Viitorul, octombrie 1919 (Anul 13, nr. 3478-3506)
1919-10-23 / nr. 3498
-< Anul al doi-sprezecelea No. 3493 s/|| mim ■«•**" VB»«<*eca Ü M^giwW8Bfc«mi>»iiii Mi Miiii Miiiiiiiiii mia UtvWeil ^ Bani ‘ % REDACȚIA & Inni 39 Lei STRADA ED6ARD QÜINET Se. a a luni 60 Lei (Vis-â-vis de Hotel Capsa) ■ [UNK] /_________ Telefoanele: Mreciia 51/23 B țea$o Imni 39 Lei șase luni 60 Lei ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 1i Redă +ția si Administratia 49(23 ?1 3) 11 ) Tol 23 Octombrie 1919 ANUNCIURI COMERCIALE Se priraoile direct la Administrația ziarului, etr. Academiei 17 și la toate Agențiile de publicitate • Butăi •PS _3» «ai KM M KmmmmmmMmmaMW mi I -Vmmmmmmmmmgssmsmzai fZ~iar /ö13 I. €. Eră» Discursul d-lui Ion I BBrcati.r..s.:«r„a .isv._-.ae^^v^v.iK^.-2S*â^ tianu la Brăila D. loa I. C. Brătianu, a rosbiti la poate, să fie colaborare, să nu fie Brăila un mare discurs. Mare, nu forma calitățile de elocință ale oratorului, ci prin anvergura, politică și importanța națională a ideilor exprimate de la tribuna. J Șeful partidului național-liberal nu mai vorbea, de a tăiată unei vechi grupări istorice care în trecut se adresa,« unor colegii restrânse și mai mult burgheze, — că avea în față însăși epirura publica proteică și uriașa, care e astăzi munii mai conștiintă și mai puternică având la îndemână snfragiul universal» «rina formidabilă a adevărului și • progresului. De fapt oratorul e © adresa unei fințe La a cărei formulare și ren .vii« contribuise el însuși Intro măsură covârșitoare. Aieperire o re vin uu au numai tune.u) • ä. atea primei .ap] i r 5r. % voiului ’■• .‘■ c.. tk-v voit de ți îr tăia. adunarea României-Mari, și totodată Constituanta care va așeza temeliile satului sporit și va grăbi opera de consolidarea neamului. Mai mult chiar, alegerile, apropiate au menirea să arate turiei întregi [ voința și aspirația românismului pentru cea mai deplină an▼eranifiare și independență. „Stan muri în fața noastră problemele spune d-l Ion I. C. Brătianu — pentru că de ele nu depinde o perioadă politică, ci depinde noul așezământ istoric al neamului întreg. .Astăzi , el asigură situațiunea României pentru un lung șir de veacuri, se îndrumează și fie organizează forțele ei interne și chiar, prin ele se așează rostul ei internarțional“. Pă în noi, în puterile de care dispunem „posibilitatea ca să facem din România un neîntrecut aserior al civilizației în aceste regiuni ale lumii“. Politica viitoare a statului ro i im poate fi decât alături de tovarăși de arme din lupta pentru drept și libertate, îmbrățișând cauzele mari și permanente ale civilizației, România tinde, fără a jertfi interesele sale, să le acorde cu ineresele generale ale Europei. Numai o politică întemeiată pe respect și pe simpatie reciprocă, poate duce la un acord trainic și fecund în binefacerile păcii. Ba aceea treime să năzuim cu toții ca să asigurăm integralitatea drepturilor noastre și să grăbim rezolvarea echitabilă litigiilor dintre noi și occident, tocmai pentru a face să triumfe un principiu etnic al politicei generale. L Viața internă a statului român Ura fi întemeiată pe cea mai largă și sinceră democrație. Voim egalitatea pentru toți locuitorii țării,nu numai pentru toate clasele neajmului, dar pentru toate neamurile pe care soarta sau vremurile le-a sisit să conlocuească cu noi în cuprinsul noului Regat“. Aceasta e tratamentul pe care înțelegem să-l acordăm minorităților, și pentru icest cuvânt „noi nu le confundăm cu agenții provocatori care pretind n le reprezintă“. In ceea ce privește felul cum înțelegem a îndruma viitoarele noastre raporturi de comerț sau de j tranzit, ele nu pot izvora decât din i»ea înai complectă neatârnare eco-noroic a țării, putând astfel face frească colaborarea dintre România și marii ei aliați. „Românii să fie stăpâni la ei în țară, pentru ca bogățiile pe care ni le-a, dat Dwm 1 mezeu, să nu lase poporul nostru mrac într’o țară bogată, pentru ca c ceea ce poate Românul să muncească să fie al lui, iar acolo unde treime să conlucrăm cu celelalte popoare, sa fie colaborare, să nu îre , înstrăinare“. x După ce d-l Ion I. C. Brătișanu trece în revistă babilonia vechilor grupări politice sau a noilor alcătuiri ocazionale, fie că cele dintâi și-au reînoit firma, fie că cele din urmă reprezintă tot vechiul politicianism, — d-sa arată felul cum înțelege partidul național-liberal, nația'simt și pururea hotării la muncă, să contribue la opera constructivă a viitorului, sub egida garanțiilor statornice pe care i le dă trecutul acestui partid, faptele uriașe istorice și marile îndatoriri și răspunderi ale prezentului. I 1r<ra are nevoe de libertate și de ordină, de muncă îndelungă și rodnică, de energii democratice, de ii«rgințe patriotice, de sforțări naționale. In lături intriga sterilă și ambiția demagogică ! Ia lături anarhia și distrugerea ! Cu toții strânși uniți și înțeleși laolaltă în scopul suprem, înainte pentru construcție și pentru mărire ! Vitejia soldatului român este chezășia izbândei depline. „România reprezintă o forță, nu numai forța militară, care a făcut admirația lumei întregi, dar forța morală a unui popor care este demn de vitejia glorioșilor săi soldați“. Acest discurs pune în lumină personalitatea, și concepția politică a șefului partidului național-liberal, dar totodată precizează rolul și sfera de acțiune a partidului ce daa reprezintă, în deofbire de preocupările vremelnice și mărunte ale celorlalte grupări sau facțiuni adverse. Cu acest prilej se evidențiază încă odată deosebirea izbitoare dintre „politică adevărată“ și „politicianism“, după cum reese limpede figura luminoasă a omului de stat în contrast ca actionul a cărbațijrS ce înfățișează răzvrătirea și demagogia. S&KmaäiiEäiBeäEsiäMäSiäi^äääSiämSi |/| pP |?| Aflăm cu din cauza mai filor obiecțiuni pe care înșiși partizanii d-lui Take Ionescu le-au adus nou ei titulariari de unionist s’ar fi hotărât în unanimitate am numi democrutbolcevist. Tendințele acestui partid, anarhia ce-o provoacă în țară, aparul la străini, mijloacele de luptă ee le întrebuințează face ca dintre toate titlurile ce și le-au dat, titlul de bolșevist să fie cel mai potrivit pentru partidiri d-ioá Taie Ionescu-Plesia, și Cocea. * Ziarul „Evenimentul“ din Iași, punică foarte serie* următoarea listă a partidelor ce se abțin deia alegeri în Basarabia. Sunt 89 de [partide politice cari se abțin, a căror listă handictul ziar o reproduce estfel: „Partidul conservator socialist, Partidul liberal reacționist, Partidul fudciar latifundiar. Partidul muncitorilor democrați ■ Partidul Liga poporului dantusi, Partidul d-lui dr. C. Cazaca, Partidul d-lui Vladimir Herda, Partidul d lui Vizante, Partidul muncăitorilor din ostroavele Basarabiei, Partidul democraților da peste Nistru, etc. Alte douăzeci de partide sa ve? abțineț i de acestea“. Sunt unele partide cari «uni pm-i destinate a fi cadrul tuturor indicectelor. PROBLEME LA ORDIREA ZILEI , 1^,1 #11 ___¥____TML_ D-1 Clemenceau înrăș da stigătul de turmă, în Senat. — Datele statistice din „Jurnalul Oficial“. In admirabilul său discurs pronunțul. In Franța însă ca și In alte țări, țot la Senat, cu prilejul ratificări tra- lupta contra alcoolului se dă pe uscas tatălui de pace cu Germania, D. Cleră foarte mare și parlamentul însuși menceau n’a vorbit numai de perkx)- a votat legi prin cara să restrânge lunl de peste Rin, dar și de un alt pe consumația acestei otrăvi, uncol tot atât de mare pentru ban de- Discursul d-lui Clemenceau copiinzii care nu înțeleg să-și îndeplinească de un pasaj foarte important cu pricatoriile lor complecte față de fana- vire la pericolul acesta. Or, cum altecest discurs va fi afișat în toate co-Rrbind ministru a vortăt de perfec- mumele din Franța, se speră că rolul loor descreștere! populațiunei în Franțui nu va fi numit să întrețină simtă și de conseciîțile acestei vădite zel patriotic dar să servească oare Inferiorită# față de Germania unde, «nn și de lecție educatoare în ceea după cum se știe, în ultima jumătate ce privește conservarea sănătaței și de secol, populațimea, anproape s’a deci a vieței. Altminteri „Le Journal dublat des Débats“ spunne că Franța este a Acest pericol care a determinat pe meniu țață sa spiavă de oarece nu vor d. Clemenceau sa ia cuvântul în Le mai exista destui franceză care s’a nat, preocupă de altfel în momentul poată apăra. de față și alte cercuri oficiale, care: . __^ au hotărît im Congres ia Nancy, anu ■ 4 me pentru discutarea și hotârîrea: bk s ^5?5. 4 mijloacelor, grație cărora s’ar putea fef m Ö. sás pune stavilă acestei descreșteri apr(e 1 g Cmpuiatiunei în Franța. Imamilr.UHBHMa in_i,,'ținti Ca să se vadă și mai bine însă proporția acestei descreșteri anuale a populațiunei în Franța, vom publica după „Jurnalul oficial“ datele statistice care au apărut la 10 Octombrie a. cîn anul 1913, în cele 77 de departamente care n’au avut să sufere nimic de pe urma operațiunilor războinice, populațiunea franceză civilă, a scăzut cu 389.575 de suflete față de anul 1917 când în aceleași condițiuni n’a scăzut decât cu 269.836. La toate aceste pierderi însă trebuesc să se adaoge și morții din război care nu sunt contați printre morții civili . Dl!«TM avert ș „Jurnal OffCial în toate departamentele din Franța, numărul morților întrece cu mult numărul nașterilor. Ceea ce este mai îngrijitor însă este faptul că mortalitatea crește din an în an. Așa bimioară în 1917 au murit în Franța 613.148 de oameni, iar în 1918, fără a conta iarăși pierderile din războiu 788.616. S’a explicat oarecum mortalitatea prea mare din anul trecut prin gripa infecțioasă și mortală care după plan se știe a bântuit întreaga Europă și care în Franța mai ales, a făcut ravagii cu mult mai importante, dat fiind slăbirea constituției fizice de evenimentele războiului. E drept că nașterile au început să crească. De folos însă, că mortalitatea le depășește totdeauna. Așa bunioară în 1917 s’au născut în Franța 343.316 copii, iar în 1918 cu toate că războiul dura încă, 399.041 copii. Comparați însă nașterile cu mortalitatea anilor corespunzători și veți vedea că mortalitatea este aproape dublă. Anul trecut Franța a avut un spor de 55.000 de copii față de anul 1917 care și ea față de anul 1916, a avut un spor de 28.235. Nașterile se datoresc în primul rând înmulțirea căsătoriilor. Așa bunicară, față de cele 158.508 de căsătorii din anul 1917, în anul 1918 au fost celebrate 177.872 de căsătorii. Lupta contra mortalitățiîi . Comparând datele statistice oficiale, vedem că ceea ce constitue propriu zis un pericol pentru Franță este mortalitatea prea mare, deoarece atât nașterile cât și căsătoriile se găsesc într’o continuă creștere. Una din cauzele mortalitatei, după cum au spuns’o unii, ar fi mari ai alcoolul, în Franța însă ca și în alte țări, lupta contra atacului se dă pe o scară foarte mare și parliamentul însuși a votat legi prin care se restrânge consumația acestei otrăvi. Discursul d-lui Clemenceau cuprinde un pasaj foarte important cu privire la pericolul acesta. Or, cum acest discurs va fi afișat în toate comunele din Franța, se oferă că roM iul nu va fi manii să întrețină simțul patriotic dar să servească oarecum și de lecție educatoare în ceea ce privește conservarea sănătății și deci a vieței. Altminteri „Le Journal des Débats“ spimite că Franța este amenințată să piară deoarece nu vor mai exista destui franceză care să o poată apăra. fqi "w* îp] wr & PSB^aSBSHBHKSI^pnERl Datele statistice din ■hmmombw -«aBM„taBtga—ra Irt? Cu toă a 1 «il Na el Jurnalul Oficial“ _____"" ^ mmam D. I. Erbioescu guvernator al Băn-Ca să se vadă și mai bine însă cei Naționale a donat orașului T.-Seproporția acestei descreșteri anuale . Din întreaga sa bibliotecă de mai populațiunei în Franța vom publica mii de vol și a Dramit ^ după „Jurnalul oficial datele statis „x . , l ■tic› care au apărut la 10 Octomv*.genw^f 85,u a'arbrie a. c • j O delegațiune de sevarineni, comîn anul 1913, în cele 77 de departa pusă între alții ^ a d-nii Vârvoreamente care n’au avut să sufere nimic nu, primarii orașul T.Severin, T. de pe urma operațiunilor războinice, Opntescu, fort ,prefect și deputat de populațiunea franceză civilă, a scăzut ^T. . cu 389,575 de suflete față de anul 1917 ^ehed‘nd* ?■ fiente«eu; când în aceleași condițumi n’a scăzut i?prea’ .0^fc0r» Uredomul liceul tu decât cu 269.83S. La toate aceste pierdin T.Siveria «’ga prezentat d-lui deri însă trebuesc să se adaoge și Bibicescu și iau a1 thai în numele memorii din război care nu sunt contați dediuțenilor ser ti mutele lor da restiprintre morții; avÜi. _ _ . no»t nți •* toate ^mtamentele'din Franța, nu '. este momentan instalata măriii morților întrece cu mult numa 1T ijr 0 casă particulară din ibev ®rul nașterilor. Ceea ce este mai întâi râmănâmd ca ea să le mai târziu grijitor însă este făptul că mortalita instalată în teatrul care încă nu este rea crește din an în an. Așa bunioară sfârșit în 1917 au murit în Franța 613.148 de. Fapta drnui Bibieanu esta din ace oameni, iar in 1918, fără a conta la ,.. __ . . ■ . „„ „ . . L răși pierderile din războia 788.616. ..ean.®ureleul 80 ^«cască muta-S’a explicat oarecum mortalitatea *ori» mai «freuma cana »războiul a prea mare din anul trecut, prin gripa zdruncinat atâtea instituții și statul infecțioasă și mortală care după cum e atâta de supra încărcat, se știe a bântuit întreaga Europă și Mai ales biblioteci ar trebui sft piir care în Franța mai ales, a făcut ra din partea celor cu dâre du vaga ci mult mai importante, dar „ .* . ... , , , , fiind slăbirea constituției fizice de e- în^llâ> atenția lor duosoDitia, căci avenimentele războiuici. 1101 avi'm o remarcabilă lipsă de bij E drept că nașterile am început săblioteci publice, crească. De folos însă, că mortalita In Rusia, orașe de provincie au •ea le depășește totdeauna. Așadar biblioteci comunale, foarte bogata ■ SS“*“ 19.17; s’a u î» Frânte ,lîlilt! în «chiminul unei same neru j B3.310 copii, iar in 1918 cu toate că : . . . ... . . , „ războiul dura încă, 399.041 copii. seriaat<JOTlCuien ts űlütaaad Comparați însă nașterile cu morta ■ acasâ. ütataa anilor coresipunzatori și vețij La noi, în afară de biblioteca pan* vedea că mortalitatea este aproapeticulară a răposatului V. A. Ureche, , nu știm dacă mai avera e el ta. , Franțaf? al Iută de ce donația d-lui I. G. Bile 55.000 de copii fata de an« 1917 ,, , , rare și el fată de anul 1916, a avut hlCQS0n ^ din scena can 1&aîQ m spor de 28.235. Nașterile se dato doai să nu rămână stingheri,resc în primul rând înmultirei căsător Petreuius Economice ! (! JffiîSIRÎ! üfg îl gypür íüondíöl o! După ultimele date, iată excedentul de grâu ce se crede exportabil pentru nevoile țărilor importatoare, în anul 1919—1920: State Unite 9$ milioane chintale; Canada 30 mile; Argentina 20 mii.; Australia 20 min și Indiile 15 mil.; — în total 175 milioane chintale. La această cantitate trebue să se adauge cam 50 milioane de chintale, rezervele exportabile din vechile recolte. Astfel, disponibilitățile totale ar fi de 225 milioane de chintale. In lulidipi August se credea că disponibilitățile vor fi de 300 mm. chintale. Grâul de primăvară din Statele Unite a dat însă o recoltă deficitară. Nevoile de import, în timpul anului agricol curent sunt prețuite astfel: Belgia 15 mil. de chintale, Franța 16 mil.; Anglia 50 mil.; Italia 174 mil.; Germania 35 mil.; Austria 18 mil.; Bulgaria 5, Olanda, etc. 10 mil., în total 190 mil. de chintale. După cum se vede, din disponibilitățile de 225 milioane chintale, necesitățile statelor importatoare vor putea fi larg împlinite. Afară de aceasta recolta României arată un surplus exportabil de grâu și secară cam de 5 milioane chintale, și din sudul Rusiei se anunță de asemenea disponibilități de export. In ce privește noua recoltă de porumb din Statele Unite, ea este evaluată la 2358 milioane de huș di, cam 725 mii. de chintale, adică o recoltă cu 70 mii, chintale mai mare ca cea din anul trecut. Pe de altă parte în România se socotește, în ce privește porumbul, un mare surplus pentru export. Shidatele și informații mîle de mai sun, se pot prevedea prețurile cerealelor pe piața mondială. Ele nu vor fi in creștere, dacă recoltele viitoare se enunță bune în primăvara lui 1920. Asta nu înseamnă că nu vor f ramâne tot urcate, comparativ cu prețurile din înainte de războia, încă multă vreme. nnotnîpf» CTOt Orașul Perpignan a organizat mari vărbări populare în cinstea mareșalului Joffre. Cu ocazia aceasta, catalanii Spanioli, au trimis o delegația în frunte cu noimarul orașului Barcelona ca să felicite pe eroul francez. Mareșalul Joffre a fost invitat de catalani sa viziteze orașul Barcelona unde se pare că i se pregătește o primire entuzi ■antă. Pentru a veni în ajutorul poeților lipsiți de mijloace, editorul parizian Eugen Figuière a luat inițiativa formarei unui comutet care va decerne anual produsul unei serbiri literare unuia din poeții tineri. Fiindcă produsul acesta se va strânge într’o cupă antică, premiul editorului Parisian va purta numele «La coupe ancrée». Editorii din România, pot ceti și dânșii această știre și la aevoe, pot chiar imita gestul colegului lor din Franța. O legătură cu evenimetele de la Fiume, se anunță că Amiralul Thion de Revel, șeful de Stat major al marinei italiene, și-a dat demisia. la trecut fruntașii și întemeetorii Partidului Național-Liberal au făurit Unirea Principatelor, au desființat vechile nedreptăți, au înfăptuit împroprietărirea țăranilor și secularizarea averilor mănăstirești. Partidul Național-Liberal a făcut războiul înpotriva dușmanilor de veacuri, dobândind la Plevna și Grivița, Independența și Regatul Partidul Național-Liberal a Îmbunătățit învoelile agricole, înființând Băncile Populare, Obștine și Cooperativele, precum și școli la sate. Tot Partidul Național-Liberal a făcut războiul pentru întregirea neamului și a înfăptuit Reformele, împroprietărirea și votul obștesc, Partidul National-Liberal susținând astăzi politica demnității și apărării naționale, lupta pentru întregimea revendicărilor noastre și pentru deplina independență și suveranitate a României Mari. äKaMMi Jiin BäriWB ■v... • ,vB Economice SCRIóOSI WM PAR?! !te, iată excedend#* fef fed M EJ* & am crede exportabil Bitw la M M L. H. Ejpp, O conferință interesantă.—Publicitatea și rolul ei în comerț și industrie. Im cursul unei călătorii spre tegfiul miei<i heitate, am nimerit, în trecere, ■ la Nancy,tocmai în ziua cânta o conțferanțiară trebuia să axate legătura I ce există între publicitate și comerț. * I Subiectul părâmiu-mi-se interesant dât punctul da vedere exmomic, arlacă din acea latură care doamină astăzi ‘ întreaga viață mondială, m‘am oprit să ascuți pe d-ragebrun. Oprirea Umu mi-a fost zadarnică și sosirea _ mea în ținuturile reluate stela Ger‘ mani, cu o zi mai târziu, min a fost ’ î și mai plăcută, fiindcă văzusem Nancy, care mi-a dat un fel de „a* n tugxint“ pentru aicofundarea spl*ritului loran, și fiindcă, grație destăinuirilor conferențiarea mi-am înai bogății creierul cu o serie de adevăruri, pe cari cititorii „Viitorului“ le ■i vor găsi dasigur, pline de interes. Cine ar crede că între publicitate și patriotism este vreo legătură! Și, totuși, d-ra Lebrun și-a început fiul, moașa eâ conferință prin a spune că; nu tu ebne pus la îndoială patrioțismul francez; fiecare francez ©stă gata să se sacrifice pentru Patrie. " Aceasta nu este însă de ajuns, ci nu "ia nevoe, acum, după terminarea războiului, de disprețuirea vieții pentru triumful unei cauze. Finanța nu oexa fdota fieei decât muncă, încă o muncă pricoprită rațională, care să se folos cascil și lor telouind întregei Franțe. Astăzi (datoria fiecărui Francez ) ) să caute a pune, comerciammente, j țiara sa, în locul ce se cuvine, luptând pentru învingerea concurenței străine. Dar pentru aceasta munca, cu discernământ,cere, în primul rând a-și da seama unde este periect Iul, cara^este concurentul, adevărat și eaî unii de temut; apoi prin ce mijloace, admițând că s‘a organizat munca, trebueae răspândite produse‘ I le francezo. t! Pentru prima chestiune, orice gâln dire este inutilă; sa ști chiar prea mult ca pericolul vine din purbea Americei, fiindcă singurii industriași, a căror întâlnire pe piețele străine poate fi dăunătosa ©, sunt industriașii amaricani. Aceștia lucrează —s «pune d-ra Lebrun, care cunoaște foarte amănunțit America, unde a petrecut cu folos mai multă vreme, —icu metodă, negustorul vaukon, dejuna care, înaintea războiului, Franța avea o idee neexactă, e mzestrat cu un spirit de iaiiativă foarte desvoltat, este îndrăzneț, deși foarte prudent, și nu se depărtează niciodată de metodele științifice în producerile lui. Apoi cum se vorba de o luptă pe calea exportului, și cum acea luptă economică trebuie să îmbrățișeze vastul câmp al celor mai mari debușeuri străine, singurul mijloc de a învinge constă în fabricarea în mare, pa sării. Industria Și comerțul american auea putemi neasemuiți de producț ui ne și 3e vânzare. Darr cum au putut ajunge la această intensitate de viață negustorească? Este oare îndeajuns ca un fabricant să producă mult, pentru ca debușeurile să-i fie asigurate, sau mai are nevoie gy da ■altceva pentru a triuanfla. Rolul publicității Iaa*2r^a aassi CitF £ S^v^aw*C3 Numerosul public care se adunase în sala Societății industriale din Est spre a asculta pe d-ra Lebrun, bănuia că ar fi de ajuns pentru atingerea țelului, ca producțiunea să fie făcută cu metodă și pricepem D-ra Lebrun a adăugat: Nici o sforțare nu poate reuși, fără publicitate, fără reclamă. . 1 Așa das' punctul de plecare al oriicărei propășiri industriale și comerciale, ca și acela al oricărei imboga j țări este publicitatea. Insă reclama se poate face pe multe căți. Cunoaștem reclama mută prin biroul firi, cunoaștem și pe ‘ aceia a afișelor» a cadranelor luminoasa etc. La care din ele ii trebue să recurgi un industriaș ? Conferențiara răspunde, fără ezitam , la reclama prin ziare. Și spre a-și documenta teza d-sale, d-ra Lebrun citează câteva cifre edificatoare, din care se vede marea importanță de acordă Americanii serviciului publicității. Astfel, în 1915, într-un singur an numai industriașii și comercianții americani au cheltuit pentru publicitate exact de cinci ori badgetu! statului francez. Cinci infarde și câteva sute de milioane la dolari au fest consacrate publicității. Care este Dar, din enunțarea, fără alt comun iar, a acestor ebite, nu apare ne ia prima dată o deosebire esexuiaă între felul cum este considerată reclama în unele țări europene, și între caracterul ce-i atribue Americanii. In Franța, ca și la noi, casseio 0.0 comerț nu sunt încă pătrunse de necesitatea reclamei. Pentru noi publicitatea este un fel de ajutor, aproape forțat, pe care negustorii se resemnează a da presei. De unde și puțina reclamă ce se face, și resemnează a I da presei. De unde și puțina reclamă ce se face, și desconsiderarea presei, al cărei concurs este totuși indspensabil pentru reușită. D-tra Lebrun arată cum în registrele Casselor da comerț franceze nu arareori se găsesc trecute cheltiuelite de publicitate sub rubrica „Bonnes vjeunes“. Cu alte cuvinte , reclama, care face să trăiască pe un negustor, esste socotită drept o pomană; ca și la noi, umiți industriași francezi spun agenților de publicitate cari îi sfătuesc să dea o mai mare extensiune anunțurilor: Nu ni vem nevoi da reclamă. Conferențiara din Nancy a avut o ferixită expresie când, spre a barjoj comixj negustorii cară considera reclama drept o pomană a spus: „Ori, e’est sue bonne oeuvre^ mais non j pour, les joumaux; e’est une bonne j oeuvre pour la maison qui l’emploie iet qui suit l’employer“. In America reclama nu e un fond de cheltueli nefolositoare, ci un capital productiv, tot atât de necesar ca și fondurile pentru cumpărarea materiilor prime. După ce a arătat necesitatea indisputabilă a reclamei, d-ra Lebrun cere patriotismului francez, după ea va face sforțări pentru o muncă metodică, să caute a se servi de o publicitate cinstită. După d-sa, succesul mare al reclamei americane rezidă în faptul că, de maii multă vreme, marile cotidiane au introdus sistemul controlării produselor anunțate. Pe scurt, ziarele nu voesc să recomande mărfuri de care cumpărătorii nu ar putea fi mulțumiți. Cu modul acesta, pe de o parte aiarua câștigă, moralmente, fiindcă cititorii ajung să aibă o încredere justificată în ei pe de altă parte mărfurile ajung să se perfecționeze, fiindcă având lipsuri, nu pot găsi putința de răspândire nefiind acceptate anunțurile lor. Un exemplu ortet de d-ragebrun este cât se poate de instructiv, și are cu atât mai multă greutate cu cât s’a întâmplat în fața chiar a d-sale. „Un fabricant de automobile, a spus conferențiara, vine într’o zi 81 DIM PARîS adevărat £ (£ 3SS8KOPS.S ■iliGmzm I carac ■OHHRSSI al rec lai € UÍ ie i? Pentru ce în Franța amm offwnwim'n wmi îmi imi,» maemaâm publicitatea nu e așa de puternică ? MiniiMini imi—mu mi— ■ mu 11111 iw hi 1 1 1 iiiiiiiiiiii|iimHPWhIii um«'»" ' I area fa pag. bi :.í? I n ildiki l£@r i» fâ %>i££iia Pi:^iiLUiy sa ra Gri iJx și crî cu fefe se Biitii PiÎe aîs Bocîonik! Voronoff ! Secolul al XX-lea vedea-va însăpleindu-se descoperirea cea mai formidabilă a timpurilor, aceia care va imprima bătrânețea și „izvorul ÜSksretei“ părăsi va domeniul mitologie pentru a oferi oamenilor undelegale minunate! Oricare ar fi răspunsul ce se va fel acestor întrebări, în urma unor recente experiențe, fapt este că problema, se pune azi din nou în toată amploarea ea și în tot misterul ei Dela origine omul a fost izbit de purtiunea viplei, pare totuși nu se poate compara cu a celorlalte vietăți și animale ce-l înconjoară. Pentru a remedia un inconvenient cu adevărat obsedant, care preocupă de la spiritele cele mai generoase până la cele mai simple și umile s’au făcuții diferite încercări, care visa, ca toate sfertările]la ingeniozități ), a» initeligente, cheltuite, au dus la un lamentabil eșec. Cei vechi recunoscând vanitatea unor astfel de tentative, când pornesc numai de la simpli muritori, a« atribuit sinurmata virtute de-a prelungi viața unei nknfe, pe care Jupiter o transformă într’un izvor a cărui apă reda vigoare și tinerețe celor ce se confundau în La Egipteni sforțării« făcute pentru găsirea setei unei nmili dorite s’au închiegat într’o adevărată știință ale cărei ultime talant, piatra filosofală sau elixirul vieții, erau deținute numai de magi care erau legați de cea mai mare discrețiune. Acești magi au găsit continuatori în numele de Paraedaes, Albert las Grand, Nicola» Flamel, Cugliostro et Nostradamus, e acestor vestiți savanti ai evului mediu. Natural că nici alchimiștii n’au repurtat un succes mai arsprabil decât predecesorii lor. Totuși încercările lor au fost continuate și experiențele au urmat până în zilele noastre. E întrebarea numai dacă chirurgia modernă va învingă acolo, unde alchimia a eșuat cineva a afirmat-o, semn câteva zile, în ședința plenară a congresului de chirrurgie de s-a ținut la Academia de Medicină. Și acel cineva nu e decât donitorul Bmngin y»îp-, »off Dr. Voronoff este acelaș care înainte de război a reușit să dea inteligență nuni idiot, căruia i-a altoit glanda tiroidă a unei maimuțe. Experiența aceasta «n-l mai satisface. larul Voronoff nu se mai mulțumește üu ea dea numai career omului, ci vroește să-i dea gi tinerețe-Iată is adevăr ce a declarat unui redactor al ziarului ,JLe Petit Journal, care i s amintit că și Brown Légnard, creator al organoterapiei, a făcut experiențe analoage. ..E vorba de altceva. Nu te mira. Descoperirea mea e simplă. Ea nu are nimic misterios. Viața noastră depindă mai puțin de funcționarea organelor mari ca de secreția unor anumite glande, uneori miauscule. Un om poate trăi fără rinichi, chiar și fără stomac, nu Insă, de examplu, fără capsulele surrenale, nici corpuscule așezate deasupra rinichilor, cari, dacă i se scot, individul moare instantaneu. Aceste capsule secretează în adevăr o substanță, „adrenalina“, care instanță face să ecomita^ico iinn^ în fokica ascundă’, adică de un miliard de ori în fiecare perioadă de treizeci de ani. De asemenea, dacă scoți individului glanda tiroidă, își pierde inteligența și deci se tâmpește. Deci, în afară, de organele principale ale motorului uman sunt altele tot așa de indispensabile, deoarece fără de dânsele, motorul nu poate merge. Aceste organe indispensabile sunt glandele; ele joacă rolul important al unei mașini magnetice ale cărei geantei sunt generatoare de viață. Printre aceste glande, continuă doctorul, ce descoperă pe acelea saui dau Síria, energia, rezistența, pe acelea ia fine cari produc tinerețea. Aceste se numesc glanide interstițiale, pentru că se găsesc în țesătura corpului uman. Am luat deci 120 berbeci, foarte bătrânii aproape de sfârșitul vieției și i-am întinerit, înlocuindu-le în corn glandele interstițiale luate de la berbeci tineri. — Toate experiențele v-au reușit întreabă ziaristul •— Toate. . . ■ ț1 Doctorul Voronoff a prezintat ziaristului câteva fotografii pentru a-și sprijini afirmațiunila sale și a adăugat: i . Am mers mai departe. Am voit să controlez rezultatul experienței mele, oricât de pozitiv și de concludent ar fi fost. Am voit cu alte cuvinte a face proba. Și, astfel, la un an dupa ce l‘am întinerit au luat unui berbec de 14 ani ceea ce corespunde cu vârsta de 80 ani la om altoirile ce i le făcusem. Ce s’a întâmplat. După șase săptămâni animalul îmbătrâni enorm. El tremura pe picioare, lăsa să-i atârne capul într'un cuvânt se apropia de sfârșit. Voind atunci să merg mai departe pentru a-mi întări și mai mult convingerea: reîncepui experiența pe acelaș berbece. Două luni duna artoire, berbecele redeveni tânăr . — Credeți ca să obțineți și la om rezultate asemănătoare? — jost numai că cred dar sunt sigur. Cu glandele tiroide ale unei maimuțe am redat inteligența unor i- dic>ti. Cu glandele interstițiale, sunt sigur eu ,voi reda, tinerețea bătrâni- 1 ° A . — Adevărata lor tinerețe! — Da, adevărata lor tinerețe, tinereța lor totală, adică fizică și intelectuală. Un om de 70 ani, operat, va reveni la vârsta de 10 ani. Ați și făcut experiențe la om? întrerupse ziaristul. —i Permite-mi a mii răspunde la întrebarea aceasta. Căci trebuie să știi că maimuțele indispensabile experienței mele sunt așa de rare în momentul de față, încât a trebuit să recurg la intervenția d-lui Poincare, pentru a obține, în timpul războiului o maimuță de la „Jardin des Plantes“ și că cu mare anevoință, am putut cumpăra de curând încă două.. Sper însă a convinge pe cei mai increduli prin dovadă irecuzabilă pe care o voi aduce într’o zi“. A întineri bătrânețea? Ce vis nebun ! E cu putință ! Si, dacă ar fi chiar cu putință e da dorit! manaBBy.s*.ssț Bt&lzad ps Wldfsiga ziarului „VIITORUL« Cel mai răspândit JURNAL DE SEARA