Viitorul, octombrie 1920 (Anul 14, nr. 3774-3787)
1920-10-20 / nr. 3777
In lipsă de soluțiuni practice și de hotărâri aplicabile, conferința financiară internațională de la Bruxelles s’a mulțumit să dea statelor europene o serie de sfaturi, dintre cari unele nu sunt noi. Toate au însă în favoarea lor autoritatea lucrului discutat în acest parlament internațional financiar. De aceea nu credem că e de prisos să revenim asupra lor, cu atât mai mult cu cât se pare că aceste sfaturi continuă să fie ignorate de guvernul nostru și în special de nenorocitul departament al finanțelor, rămas tot fără titular. Conferința de la Bruxelles, la care au luat parte nu mai puțin de 39 de State, a făcut constatarea că în general finanțele publice ale tuturor țărilor, dar mai cu seamă ale celor europene, sunt într-o stare foarte precară, astfel încât trei pătrimi din statele representate la conferință și aproape unanimitatea statelor europene prevăd un deficit bugetar pentru anul curent. Aproape toate guvernele sunt înclinate spre noi cheltueli, cari nu fac decât să agraveze răul. Primul sfat pe cared dă conferința este ca opinia publică din diferitele țări să fie luminată exact asupra situației și să sprijine deci guvernele în luarea măsurilor de însănătoșire a finanțelor. • înainte de toate se cere să se atragă atențiunea publicului asupra faptului că scăderea prețurilor și restabilirea prosperităț ei depinde de o creștere a producției, și asupra faptului că deficitul bugetar rezultând dintr'un exces permanent de cheltueli ale Statului fată de venituri, constitue unul din cele mai serioase obstacole la creșterea productiunei. In adevăr,desechilibrul bugetar, aduce după sine următoarele consecințe: o nouă inflatiune a creditului și a circulației fiduciare; o nouă micșorare a puterii de cumpărare a monedelor naționale, și o nestabilitate și mai mare a schimbului asupra streinătății; — în sfârșit o nouă creștere a prețurilor și deci al costului vieței. Orice țară, constată conferința, care ar conduce finanțele sale după aceste principii bugetare, merge direct la ruină. Nu mai e nevoie, credem, să reamintim că din nenorocire politica financiară a României se află exact în aceste condițiuni dezastruoase, pe cari conferința le consideră direct ruinătoare. i Dar carii sunt sfaturile pe cari le dă țărilor conferința de la Bruxelles și pe cari guvernul nostru nu dă nici un semn tă ar avea intențiunea să le urmeze ?...Primele reforme sociale și financiare, de cari depind toate celelalte, trebue să tindă, la a reduce cheltuielile anuale ordinare, împreună cu serviciul datoriei publice, în limitele în Carii pot fi acoperite prin veniturile ordinare; să se reducă cheltuelile de armament atât cât îngădue siguranța națională; să se renunțe la orice altci tireli extraordinare neproductive; să se restrângă cât mai mult chiar cele productive. Conferința, recunoscând dificultățile practice a punerei în vigoare a acestor principii, crede totuși că guvernele trebuie să renunțe cât mai neîntârziat la toate măsurile contrarii legilor economice, printre care: micșorarea artificială a prețului ,pâinei și a celorlalte alimente, a cărbunelui ,și a altor materii prime, obținută fixându-se un preț de vânzare puibilcuilui inferior celui de cumpărare. Se știe că guvernul nostru tocmai acest lucru vrea să-l facă acum, în chestia pâinei... De asemenea, trebue să se renunțe la menținerea tarifelor căilor ferate, poștelor și altor servicii publice, cari nui-și pot acoperi cheltuelile și sarcinile financiare cari se grevează.Când, cu toate sforțările încercate, nu se poate echilibra bugetul, să se recurgă la impozite bine studiate și aplicate. N. ce privește împrumuturile, sfaturile conferinței sun inspirate de cea mai mare pricemă. Națiunile care acceptă și înțeleg principiile expuse mai sus, n’au nevoie să recurgă la împrumuturi pentru a face față cheltuielilor anuale ordinare, și ele trebue să renunțe la acest mod de a lucra. Numai pentru lucrări urgente și indispensabile restaurării regiunilor devastate de război, un împrumut ar fi justificat, deși chiar pentru aceasta, se recunoaște dificultatea actuală a procurării de fonduri. Mai vorbește conferința de necesitatea ca să se dea cea mai largă publicitate situației financiare a Statului, pentru ca opinia publică, Mod cunoștință de ea, să poată da sprijin guvernelor în opera de însănătoșire. Ce să mai spunem când ia noi bugetul statului nici măcar nu e tipărit pe ministere, iar ministrul de finanțe răspunzător nu avem ?!... In rezumat, sfaturile date statelor la Bruxelles, se rezumă în formula pe care noi nam încetat de a o indica: salvarea mii ne poate veni din afară, ci numai „prin noi înșine*‘ putem învinge criza. Pentru asta e însă nevoie de o politică financiară chibzuită și hotărâtă, în loc de una inexistentă, care se caracterizează printrun simplu fapt concret, de necrezut, și totuși adevărat, din nenorocire; în mijlocul celei mai grave crize financiare, România n’are ministru de finanțe... CRIZA FINANCIARA SFATURI INTERNATIONALE -00x00-ZI CU ZI Monitorul bolșeviștilor de la noi adresează un apel către opinia publică, pentru a justifica greva generală. Reținem mărturisirea: „Știm că populația țării va avea să sufere de pe urma grevei", dar pentru îndreptarea relelor de la noi e nevoie și de acest sacrificiu". Oare îndreptarea relelor, nu s'ar putea mai curând face prin munca cinstită a lucrătorilor ? Și iarăși în locul grevelor, dezordinelor și sabotagiului, nu cred făuritorii de greve de la noi, că ar fi mult mai util pentru țară și pentru muncitori, a lucra ca in timpuri bune și chiar mai intens pentru a spori producția ? Ziarul băncel Blank ne combate pe chestia hârtiei monede emise de băncile din Ardeal. După acest ziar aceste bonuri nu sunt monede, ci chitanțe. Cum aceste „chitanțe“ circulă și au putere monetară, credem că alarma noastră era justificată. Nu înțelegem ca statul român să îngădue băncilor particulare a emite monede proprii. Dar se vede că banca Blank intenționează o astfel de emisiune dacă ziarul ei sare ca ars de foc, contra criticelor noastre, cari mărturisim că nu înțelegem de ce ar supăra pe un român ! Spuneam că dacă Edison a inventat un instrument prin care s’ar putea sta în corespondență cu spiritele, desfidem pe marele american a descoperi un instrument atât de sensibil care să înțeleagă spiritele oamenilor vii, cari redactează polemicele din „Neamul românesc“. Dăm ca exemplu recent, următorul spirit: „Un alt ziar al bancei Blank“ spune .,Viitorul“. Oficiosul liberal a dat in mintea copiilor, căci numai copiii vorbesc în lume cum aud vorbindu-se în casă“. Ce premiu am putea acorda fericitului care ar înțelege fineța acestui spirit ? ----------------OCXCO--------------- Suntem în toiul toamnei, deci, timpul cînd fiecare gospodar trebue să-și aibă casa aprovizionată, cu de toate, pentru a face față greutăților iernei, ce bate la ușă. Acest obicei, de vitală necesitate, apucat în casa bătrânilor noștri, e parcă legat sufletește de noi și am suferi mult atunci când nu l-am putea satisire. Și totuși va trebui să ne resemnăm anul acesta, dacă bineînțeles nu eș.. vrei un îmbogățit de război, nu ne vom putea aproviziona familiile cu nimic. Concurenți de conserve Am crezut că libertatea comerțului de zarzavat, ne va aduce o micșorare a prețului prin libera concurență, insă acum se pot vedea roadele acordării acestei libertăți. Zarzavatul nici nu mai avea timpul necesar pentru a putea fi concurat, căci cea mai mare parte din el,nu o lua populația, ci ajungea în mâna fabricanților de conserve, cari au acaparat întregul zarzavat de pe piața noastră, plătind chiar prețuri mai mari, știind bine că vor avea și ei libertatea de a cere cât vor pofti mai mult. Am atras de altfel atenția. d-lui dr. Gheorghian, rugându-l de a lua măsuri pentru fixarea prețurilor maximale la conserve. D-sa mi-a răspuns că sa gândit la lucrul acesta și chestiunea este în studiu. Au trecut insă de atunci două luni. Aceste fabrici au început de mult să-și desfacă produsele lor, dar nu pe prețul fixat de primărie, ci de ei. Probabil insă că chestiunea este tot în studiu și se va rezolvi după terminarea întregului stoc de conserve ce se mai află încă prin fabrici. Pentru a ne da seama de câștigurile ce le vor realiza aceste fabrici, e destul să arătăm câteva din prețurile cu cari își desfac produsele: îașolea verde de exemplu a vând cu i — 53 lei kgr., bârnele 10—13 lei, ghiveciu 10 lei, iar ardeii de umplut 9 lei kgr. Aceste cifre vorbesc mai mult decât am putea noi vorbi, căci cu toții cunoaștem prețurile cu care s’au vândut astă vară legumele. Prețul zarzavaturilor. Știm bine că și de astă dată vom rămâne neauziți, de cei pe care-i vizăm prin aceste rânduri. Noi însă, ne facem ecoul plângerilor celor nepăstuiți, cari se gândesc cu groază la iarna pe care o simt deja în spinare. Sunt funcționarii nevoiași cari câștigă 1000 de lei pe lună. Oare din ce ar putea acești oameni, să-și facă o provizie cât de mică, când trebuesc să plătească 400 de lei suta de verze și 80 lei suta de morcovi . Roșiile sunt 3 lei kgr. și aproape pe trecute; cea mai mare parte din gospodării mici n-au făcut bulion din cauza scumpetei. Ceapa, cartofii, zarzavaturile de murături, sunt foc de scumpe,, nici gând dlar, că un modest și cinstit funcționar să-și poată agonisi și el ,câte puține din toate acestea, comisia 2SiHwi2 frerea Primăriei Nu de mult timp s’a înființat la primăria Capitalei o comisie de aprovizionare. Insă numai cu numele este de aprovizionare, căci biata noastră populație n-a văzut nimic de la această nouă comisiune, ba din contra de când s’a înființat, parcă suferă mai mult. Rare chiar că s’au și certat membrii comisiunei interimare, pentru locul de președinte al comisiei de aprovizionare. Se gândeau poate înainte de a ocupa acest post, că se vor putea face cunoscuți mulțimei, în urma măsurilor energice pe cari le vor lua.. In cele din urmă, mult așteptatul președinte a fost numit. Au trecut de atunci mai bine de două luni, se vede însă că m-am înșelat, deoarece titularul acestei comisii nu ține deloc a se face cunoscut, ba chiar dacă s’ar putea, chestiunile mai mari, cum ar fi de exemplu cea a aprovizionărei, să fie rezolvate singure. Trebuesc să se ia măsuri urgente Timpul este prea scurt ca să mai stăm de vorbe, măsurile trebuesc luate urgentpentru "a împiedic" nenorocirea ce amenință gospodăriile noastre. Deoarece autoritatea noastră comunală nu este în stare de a aproviziona populația Capitalei, din,1, vastele grădinarii ale județului Ilfov, trebuesc înlăturate ordinele date de a nu șe mai permite trecerea alimentelor dintr'Un județ într'altul și in modul acesta să se aducă din Moldova, unde știm că sunt cartofi suficienți, cantitățile de carc as cui nevoe. Tot la fel trebue procedat cu clapa și varza, căci astea sunt legumele ce constitue alimentul indispensabil in timpul iernei intr'o gospodărie, modestă. Deci pe lucra domnilor de la primărie, căci iarna bate la ușe și n’avem de nici unde în casă. A.. G. ------------00X00-----— la preajma ta»»« POPULAȚIA nu se poate »provizionii Cu cele necesare hranei B^giaegaBisaBgB sag^^sgtMB&äaE^agatraaHgaiaaaaiaai^^aBgiassgJcaffia«— Ce «a adus libertatea comerțului de Comisia de aprovizionare a capitalei - NOTE PUTEREA VOINȚEI , neamul nostru O psihologie elementară ne-a adus de mult la cunoștință cele trei categorii de fenomene sufletești la cari se reduce enorma multiplicitate de nuanțe ale inimei, ale caracterului, ale amintirilor, regretelor, speranțelor și hotărârilor noastre. Aceste trei grupe de fenomene sufletești sunt simțirea, priceperea și hotărârea. Afară de cazuri de care se ocupă patologia mintală cu iceea: „în grad sau mai mare sau mai mic aceste „facultăți” sufletești. Din punct de vedere etnic, adică al psihologiei maselor, se poate spune că sunt popoare cari au un grad mai desvoltat dintr’o facultate și mai puțin dintr’o alta. La poporul englez luat în linii mari, domină voința, activitatea și mai puțin sensibilitatea, precum la poporul francez domină inteligența. Dacă ar fi posibil a schița în linii largi psihologia poporului român, am putea afirma, cu aproximațiile firești generalizărilor, că la el se observă o desvoltare a facultăților intelectuale și de simțire in dauna voinței. Sensibilitatea romanească, se manifestă prin duioșia cântecelor și a poesiei populare, prin nostalgia de vatra unde s’a născut, când timpuri grele îl fac să o părăsească, prin acea milă care arată față de cei ce sufer, ceia ce explică clemența lui chiu, față de dușmani. La poporul român nu a putut să existe răzbunarea cum o înțeleg de pildă Catalanii ! Iar inteligența romînească au apreciat-o toți străinii cari au rămas surprinși de ușurința cu care se prind la noi ideile, meșteșugurile, știința și orice nouă manifestare intelectuală. Ceea ce ne lipsește, însă, este voința Prin voință, insă, nu am pune în valoare pe celelalte daruri ale sufletului;și fără voință, omul inteligent rămâne steril, și cel ce simte puternic, nu-și găsește cadrul in care simțirea sa devină evidentă pentru alții. Prin voință un popor își face istoria lui, își reface viața, își ajunge cele mai curate idealuri ale minței. Poporul nostru, însă, fără a fi cu desăvârșire oriental este totuși aproape de neamurile contemplative și fără voință. Iată, deci, calea pe care trebue să-și desvolte activitatea educatorii noștri. Cunoscând această scădere sufletească, școala va trebui să devină focarul permanent in care să se desvolte facultățile voluntare, puterea hotărârei, iubirea muncei sub toate formele. O educație îndreptată spre acest scop ar fi regeneratoare pentru neamul nostru! Petronuis --------- IN BANATUL ROBIT Greu ne vin știrile de la românii rămași in Torontal. Rar se strecoară câte un asuprit până la Temișoara pentru a aduce vestea nedreptăților și a se plânge intr’o scrisoare îndurerată. Am primit de curând una din aceste scrisori’ E o tristă descriere a stârci actuale din Banatul robit care trebue s'o împărtășim și cetitorilor noștri.. Scrisoarea, al cărei autor fiind din ținutul robit trebue să-l trecem sub tăcere, începe prin a descrie tristeța din inimele românilor când au aflat că „prin înțelegere" s’a renunțat la Torontal și arată că prin aceasta n’am câștigat prietenia sârbilor cari continuă prin presă și prin măsurile ce le iau să batjocorească numele de român și să reverse ura chiar asupra Dinastiei noastre. — „Și totuși — spune autorul scrisoarei, — singurul element de ordine și muncă în Banatul robit e cel românesc și șvab. Sârbii toți sunt comuniști. Pretorii nu îndrăznesc să intre fără jandarmi în comunele sârbești. In schimb noi suntem desprețuiți și despuiați, de puținele drepturi ce le aveam sub unguri. Drept de alegători pentru Constituantă nu avem, comunele nu mai au autonomie căci antistiile (consiliile n. r.) sunt denumite, nu alese, averile comunale dăruite voluntarilor sârbi. Românii sunt trimiși în Albania. Unde-i dreptul minorităților ? La ce , cerșește mila și amiciția sîrbilor acea Românie .Mare de care toate jurnalele lor își bat joc în fiecare zi, numindu-ne lași, perfizi, trădători, bețivi? Dacă interesele mari ale țarei pretind o alianță cu Iugo Slave, ea nu se poate privi sub raportul acesta de subordinațiune, sub care sârbii privesc România. Noi românii din vechiul confiniu militar al Bisericii Albe n’am fost niciodată sclavii nimănui. Avea agonisire de părinții noștri nu le vom lăsa răpite. Pe vremea dominației ungare am cucerit pământul cumpărându-i de la sârbi, unguri și slovaci și nu-i putem da voluntarilor sârbi. Noi nu avem mari proprietari, dar ei au averile chiar până la 20 jugăre și mai ales pământurile comunelor. — „Petrea română a cumpărat în ultimii 15 ani 10.000 jugăre de la străini. Săn Mihaiul 3 moșii de la magnații maghiari. Un jugăr (1600 stânjeni pătrați) a fost plătit primăvara aceasta cu 10.000 dinari. In Centri și Dăloane, deși numerice, nu avem majoritatea pământul a trei părți românesc. Produsele noastre au ridicat valuta dinarului. Torontalul singur a dat în 1917 a treia parte din producția Ungariei după datele statistice de atunci. Românii din Torontal, după statisticele graiului Ștefan Bethlen un cucerit cel mai mult pământ de la străini dintre toate națiile vechei Ungarii și azi se află un astfel de român ca d. Vaida, fostul idol al nostru, care zice că nu ne trebue Torontalul pentru a tăi bine cu sârbii. Noi nu ne-am perdut insă speranța și nici puterea (Vi unteri conștii de valoarea noastră, fiecar sat având 200—300 abonați la ,0 foaie româncaici și mai mult pământ ,ca toate celelalte națiuni“. "Astfel se sfârșește scrisoarea îndurerată a românului din Torontal. O judecăm pentru a da o imagină despre conștiința națională și hotărârea de a nu fi desnaționalisați cu cari luptă acești filme , norociți ai României, rămași în atal de hotarele ei. O SCRISOARE DOCUMENTELE EPISBOIULUI Memoriile esitei ANDRASSY —Bralaresa^ta destăînniri din epoca ans ignefigătoara gazastrului Patsrilor Centrale Cunoscutul om politic și patriot ungur își publică memoriile intitulate „diplomația și războiul mondial“. Lucrarea începe cu o introducere asupra situației politice dinainte de război. Andrassy spune: „Dela 1880 am trăit epoca marelor alianțe europene; fără acest sistem de alianțe n’am fi ajuns la marele războiu european. Marele pregătiri războinice în raport cu acest sistem de alianțe nu puteau fi mărite la infinit și era natural ca să ajungem la un război mondial, sau la o revoluție mondială. In preajma răsboiului mondial Contele Berchtold vroia să dezlănțuească furtuna din 1913 dar Italia declarând că nu va susține monarhia, dânsul a tretrebuit să se abțină.Cu toate incidentele dese, războiul mondial a fost evitat, până ce atentatul de la Serajevo l’a deslănțuit”. Andrassy se ocupă pe larg cu precedentele războiului și cu evenimentele din timpul războiului. Intrarea nemților în Belgia a fost prima faptă ilegală și prima greșală a diplomației germene. In timpul șederei contelui la Berlin, în 1916, cancelarul de atunci, Bethmann Holhweg, îi declarase câ submarinele constituiau o greșală, o catastrofă, că ele nu vor fi decizive din punct de vedere militar. In ajunul dezastrului Andrássy atinge chestiunea revoluției ungare și descrie în mod palpitant și dramatic activitatea sa de ministru de externe. El are convingerea că cele 14 puncte ale lui Wilson erau o armă contra puterilor centrale. Cu toate acestea, Andrassy Ai acceptat propunerea lui Burian de a considera aceste puncte ca bază a negocierilor de pace. In Octombrie 1918 regele Carol al Ungariei primi știrea că Andrassy ar putea să înceapă în Elveția convorbiri secrete cu diplomații Antantei asupra condițiilor de pace. Regele Carol trimise imediat pe Andrassy în Elveția, dar era prea târziu. Intre timp situația se schimbase simțitor. Regele rugase pe Andrassy a da concursul său la rezolvarea crizei austriace și ungare. Revoluția ungară Contele Andrassy declară că cauza principală a dorinței de a încheia o pace separată cu Antanta, era in scopul de a împiedica revoluția. Soarta regelui fu hotărâtă, in momentul când, renunțând la orice rezistență, el răspunse afirmativ la întrebarea telefonică a generalului Liubazis dacă trebue tras in revoluționari, în caz de desnadejde supremă. Contele Andrassy își încheie memoriile cu părerea că Ungaria se găsește în faza contrarevoluției. Patimele mai domnesc, națiunea e bolnavă, dar dacă a putut să suporte atâtea catastrofe, ea va redeveni mare și puternică... C —----- ooxxoo-----------ECOURI u prilejul împlinirei sale de 73 ani, mareșalul Slindenburg a fost numit «doctor honoris causa» de școalele tehnice germane. Atât la Berlin cât și în provincie au avut loc manifestații de simpatie în onoarea lui. La Eisenech, o manifestație cu muzică și drapel negru-alb-roș (fostele culori monarhice) fu organizată, dar niște lucrători tulburară serbarea cerând imediata înlăturare a muzicei și a drapelului. O încăerare crâncenă se iscă. Manifestanții fură scăpați de poliție dar orchestra și steagul cu pricina dispărută. Și la Hamburg s’a sărbătorit aniverasrea lui Ilindsburg. Mii de persoane au luat parte la întrunirea festivă. S’au rostit cuvântări violente cerându-se revizuirea tratatului de la Versailles. La eșire s’au auzit strigătele de: »Jos Franța a. ----------------00X00--------------- labDnați'Vă la VIITORUL zip? Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit — ZIAR DI SEARA - Ii mill wan Mimit filimentirea ARDEALULUI îara ar trabui să fia re* suițatul vizitei d-îui ministra de iatarna C. Ar getaianu In Ardeal! — «u.mil,m Grație politicei naționale înțelepte și conștiente a partidului națîonal-liberal, Ardealu! — țara despre care Ungur» spuneau la 1848 că sau izbutesc s-o unească cu Ungaria lui Kossuth Lajos sau mor, iar până și chiar după conferința păcei din Paris declarau prin presa lor șovinistă că fără ea nu vor putea trăi este astăzi definitiv și pe vecie unit ce trupul României-mame. Cu toate aceste văicăreli, este interesant de constatat că diferitele guverne din Budapesta, presimțind pare că fatalitatea profund dureroasă pe care le-o rezervau cutele viitorului in ceea ce privea dominația lor mai departe asupra acestei bogate și fermecătoare provincii,, nu au crezut oportun să dea o cât mai largă atențiune punerei în valoare a bogățiilor naturale din solul și subsolul ei. Două au fost motivele acestei politice adoptată de guvernele ungurești : primul, grija ca odată cu desvoltarea economică prea mare a Ardealului să nu profite și populația autohtonă românească, care trebuia ținută in întuneric și mizerie, și al doilea teama ca nu cumva cursul istoriei să mi se înstrăineze posesia de stat asupra Transilvaniei, trecându-o tocmai in mâinele românilor, față de cari Ungurii nutreaiși nutresc și azi o ură seculară. Se știe cum s’a adeverit și în această ordine de idei înțelesul profetic al proverbului românesc, care zice că : „dece îți este frică, nu scapi ””. Azi Ardealul este al nostru, cucerit cu jertfa de sânge a celor mai buni fii ai armatei române. Ardealul a fost, este și vs rămâne leagănul românismului. Toți bărbații conducători ai destinelor neamului nostru trebue să fie pătrunși de acel adevăr, ca și de marile îndatoriri ee ans contractat reciproc unii față de alții din ziua istorică a univesale cu vechiul regat. Fără a incrimina pe nimeni, suntem nn să siliți să constatăm deocamdată că frumoasa noastră provincie, transcarpatia, suferă și tânjește azi de multe, chiar pra multe neajunsuri, așa că fără a cere guvernului actual lucruri supraomenești am fi fericiți, mai ales după recenta vizită a d-lui ministru de interne prin părțile ardelene, să înregistrăm oarecare semne vădite de îndreptare in administrăția, ca și în chestia alimentarei Ardealului, două probleme principale care isi impune a forma obiectul unei urgente f serioase solicitudini din partea guvernului. Unificarea serviciilor publice trebie realizată cât mai temeinic și cât mai curând, pentru a ușura astfel marea chestiune a alimentarei și deci a ostenirei traiului. Să nu se uite de cei in drept^ o sunt ținuturi întregi neglijate în tee c c privește aprov. cu cereale, mai ales părțile muntoase, ca regiunea munții apuseni cu centrul Abrud, unde populația stă în pragul foametei și expusă unei specule de neiertat. Pentru o populație , peste 100.000 de suflete, din luna Main s partă azi nu s’au expediat in județul ,Alba-Inferioară decât 50 vagoane cu cereale și, ca culme, unul din aceste vagoane a. No. 213.485 a făcut în 5 luni de zile drumul de la Alexandria (Teleorman) pană in gara Abrudului ! Știm și cunoaștem că greutățile de transport sunt azi foarte mari și foarte variate, dar, oricinm ar fi, credem vădi mai multă inimă, energie și preveder s’ar putea evita toate adâncurile nemulțumiri ce decurg dintr’o asemenea regretabilă procedură, aplicată tocmai față de populația cea mai lipsită cum este cea din munții Abrudului, unde este cuiba bravilor Moți, cari pentru cei cari cunosc gloriosul lor trecut istoric, ca și puternica conștiință națională ce bate in inimile lor aprinse, dar generoase, merită design» preocupări mai atentive și mai părintești Istoria Ardealului ne învață că de câte ori s’au făcut încercări eroice de desrobire din partea românilor ardeleni de sus jugul și tirania maghiară, ele s’au datorii totdeauna izbucnirea conștiinței naționale Continuarea In pagina 2-a SAPTAMANA TEATRALA do DIM. SERBAM TEATRUL NATIONAL: nfmtio« tu cinoi.íQ'to do É .Filolog erudit, istoriograf cercetători metafizician abstract, Bogdan Petriceicu, Hașdeu, este una din cele mai impunătoare figuri interectiale, pe care ' țara noastră..le-a incrustat in scurtul ei tracuf. Cu o activitate literară foarte expansivă, autorul monografiei lui Ion Vodă cel Cumplit, a produs mai>et toate tărâmurile gândirii începând de la istorie și poezie și sfârșind la etimologie, pentru a se opri și la teatru o clipă, ca să dea luminii această poemă plină de fantezie și fatalita ■ a*. Í £ £% f Răzvan și Vidra poefoădra . ......n-a gtripelin tigsilfisr. te : Ragdan și Vidră-reluată pe Scena Teatrului Năuiptu... ,Jiăcvan‘și Vidra"?este o poveste smulssă .din cadrulî istorițî, pe care istoriograful -ia trecut-o prin prisma cercetărilor sale sufletești, a plimbat-o de alungul încercărilor fatalității cu seninătatea adevăratelor predestinări inconștiente, a colorat-o cu timbrul eternei pr misiuni de fericire, a însuflețit-o cu suflarea demoniacă a femeiei, izvor de luptă și de înălțare , și-a transfigurat eroii ridicându-i VI tot mai sus bagheta instrumentală impu ’nător, i-a înălțat din treaptă în treaptă sus, mai sus, către, o chemare abstractă de evoluție : Excelsior, cum decretează Hașdeu, în dogmatica lui operă spirituală : Sic Cogito. . Rizvan este tipul eroului epic și legendar epic, fiindcă în istorie stă scris că pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, în vretmea lui Mihai Viteazu, Răzvan a trecut prin pomenitele măriri de rang, mulțumită nepoatei lui Moțoc, Vidra, legendar, fiindcă împrejurările acestor măriri, sunt fantasmagorice și par mai mult inspirația unei fantezii glumețe și tragice în acelaș timp, decât a unei realității, trăite cândva, și rămasă între filele aburite ale unor crisoave pământești.ig Ceea ce a urmărit Bogdan Hașdeu sin Răzvan și ,faidra, a fi^izarh,in intre glific, „Răzvan” : jucăria satellitâțîi, ttóafară de CIA'ul.cunoștințelor, materiale, Răzvan spiritu, necoitiționat de materie;'' sunul zle ■giuirilor abstracte, care chiamă și 'ridicape vii din profunzimi tainice și necunoscute. Răzvan, bolidul de lumină isvorît din intinerit și smirlit .in. spațiul aiurărilor omenești, ca să ardă, o clipă și să piară mistuităle propria ‘lui flacăre. ,’Vidra" simbolul fatalității, patima care muncește pe individ, ca să-l smulgă vieței, orânduite de natură, și să-l treacă prin metarmofozele unei creațiuni îndrăznețe; demonul care minte materia și mărește abstractul fericirilor eterne; moartea care-și plimbă aleșii în ficțiunea paradiselor terestre, sub formă de femeie, de patimă, de ambiție. In orînduiala versurilor simple, a Rimelor naiv găsite, e un fond de metafizică, și o atmosferă de abstract. Când Răzvan, îndrăznețul făuritor de cântece satirice e luat rob de boemi Sbicrea, pentru un galben, ce părea furat de el, fatalitatea aruncă prima sămânță, care o să-și înalțe tulpina până la soare. Atunci se deslușesc în fondul lucrării, două caractere profund deosebite prin esența lor primitivă: Răzvan, concepția ideală, Sbierea, bucata de materie, friguloasă și meschină. Ambele se vor întâlni vecinic, intr'o luptă surdă și comică și din ciocnirea lor, va isvorî viața neputincioasă și insuficientă, ca să poată dărui fiecăruia, părticica de infinit, la care tinde, deopotrivă, abstractul și materia. Infinitul e realizarea năzuințelor, supremei fericiri. Infinitul e moartea." Răzvan, când, și-a ajuns năzuința supremă, de a fi mmm a ajuns iinfinitul, trecând prin moarte. Bogdan Hașdeu, a contopit*în infinit pe femeie. „Vidrai* nu e o femeie, e ceva mai mult: e gestul etre absolut, gestul impetuos către nemărginire. S’a ajuns Vidrei, măririle de căpitan și Hatman ale lui Răzvan? — Nu. Nici domn, nu i-ar fi ajuns, ea singură îi spune că-i vrea împărat! Mintea Vidrei, e obsedată de acele trepte evolutive ale abstractului sus, mai sus, Excelsior! Toate fațetele spiritului lui Hașileu, sunt proporțional reprezentate in Răzvan și Vidra. Filologul erudit se deșteaptă în volubilitatea latinească, fină și comică a căpitanului Piotrovsky, istoricul tradițional, cunoscător al mentalității politice, în Tănase, care nu încetează o clipă, de a vedea în Răzvan, decât obârșia lui ancestrală. Pretutindeni, ager și perspicace in pătrunderea marelui secret al vieței proaspăt și,nou, inventiv și bogat. Ca constructor de scenă, Hașdeu a dat o dovadă de mare pricepere, cu fiecare sfârșit de act, conceput larg și de un decorativ lapidar . Interpretarea a urmărit cât a putut intențiile autorului. Am avut un Răzvan cald și comunicativ in persoana d-lui Aristide Demetriade. Registrul" vocal al "acestui man, artist costumat, se întinde pe o gama bogată de inflexiuni dramatice. În-să a dat lui Răzvan o interpretare lăuntrică, chinuită de viziuni mari și a știut să ajungă apotopza rolului, cu o preciziune discretă, de analist dramatic. Vidra d-nei Ciucurescu, a fost mai mult rece și impetuoasă, ea a trăit mult mai intens clipele de autoritate și revoltă, decât cele de chemare sufletească. Un debit mai cald, ar fi dat culoare rolului, un sbucium intern, ar fi adus mai multă mișcare nervoasă, interpretăcei. Prestat!* d-ssle însă, a umplut golurile de analiză sufletească. D-l Ion Petrescu, această frumoasă figură doverieră a scenei noastre naționale, a interpretat pe cerșetorul Tănase, cu o forță fizică plină de vigoare și temperament. Vioi și glumeț, sănătos ca un triunchh de stejar, vorba lui izvorăște spontan fără vrere și fără reticență. E un farsor etern, își escamotează anii sub o înfățișare exuberantă de veselie ! viață D-l Mircea Pella in boemi Sbierea își revarsă rolul intr'o comedie galatinoasă, și trăește din efectele sale proprii, ci satisfacția copiilor pesnași. Restul ensemble-ului bine in numeroasa lui distribuție. „Răsvan și Vidra”, e una din strânc»tele pagini, ale repertoriubii nostru ori*imil, și reprezentarea sa primită azi cu evlavie, trebuie să rămâie preludiul, repertoriului nostru de mâine. ‘oogorv-L