Viitorul, iunie 1920 (Anul 14, nr. 3657-3678)
1920-06-01 / nr. 3657
REZULTATUL ALEGERILOR Acum, când se cunosc rezultatele alegerilor pentru Cameră, din vechiul Regat, Basarabia și Bucovina, putem face câteva consideratiuni obiective cu privire la semnificarea lor. Pentru a putea însă judeca mai bine, in linii generale, aceste rezultate, e nevoe să aruncăm o scurtă privire înapoi, asupra condițiunilor și a situației politice care a prilejuit a doua consultare a corpului electoral care, prin vot obștesc, a fost chemat să dea al doilea Parlament al României Mari. Se cunosc condițiunile în care a venit la cârmă guvernul Averescu. Nu numai incapacitatea de a guverna a cabinetului Vaida, și descompunerea lui prin demisii succesive ale membrilor săi, dar mai ales spiritul anarhic și demagogic către care duceau tara reprezentanții „țărăniștilor“, ca și socialistul „sui-genieris“care, in loc să asigure ordinea în stat, încuraja fățis tendințele anarhice, — au făcut necesară constituirea unui guvern a cărui misiune era, înainte de toate, menținerea ordinei. ’ De aceea alegerile legislative actuale s’au făcut pe această chestiune a ordinei, și corpul electoral era chemat să se rostească și să hotărască dacă înțelege să mențină actuala așezare a Statului, — în cadrul instituțiunilor cari îi asigură propășirea prin ordinea socială,— sau să încurajeze tendințele partidelor anarhice, cari urmăresc dezagregarea Statului sub actuala lui formă, lupta de clase și revoluția socială.. Rezultatul alegerilor nu lasă nicio îndoială în această privință. Imensa majoritate a poporului român de pretutindeni, chemat să-și aleagă reprezentanți în al doilea Parlament al României Mari și-a manifestat încrederea în partidele de ordine, iar grupările anarhice și demagogice au eșit înfrânte din această consultare a țarei legale. Două sunt aceste grupări: partidul socialist, care prin fixarea în fruntea listei din Ilfov a Candidaturei lui Bujor, și-a concretizat tendințele internaționale și revoluționare, și partidul zis „țărănist“ care, neavând nimic comun cu sufletul cinstit, ordonat și înțelept al țăranului român, vrea să înfrângă armonia socială și să inaugureze o lupta fratricidă de clase în țara românească, cu ajutorul unei desfrânate demagogii. Și una și cealaltă din aceste grupări au eșit complect înfrânte din alegeri. In alegerile trecute socialiștii nu au luptat, au declarat că se abțin, ceea ce nu i-a împiedicat însă să primească cele câteva mandate pe cari totuși le-au obținut. Ei bine, cu toată pro* * *paganda activă pe care au făcut-o acuma, la sate și la orașe, nu au dobândit în vechiul regat mandate mai numeroase decât acelea pe cari le-au avut atunci când declarau că se abțin deja alegeri... Se dovedește deci că în afară de cele două-trei centre industriale, în tot cuprinsul tarei socialiștii nu dispun de niciun contingent electoral. Acelaș lucru cu țărăniștii. Afară de vreo două-trei județe unde au izbutit să-și strecoare câțiva candidați, țărăniștii, — cu toată coaliția pe care au făcut-o, — nu au reșit să obțină nici pe departe numărul de scaune ne care o aveau în Parlamentul trecut, când s’au folosit de prilejul că partidul prezidat de generalul Averescu nu lua parte la ele. In județele Vlașca, Teleorman, Argeș, Muscel, Dâmbovița, Tecuci, Bacău, Buzău, Prahova, unde la alegerile trecute se aleseseră sau numai dânșii, sau în majoritate, de rândul acesta sau nu s’au ales de loc, sau au pierdut din locurile pe cari le dobândiseră, cu tot concursul naționaliștilor și, pe sub mână, al socialiștilor. Aventura demagogică și anarhică a d-lor Iorga-Lupu-Mialache, a primit o lovitură grea. In ceea ce privește partidul liberal, este de remarcat că ei, — îngrijit de interesele superioare ale țarei, — n’a dus luptă în contra guvernului, pe care nu l-a atacat cum ar fi fost normal pentru un partid de opoziție, ci a avut față de dânsul o atitudine de rezervă binevoitoare. Indiferent de rezultatul alegerilor din Transilvania»— cari nu pot schimba prea mult proporția, guvernul prezidat de generalul Averescu dispune deci de o majoritate parlamentară care i-ar îngădui să guverneze. Se naște însă o întrebare firească : e de ajuns să ai mtorități parlamentare docile, să înfrângi anarhia, pentru a guverna spre folosul general al țărei ? Desigur că nu. Pe lângă condițiunile de mai sus, se mai cere una, cea mai însemnată, partidul care și a asumat ,răspunderea guvernare», și a obținut încrederea majoritătei corpului electoral, să aibe capacitatea de a guverna. Va dispune, guvernul actual de această capacitate de guvernare, în vremurile grele pe cari le trăim, când consolidarea României Mari și transformările sociale, economice, reformele de tot felul, cer încercata experiență, adâncă pricepere și capacitate in conducerea treburilor publice Din cauza unor anume indicații««, suntem siliți să nu răspundem de pe acum afirmativ la această întrebare, înainte de a vedea la lucru și guvernul și parlamentul . Alegerile au dat guvernului Averescu condiții prielnice de guvernare, căci i-au asigurat ordinea. Nu depinde însă nici de noi, nici de Parlament, ci de însăși capacitatea sa de a guverna, dacă el va putea să asigure tarei împlinirea complexelor și marilor sale nevoi. Fie ca succesul electoral pe care la avut, să îndemne guvernul d-lui general Averescu la o operă utilă și de interes general, ar fi regretabil dacă, influențat de acest succes amerilor, s’ar lăsa înclinat spre o operă de interes secundar, de partid, sau de alt ordin. ZI CU ZI Persoane bine inițiate ne dau următoarea explicare asupra plecări brusce a d-lui Grigore Nicolae Filipescu dai Paris: D-sa, în urma cu totul neașteptatei căderi la alegeri, va expune cazul Consiliului Suprem de acolo, care tocmai în acest moment s-a reîntors din călătoria sa üi a fi Europa. Profitând de zilele când Consiliul Suprem e încă la Paris, înainte de a ideea iarăși în diferite orașe d. Gr. Fipescu crede a da o puternică lovitură generalului Averescu cu concursul supremului triumvirat. * Ziarul , Pomenimea“ spune că d-l Take Ionescu ar fi fost gata să intre într-un cabinet național. De ce a fost refuzat ? Răspundem: Un minister numit „național“ și având ca program cedarea Banatului, ar fi fost o prea mare lipsă de logică și de consecvență politică. Procesul pe care proprietarul N. I.Iorga, l-a intentat chiriașului său invalid.— ne arată că după vorba lui Zilet Românul omul „plin de barbă și gol de minte“ nu s-ar fi împăcat cu procesul d-rului Lupu care expropria casele proprietarilor. Ori, poate în legea d-lui Lupu s‘ar fi decretat casa celui pe care l-a zugrăvit. cu anticipație Zilet Românul ca, monument national ne expropria« Fii ? » UN PERICOL PENTRU CULTURA SCUMPETEA paralizează silința in ctomesfiisa gfflpf si roerikale scym* petea fase adeifâraSe ravagii — ^niwaiiiiiiim mini urni «uumjHBMBS*ri«n»aggi Dacă scumpetea produce efecte neplăcute, în toate domeniile vieței omenești în nici unul poate, consecințele ei nu se manifestă în mod mai păgubitor și mai puternic ca în acela al științei în genere și în special al medicinei practice. Se știe că medicina a dat la iveală în ultimul timp descoperiri de așa importanță încât au revoluționat, aproape bazele pe care ea se întemeia până acum. Descoperirile sau invențiunile noui nu s-au putut introduce în aplicațiunile științei deoarece întrebuințarea lor necesită cheltueli aproape exorbitante. Prețurile n@abordatei Be ale aparatelor ■BP au—i——au Spre a cita exemplul razelor Riantgen care după cum se știe, au o importanță deosebită pentru determinarea unei fracturi cât și pentru diagnozarea unei afecțiuni a stomacului, deșicei udului sau a intestinelor ca și pentru extragerea unor corpuri străine introduse în corpul omenesc costul aparatelor și accesoriilor acestei admirabile invențiuni a crescut în așa proporții că amenință a le scoate cu totul din uz. Chiar dacă, după cum remarcă un profesor în „Neue Freie Presse“ medicul care îmtrebuințează aparatul Roentgen păstrează tuburile cari s’au urcat dela 500 coroane la 900 coroane— ca ochii din cap totuși ele nu pot dura o veșnicie, iar pe de altă parte plăcile cari servesc la acest aparat au atins un preț absolut inabordabil din cauza argintului și sticlei din care sânt confecționate și care s-au scumpit de 50 de ori. Iată de ce cu toate economiile pe care le fac—adesea se înlocuesc plăcile de sticlă cu placă de hârtie—cheltuelile Institutului de Radiografie din Viena sunt de 50 de ori mai mari ca în 1914 și se așteaptă cu îngrijorare momentul când un aparat va costa până la 300.000 coroane, pe când în 1914 nu costa un asemenea aparat de cârt, 4 până la 7000 coroane. Acelaș lucru se întâmplă, și cu aparatele de endoscopie instrumente compuse din mici pete electrice care introduse cu tuburi în cavitățile corpului, permit investigarea lor care costă câte 10.000 coroane bucala provizare al altora în privința necesităților muncii științifice, când e vorba de bibliotecă și reviste de specialitate lucrurile stau și mai rău. Sumele ce se acordă pentru dotarea bibliotecilor și a laboratoriilor fiind derizorii nu se pot procura nici întreține nici cărți, nici aparate și nici materialele necesare pentru experiențele de laboratoriu. Nu mai punem în socoteală greutățile ce rezultă, pentru studenți din cauza scumpetei mijloacelor de transport pentru bolnavii climei lor din pricina prețurilor exorbitante cu carey se procură alimentele reconfortante. Am semnalat câteva din consecințele cele mai simțitoare pe care le produce scumpetea asupra acelor ramuri ale științei care sunt de o aplicațiune practică imediată. Aceste efecte au însă repercursiuni și mai îndepărtate și anume asupra progresului general al științei omenești care va fi fatal întârziată din cauza greutatței de procurare a mijloacelor de experimentare. Statele și în special acele autorități cărora le impumbă aceste probleme, vor trebui să se preocupe serios de la găsi mijloacele necesare pentru a remedia o asemenea stare dăunătoare de lucruri. Aparatele chirurgicala Dar cea mai mare preocupare a chirurgilor moderni o formează azi găsirea aparatelor necesare pentru operațiile chirurgicale. O simplă siringă pentru anestezia locală costă 300 coroane, dacă se găsite. Acele de injecție costă înzecit iar novocainul — un preparat pentru anestezieri locale, — a devenit imposibil de găsit din cauza speculei care a pus mâna si pe acest produs. Tot asemenea produsele narcotice ca etilul de clor, eterul, cloroformul care s-au urcat cu 50 până la 80 la sută și nici nu se găsesc. Mult mai prost stau lucrurile însă când e vorba de pânzeturile pentru pansamente și ața de mătase care este de o calitate inferioară și singură coptă pe clinica chirurgicală din Viena peste 500.000 coroane anual. Accesoriile de cauciuc au devenit rarități iar pansamentul de pânză care lipsește aproape total ia fost înlocuit cu pansamentul de hârtie. Mai mari dificultăți însă îl așteaptă pe chirurg în perioada de convalescență a pacienților. Medicamentele necesare pentru această perioadă sau lipsesc © sau se găsesc foarte greu și de aceia și trasamentul medical este înlocuit adesea cu tratamentul ambulatoriu. Panesa lgâ tecilor oricâte sforțări ar face spiritul inventiv al unora și talentul de im NOTE „MOSH" S! Mülle Dacă Harvey are meritul de a fi descoperit mecanismul circulației singelui și a o fi fixat frziologicește. Războiul a fost de al doilea învățat care««e-a tratat valoarea circulației... [remlrtter sau a tramvaelor pentru buna atare »a țarei și orașelor. Capitala României-Mari suferă în mod vizibil din pricină că n nu are suficiente mijioaice de comunicație. Puțină lume se poate duce ca să respire puțin aer curat la frosea sau la Filaret. Rămân să profite de verdeață, tocmai aceia cari având automobile pot guste farmecul vieței de la țară, chiar la țară și nu la periferia orașului. Și tot din cauza lipsei mijloacelor eftine de transport. Târgul Moșilor — fraimosul târg care ținea pe orășean cu țăran, care punea nota, de veselie rustică în mijlocul unui oraș cu pretențiuni de occidentalism — este aproape necercetat. S-au dus timpurile când Capitala știa dela un capăt la altul, că Târgul Moșilor "«sa deschis, după baloanele colorate, după asurzitoarele trâmbițe, după zvîrietorile ce distram nu numai pe copii ! Târgul Moșilor cu colecția lui de vase de pământ, cu donițele frumos pirogravate, adormit sub vremea ocupației, nu poate să se mai deștepte nici acuma din letargia în care s’a aruncat războiul, pentru, că îi lipsește Îmi, ca și multor colțuri plăcute ale Capitalei tramvaiul eftin și comod, „împrejurimile“ orașelor mari, cari dau ațâță farmec vieței de acolo, au putut să atragă și să devină părți rupte din viața intensă a orașului salatural, pemtru că între ele și oraș am existat Tramvaie eftine. Războiul scimcinând întregul aparat circulator al țarei și al orașelor, a dovedit astfel câ trenul și tramvaiul sunt tot atât de importante ca circulația singelui în organismul individual. Petronius ADEVARAȚII TIRANI Faptele ultimelor săptămâni dovedesc până la evidentă rine sunt acei cari își bad joc de libertatea conștiinței, de libertatea mamei precum și de tot aceia ce în discursuri incendiare, pretind că e sfânt, când e vorba de atacat „burghezia tiray «zec?”. Lucrători arestați de șefii sindicaliști pentru singura vină de « voi să muncească; muncitori bătuți în ateliere pentru că nu voine să se supue ordinului elemene; terorizare în fabrici pentru înscrierea în sindicate, terorizare la poarta localurilor de vot pentru a alege pe Bujor și Bogdan. Iată opera din ultimul timp a celor cari pretind că sunt „conducătorii aleși de voința muncitorimei“. Sub pretextul „dreptăți sociale — ei opresc din vânt ciocanul muncitorului harnic, împiedicâmdu-l sa lovească nicovala, — înlânțuindu-i mâinile în cătușele lenei, — otrăvindu-i sufletul cu veninul urei. Sub pretextul ..organcizărei muncitorimei“ ei așteaptă la porțile atelierului pe ostenitul lucrător, pe lucrătoarea econom. d, — pentru a o zeciui de salarul agonisit cu cinste Și în folosul unui „ideal“ care dadă, te, este pe, buze, nu le stă și în inimă... Ei sunt acei putini, cari folosesc havine reelică a masei muncitorești în folosul lor propriu, a lenei și ambiției lor. — dând în schimbul harnlui muncii cu greu, vorbe goale, în schimbul hărniciei, agitații sterile. „ Ce legătură iu acești exploatatori ai săracilor, cu acei pe cari, H tiranizează? Ce garanție morală aduce muncitorului înșelat, refugiului dintr’un vechiu partid politic sau lucrătorul ce și-a părăsit atelierul pentru a tras în belșug din cotizațiile stoarse cu sila, — devenind „fruntașul“ ce pretinde nu ascultare dar susținere oarbă? Desigur nici una. Și muncitorimea o simte. Caută, să zdrobească lanțurile în cari o încătușează căsipa tirani. Primă în paiajenișul pe care neddnicții ei șefi Vau țesut abil pentru a o prinde și secuiul, muncitorimea se agită, caută si se elibereze, să pornească pe o altă cale. Zădarnice sunt amenințările. zldarnică tirania ce o desfgișeazăă cei către speculanți ce își văd existenta parazitară și ambițiile fără margini amenințate. Lucrătorul voește să calce pe o alci cale. Sindicatul roș cu teroarea inchizitorială și sistemul de a tratei, pe lucrător ca pe o vită bună de tras doar carul triumfal al umul parazit sindicalist, — în curând va fi trăit. Lupta pe care conducătorii, acestor sindicate roșii, o dau contra foștilor aderenți eadarnică. Teroarea ce o desfășură e inutilă, Muncitorimea va vedea clar până la sfârșit... ECOURI n Franța ?"a acordat zilele astea premiul Durand care se atribue marinarilor care salvează vieți omenești in pericol de a se pierde. Distincțiunea a fost decernată, printre alții matelotului Henri Baltsson care, cu primejdia vieței, s’a scufundat in largul mărei largă Agd, pentru a salva din rarena unui vapor avariat doi copii pe care tatăl și fratele lor încercaseră în zadar să-i scape, iar ceilalți marinari îi declarară imposibil de salvat. Câte din aceste documente ale generozității și curajului omenesc rămân necunoscutii ! O experiență originală a fost organizată de consorțiul comercianților de încălțăminte la Bâlciul din Paris, în scopul de a demonstra că prețurile pe care aceștia le cer pentru articolele lor nu sunt prea exagerate. Publicul va fi invitat să urmărească fabricațiunea încălțămintei din momentul până ese pelea din fabrică și până ce ese confecționată și lustruită din prăvălie. Organizatorii speră că demonstrația va fi atât de convingătoare că ziariștii ca și publicul, vor accepta in urmă încălțămintea cu orice preț li se va oferi.... de nulă. Din partea unui funcționar al fabricii de tutun Belvedere, primim următoarele amănunte interesan!:«, cu privire la agitațiile cari se fac ■ printre lucrătorii fabrineei de tutun și a celei de chibrituri din Capitală. In toamna anului 1918 la iuliuc zile după plecarea nemților și când Autoritățile Române se obisneau a relua activitatea în teritoriul fost ocupat, lucrătorii și lucrătoarele de la Manus artul a dorut un „Belvedere“ lasă lucrul, fără măcar a anunța cu câteva oni mai înainte Direcțiunea și ce prezintă cu. un memoriu de revendicați d-lui Ministiru de Finanțe. In acel timp guvernul nici nu-și luase reședința în Capitală. O astfel de lovitură dată fără veste și în timpuri încă turburi a pus ,resoottitorul de Director-General al Regiei de pe atunci, în situația de a nu putea da nici un răspuns, decât promisiunea de a fi satisfăcuți, cerându-le un răgaz de 2—3 € Ue până ce era să se întoarcă Ministrul de finanțe care se afla la Iași. Lucrătorii au refuzat să reia lucrul și era și logic să fie așa, căci dacă mișcarea a fost pornită, poate spontan și cu nici un gând de tulburare, o risculs ori în apă turbure s-au irit, discursurile iincendiare și atât&rae au început. &n is tariîSe se repetă MaSmBaaaa atMsiaa apa EBBS Bag Baa Acesta a fost începutul și dat ffiind coltitudinea pe Direcția Generală a Rigid a avut, întotdeauna pentru personalul fabricator, 11 s’au satisfăcut toate cererile. La epoci determinate, însă lucrătorii au făcut din noui greve și noul agiații și grație acestor mișcări lucrătorii de la Regim au putut obține tot ceea ce au cerut. Așa li s-a dublat leafa. La această leafă dublată, s-a adăugat 60 la sută, la anost total 10 la sută pentru fiecare trei ani serviți Regiei, și în fine un ajutor de 4 lei pe zi fix și o chirie biliară de 25, 35 sau 40 tei luna!, după greutățile familiare ale fiecăruia. Au cerut șii Ii s-au dat sub numirea de alocație de hrană și crucime pe timp de 23 luni de ocultatie o sumă care reprezinta 2 lei pe zi plus o cinciuie din leafă. Au cerut și li s-a dat pe timp de 23 luni de ocupație tea fa ce au avut-o la , declararea războiului deși în tot timpul ocupația ei au muncit și li - au plătit lefurile respective de către administrația armatei de ocupație. Acestea au fost revendicările bănești cari toate au fost satisfăcute. Ce sunt consiliile riic?a re le făceau serviciul în schimbul unei zeciueli care s-a ridicat până 1a 50 la sută. O altă cauză cand-i atrăgea pe cei din cconsiliul îauruâiicul CHC eră și, faptul că acești delegați nu munceau nimic, veneau gătiți la lucra ca la plimbare, fă m ari ne șefii de ateliere, suspendau lucrul când voiau, pentru ca toată lumea Să se stângă ca să se țină discursuri de ei sau de reprezentanți ai clubului socialist^ ea ChristiecU, Popovici, i Pătafitenon, Nfigoiță,, Burcă efce, discursuri in care cuvintele de Boer, Burghez, Cm» col, fabrica, noastră ,te. și insulteáe la adresa conducătorilor fabricai, » funcționarilor și familiilor lor nu mai ocintcineau. Pireclin ®! Tot acești delegați strângeau ©otezațiile fură să dea chitanțe, d’nurâbufiau .Socialismul“ iu ateliere, du dau coruri, în timpul lucrului, rumân țigările cele mai bune, în Fine făceau ce voiau și cu durere priveai la acest spectacol trist. Lucrătorii forfoteau prin curte și pridoaiie și dacă îndrăznea cimva să le atragă alchiiția, ii auziai strigând la Sată unde emisii lul muncitoresc constitui«, în tribunal permanent' judeca și dau sentințe care se rezumau șis „te azvârlim pe poartă că e Fabrica noastră“. Totul se rezuma în terorizarea Djî'îctiunei, funcționarilor, personalii luî de conducere, și con'rol ș'. eît.ai' în aceea .ai lucrătorilor care nu aveau altă vină decât, aceia, de a-și vedea de lucrul, deși plăteau toate dările către sindicat și club, li se aduceau vina că muncesc pentru Wert. AGITAȚIHE MUNCITOREȘTI li ce este grevă , la in Inilisilism Ii 1 — Nu din cauza revendicărilor sociale sau 11 economice,. d_graf.ig^Jliga^!!MI * sindicaliștii ®? international! — SK © FGȘ’:i Cu revendicări morale lucrătorii au cerut: 1) Delegați care să le reprezinte interesele și 2) Consiliu muncitoresc, care mărturisesc, nu știu pentru,ce. Consiliul muncitoresc s’a ales, dar în el au intrat numai agitatori, reprezentanți ai pescuitorilor în apă turbure carfi au exploatat orice nișcare a lucrătorilor în interesele celor de la clubul socialist. Cei de la club încasau axe, abonamente, cotizații, pentru Casa Poporului, (100 lei de persoană), serbării etc. Sub egida binelui ce voiau lucrătorilor, membrii consiliului muncitoresc nu permiteau să se primească în lucru decât cei susținuți de ei de la care încasau pina la 600 lei pentru un loc, sau pentru cei ce în timpul ocupației au lucrat în fabrică și după plecarea minților se retrăsese pe la locurile lor și auzind că se dă alocația și, cincimiea au venit, la București să o ceară și neștiind dacă au dreptul sau nu și dată fiind puterea delegațiilor se adresau lor car " chibrituri Rosaista era, sarea de fapt, când se ivește inciaentul de la Fabrica de Chibrituri unde, cel ce nu admiteau anarhia și căzui de teroarea sa care erau supuși, au reacționat cu ocazia eliminărei din lucru de către sidicaliști a 3 lucrători care nu te împărtășeau vederiie. O parte din personalul fabricei de chibrituri, constituit în Sindicat National, a cerut autoritățe înterioare pe lângă garantarea liberUS.tot muncei, libertatea cugetarei și inti» narea ordin.11. Aceste trei desiderate pentru care s-au dat atâtia lupte, au exasperat tocmai pe «ei ce făceau atât!» caz, de ore și cu amenințări, mistificări ale adevărului și teroare au determinat majoritatea, lucrătorilor de grevă. Deși după cât știm fabrica stemdisehi« și primește «pe cei ce vor să muncească fără a se știrbi «time din revendicările câștigate, dar timpin frirtul că a?, permite libertatea muncei, adică cine vrea să lucrez» și lucreze, fără a fi întrebat la-o idei se închină ftebe."tatra cugetării) au făcut ia cei ce-i conduc să mentre greva pentrui o parte din lacră i>rt și anume pe cei înregimen'ați la clubul socialist al fnbetanționiatei IVI-a, ei neadmitând să cugez) cdfel ihirât, ei știimai atunci să ai dreptul la viață, altfel nu. Csr © if@ pasivă Is fabrica si ® tialiin fz-r --V -vsiV'j Văzând mă infrate pineînregimentatî la International a III-a se organis.bază în Sindicate Naționale și, findu-te teamă că și la fabrica de tutun se va* reeduc.'? o reaet’tan› în acest sens, ifta;»rit ® i éa lucrătorilur fiind seorbițî de teroarea la care erau supuși, muncitorii sindicaliști Continuare în pagina 2~a Din noile ținuturi romlnești Slaatla liftesig IN BASARABIA Basaassai — Ving.—Bawj Bm5wiul agricol.—Cimpuri © de experiență Vița de vie se cultivă pe o suprafață destul de întinsă, este una din principalele ramuri ale agriculturei din Basarabia. La sfârșitul veacului al XIX suprafața viilor cuprindea peste 100.000 hectare, dar din cauza insectelor (filoxera, mildiu) care au prins rădăcini noi, fiind aduse din Franța odată cu butașii altoiți, suprafața lor a început să scadă încât la 1914 după, datele statistice conținea numai 42.682 de desetini , și anume cultura viilor în Jud. Hotin sunt 310 vii, care cuprind 102 desetini; Jud. Soroca sunt 5899 vii care cuprind 1202 desetini ; Jud. Bălți sunt 12.000 vii care cuprind 4700 desetini; e Jud. Orhei sunt 22.000 vii care cuprind 8040 de desetini ; Jud. Chișinule sunt 16.229 vii care cuprind 6097 de desetini ; Jud. Tighina sunt 10.460 vii care cuprind 4138 de desetini ; Jud. Cetatea Albă sunt 23.600 vii, care cuprind 7203 desetini ; Jud. Ismail și Cahul 23.000 vii,care cuprind 11.200 desetini. Total se găsesc 114.550 de vii, care cuprind 42.682 de desetini, ceia ce arată că majoritatea viilor este în mâna micilor proprietari și dacă există mari proprietari ei sunt foarte puțini. Aceste vii dau prual 12-14 milioane de vedre, socotind în medie 250- 275 vedre de pe desetină. In ultimii ani recolta a fost destul de abunndentă, dar din cauza închiderii frontierei spre Ukraina vinurile basarabene nu au fost exportate, iar micul proprietar din cauza lipsei vaselor nu a putut lua măsurile necesare pentru păstrarea vinului, lucru care a adus la scăderea prețului sub cost și ruinarea multor podgoreni. Proprietarii mari având mijloace necesare au posibilitatea de a îngriji vinurile lor, ridicând calitatea lor, cu gradul de tărie, culoare etc. Acuma în Basarabia se găsesc peste 10 milioane vedre de vin, așteptând desfacerea, iar recolta nouă care se apropie pune pe podgorean de a consuma cât mai mult vinul său spre a deșerta butoaele pentru noua recoltă. Zemstva Basarabiei a încurajat in ultimul timp dezvoltarea viței de vie dând țăranilor capitalul necesar timp de 4 ani fără procente, butași din pepinierile ei proprii cu preturi reduse, lucru care a determinat pe multi agricultori să se apuce de cultura viței de Vie. In Basarabia sunt 6 școli de agricultură și viticultură.. Acuma se organizează și domeniul Românesc in școala practică de viticultură, așa ca in curând vor fi 7 școli. Din aceste școli,se recrutează personalul instructor de care au nevoe Statul, Zemstiele și diferiți proprietari pentru serviciile lor. Școalele de agricultură sunt următoarele : Școala de la Pucurezeni jud. Orhei; Școala de la Purcari jud. Cetatea Albă ; Școala de la Cricov județul Chișinău ; Școala de la Crinăuți județul Soroca ; Școala de l“Viticultură Saharna jud. Orhei ; Școala de Viticultură Chișinau jud. Chișinău, care are studii etudii de viticultură, vetologie și horticultura, înzestrată cu un frumos material de laborator și demonstrativ. * Toate școalele încă sunt pe cale de nouă organizare și în această direcțiune secretariatul general își dă toată osteneala ; asemenea îi lipsește personal didactic suficient pregătit în limba națională. Cât privește materialul distrus în mare parte de vântul revoluției, aceasta se va reface prin mijloacele bănești de care Secretariatul dispune. Idealul Secretariatului este de a reface sufletul acestor școli îndreptându-le pe singura cale astăzi cerută de vremuri . Călea vieței naționale Românești și în acest sfânt scop nu se va da la o parte de la nici un sacrificiu Punctele agronomice în miliar de 12 sunt considerate drept câmpuri de experiență. Aci se fac încercări culturale și practice, pe o mică scară se înțelege, o selecțiune a semințelor și se fac lucrări cu caracter experimental. In baza reformei agrare se vor înființa noi câmpuri de experiență și demonstrație. Lucrările sunt în studiu însă cred că din cauza lipsei de mijloace în anul curent nu se vor înființa noile câmpuri de experiență. Actualele câmpuri sunt conduse de un agronom șef, ajutat de 2-3 instructori după importanta punctului. Acești instructori au datoria de a da sfaturi și chiar de a executa de a face a se executa de către țărani lucrările agricole în condițiuni cât mai bune. In anii din urmă însă din pricina evenimentelor punctele agronomice nu și-au putut atinge ținta. Atât clădirile, cât și tot material? a fost adus intr'o stare de aproape de neintrebuintat. Dacă mai adăugăm anul agricol mizerabil 1918, care a răpit viața atâtor animale de muncă, apoi vom fi în stare să vedem cât de mari sacrificii a trebuit să facă fostul Directorat ca să ajungă la o refacere complectă a acestor câmpuri de experiență către care avem ahestiunea îndreptată și de la care așteptăm îmbunătățirea agriculturei țărănești în viitorul cel mai apropiat. * TEODOSIE ȘTIRBU Chisinău Mai 1920 |—^---epopo ——--m | •