Viitorul, august 1920 (Anul 14, nr. 3710-3734)

1920-08-07 / nr. 3715

Donații Tute tengre ȘI PETROLUL Ziarele au publicat că d. Take Io­­nescu a cerut Primului Ministru pr­e­zentarea unor legi în­­ Parlament prin care să se lase liber comerțul­­ petro­lului în interiorul țării, să se regle­menteze exportul lui după anumite norme, să se îngăduiască libertatea transactivilor de terenuri petrolifere și să se renunțe la ștam­pilarea­ acți­unilor Societăților vrășmașe. Numai în aceste condițiuni d-sa cred­e că s’ar­ putea încheia împrumutul extern. Se zice că aceste condițiuni sun­t puse de Banca Blank care este însărcinată cu tratativele împrumutului. Nu știm ce va fa­ce guvernul ; fată cu manifestările sale de până acum în direcțiunea economica, n’ar fi ex­clus să ne pomenim că aceste cereri ale d-lui Take Ionescu să fie apro­bate. Pentru ca cititorii să-și dea seama de consecințele unei atare politici, ne credem datori a arăta cum­ ar fi ur­mările ei pentru tară. In cazul când s’ar lăsa liber, com­er­­­tul interior cu produse de petrol re­­zultatul la care s’ar ajunge, în scurt timp, ar fi monopolul petrolului în interiorul tării în favoarea capitalu­rilor străine. In adevăr, acestea vor putea în­cepe acțiunea lor prin o scoborâre temporară a preturilor produselor din­ interiorul țării, vor ruina pe micii producători și apoi nemai­întâlnind nici o concurentă, vor urca prețurile fără limită la acele pe cari le doresc , astfel vor ajunge să scoată din vân­zarea interioară cele mai mari profi­turi, creind un monopol în favoarea capitalului străin. Tocmai așa începuse să lucreze în țară, acum câțiva ani, o mare între­prindere de petrol­­ străină; a trebuit atunci ca guvernul să intervie și să facă legea contingentării din 1908­ (aplicabilă și astăzi), după care, fie­­care întreprindere de petrol e da­toare să dea în consumul intern o cantitate proporțională cu producțiu­­nea sa, iar prețurile unitare sunt sta­bilite de guvern. Prin urmare prima cerere a d-lui Take Ionescu tinde la creatiunea u­­nui monopol intern în favoarea capi­talului străin. A doua cerere a d-lui Take Ionescu de a se lăsa liber exportul în anumite condiții lrni (impuse din asfaxu), tinde de a se scoate din țară toate produ­sele de petrol, cu cele mai mari câș­tiguri pentru capitalurile străine și cu cele mai mici venituri pentru țară. Este o stoarcere a averii României în favoarea capitalurilor străine. Prin această măsură, unită cu cea dintâi, străinătatea va dispune de fapt de petrolul românesec în interior și în exterior și astfel va subjuga toată viața economică a țării, căci îi va lua principalul său generator de ener­gie. In cel mai rău caz, dacă nu va fi subjugare, va fi întronarea controlu­lui străin. Solutiimile cari se im­puni sunt: în ulterior monopolul de Stat, iar pen­tru comerțul exterior reglementarea rațională a exportului, ținând seama, de prețurile mondiale, de costul de­ extracțiune al produselor, de bene­­­ficiile legitime ale întreprinderilor și de nevoile statului. In ceea ce privește cererea de a nu se îngrădi libertatea transacțitui­lor, de terenuri petrolifere, socotim că nu este încă momentul de a se da a­­ceastă libertate, de­oarece față cu tendinimțele de acaparare ce se mani­festă de pretutindeni și întru cât nu s’a stabilit care va fi organizarea vii­toare și politica statului român în chestiunea petrolului, o asemenea măsură ar face un rău imens soluți­onării definitive a problemă petrolu­lui. " Cât privește renunțarea la și anihi­­­larea acțiunilor vrășmașe, bunuri ce după tratatul dela Versailles ar reveni de drept statului român, și a căror valoare întrece poate un miliard, a­­ceasta ar însemna că pentru a se face un împrumut extern se dămește fi­nanțe­ străine sume enorme din a­­verea națională. Pentru toate aceste motive spe­răm că majoritatea miniștrilor din guvern vor fi în contra politicei d-lui Take Ionescu, în contra căreia este desigur toată suflarea românească. ZI CU ZI „ Socialismul“ într’un apel adresat soldaților scrie: „Cerem demobilizarea ți pacea cu toate popoarele, pentru că eu e bine să ne mai dușmănim cu­­ vecinii ți să dea dinamul oamenilor acasă să-i și caute de gospodăria lor ruinată“. Dar în momentul în care socialiș­tii, de la noi, mai bine zis bob­em­iștii noștri, cer demobilizarea, armatele noșâ distrug Polonia . „Renașterea Română" de când a devenit proprietatea d-lui Schuller, se crede autorizată a vorbi mereu despre petrol. Se știe că d. Schuller este unul din marii specialiști în a­­ceastă chestiune, de când părăsind co­merțul de cemințerie în detaliu, a intrat pe calea importatorilor de in­strumente pentru sondele petroli­fere! „Epoca“ ne­­ vorbețc de măsurile se­rioase cari s’au luat conferă bolșem­iș­­tilor în Consiliul de miniștri recent. Am fi dorit să știm ceva mai pre­cis în ce constă aceste măsuri, pentru ca să știm dacă ele se aseamănă cu cele luate de guvern în chestia bani­lor descoperiți la clubul socialist, veniți din Rusia. # „Di­mineața" ne aduce la cunoștin­ță că d. Take Ionescu ar fi interve­nit — vechea politică a tocmelilor — la Belgrad și a­r fi obținut paxe-mari ,rectificări de graniță și un tratament mai bun pentru Românii din Bana­tul sârbesc. Era mai bine ca d-sa să nu fi fă­cut așa încât Banatul nostru să se trunchieze! * De abia a apărut ziarul „La Rou­­manie“ și a început să vorbească de nevoia distrugere­ treheilor chine­zești. Pentru a ne spune acest lucru, nu mai era nevoe să reapară ziarul d-lui T. Ionescu! i Ce se petrece in Rusia FALIMENTUL bolșevismului mm Câte­va cosiși 3r§H ale și sociaSSI Hat gardan Merzheim — Lumea începe să se edifice com­plect asupra evoluției interne a bol­­șevi­smului, căci socialiștii din toate tăriile cari s’au dus în Rusia pentru anchete, se reîntorc aproape toți, da­că nu decepționați, cel puțin cu o cre­dință sdruncinată. Ceia ce­ constată „Le Temps" ca se evind­ențiază din ce în ce mai mult azi că Rusia neorganizată tră­iește sub ceil mai vechiu regim, dic­tatura curată, a câtorva oameni cari s’au impus prin teroarea ce o inspiră ca și prin pasiunea ce o incarnează. Ce a făcut bolșevismul într’o țară descompusă în care repre­zen­tarea națională e neexisteentă s’a putut merge­­ până la căpătul u­nei ex­periențe care voia să scoată dintr’un sindicalism anarhic un guvern de fapt. — Reprezentăm capacităților, bazată pe individualism i s’a substi­tuit o reprezentare de clasă eșită din­­tr’o corpora­țiutne. Ca să fii numit ce­va în Rusia Sovietică nu este de a­­ju­ns să fii un spirit de valoare sau o energie potențială, trebuie să fii lu­cră­tor țăran sau soldat. Pe aceste trei straturi sociale s’a clădit conducerea­ țarei, pornind de la­sat spre a ajunge la Stat. Multi nușt care preconizează alegerea oamenilor de către corpora­­tiuni fac astfel sovietism fără să știe. Cauzele prăbușirea co­munismului Conceptu­area aceasta Insă a dat faliment, iată adevărul. Faptul îl măr­turisește însuși Kropotkin care cău­tând a-și explica cauzele acestui e­­șec se găsește în cemiralizarea exa­gerată și birocratismul menținute de Lenin, m­etode care paralizează viata întreagă a Rusiei. Lenin nu a făcut nimic alta de­cât a continua sistemul tarist, adăugân­­du-i un supliment de muncă , produc­­ț­iu­ea în comun și repartizarea egală între consumatori. Această negare a legilor economice, cele mai elemen­tare a condus fatal la înregimentarea întregei națiuni în cadrul munceii for­țate și ale funotkatab­ismuliui cotropi­tor. Morala acestor metode a eșit re­pede la iveală. "Când­­ prea mulți oa­meni se bat pentru o prăjitură mize­rabilă, e mai bine să fii de partea ju­decătorilor. A fi funcționar, iată vi­sul oricărui rus adevărat până în mo­mentul, când pâinea începând să lip­sească, meșteșugul de soldat a deve­nit preferabil, deoarece cu o pușcă poți trage mai mari foloase­ decât cu sentințele justiției sociale. Astfel uma­nitatea populației se înturna la barba­rie, sub seducțiunea unei credințe nouă. Suprimarea sovietelor Cceaoe este mai straniu în această evoluțiiune este faptul că Lenin și con­sorțiu au suprimat sovietele sub pre­texte­ dă se vor reprezenta mai bine. Operația se aseamănă cu aceia pe care Robespierre a încercat-o asu­pra Conventiunei, cu singura deose­bire că pe când Conventiunea era una și indiviziWă, Sovietele sunt mai numeroase. Și nici’um caz și în­­tr’alteț! dictatorii au voit să scape de control. Ce soartă prigatsite Lenin șijiäliaismul­­ä mondial „Sovietele”—scrie Kropotekîn— sunt reduse la rolul pasiv jucat pe vre­muri de Statele generale și parlamen­tare, când erau convocate de rege și trebuiau să lupte contra unui con­siliu regal atît de puternic. Sovietele tind alese sub presiunea unui partid nu mai au azi nici o acțiune reală. Ace­iași soartă o rezervă Lenin sindica­­lismuilui mondial. Dictatorul ruș are intenția să-l înăbulșească în Inter­na­țion­ala a 3-a“» înăbușirea sindicalis­­ mului mondial Eșecul sindicalismului M mărturi­sește și socialistul Merk­heim, care a prezis-o de mult, când recunoaște cu Kropotkin, că încercarea de-a intro­duce comunismul prin dictatura unui partid, e condamnată la eșec, că cen­tralizarea dictatorială ca și țarismul a paralizat viata economica și că „bi­­urocratismul francez este o bagatelă pe lângă acela creat de dictatura so­­vietistă, că munca constructivă im­pusă de revoluția Socială reclamă colaborarea voluntară a forțelor eco­nomice“. Judecata lui Merrheim este peremp­torie. Din leninism“ nu rămâne de­cât amintirea unui succes efemer a câtorva oameni îndrăzneți, în timp ce doctrina se descompune dispare. Ca pericol politic, bolșevismul a e­­xistat la adăpost abuzând de cre­dința masselor în renovarea lum­­ei. Ca pericol social, nu poate subzista, pentru că există totuși forte de care se sfarmă nebunia. , tocai Meilor si petrolul nostru Din primele numere ziarul „La Ro­um­a­nie“ ia o atitudine precisă fată de petrolul românesc, desoeriind încă odată ciudatele concepțului in­ternationale ale Take Ionescu. Vorbind despre acordul de la San- Remo dintre Anglia și Franța, a­­cord care se face pe chestia pe­roi­lului românesc, dar fără să fim in­ternaționala ale d-lui Take Ionescu. serita: „Orice piedici producției caii n’ar fi clar necesitate de un interes na­țional, orice prohibiții oari ar tinde să favorizeze acapararea den către unele grupări, sub numele unui fals naționalism, a producției no­pstre petrolifere, toate acestea ar fi ne­fast și periculos pentru noi. Din potrivă este o politică sănătoasă și de un interes național bine înțeles de a primi toate mijloacele care ar tinde să pună în valoare pentru profitul nostru, această minunată sursă de imensă bogăție. Și prin a­­ceastă putere în valoare intensifi­cată, noi n­e vom mări cu atât med­iul și influența noastră și presti­­giul internaț­ional“. Politica „porților deschise“ apare astfie­l în deplină lumină. Pentru a­­cel „prestigiu internațional“, d-l Take Ionescu dă și bogăția cea mai mare a țarei, pe care singur mărtu­risește că e râvnită cu lăcomie de străini! Se vede de aci, că interpelarea d-lui S. Orăscu nu a fost decât un prilej de-a face pe d. Take Ionescu să vorbească așa cum vorbește, a­­dică din ce în ce mai puțin româ­­­nește, dar din ce în ce mai mult pe pofta străinilor al căror avocat — în sensul propriu al cuvântului— este d. Take Ionescu. V­anderbilt a murit dar versiunile asu­pra sa tot mai circulă. Se spune că boala de cord de care suferea l-ar fi răpus de mult, dacă marele American n’ar fi posedat o mare forță de rezistență morală. Astfel se afirmă că miliardarul Vanderbilt a renunțat la multe deprinderi dăunătoare pentru sănătatea sa. Ani de zile, Vanderbilt a obișnuit să fu­meze o cutie de havane foarte tari în fie­care dimineață. Medicul său carnet inzistă deci ca să reducă această consumație in­tensă. Pentru bolnav această privațiune­­ era o lovitură crudă, totuși el reuși a se mulțumi cu o doză modestă: el fuma zil­nic numai trei semi-trabucuri cele mai ieftine ce se puteau găsi pentru nocivita­tea lor mai mică. E un obiceiu curent că țările navale să dea vapoarelor și bastimentelor lor nume scumpe, sau venerate. Japonezii nu fac o excepție la această regulă. Ba, se afirmă chiar că acest popor care este vestit prin sobrietatea și raționalismul său a găsit chiar pentru o navă numele cel mai romantic: Adzuma: Femeia mică. Originea acestui cuvânt este foarte cu­rioasă. Acum 8 ani prințul moștenitor al Japo­niei întreprinse cu soția lui o călătorie pe mare de la Sagomi la Kadzuso. In timpul­ voiajului o furtună se ridică care ame­­­­nință să înghită nava prea încărcată de p asageri; spre a preveni o nenorocire și a-și salva soțul, prințesa se aruncă în mare. Multă vreme, prințul nu s’a putut con­sola. El obișnuia a se duce des la strâm­toarea Uaui de unde se vedea locul tragic.­ De aci întinzând manile spre mare­le je­ i­lea: O, Adzuma o ! Adzuma. După secole,­­ un bastiment frumos evoacă încă și azi, sacrificiul devotatei și pasionatei prințese Tachibana. NOTE I (Proaspeții milionari Economiștii din școala clasică au arătat cum luxul aste de multe ori» o necesitate, în ton cât numai prin cheltuelile ce depășesc nevoile mă­runte, societatea progresează. Iar istoria tuturor timpurilor a dovedit că bogații sunt necesari pro­­pășirei artei, sub totate formele ei, intr’o țară. Nu știm cum va progresa arta într’un regim de absolută egalitate, așa cum o ‘visează bolșevismul dar mărturisim că din punct de vedere al frumosului, era desigur ceva mai evoluată societatea dâ Pericles, a lui Ludovic al XIV-lea, a Manei de Medicin, decât acea a lui Lenin sau Trotzky. Dar nu asupra acestui punct de vie actualitate voim să insistăm, ci asu­pra utilitatei bogaților într’o socie­tate. Dar acești bogați pentru a fi campionii progresului intelectual,— și pentru a reaminti prin gesturile lor pe celebrul Mecena — este nevoe ca ei înșiși să priceapă arta, să-și dea seama de valoarea ce o are vraja fanteziei omenești» prinsă în­ culoare, în sunet, în ritm. Fără de această sensibilitate artistică,­­bogatul de­vine, când vrea­­ să se așeze pe pie­destalul cunoscătorului, ca un per­sonaj ridicol. Din nefericire insă Le bourgeois gonfeUhomme” nu mai este un tip de teatru; el a devenit, grație schimbului de coroane și de ruble, comisioanelor Internaționale, și afacerilor de după răsboi, o serie întreagă de oameni cari au bani, dar nu știu ce să facă cu ei. A chel­tui cu orgoliul celui­­ neobișnuit cu banii, a risipi pe băuturi suspecte, în săli de v­arieteuri unde turpitudinile viitului­­ sunt luate drept rafina­mente,— aceasta e un program al noului îmbogățit de ră­zboi. Și dintre relele aduse de război, această pletoră de îmbogățiți în­tir-o noapte, nu este cel mai puțin trist dintre urmările lui­ Petronius ECOURI Corpurile legiuitoare ■ Atitudinea României isto dst lc ö*iaBw-SK­äS ■ conflictul ruso-polonez.­Le­­gea pentru cercetarea câști­gurilor de răsboi. CAMERA i­n ședinta dela 6 August 1920 I Ședința se d­eschide la orele 10­­ d­in, sub prezidenția d-lui Duiliu , Zam­firesca. i Pe banca ministerială d-nn în ge­­­­neral] Averescu, Trancu-Iași, Garo­­flid, Mocioni, Baron Stârcea, P. P. Nega­le­scu. Se citește și se aprobă sumarul­­ ședinței precedente.­ ­Diferite comunicări PAR. MANESCU ad­resează o in­terpelare d-lui ministru al instruc­ției publice cu privire la memoriul adresat de preoț­ lumea din țară prin cuere cer ca să li se dea drep­tul de­­ a fi numiți învățători în comunele­­ unde slujesc ca preoți. A doua inter­­pellare o adresează d-lui ministru de­­ interne cu privire la teroarea ce se­­ practică asupra lucrătorilor agri­coli din comuna Săulești, relevând­­ cazul unui sătean căruia i s’a tăiat i o mână’.­­ D. MINISTRU GAROFLID răs­punde că nu știe nimic de acest fapt, chiar s­e va pune în contact cu d. ministru de interne. PAR. MANESCU reclamată este depusă încă dela 6 iulie, dar nu s’a luat nici o măsură. D. TRANCU-IAȘI ministrul at­un­cii depune proectu­l de lege pentru emiterea de duplicate a valorilor au­flăitoare La­ Moscova. D. SCHITANESCU. Cere să i se fixeze o zi pentru a-și desvolta in­terpelarea cu privire la persoana I d-lui Madgearu care s’a constat de­­ comisia dela „Academia comercia­­lă‘‘ că este incapabil și necinstit, fapte cari,de altfel vor fi ad­everite și de un întreg dosar oficial de ca­re este însoțit d. Schițănescu. (Ap1-­lat maj.). D. P. P. NEGULESCU ministrul instrucției, depune proectul pentru­­ înființarea catedrei de ginecologie (la Facultatea din București și tran­sformarea conferinței de psiholog­ie la universitatea din București. D. COL. TOPLICESCU interpe­lează pe ministru de finanțe cu pri­vire la invalizii cari vând produsele regiei pe străzi. D. N. IORGA. Arată că încetă­­­­țemuirea d-lui Victor Eftimiu s’a fă­cut prin surprindere și arată că a­­cest domn s’a servi­t la Paris de um certificat otoman pentru a putea scăpa de armată. D-sa este de părere că mai bine să se numească în f­unc­­țiuinea de director general al tea­trelor, unul cu m­ai puține cunoș­tințe decât un om care a avut sen­timente neromânești. D. GI­. CRISTESCU (soc.) în­treabă guvernul pentru ce s’a dat autorizația trupelor streine de a trece prin teritoriul mostru și pen­tru ce im se ia în considerație pro­­p­ne­rea de pace a sovietelor. Tot­odată interpelează guvernul în chestia grevei dela poștă, făcând cunoscut că greviștii nedreptățiți sunt cu toți, strânși în stradă în fața­­ camerei. D. BALAN. Propune o anchetă care să constate că șlepurile și ma­gaziile sunt arhipline de cereale cari­ se stric din cauza li­psei de magazii. D. AL. VAIDA. Cere să se insti­­tue imediat o «omisiune care să an­cheteze cauzele grevei de la poștă, pagubele suferite de stat și să gă­sească mijlocul de a aplana greva. Urgența pusă la vot se admite. D. RAIDUCANU. Face cunoscut că prefectul de Tecuci nu distribue alimentele populației din județ. D. JULETIANU : Face cunoscut câ­teva ilegalități comise în Basarabia. D. N. D. COCEA : întreabă guver­nul dacă are cunoștință că în fața Belgradului și în a­lte porturi sâr­bești, se găsesc vase românie cari zac în cea mai mare părăsire și ar­­ată că mașinăriile lor au fost luate de către sârbi. Cere să se ia măsuri pentru­ a li se pierde această avere a statutei. D. COSTESCU, depune proectul pentru acordare unei pensii mai mari soției petgrelatului dr. Istraty, care trăește cu o pensie insuficientă. Adunarea primește proectul cu a­­plauze. Rom­urala față de­­ colic­­iul ruso-posadez D. GENERAL AVERESCU : Inde­pendent de faptul că Rusia s’ar sta în stare de­­ războit­­ou- noi, România a avut și are cea mai strictă atitu­dine neutrală, (apl.). Apoi știrea că trecerea trupelor aerainiene prin te­ritoriul nostru este inexactă. In ce privește tratativele de paca ele au fost începute de guvernuul Va­­ida și reluzate de actualul guvern. Cauza însă că s’au întrerupt aceste tratative este : „par­tea care este da­toare cu un răspuns, Rusiei sovietice nu este România“. Legea pentru conflictela ed­ucutee de muncă Se intră în ordinea, de zi care es­te continuarea discuției procesului pentru reglementarea conflictelor de muncă. D. VIRGIL MADGEARU- Con­flicttele de muncă au la bază un ca­­racter pofesional: condițiile de mun­că, salariile și orele de lucru, resen­timentele pricinuite, de patroni, și șefii de ateliere fată de lucrători, re­cunoașterea sindicalizărei, grevele de simpatie cari nu trebue­e confue­diate de cele politice. După ace­st răz­boi muncitorimea s’a organizat și s’a afirmat ca o putere de stat, în­­lăt­urându-se astfel ideia că indus­tria ar fi­­ neiată pentru satisface­rea capitalului. In stare rudimentară comisiile muncitorești au existat și înainte de război, așa că n­u trebue desființate acum. Dacă nu se va ajunge la un echili­bru al producției se va­­ produce o catastrofă a acestei producții și chiar a actualei organizări de stat. Vorbitorul aduce în discuție ches­tia arbitrajului și legislația de mun­că și arată cum se prezintă această situație in Au­­stes­sia și Anglia. Ședința se suspendă. La redeschid­e *d. leiga constată că numărul deputaților nu este­­ ceî cei’ut din regulament și ca atare dis­cuția nu poate urma. D. G-RAL AVERESCU_ ar’atăfel suspendarea ședinței a cerut-o cfi la E d. Madgearu, iar acum la redeschi­dere d. dr. Angel­escu are de depu lin procet din inițiativă parlam­en­­tară. D. IORIVA isi opune spunând că i.u se poate întrerupă discuția d-nn. Madgearu els' un alt disputat. D. PREȘEDINTE face cunoscut că Camera este în numnăr și conside­ră ședința deschisă. D. DR. ANGELESCU: Depune din inițiativă parlamentară ,un puncte de lege pentru impunarea­ impozite» lor pe câștigurile de război de la 1915, impunerea valorilor mobile și imobile și confiscarea tuturor ave­rilor de război nejustificate (apl.) C. GIBEL AVERESCU. In câte­va cuvinte arată că acest proces era în programul partidului poporului și nu numai că îli primește dar guu­vernul și-l și asumă irurgânda tot­o­­dată de a se forma o com­b­ssiume care să studieze de aproape acest proces,­­ sfă­tuind-o de a fi severă în efectele ei, pentru a fi cât mai reală. D. Președinte ridică ședința ]a xi­­rele 12.50, cea viitoare la orele 4 și jum. d. a. Continuarea în pagina f«­ In ce stadiu ne isim cu­ împroprietărirea? !CheBttenea împamprietăritrei «ă­­tearilor este de­sigur una din cele m m ai importante pentru toți acei care doresc din toată inima să vadă cât mai degrabă rezolvată o astfel­­ de problemă, menită a­­ consolida temeinic edificiul­­ Statului no­sfera, împrejurări cu totul nefavorate ce au împiedecat însă până în acest moment trecerea în stăpânirea să­tenilor, în mod individual, a celor dou­ă milioane hectare de pământ, luate de la marea proprietate de că­tre adunarea constituantă di­n 1917. Direcțiunea generală a Coopera­ției și Împroprietărirei își dă toate Silințele, pr­in serviciile speciale și bine organizate ale direcțiunei fun­ciare și ale direcți­unei cadastrului, pentru a accelera greaua soluțiune a problemei împroprietărirei. Această problemă presupune mai întâi cunoașterea cât mai­ exactă a întinderei moșiilor, pentru a li se putea aplica în mod precis cotele de expropriere, și în urmă transfor­marea acestor cote expropriate în loturi mari, ținând seamă de actua­lele proprietăți mici țărănești, să complecteze parcele de cinci hectare — sau de zece pogoane — pentru un sătean împroprietărit. Com­tetarile județene­­ de expro­priere­­și comitetele de improp­rietă­­rire sunt chemate a desăvârși aceste lucrări grele și complicate; cele dintâi de natură mai mult legale sunt aproape terminate, iar cele­lalte de natură statistică pe de o­parte și economico-agricole pe de altă parte sunt încă în plină activi­tate. Intr’adevăr, comitetele de împro­prietărire sunt chemate, în primul rând, să stabilească numărul celor ce au dreptul la pământ, să fixeze exact categoriile de întâetare ale a­­cestora și să alcătuiască tabele de loturi de cinci hectare sau fracțiuni comple­tătoare a parcelei de cinci hectare. Dar, rolul lor nu s’a termi­nat numai cu aceste lucrări statis­tice, căci tot aceste comitete regio­nale, împreună cu organele locale ale direcțiunei generale a Coopera­ției și împroprietărirea și cu auto­­ritățile administrative, au sarcina să determine calitățile de pământ (arătură, fânețe, pășuna, Vi, li­vezi, păduri etc.) să hotărască felul și direcțiunea diferitelor drumuri — de interes general, de interes local și administrativ, de exploatare etc — precum și terenurile răpoa­se, nisi­poase, băltoase ori sterpe, care nu p­ot fi cocotte la cuprinsul loturilor. Este evident că niște astfel d­e stu­dii, în vederea parcelărei, trebueic să fie bine ab­ătuite, încât complec­tate cu planurile respective, ridicate de direcțiunea cadastrului, să aibă caracterul unor adevărate inventa­re ale moșiilor, punâ­ndu­-se în evi­dență în mod eter­nământul, mate­rialul și clădirile, precum și utili­zarea ce urmează a se da tuturor acestora, pentru a se satisface cât mai bine atât nevoile țăranilor, cum și nevoile de ordin general și pu­blic. Aceste lucrări importante reclamă negreșit un studiu lung și greu, pre­cum și un personal numeros și bi­ne pregătit, pentru ca problema îm­­proprietăriri ei să se soluționeze în condițiuni corespunzătoare cu me­nirea ei. Astfel stând lucrurile, este sigur că ori­câtă bună-voință și muncă s’ar depune, este peste putința o­­menească să «o înceapă acum împăre­țirea în loturi, atât de mult făgă­duită de unii și atât de așteptată de săteni. Totul ce se poate face — și se fa­ce — est­e infectătoarea moșiilor și stabilirea exactă a părței supusă ex­­pro­prier­ei, așa încât parcelarea de­finitivă să se poată executa de în­­d­ată ce comitetele își vor fi termi­nat lucrările. Pentru a se înlătura însă nemul­țumirile provocate printre săteni de ac­tu­a­a stare de lucruri, de îndată ce activitatea comitetel­or se va is­prăvi, țăranii, având dreptul de a fi împroprietăriți, vor putea fi de­clarați în ordinea de preferință pro­prietari pe întinderea la care au drept din moșia respectivă. De la a­­cea dată fiecare sătean va avea si­guranța că este proprietar de veci pe întinderea de pământ ce i se cu­vine și va plăti anuitățile respective în locul arenzei actuale. Determinarea definitivă pe teren a parcelei fiecăruia se va face neîn­târziat, pe măsură ce se termină lu­crările d­e măsurătoare. Din următoarele date, foarte inte­resante, ne putem da seama în ce stadiu ne găsim actualmente cu lu­crările de măsurătoare și de detașa­re definitivă a porcinei expropriate. A. D­e mo­șiile Castei Rurale au rămas nevândute sătenilor, însă mă­surate definitiv și parcelate în lo­turi de bine­ hectare, 82 d­e moșii cu o suprafață de 79.656 hectare. B. In campania de lucru a anului 1919, s’au măsurat de către direct’a cadastrului 48 moșii în suprafață de 94.963 hectare. C. In campania de lucru a anu­lui 1920 s’au măsurat până la 15 iulie, un număr de 134 moșii, cu o supra­față de 223.107 hectare. »Suprafața totală, gata a fi parce­lată, îndată ce lucrările legate vor fi terminate, a fost decă la acea da­tă 398.726 hectare. . D. Actualmente sunt în curs de măsurătoare 139 de moșii, cu o su­prafață totală de 187.787 hectare. Socotind cu numărul de echipe or­ganizate și cu cele ce se organizează actualmente, ridicarea în plan a a­­cestei suprafețe­­ se va termina în curs de o lună, și se va ridica foar­te probabil până la sfârșitul cam­paniei încă aproximativ 300.000 hec­tare. La aceste cifre, adăugându-se încă o suprafață cam de 100.000 hec­tare ce se va ridica de către­­ servi­etul geografic al armatei, se va­­ dis­pune până la toamnă de o supra­față măsurată de 1.000.000 hectare, în care se cuprinde și porțiunea ne­expropriată. Topometrii pe măsură ce vor do­bândi o mai mare experiență, vor da de­sigur din ce în ce o prod­­c­­ție mai apreciabilă; bazându-ne pe această com­sid­erațiune, putem spera că in trei ani întreaga suprafață ex­propriată va fi ridicată în plan și că această lucrare de măsurătoare va merge paralel cu aceea de parce­lare. După cum am spus și la început, inund­urările în care s’au organizat operațiunile de măsurătoare au fost foarte puțin favorabile. Astfel, anul trecut, direcțiunea cadastrului n’a avut la dispoziție decât foarte pu­­­țini operatori și prea puține instru­mente de măsurătoare, cam vre-o douăzeci, moștenite de la Casa Ru­rală. In cursul unui an, a’au procurat trecându-se peste toate greutățile* 130 d­e instrumente și 120 de mașini de calcul, precum și tot materialul necesar pentru reproducerea planu­rilor. E­lte instrumente și mașini sunt în cutrs de sosire. Cu chipul a a­cesta, până la toamnă, vor lucra pe teren peste 150 de echipe de fun­cțio­­nari, afară d­e aproximativ 50 de e­­chipe de ingineri antreprenori. Pentru a se pregăti personalul ne­cesar, s-au organizat cursuri și ren­­orări practice speciale, formându-«e în două campanii aproape 200 de ele­mente apte de a colabora la măsură­toarea și parcelarea moșiilor expro­priate, lucrând fie pe teren, de în birou la operațiunile­ de calcul. Pentru a se folosi toate elemente­­le pregătite, s’a dat o cât mai mare extindere lucrărilor de măsurătoare în întreprindere, adm­iându-se, pe baza, unui regulament și a unui co­st de sarcini bine chibzuit orice Pi­soană _aptă, a contracta lucrări de mi

Next