Viitorul, iunie 1920 (Anul 14, nr. 3657-3678)

1920-06-03 / nr. 3658

Anul al s ® - In vac&îas BHÜ1 șl sasaaoffigaÉs» fésSSSííf Sfesa H COSI. în&rdîeaS și ^ucevina ABONAMENTE IN ȚARA: IN STREINATATE: Un an ... . Lei 120 :1 Un an . . . Lei 2Í0 Șase luni ... » 60 11 Șase luni . . » 120 Trei » ... » 30 I Trei » . . . i 60 REDACȚIA STRADA EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vi9 de Hotei Cap9a) Telefoanele: Direcția 0112.1 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Redacția și Administrația 42/21 fi 3!tl ANONCIORI COMERCIALE , ----------— : Se primesc direct îa Administrația ziarului, strada i Academiei No. l7 și la toate Agențiile de publicitateO Mâ râie if*o —-——— Ir vecfciw! BA Hi ^egat și Basarabia I £@f$.î?i Äfilsa! și Btscovina REZULTATUL ALEGERILOR Acum, când se cunosc rezultatele alegerilor pentru Cameră, din ve­chiul Regat, Basarabia și Bucovina, putem face câteva considerațiuni o­­biective cu privire la semnificarea lor. Pentru a putea însă judeca mai bine, în linii generale, aceste rezul­tate, e nevoe să aruncăm o scurtă privire înapoi, asupra condițiunilor și a situației politice care a prilejuit a doua consultare a corpului electoral care, prin vot obștesc, a fost che­mat să dea al doilea Parlament al României Mari. Se cunosc condițiunile în care a ve­nit la cârmă guvernul Averesem Nu numai incapacitatea de a guverna a cabinetului Vaida, și descompunerea lui prin demisii succesive ale mem­brilor săi, dar mai ales spiritul anar­hic și demagogic către care duceau țara reprezentanții „țărăniștilor“, ca și socialistul „sui-ge­­ieris“ care, în loc să asigure ordinea­­ în stat, încu­raja fățiș tendințele anarhice, — au făcut necesară constituirea unui gu­vern a cărui misiune era, înainte de toate, menținerea ordinei. De aceea alegerile legislative ac­tuale s’au făcut pe această chestiune a ordinei, și corpul electoral era che A­­mat să se rostească și să hotărască dacă înțelege să mențină actuala așe­zare a Statului, — în cadrul institu­­țiunilor cari îi asigură propășirea prin ordinea socială,— sau să încu­ra­­jeze tendințele partidelor anarhice, cari urmăresc dezagregarea Statului sub actuala lui formă, lupta de clase și revoluția socială. Rezultatul alegerilor nu lasă nicio îndoială in această privință. Imensa majoritate a poporului român de pre­tutindeni, chemat să-și aleagă repre­zentanți în al doilea Parlament al Ro­mâniei Mari și-a manifestat încrede­rea în partidele de ordine, iar grupă­rile anarhice și demagogice a­u eșit înfrânte din această consultare a ța­rei legale. Două sunt aceste grupări: partidul socialist, care prin fixarea în fruntea listei din Ilfov a candidaturei lui Bu­jor, și-a concretizat tendințele inter­naționale și revoluționare, și partidul zis­­„țărănist“ care, neavând nimic comun cu sufletul cinstit, ordonat și înțelept al țăranului român, vrea să înfrângă armonia socială și să inau­gureze o luptă fratricidă de clase în țara românească, cu ajutorul unei desfrânate demagogii. Și una și cealaltă din aceste gru­pări au i eșit complect înfrânte din a­­legeri. In alegerile trecute socialiștii nu au luptat, au declarat că se abțin,­ ceea ce nu i-a împiedicat însă să pri­mească cele câteva mandate pe cari totuși le-au obținut. Ei bine, cu­ toată propaganda activă pe care au făcut-o acuma, la sate și la orașe, nu au do­bândit în vechiul regat mandate mai numeroase decât acelea pe cari le-au avut atunci când declarau că se ab­țin dela alegeri... Se dovedește deci că în afară de cele două-trei centre industriale, în tot cuprinsul tonei so­cialiștii nu dispun de n­ici u­­n contin­gent electoral. Acela­ș lucru cu țărăniștii. Afara de vreo două-trei județe unde au izbutit să-și strecoare câțiva candidați, ță­răniștii,—cu toată coaliția pe care au făcut-o, — nu au reșit să obțină nici pe departe numărul de scaune ne ca­re-l aveau în Parlamentul trecut, când s’au folosit de prilejul că partidul pre­zidat de generalul Averescu nu lua parte la ele. In județele Vlașca, Teleorman, Ar­geș, Muscel, Dâmbovița, Tecuci, Ba­­rcău, Buzău, Prahova, unde la alege­rile trecute se aleseseră sau nu­mai dânșii, sau în majoritate, de rân­dul acesta sau nu s’au ales de loc , sau au pierdut din locurile pe cari le dobândiseră, cu tot concursul na­ționaliștilor și, pe sub mână, al so­cialiștilor. Aventura demagogică și anarhică a d-lor Iorga-Lupu-Mialache, a primit o lovitură grea. In ceea ce privește partidul liberal, este de remarcat că el, —îngrijit de interesele superioare ale țarei, — n’a dus luptă în contra guvernului, pe care nu l-a atacat cum ar fi fost nor­mal pentru un partid de opoziție, ci a avut față de dânsul o atitudine de rezervă binevoitoare. Indiferent de rezultatul alegerilor din Transilvania.— cari nu pot schim­ba prea mult proporția, guvernul pre­zidat de generalul Averescu dispune dec­i de o majoritate parlamentara ca­re i-ar îngădui să guverneze. Se naște însă o întrebare firească : e de ajuns să ai majorități parlamen­tare docile, să înfrângi anarhia, pentru a guverna spre folosul general al ța­rei ? Desigur că nu. Pe lângă condi­­țiunile de mai sus, se mai cere una, cea mai însemnată, partidul care și-a asumat răspunderea guvernării și a obținut încrederea majoritătei corpu­lui electoral, să aibe capacitatea de a guverna. Va dispune guvernul actual de a­­ceastă capacitate de guvernare, în vremurile grele pe cari le trăim, când consolidarea României Mari și trans­formările sociale, economice, refor­mele de tot felul, cer încercată expe­riență, adâncă pricepere și capaci­tate în conducerea treburilor pu­blice ?.. Din cauza unor anume indicatiuni, suntem siliți să nu răspundem de pe acum afirmativ la această întrebare, înainte de a vedea la lucru și guver­nul și parlamentul .Alegerile au dat guvernului Aver­­sen condiții prielnice de guvernare, căci i-au asigurat ordinea. Nu depinde insă nici de noi, nici de Parlament, ci de însăși capacitatea sa de a gu­verna, dacă el va putea să asigure tă­rei împlinirea complexelor și ma­rilor sale nevoi. Fie ca succesul electoral pe care l­a avut, să îndemne guvernul d­in ge­neral Averescu la o­ operă, nu­jj si de interes general, ar fi regretabil dacă, influențat de acest succes amettalor, s’ar lă­sa înclinat spre o operă de in­teres secundar, de partid, sau de alt ordin. Persoane bine inițiate ne dau ur­mătoarea explicare asupra plecă­rei brusce a d-lui Grigora Nicolae Fi­i­ pescui­te Paris: D-sa, în urma cu totul neașteptatei căderi la alegeri, va expune cazul Consiliului Suprem de acolo, care tocmai în acest mo­ment s-a reîntors din călătoria sa din Europa. Profitând de zilele când Consiliul Suprem e încă la Paris, înainte de a Tîr­sa­ iarăși în diferite orașe d. Gr. Fllpescu crede a da o puternică lo­vi­tură generalului Averescu cu con­cursul supremului triumvirat, in­ Ziarul , Românimea“ spune că d-l Take Ionescu­ ar fi fost gata să intre într-un cabinet național. De ce a fost refuzat ? Răspundem: Un minister numit „național“ și având ca program ce­darea­ Banatului, ar fi fost o prea mare lipsă de logică și de consec­vență politică. Procesul pe care proprietarul N. Iorga, l-a intentat chiriașului său in­valid,— ne arată că, după vorba lui Zilot Românul omul ..plin de barbă și gol de minte“ nu s‘ar fi împăcat i ân proec­tul d-rului Lupu care «xpro­pria casele proprietarilor. . Ori, poate în legea, d-lui Lupu s‘ar fi decretat casa celui pe care va. zu­grăvi­, cu anticipație Zilot Românul ca monument național ne expropria­­,W1 ? UN PERICOL PENTRU CULTURA SCUMPETEA paralizează silința Ja dom­eninS șiîliți ai..medical. scum. Fr­em­a face adevărate ravagii . Dacă scum­petea produce efecte ne­plăcute în toate domeniile vieței o­­m­enești în nici unul poate, consecin­țele ei nu se manifestă în mod mai păgubitor și mai puternic ca în a­­cela al științei în genere și în special al medicinei practice. Se șitie că medicina a dat la iveală în ultimul timp descoperiri de așa importanță încât au revoluționat, a­­proape bazele pe care ea se întemeia până acum. Descoperirile sau inv­en­țiunile noui nu s-au putut introduce în aplicațiunile științei deoarece în­trebuințarea lor necesită cheltueli a­­proape exorbitante. Preșurile E neafcordabile ale aparatelor Spre a cita exemplul razelor Riantgen care după cum se știe au o importanță deosebită pentru determinarea unei fracturi cât și pentru diagnoza­rea unei afecțiuni a stomacului, deșicei udului sau a in­testinelor ca și pentru extragerea u­­nor corpuri străine introduse în cor­pul omenesc, costul aparatelor și ac­cesoriilor acestei admirabile inven­­țiuni a crescut în așa proporții că a­­menință a le scoate cu totul din uz. Chiar dacă, după cum remarcă un profesor în ..Neue Freie Presse“ me­dicul care întrebuințează aparatul Roentgen păstrează tuburile cari s’au urcat, dela 500 coroane la 900 co­roane— cu ochii din cap totuși ele nu pot difra o veșnicie, iar pe de altă parte plăcile cari servesc l­a acest a­­parat au atins un preț absolut ina­bordabil din cauza argintului și sti­clei din care sânt confecționate și care s’au scumpit de 50 de ori. Iată­­ de ce cu toate economiile pe care le fac—adesea se înlocuesc plăcile de sticlă cu plăci­­ de hârtie—cheltuelile Institutului de Radiografie d­in Vic­ám sunt de 50 de ori mai mari ca în 1914 și­­ așteaptă cu îngrijorare momentul când un aparat va costa până la 300.000 coroane, pe când în 1914 nu costa un asemenea­ aparat de a cătt­a până la 7000 coroane. Acela­ș lucru se­­ întâmplă și cu a­­pătratele de endoscopic instrumente compuse din mici pete electrice care introduse cu tuburi în cavitățile cor­pului, permit investigarea lor care costă câte 10.000 coroane bucata. provizare al altora în privința nece­sităților mancei științifice, când e vorba de bibliotecă și reviste de spe­cialitate lucrurile stau și mai rău. Su­mele ce se acordă pentru dotarea bi­bliotecilor și a laboratoriilor , fiind derizorii nu ne pot procura nici în­treține nici cărți, nici aparate și nici materialele necesare pentru experi­ențele de laboratorul. Nu mai punem în socoteală greu­tățile ce prezu­liscă pentru student­ din cauza scumpitei mijloacelor de tran­sport pentru bolnavii clinicilor din pricina prețurilor exorbitante în ca­­re i se procură alimentele reconfor­tante. Am semnalat câteva din consecin­țele cele mai simțitoare pe care le produce scumpete­a asupra acelor ra­muri ale științei care sunt de o a­­plicațiune practică imedi­ată. Aceste efecte au însă repercursiuni și mai îndepărtate și anume asupra progre­sului general al științei omenești care va fi tatăl întârziată din cauza greutății de procurare a mijloacelor de experimentare. Statele și în spe­cial acele autorități cărora le in­cumbă aceste probleme, vor trebui să se preocupe­­ serios de ia găsi mij­loacele­­ necesare pentru a remedia o asemenea stare dăunătoare de lu­cruri. Ap­aratare chirurg rcal? Dar cea mai mare preocupare a chirurgilor moderni o formează­­ azi găsi­rea aparatelor necesare pentru operațiile chirurgicale. O simplă­ si­ringă pentru anestezia locală costă 300 coroane, dacă se gă­sces­t de injecție costă înzecit iar novocainul — un preparat pentru anestezieri lo­cale, — a devenit imposibil de găsit din cauza speculei care a pus mâna ei pe acest produs. Tot asemenea pro­dusele narcotice ca etilul de clor, e­­terul, cloroformul care s-au urcat cu 50 până la­ 80 la sută și nici nu se găsesc. Mult mai prost stau lucrurile în­să când e vorba de pânzeturile pen­tru pansamente și ața de mătase care este de o calitate inferioară și singură costă pe elinica chirurgi­cală din Viena peste 500000 coroane anual. Accesoriile d­e cauciuc au devenit rarități iar pansamentul de pânză care lipsește aproape to­at ia fost în­locuit cu pansamentul de hârtie. Mai malt­ dificultăți însă îl aș­teaptă pe chirurg în perioada de con­valescență a pacienților. Medicamen­tele necesare pentru acieas peri-1 cadă sau lipsesc, sau se găsesc foarte greu și de aceia și tratamentul me­dical este înlocuit a­dese­a cu trata­mentul ambulatoriu. Dar sa bife­ ieteeilor Ori­câte sforțări ar face spiritul inventiv al unora și talentul­­ de îm­ MOTE roșii" și tramvfieie Dacă Harvey are meritul de a fi descoperit mecanismul circulației singelui și a o fi fixat f­isiologi­­cește. Războiul a fost um al doilea învățat care ne-a arătat valoarea circulației... trenurilor sau a tram­­vaelor pentru buna silare a țarei și orașelor. Capittala României­ Mari suferă în mod vizibil din pricină că nu are su­ficiente mijloa­me de comunicație. Pu­țină lume se poate duce ca să res­pire puțin aer curat la Șosea sau la Filaret. Rămân să profite de verdea­ță, tocmai aceia cari având auto­mobile pot guste farmecul vieței de la țară, chiar la țară și nu la peri­feria orașului. Și tot din ca­u­­za lipsei mij © ace­lor ei­­ine de transport, Târgul Mo­șilor — faimosul târg care ținea pe orășean cu țăran, care punea nota de veselie rustică în mijlocul unui oraș cu pretențiuni de occidentalism — este aproape necercetat. S-au tins timpurile când Capital­a suna dela un capăt la altul, că­ Târgul Moșilor ru a deschis, după baloanele colorate,ci du­pă asurzitoarele trâmbițe, după zvî­­rîitori­le ce distrau nu numai pe co­pii . Târgul Moșilor cu corecțiile lui de vase de pământ cu donițele frumos pirogravate, adormit sub vremea o­­cupației, nu poate să se mai deș­tepte nici acuma din letargia în care s’a aruncat războiul, pentru că îî lipsește Îmi, ca și multor colțuri plă­cute ale Capitalei tramvaiul eftin și comod. „împrejurimile“ orașelor mari, cari dau atâta farmec vieței de aco­lo, au putut să atragă și să devină părți rupte din viața intensă a ora­șului sabă­tu­rat, pentru că între ele și om, au existat tramvaie eftine. Războiul, sdruncinând întregul a­­parat circulator al garei și al orașe­lor, a dovedit, astfel că trenul și tramvaiul sunnt tot atât de impor­tante ca circulația sîngelui în orga­nismul individual. Petronius ADEVARAȚII BBHBBHKBBBBBBgBMHBI TIRANI Faptele ultimelor săptămâni do­vedesc până la evidență cinei sunt acei cari își dau­ joc de libertatea conștiinței, de libertatea muzicei pre­cum și de tot aceia ce în discursuri incendiare, pretind, că e sfânt, când e vorba de atacat „burghezia toya­­nică". Lucrători arestați de șef­ii.sin­dicaliști pentru singura vină de a voi să muncească; muncitori bătuți în ateliere pentru că nu voesc să se si­­pue ordinului de lene; terorizare în fabrici pentru înscrierea în sindi­cate, terorizare la poarta localurilor de vot pentru a alege pe Bujor și Bogdan. Iată opera din ultimul timp a celor cari pretind că simt „conducătorii aleși de voința muncitorimei“. Sub pretextul ,,Dreptăței sociale“, — ei opresc din vânt ciocanul mun­citorului harnic, împiedicându-l să lovecsc­ă ninova’a, — înlănțuindu-i mâinile în cătușele lenei, — otră­­vindu-i sufletul cu veninul urei. Sub pretextul .,organisărei munci­­torimei“ ei așteradă, la porțile ate­lierului pe ostenitul lucrător, pe lu­crăt­oar­ea cen­omă, —­ pentru a o zeciui de salarul agonisit cu cinste și în folosul­­ unui „ideal“ care dadă te este pe buze, nu le stă și în inimă... Ei sunt acei puțini, cari folosesc bun,­­.credința masei muncitorești în folosul lor propriu, a lenei și am­bițielor, — dând în schimbul ba­­n­ vicii muncii cu greu, vorbe goale, în schimbul hărniciei, agitații ste­rile. Ce legătură din acești exploatatori ai săracilor, cu acel pe cari îl ti­ranizează? Ce garanție morală adu­ce muncitorului înșelat, refugiatul dintr’un vechii partid politic sau lucrătorul ce și-a părăsit atelierul pentru a trăi în belșug din cotiza­țiile stoarse cu sila, — devenind „fruntașul“ ce pretinde nn ascultare dar surținere oarbă? Desigur nici mia. Și muncitorimea o simte. Cau­tă să zdrobească lanțurile în cari o încătușează câțiva tirani. Primă în paiajenișul pe care ned­umniții ei șefi iau țesut abil pentru a o prin­de și secătui, muncitorimea se agită, caută. .42 se elibereze, să pornească pe o­­ altă­ cale. Zadarnice sunt amenințările, u­­a darnică tirania ce o d­esfășoa­r1t cei câțiva speculanți ce își văd­ existen­ța parazitară și arm­biții­le fără­ mar­gini amenințate. Lucrătorul reește să calce pe o altăf cale. Sindicatul roș au teroarea inchizitorială, și sis­temul de a trata pe lucrător ca pe o vită bună de tras doar carul trium­fal al unui părăsit sindicalist, — în curând, va fi trăit. Lupta pe care conducătorii aces­tor sindicate roșii, o dau contra foștilor aderenți e darnică. Teroa­rea ce o desfășură e inutilă. Munci­torimea va vedea chir până la sfâr­șit... 0 |[n Franța F a acordat zilele astea premiu! § Curând care se atribue marinarilor ca'e salvează vieți omenef­i în pericol de a se pierde. Distincțiiîrr'a a fost decernat, printre alt’i matelotului Henri Ilaiusson care, cu primejdia vieței­, s’a scufundat în largul mărei lângă Agi, pentru a salva din câ­rma unui vapor avariat doi copii pe care tatăl și fratele lor încercaseră în zadar să-i scape, iar ceilalți marinari îi declarară im­posibil de salvat. Câte din aceste documente ale generozi­tății și curajului omenesc rămân necu­noscuți. I experiență originală a fost organi­zată de consorțiul comercianților d încălțăminte la­ Bâlciul din Paris, în scopul de a demonstra că prețurile pe care aceștia le cer pentru articolele lor nu sunt prea exagerate. Publicul va fi invitat să urmărească fa­­bricațiunea încălțămintei din momentul până ese pelea din fabrică și până ce ese confecționată și lustruită din prăvălie. Organizatorii speră că demonstrația va fi atât de convingătoare că ziariștii ca și publicul vor accepta in urmă încălță­mintea cu orice preț li se va oferi.... de nulă. Din partea mm'i funcționaut al fa­bricai da­­­ntilii Belvedere, prin vii următoarele amănunte interasant­a, cu privire la agitați­ile can­d se fac printre lucrătorii fa­bricei de tutun și a ce­ei de chibrituri din Capitală, in toamna anului 1918 și puține zi!..- după pisoairea nemților și când Autorile Române se căsneau a re­lua activitatea în teritoriul fost ocu­pat, lucrătorii și lucrătoarele de la Manufactura de tutun „Belvedere“ lasă lucrul, fără măcar a anunța cu­ câte­v­a or. mai înainte Direct.Ilinca și -e prezintă cu un memoriu de re­­vendicări­ î d-lui Ministru de Finan­țe. In acel timp guvernul nici nu-șî luase reședința în Capitală. O artfel de lovi­ură dată fără v­e­te și în timpuri încă turburi a pus trip lor't’ storul de~Director-Genera­l al Regiei de pe atunci, în situ­atia de a nu pute­a da n­ici un, răspuns, de­cât promisiunea de a fi­­ sat­i făcuți, ce­­rându-le un răgaz de 2—3 zile până ce era s­ă se întoarcă Ministrul de finanțe care se afla la Iași. Lucrătorii au refuzat să reia lu­crul și era și logic să fie așa; căci dacă miceanea a fost­­ pornită, poate spontan și eu nici un gând .ție tur­buram poRcn­i­mii în apă turbure s-au ivit, discursurile­­ Incendiare și ațâțăirile au început­ sa lips­ă Acesta a fost începutul și dat fiind eu­la­­it­ud­inea ce Direcția Generală a Regiei a avut, into­deauna pentru personalul fabricelor, li s’au satis­făcut toate cererile. La epoci deter­minate, însă lucrătorii au făcut din noul greve și noul agi­ație și gra­ție acestor mișcări lucrătorii de la Regie au putut obține tot ceea c.. .au cerut. Așa li s’a dublat leafa. La această leafă dublată, s-a adăugat 60 la su­tă, la acest total 10 la sută pentru fiecare, trei ani serviți Regiei și în fine un ajutor de 4 lei pe an­­ f’­x și o chirie la pară de 25, 35 sau 40 lei lu­nar, după greutățile familiare ale fiecăruia. Au­ cerut șă li s-au dat sub numi­rea­ de alocație de hrană și cincime pe timp de 23 luni de ocupație o su­mă care reprezinta: 2 lei­ne zi plus o cinci­m­e din leafă. Au cerut și li s-a d­ lat pe timp de 23 luni de ocupa­ție socfa ce au avut-o la, declararea războiului, de­și în tot timpul ocu­pați­ei au munci­, și li - au plătit le­furile respecive de către administra­tjri armatei de ocupație. Acestea au fost revendicările bă­­noș î cari toate au fost satisfăcute. Ca și sat cuSsreșli (Ja­r: verni­că­rî morale au cern.i : Sprijii» 1) Detaigați care să le reprezinte­­ int­eresele și 2) Consiliu muncitoresc, care măr­turisesc, nu știu pentru ce. Consiliul muncitoresc s’a ales, d­ar în el au intrat.' numai agitatori, re­prezentanți ai pescuitorilor în apă turbure cari au exploatat ori­ce mi­ș­care a lucrătoriilor în interesele celor de la clubul socialist. Cei de la club încasau taxe, abona­­mente cotizații, neutru Casa Popo­rului (ED lei de persoană), ©orbății etc.Sub egide binelui ce voiau lucră­torilor, membrii consiliului­­ munci­toresc nu permiteau să se primească în lucru (1 v­ât cei susținuți de ei, de la care încasau pînă la C09 lei pen­tru un loc, sau pentru cei 'ce în timpul ocuupației au lucrat 'în fabrică și fiu­­plecarea famillori »e re­trăe­a pe la locurile lor și auzind că se dă. locația și cincimea au venit, la Bn,­­ciresie să o ceara și nești­ind dacă au drentul sau ,nu și dată fiind pu­terea delegaților se aduceau Ion. Cae­re­le făceau serviciul în schimbul u­­nei zeciveli care s-a ridicat până la 50 la sut­ă. O altă cauză care-i atrăgea pe cei­­ din s­onsinul m­un­c­iter,i:&e era și faptul că acești delegați nu mun­ceau nimic, veneau găt­iî la lucru ca la plimbare, făe ț­u pe șefii de atelieri, suspendau lucrai când voiau p­­entru ca toată lumea săl se stângă ca să­­ se ț­i­ă discursuri de ei sau de reprezentanți ai clubului socialist, ca Christescu, Popovici,­­Pătrutescu, M­igoiță,­­ Bu­râă etc. discursuri în care cuvintele de Boer, Burghez, Cio­coi, fabrica voastră Ce. și Insultei» la adresa conducătorilor fabricei, a funcționarilor și familiilor lor nu mai cont­­su­eau. Tot acești delegați strângeau co­­t.,zațiile fiic­ă să dea chitanțe, d­istri­­buiau „Socialismul“ în ateliere, da­­r­rau «mici în timpul lucrului, fu­mau țigările cele mai bune, în fine făceau ce voiau și cu durere priveai la acest spre acel trist. Lucrătorii­ forfoteau prin curte și coridoare și dacă îndrăznea cu liv­r­a să le atrab­ă a­.-iiția, îi auzi a*. ști«/gând to­tală unde consiliu! muncă*,o rege con­sti­­tui/ în tribunal permanent judeca­t, dau sent­ințe carre se rezumau în „te azvârlim pe poartă că e Fabrica noastră“. To­.­i] se rezuma în terorizarea Di­­recțiinicii, funcționarilor, personal», lui de conducere și control ș', i­­­ar în aceea ai lucrră­torilor cari nu aveau al­ă vină de­cât acria, de a-și vedea de lucru­, deși plăteau toata dările către sindicat și club, L sp aduceau v'na că miimcfec’ pentru boert. BglfsfäiSs dels f^örica da €niS3rSf?í?i Aceast­a era starea de fapt, când se ivește incidental de la Fabrica de­­'h­ hritruirî unde, cei ce nu admiteau anarhia și­­ satul de teroarea ]n care erau cupinșî, a­u reacționat cu ocazia.­­­eliminărei din Inerți de cătore i­n­­dicali ștî a 3 lucrători care nu le îm­părtășeau vederi la. O parte din personalul fabricei de chibrituri, constituit în Sindicat Na­tional, a cerut autor­ăței s I ori­ca­re pe lângă garantarea libertatii muncei, libertatea cugetfrei și între­barea o­nlineții. Aceste trei desiderate pen­tru care s-au dat atâtea lupte, au exasperat tocma­i pe cei ce făceau at'â'ia, caz de ele și cu am'taintărî, mistificări ale­ adevăru­lu­i și teroare au deter­minat­ majoritatea lucrătorilor la grevă. De­și după cât știm fabrica ste re­deschis și primește pe cei ce vor să prin ce c oră fără a -­­s» știrbi nimic din revendicările câștigate, dar sim­plu ferrt.pl că nu permite Hbc.-trdca muncei adică. care vrea­ să lucreze să­ lucreze, fer“ n f întreba' la­­ o idol pe înch­in­ă. (Fberta­tea cugetări'.) au făcut, pe cei ce-i conduc să monte greva pontam o parte din lucrători si ammo ne foi AUTOalinien­ ati In clubul socialist­ al Internaționale'­­IT­.a. ei neadmițând că cugeți alt­fel d­refit ei &'■ numai atunci să ai dreptul la vieță, altfel, nu. Greva pasivi 1*» fabrica­ti © «IS'RITÎ Vgzfijid­r>( lucrător’'! uoinns?Cimen­­tațî la Internaționala ITI-a și org­a­­nizrază în Sindicate Naționale și, fiindu-le tramă, că și la fabrica de tutun ce va produce o react­iare în acest sens majoritatea­ lucrătorilor fiind scârbiți de teroarea la care e­­rau supuși, mtmeiteffdl simlieaU^tt lucrători. AGITAȚIILE MUNCITOREȘTI — nu din cauza ravendu­iriior sodaSa esMOTake el srașie instigațiilor sindica!i*!1­07 internaționall Coatmuirea în papaya maszm din noile mmutări Rom­ani­a Agricolă ASARABIA Viile«—Invățământul aurie ®?.—€ pm ° itaassagawi ii 'iiiwi MiiiiMWfWi*» w Tin­purile de experiență­ Vița de vie se cultivă pe o supra­față destul de întinsă, este una din principalele ramuri ale agriculturei din Basarabia. La sfârșitul veacului al XIX suprafața viilor cuprindea pes­te 100.000 hectare, dar din cauza in­sectelor (filoxera, ridichiu) care au prins rădăcini noi, fiind aduse din Franța odată cu butașii altoiți, supra­fața lor a început să scadă încât la 1914 după datele statistice conținea numai 42.682 de desetini , și anume cultura viilor în­­ Jud. Hotin sunt 310 vii, care cu­prind 102 desetini; Jud. Soroca sunt 5899 vii care cu­­prind 1202 desetini ; Jud. Bălți sunt 12.000 vii care cu­­prind 4700 desetini; Jud. O Bici sunt 22.000 vii care cu­prind 8040 de desetini ; Jud. Chișinău sunt 16.229 vii care cuprind 6097 de desetini ; Jud. Tighina sunt 10.460 vii care cuprind 4138 de desetini ; Jud. Cetatea Albă sunt 23.600 vii, care cuprind 7203 desetini ; Jud. Ismail și Cahul 23.600 vii care cuprind 11.200 desetini. Total se găsesc 114.550 de vii, care cuprind 42.682 de desetini, ceia ce arată că majoritatea viilor este în mâna micilor proprietari și dacă e­­xistă mari proprietari ei sunt foarte putini. Aceste vii dau anual 12-14­ milioa­ne de vedre, socotind în medie 260- 215­ vedre de pe desetină. •In ultimii ani recolta a fost destul de abundență, dar din cauza închi­­derei frontierei spre Ukraina vinu­rile basarabene nu au fost exportate, iar micul proprietar din cauza lipsei vaselor nu a putut lua măsurile nece­sare pentru păstrarea vinului, lucru care a adus la scăderea prețului sub cost și ruinarea multor podgoreni. Proprietarii mari având mijloace ne­cesare au posibilitatea de a îngriji vinurile lor, ridicând calitatea lor, ca gradul de tărie, culoare etc. Acuma în Basarabia se găsesc peste 10 mi­lioane vedre de vin, așteptând desfa­cerea, iar recolta nouă care se­­ a­pro­­pie pune pe podgorean de a con­suma cât mai mult vinul său spre a deșerta butoaele pentru noua recoltă. Zemstva Basarabiei a încurajat în ultimul timp dezvoltarea viței de vie dând țăranilor capitalul necesar timp de 4 ani fără procente, butași din pepinierile ei proprii cu prețuri reduse, lucru care a determinat pe mulți agricultori să se apuce de cul­tura viței de vie. In Basarabia sunt 6 școli de agricul­tură și viticultură. Acuma se organizează și domeniul Românesc în școala practică de viti­cultură, așa că în curând vor fi 7 școli. Din aceste școli se recrutează perso­nalul instructor de care au pe voe Statul, Zemist­ele și diferiți proprie­tari pentru serviciile lor. Școalele de agricultură sunt urmă­toarele : Școala de la Pucurezeni jud. Orhei; Școala de la Purcari jud. Cetatea Albă ; Școala de la Cricov județul Chiși­nău ; Școala de la Grinăuți județul So­roca ; Școala de Viticultură Saharna jud. Orhei ; Școala de Viticultură Chisinau jud- Chiișinău, care are studii emisii de viticultură, venologie și horticulture, înzestrată cu un frumos material de laborator și demonstrativ. Toate școalele încă sunt pe cale de nouă organizare și în­ această direc­țiune secretariatul general își dă toată osteneala ; asemenea îi lipsește personal didactic suficient pregătit în limba națională. Cât privește materialul distrus în mare parte de vântul revoluției, a­­ceasta­ se va reface prin mijloacele bănești de care Secretariatul dispu­ne. Idealul Secretariatului este de a reface sufletul acestor școli îndrep­­tându-le pe singura cale astăzi cerută de vremuri . calea vieței naționale Românești și în acest sfânt scop nu se va da la o parte de la nici un sacri­ficiu. ■ Punctele agronomice în număr de 12 sunt considerate drept câmpuri de experiență. Aci se fac încercări cultu­rale și practice, pe o m­ică scară se înțelege,, o selecțiune a semințelor și se fac lucrări cu caracter experimen­tal. In baza reformei agrare se vor în­ființa noi câmpuri de experiență și de­monstrație. Lucrările sunt în studiu însă cred că din cauza lipsei de mij­loace în anul curent nu se vor înfi­ința noile câmpuri, de experiență. Actualele câmpuri sunt conduse de un agronom șef, ajutat de 2-3 instruc­tori după­ importanta punctului. Acești instructori au datoria de­ a da sfaturi și chiar de a executa de a face a se executa de către țărani lucră­rile agricole în condițiuni cât mai bune. In anii din urmă însă din pricina e­­venimentelor punctele agronomice nu și-au putut atinge ținta. Atât clădirile, cât și tot materialul a fost adus într-o stare de aproape de neîntrebuințat. .Dacă mai adău­­­găm anul agricol mizerabil 1918, care a răpit viața atâtor animale de mun­că, apoi vom fi în stare să vedem cât de mari sacrificii a trebuit să facă fostul Directorat ca să ajungă la o re­facere complectă a acestor câmpuri­­ de experiență către care avem­ aten­țiunea îndreptată și de la care aștep­tăm îmbunătățirea agriculturei țără­nești în viitorul cel mai apropiat. TEODO­SIE ȘTIRBU Chișinău Mai 1920. —00000-""——

Next