoltă cu 70 mii, chintale mai mare ca cea din anul trecut. Pe de altă p­arte în România se socotește, în ce privește porumbul, un mare surplus pentru export.­­ S­hi­datele și informații mîle de mai sun, se pot prevedea prețurile cerealelor pe piața mondială. Ele nu vor fi in creștere, dacă recoltele vi­itoare­ se enunță bune în primăvara lui 1920. Asta nu înseamnă că nu vor f ramân­e tot urcate, comparativ cu prețurile din înainte de războia, încă multă vreme. nnotn­îpf» CTOt O­rașul Perpignan a organizat mari văr­­bări­­ populare în cinstea mareșalului Joffre. Cu ocazia aceasta, catalanii Spa­nioli, au trimis o delegația în frunte cu noimarul orașului Barcelona ca să felicite pe eroul francez. Mareșalul Joffre a fost invitat de cata­lani sa viziteze orașul Barcelona unde se pare că i se pregătește o primire entuzi ■­antă. P­entru a veni în ajutorul poeților lipsiți de mijloace, editorul parizian Eugen Figuière a luat inițiativa formarei un­ui com­utet care va decerne anual produsul unei serbiri literare unuia din poeții ti­neri. Fiindcă produsul acesta se va strânge într’o cupă antică, premiul editorului Pa­risian va purta numele «La coupe ancrée». Editorii din România, pot ceti și dânșii această știre și la aevoe, pot chiar imita gestul colegului lor din Franța. O legătură cu evenimet­ele de la Fiume, se anunță că Amiralul Thion de Revel, șeful de Stat major al marinei italiene, și-a dat demisia. la trecut fruntașii și întemeetorii Partidului Național-Liberal au făurit Unirea Principatelor, au desființat vechile nedreptăți, au înfăptuit împro­prietărirea țăranilor și secularizarea averilor mănăstirești. Partidul Național-Liberal a făcut războiul înpotriva dușmanilor d­e veacuri, dobândind la Plevna și Grivița, Independența și Regatul Partidul Național-Liberal a Îmbunătățit învoelile agricole, înființând Băncile Populare, Obștin­e și Cooperativele, precum și școli la sate. Tot Partidul Național-Liberal a făcut războiul pentru întregirea nea­­mu­lui și a înfăptuit Reformele, împroprietărirea și votul obștesc, Partidul National-Liberal susținând astăzi politica demnității și apă­rării naționale, lupta pentru întregimea revendicărilor noastre și pentru deplina independență și suveranitate a României Mari. äKaMMi Jiin BäriWB ■v... • ,vB Economice SCRIóOSI WM PAR?! !te, iată exceden­­d#* fef fed M EJ* & am crede exportabil Bitw la M M L. H. Ejpp, O conferință interesantă.—Publicitatea și ro­lul ei în comerț și industrie. Im cursul unei călătorii spre tegfiu­­l mie­i<i heitate, am nimerit, în trecere, ■ la Nancy,­­tocmai în ziua cânta o con­­ț­feranțiară trebuia să axate legătura I ce există între publicitate­­ și comerț. * I Subiectul părâmiu-mi-se interesant d­ât punctul da vedere e­xmomic, arla­­­că din acea latură ca­re doamină astăzi ‘ întreaga viață mondială, m‘am oprit să ascuți pe d-ra­gebrun. Oprirea Um­u mi-a fost zadarnică și so­sirea _­­ mea în ținuturile reluate stela Ger­­‘­ mani, cu o zi mai târziu, min a fost ’ î și mai plăcută, fiindcă văzusem Nancy, care mi-a dat un fel de „a­*­­ n tu­gxint“ pentru aic­ofundarea spl­­*­­ritului loran, și fiindcă, grație des­tăinuirilor conferențiarea mi-am îna­i bogății creierul cu o serie de adevă­r­­u­ri, pe cari cititorii „Viitorului“ le ■­i vor găsi da­sigur, plin­e de interes.­­ Cine ar crede că între publicitate­­­­ și patriotism este vreo legătură! Și­­, totuși, d-ra Lebrun și-a început fiu­­l, moașa eâ conferință prin a spune că­­; n­u tu ebne pus la îndoială patrioți­­­s­mul francez; fi­ecare f­rancez ©stă­­ gata să se sacrifice pentru Patrie. " Aceasta nu es­te însă de ajuns, ci nu "ia nevoe, acum, după terminarea răz­­­­­boiului, de disprețuirea vieții pentru t­­riumful unei cauze. Finanța nu oexa f­­dota fie­ei decât muncă, încă o mun­că pricoprită rațională, care să se fo­­l­­os cascil și lor telouind întregei Fran­­­țe. Astăzi (datoria fiecărui Francez ) ) să caute a pune, comerciammente, j ți­ar­a sa, în locul ce se cuvine, lup­­tând pentru învingerea concurenței­­ străine. Dar pentru aceasta munca,­­­ cu discernământ,­­cere, în primul­­ rând a-ș­i da seama unde este periec­­t Iul, cara^este concurentul, adevărat și eaî unii de temut; apoi prin ce mij­loace, admițând că s‘a organizat­­ munca, trebueae răspândite produse­­‘ I le francezo. t! Pentru prima chestiune, orice gâln­­­­ dire este inutilă; sa ști chiar prea mult ca pericolul vine din purbea A­­­­mericei, fiindcă singurii industriași, a căror întâlnire pe piețele străine­­ poate fi dăunătosa­ ©, sunt industria­­­șii amari­cani. Aceștia lucrează —s «pune d-ra Lebrun, care cunoaște­­ foarte amănunțit America, unde a­­ petrecut cu folos mai multă vreme, —­icu­ metodă, negustorul vaukon, dejuna care, înaintea războiului, Franța avea o idee neexactă, e m­­zestrat cu un spirit de iai­ia­tivă foarte d­esvoltat, este îndrăzneț, deși foarte prudent, și nu se depărtează­­ niciodată de metodele științifice în­­ producerile lui.­­ Apoi cum se vorba de o luptă pe­­ calea exportului, și cum acea luptă­­ economică trebuie să îmbrăți­șeze vas­tul c­âmp al celor mai mari debușeuri străine, singurul mijloc de a învinge constă în fabricarea în mare, pa să­rii. Industria Și comerțul american au­ea putemi neasemuiți de producț­ u­­i ne și­­ 3e vânzare. Darr cum au putut ajunge la această intensitate de via­­ță negustorească? Este oare în­dea­­juns ca un fabricant să producă mult, pentru ca debușeurile să-i fie­­ asigurate, sau mai are nevoie gy da ■altceva pentru a tri­uanfla. Rolul publicității I­aa*2r^a­ aassi CitF £ S^v^aw*C3 Numerosul public care se adunase în sala Societății industriale din Est spre a asculta pe d-ra Lebrun, bănu­ia că ar fi de ajuns pentru atingerea țelului, ca producțiunea să fie făcu­tă cu metodă și pricepem D-ra Le­­­brun a adăugat: Nici o sforțare nu­­ poate reuși, fără publicitate, fără re­­clamă. . 1 Așa das' punctul­ de plecare al ori­i­cărei propășiri industriale și com­er­­­­ciale, ca și acela al oricărei imboga­ j țări este publicitatea. Insă reclama se poate face pe multe căți. Cunoaștem reclama mută prin bir­oul firi, cunoaștem și pe ‘ aceia a afișelor» a cadranelor luminoasa etc. La care din ele ii trebue să recurgi un industriaș ? Conferențiara răspunde, fără ezi­tam , la­ reclama prin ziare. Și spre a-și documenta teza d-sale, d-ra Le­­brun­­ citează câteva cifre edificatoa­re, din care se vede marea impor­tanță d­e acordă Americanii servi­ciului publicității. Astfel, în 1915, în­­tr-un singur an numai industriașii și comercianții americani au cheltuit pentru publicitate exact de cinci ori badgetu­! statului francez. Cinci in­farde și câteva sute de milioane l­a dolari au fest consacrate publicită­ții. Care este Dar, din enunțarea, fără alt co­mun iar, a acestor ebite, nu apare ne ia prima dată o deosebire esexu­ia­ă în­tre felul cum este considerată­­ re­clama în unele țări europene, și în­tre caracterul ce-i atribue America­­nii. In Franța, ca și la noi, casseio 0.0 comerț nu sunt încă pătrunse de necesitatea reclamei. Pentru noi pu­­blicitatea este un fel de ajutor, a­­proa­pe forțat, pe care negustorii se resemnează a­­ da presei. De unde și puțina reclamă ce se face, și­­ resemnează a I da presei. De unde și puțina reclamă ce se face, și descon­siderarea presei, al cărei concurs este totuși ind­spensabil pentru reu­șită. D-tra Lebrun arată cum în re­gistrele Cassel­or da comerț franceze nu arareori se găsesc trecute chel­­tiuelite de publicitate sub rubrica „Bonnes vjeunes“. Cu alte cuvinte , reclama, care face să trăiască pe un negustor, esste socotită drept o po­mană; ca și la noi, umiți industriași francezi spun agenților de publici­­­­tate cari îi sfătuesc să dea o mai mare extensiune anunțurilor: Nu n­­i vem nevoi da reclamă.­­ Conferențiara din Nancy a avut o­­ ferixi­tă expresie când, spre a barjo­­j com­­ixj negustorii cară considera re­­­­clama drept o pomană a spus: „Or­i,­­ e’est sue bonne oeuvre^ mais non j pour, les joumaux; e’est une bonne j oeuvre pour la maison qui l’emploie iet qui suit l’employer“. In America reclama nu e un fond de cheltueli nefolositoare, ci un­ ca­pital productiv, tot atât de necesar ca și fondurile pentru cumpărarea materiilor prime. După ce a arătat necesitatea indis­­putabilă a reclamei, d-ra Lebrun ce­­­re patriotismului francez, după ea va face sforțări pentru o muncă m­e­­todică, să caute a se servi de o pu­blicitate cinstită. După d-sa, succe­sul mare al reclamei americane rezi­dă în faptul că, de maii multă vreme, marile cotidiane au introdus siste­mul controlării p­rodus­el­or anunța­te. Pe scurt, ziarele nu voesc să re­comande mărfuri de care cumpără­torii nu ar putea fi mulțumiți. Cu modul acesta, pe de o parte aiarua câștigă, moralmente, fiindcă cititorii ajung să aibă o încredere justificată în ei pe de altă parte mărfurile a­­jung să se perfecționeze, fiindcă a­­vând lipsuri, nu pot găsi putința de ră­spândire nefiind acceptate anunțu­rile lor. Un exemplu ortet de d-ra­gebrun este cât se poate de instructiv, și are cu atât mai multă greutate cu cât s’a întâmplat în fața chiar a d-sale. „Un fabricant de automobi­le, a spus conferențiara, vine într’o zi 81 DIM PARîS adevărat £ (£ 3SS8KOPS.S ■iliGmzm I carac ■OHHRSSI al rec lai € UÍ ie i? Pentru ce în Franța amm offwnwim'n wm­i îmi i­mi­­,» maemaâm publicitatea nu e așa de puternică ? MiniiMini im­i—mu mi— ■ mu 11111 iw hi 1 1 1 iiiiiiiiiiii|iimHPWhIii um«'»" ' I area fa pag. bi :.í? I n ildiki l£@r i» fâ %>i££iia Pi:^iiLUiy sa ra Gri iJx și crî cu fefe se Biitii PiÎe aîs Bocîonik! Voronoff ! Secolul al XX-lea vedea-va însăp­leindu-se descoperirea cea mai for­midabilă a timpurilor, aceia care va imprima bătrânețea­ și „izvorul Ü­­Sksretei“ părăsi­ va domeniul mitolo­gie pentru a oferi oamenilor undele­gale minunate! Oricare ar fi răspunsul ce se va fel acestor întrebări, în urma unor recente experiențe, fapt este că pro­blema, se pune azi din nou în toată amploarea ea și în tot misterul ei Dela origine omul a fost izbit de­­ purtiunea­­ viplei, pare totuși nu se­ poate compara cu a celorlalte vie­tăți și animale ce-l înconjoară. Pen­tru a remedia un inconvenient cu a­­devărat obsedant, care preocupă de la spiritele cele mai generoase până la cele mai simple și umile s’au fă­cuții diferite încercări, care visa, ca toate sfertările]­la ingeniozități ), a» initeligente, cheltuite, au du­s la un lamentabil eșec. Cei vechi recunos­când vanitatea unor astfel de tenta­­tive, când pornesc numai de la sim­pli muritori, a« atribuit sinurmata virtute de-a prelungi viața unei nkn­fe, pe care Jupiter o transformă în­­tr’un izvor a cărui apă reda vigoare și tinerețe celor ce­­ se confundau în La Egipteni sforțării« făcute pen­tru găsirea sete­­i unei nmili dorite s’au închiegat într’o adevărată ști­ință ale cărei ultime talant, piatra filosof­al­ă sau elixirul vieții, erau deținute numai de magi care erau legați de cea mai mare discreți­une. Acești magi au găsit continuatori în numele de Paraedaes, Albert las Grand, Nicola» Flamel, Cugliostro et Nostradamus, e acestor vestiți sa­­vanti ai evului mediu. Natural că nici alchimiștii n’au re­purtat un succes mai arsprabil decât predecesorii lor. Totuși încercările lor au fost continuate și experien­țe­le au urmat până în zilele noastre. E întrebarea numai dacă chirur­gia modernă va învingă acolo, unde alchi­mia a eșuat cine­va a afirmat-o, semn câte­va zile, în ședința plenară a congresu­lui de chirrurgie de s-a ținut la Aca­demia de Medicină. Și acel cineva nu e decât donitorul Bmngin y»îp-, »off Dr. Voronoff este acelaș care îna­inte de război a reușit să dea inteli­gență nun­i idiot, căruia i-a altoit glanda tiroidă a unei maimuțe. Experiența aceasta «n-l mai satis­face. larul Voronoff nu se mai mul­țumește üu ea dea numai career o­­mului, ci vroește să-i dea gi tinerețe-Iată is adevăr ce a declarat unui redactor al ziarului ,JLe Petit Jour­nal, care i s amintit că și Brown Légnard, crea­tor al orga­no­terapiei, a făcut experiențe analoage. ..E vorba de altceva. Nu te mira. Descoperirea mea e simplă. Ea nu are nimic misterios. Viața noastră depin­dă mai puțin de funcționarea orga­nelor mari ca de secreția unor anu­­m­­ite glande, uneori miauscule. Un om poate trăi fără rinichi, chiar și fără stomac, nu Insă, de e­­xamplu, fără capsulele surrenale, nici corpuscule așezate deasupra ri­nichilor, cari, dacă i se scot, indivi­dul moare instantaneu. Aceste cap­sule secretează­ în adevăr o substan­ță, „adrenalina“, care instanță face să ec­omita^ic­o i­inn^ în fokica as­­cundă’, adică de­­ un miliard de ori în fiecare perioadă de treizeci de ani. De asemenea, dacă scoți individu­lui glanda tiroidă, își pierde inte­ligența și deci se tâmpește. Deci, în afară, de organele princi­pale ale motorului uman sunt alte­le tot așa de indispensabile, de­oare­ce fără de dânsele, motorul nu poate merge. Aceste organe indispensabile sunt glandele; ele joacă rolul im­portant al unei mașini magnetice ale cărei geantei sunt generatoare de viață. Printre aceste glande, continuă doctorul, ce descoperă pe acelea saui dau Síria, energia, rezistența, pe acelea ia fine cari produc tine­rețea. Aceste se numesc glanide in­­terstițiale, pentru că se găsesc în țe­sătura corpului uman. Am luat deci 120 berbeci, foarte bă­trânii aproape de sfârșitul­ vieției și i-am întinerit, înlocuindu-le în corn glandele interstițiale luate de la ber­beci tineri. — Toate experiențele v-au reușit­­ întreabă ziaristul •— Toate. . . ■ ț1 Doctorul Voronoff a prezintat zia­ristului câte­va fotografii pentru a-și sprijini afirmațiunila sale și a adău­gat: i . Am mers mai departe. Am voit să controlez rezultatul experienței me­le, oricât de pozitiv și de concludent ar fi fost. Am voit cu alte cuvinte a face proba. Și, astfel, la un an dupa ce l‘am întinerit au­ luat unui berbec de 14 ani ceea ce corespunde cu vârsta de 80 ani la om altoi­rile ce i le făcusem. Ce s’a întâmplat. După ș­ase săp­tămâni animalul îmbătrâni enorm. El tremura pe picioare, lăsa să-i a­târne capul într'un cuvânt se apro­pia de sfârșit. Voind atunci să merg mai departe pentru a-mi întări și mai mult con­vingerea: reîncepui experiența pe a­­celaș berbece. Două luni duna artoi­re, berbecele redeveni tânăr . — Credeți ca să obțineți și la om rezultate asemănătoare? — jost numai că cred dar sunt si­gur. Cu glandele tiroide ale unei mai­muțe am redat inteligența unor i- dic>ti. Cu glandele interstițiale, sunt sigur eu ,voi reda, tinerețea bătrâni- 1 ° A . — Adevărata lor tinerețe! — Da, adevărata lor tinerețe, tine­­reța lor totală, adică fizică și inte­lectuală. Un om de 70 ani, operat, va reveni la vârsta de 10 ani. Ați și făcut experiențe la om? în­trerupse ziaristul. —­i Permite-mi a mi­i răspunde la întrebarea aceasta. Căci trebuie să știi că maimuțele indispensabile ex­perienței mele­ sunt așa de rare în­ momentul de față, încât a trebu­it să recurg la intervenția d-lui Poincare, pentru a obține, în timpul războiului o maimuță de la „Jardin des Plantes“ și că cu mare anevoință, am putut cumpăra de curând încă două.. Sper însă a convinge pe cei mai increduli prin dovadă irecuzabilă pe care o voi aduce într’o zi“. A întineri bătrânețea? Ce vis ne­bun ! E cu putință ! Si, dacă ar fi chiar cu putință e da dorit! m­anaBBy.­s­*.ssț Bt&lzad­ ps Wldfsiga ziarului „VIITORUL« Cel mai răspândit JURNAL DE SEARA

Next