Viitorul, ianuarie 1921 (Anul 15, nr. 3839-3860)
1921-01-14 / nr. 3848
Anul al treisprezecelea No. 3849 POLITICA ORIENTALA astaliter mari Ziarul II» Temps pornind de la un amtcdl publicat Stistroi ziar românesc face sub titlul „Les inquietudes roismasnes“ o siecie de considerațiuni o deosebita importantă pentru noi. Acest ziar care ar fi presentat totdeauna opiniunea cererilor diriguitoare de la Ouai d’Orsay, caută să ne asigure că în relațiunile dintre noi și Rusia Sovietică nu există nici un desacord între Franța și Anglia. Pente a înțelege această asigurare ce ne-o dă ziarul Parisian, trebue să repmointim că ea privește aserțiunea dar că Anglia nu ar sprjini în acțiunea de ompăcare cu sovietele prin recunoașterea alipirei Basarabiei pa când Franța „brodise tout“, încurcă torul! Pentru a pune la punct chestiunea ce o ridică Le Temps trebuie să spună jertfenem că de fapt relațîiurîle dintre noi] și Rusia sovietică nupot fi decât de a odea cari reese din întreaga noastră conduită de până acuma față de țara vecină dela nord. Noi nu înțelegieni apiure în discuțiune Basarabia, pe care e voința autonomă, apoipulației exercitată prin acea autodeterminație la care apela i Wilson, a alipit-o definătcrv la patria mumă. Principiul național este acela care consfințește și consolidează neclinjita alipire a Basarabiei cu restultarei. Cât privește rolul României în raporturile cu regimul social introdus în Rusia, mărturisim că facem cu totul abstracție de dicipii cum’ Rusia înțelegea, și organiza destînete ei, și că poporul rus este evident singur în măsură a-și da forma de guvernământ ce o drăcie mai bună pentru el, și mai capabilă a-i da floriscirea și liniștea. Dar nu este desigur indiferent faptul că Rusia oeisîe a-și generalisa „teoriile“ sale social« la site state, și evident că propaganda pe care regimul sovietic ar căuta să o facă la noi trebue să găsească la noi o puternică atitudine de defensivă. Din acest punct de vedere desigur că rolul nostru nu poate fi decât acela de i a ne opiu» sunt emfrt la o atare propagandă adânc periculoasă intereselor românetști, ca și acelora ale Europei întregi. Aceasta în ceea ce privește rdațiunile noastre cu Rusia și rolul pe care Franța sau Anglia T ar avea, după felul curînd îl presintă ziarul Le Temps, față de noi. Dar cooped este de asemeni interesant de relevat în articolul din ziarul parusian este faptul că ni se impută anumite atitudini ce le-am avea față de tratatul din Semes. Ni se spune că dacă am I alături din politica orientală al Angliei fatal ar trebui să susținem un tratat care e dăunător Bulgariei. Și atunci guvernul român ar avea motiva să se teamă de atitudinea Bulgariei. Această perspectivă ce ne-o desfășoară față de noi, ziarul francez, ne arată tocmai ceea ce începutul aceluiași articol, nega, că nu există tocmai un acord între Franța și Anglia în politica orientală. România, însă, nu a luat parte la alcătuirea tratatelor internaționale. Conform aristocratiei,ei opiniuni ce a domnit, la conferința Păceii de la Paris, statele mici, oricât de mari servicii ar fi făcut cauzei mari, nu am fost chemate să ia parte la discuțiunile menite a pune bazele viitoarelor întocmiri internaționale. Așa fiind este clar că România nu ar acuma a-șî da părerea asupra tratatului de la Sevres, sau a altora, și că, deci, cum n’a fost chemată a-și da avizul la alcătuirea lor, nu va interveni nici acuma, post pfostum, la o revistare a lor într’un fel sau altul. Ceea ce, însă, suntem în drept a cere este ca aceste tratate să fie întemeiate pe principiul naționalităților și ca ele să nu fie întocmite în vederea intereselor unora sau altora din cei mari. Din acest punct de vedere, desigur că interesele Romiace întrucât e vorba de regimul ce va trebui să fie stabilit la Constantinopol ar fi ca echilibrul de la Porțiile Orientului să nu fe compromis prin lipsa imitărei de vederi dintre cei mari, și de lipsa unei politici bine înțelese ,și unitar -conduse de către Franța $i .Anglia. Ne este teamă ca din neînțelegerile dintre aceste două puteri să nu caute a profita cel din al treilea, compromițându-se astfel roadele unor Comune -Noi am fi dorit ca Turcia să nu fie cu totul acaparată de cei mari, pentru ca autonomia ei să poată fi mai departe o chezășie a egalităței de tratament în regormă a strâmtorilor pentru toți. Și dacă opiniile de aci ar avea nevoe de a îndheetre am fora mila-o în desideratul ca marile puteri să aibă o politică clară, hotărâtă și unitară în Orientul Europei. -------—00X00---------- HOTE Din rafii, stăpâni... O telegramă venită din țara- misteriosisă și tragică a lui Lenin, ne aducea vestea; că acolo s’au clansat pedepse până la cinci ani de închisoare pentru provocatorii de grevă,și în tot -sucest timp familia celor închiși nu avea drept la nici o aprovizionare de la stat. Cu starea lucrurilor din Rusia, aceasta înseamnă condamnarea la moarte. Aceste pedepse grele stabilite de ■outre însușî aceia cari proclamau dreptul sfinți al anarhiei (și anarhia înseamnă prin însăși etimologia grecească a cuvântului revolta contra stăpânirei ..de orice fel face dovada cât de departe e făgăduiala utopia și visul, de realitatea mișcată de resorturi mecanice și concrete. Dar felul cum noii dictatori ai Rusieil înțeleg r această dictatură : o birocrație omnipotentă răzbunătoare și teroristă, are ycrii fiefi, încă odată spsrea lege a istoriei... că nimeni nu este mai despot decât acela care a suferit el însuși despotismul, și niciodată persecuțiile nu sunt mai în floare decât atunci când persecutații de om devin stăpânitorii de azi. ... Exemplul primilor creștini este edificateor. Pențpla putea să-și facă rugăciunile, cei dîntâia credincioși în dogmele lui. Iisus erau nevoiți să se ascundă în catacombe, să înfrunte cele mai mari pericole; și nu arare ori ei plăteau cu viața, asvîrlitî în circuri ca pradă fiarelor, curajul de a fi crezut „în, noua religie. Paginile lui Sienkievits din „Quo Vad Ls“ vor rămâne, ca ilustrațiile cele mai plastice ale acestei evoce de durere a creștinismului agreând. Dar de indiată ce creștinismul deveni religie de stat, împânie chiar de a ajunge la apogeul puterei papale, creștinii începură la rindul lor persecuții mai crâncene contra, celor ce țineau încă la vechiul cult păgân! Tirania lui Lenin, este încă o dovadă a felului cum își schimbă oamenii mentalitatea după cum sunt conducători sau conduși! Petronius -------------00X00------------ V- S’ia vorbit în ultimul timp de convențiuni comerciale ce guvernul român le-a încheiat cu două din statele vecine. Chestiunea a fost pusă atât prin presă cât și’n desbaterile Camerei de Comerț, căci ea înfățișează o parte din politica, economică ce, nemailul guvern înțelege s’o ducă. Știind că’n asemenea împrejurări ce ia și avizul Gamereti de Comerț, organul cel mai competent, ne-aan adresat vice președintelui ei. 4. Eleutorie Ionescu pentru a vedea cum sunt privite aceste convențiuni. Convenția cu Austria Această convențiune — îmi declară iartertocutorul meu — este atât de nechibzuit făcută încât guvernul a fost nevoit să ceară modificări grabnice, căci se trimetea din țara noastră cereale, petrol, cherestea și alte articole de primă necesitate și în schimb primeam lucruri de miel importantă ca: hârtie de scrisori, ghiozdane de mucava, etc. toate lucrate din materialul cel mai fals și plătite de biata populație românească cu prețuri enorme. Totuși, această țară posedă multe articole industriale ce ne-ar fi foarte utiile, dar, dându-și seaau, de importanta tor, se păstrează pentru ea. Părerea convorbitorului meu este dă, azi nu se poate face export pe valuta austriacă, care e aproape zgîru, iar când seblibeie o convenție cu un ■stat ea trebue să fie bazată pe un schimb de mărfuri utile. Convenția cu Cehoslovacia Trecând la convenția cu Cehlvacia, d. E. Ionescu — ne spune ț ca fiind o țara industrială a cărei sol este înzestrat cu calitatea mică și pe deasupra acestor considerații, o țară, care azi ne este amică, deci fapt de mare importanță pentru a stabili o convenție economică, care să satisfacă în mod reciproc interesate ambelor țări. Insă, acest rezultat nu se poate obține decât bl tunel, când țara noastră va ști prin guvernul său să stabilească condițiuni priiind chibzuite pentru înclderea convenției. In ce privește Camera de Comerț și Industrie, vicepreședintele ei constată că ea a fost ignorată de actualul guvern lucru ce nu s’a întâmplat la guvernele din trecut Datorită acestia fapt, guvernul a încheiat, în condițiunále ce le știm, convenția cu Austria, fără să consulte acest orgian principal / S’a protestat, însă zadarnic — spune d-l Ionescu — căci venind chestia convenției cu Ceho-Slovacia, «’a procedat aproape la fel. Guvernul în loc să ne fi lat un răgaz de o lună înnnainte de a angaja tratativele, ne avizează cu 12 zile înainte ca comisiunea României să plece la Praga. Dacă ținem seamă că în aceste zile ,intră sărbătorite Crăciunului și Anul Nou, vedem cât timp rămâne Camerei de Comerț pentru a-și da avizul. In continuare, d-] Elefterie Ionașcu arată ,că, Ceho-Slovacia prin industria ei ne poate da: mașini, articole de ferărie, taionturi, sticlărie, textile și altele. De asemenea, putem obține un articol de căpetenie: zahărul. Toate aceste articole ne sunt de mare utilitate dar în schimbul lor trebue să le putem da și noi: cereale, petrol, benzină, etc. Pentru ca ța au, noastră să tragă un folos util din acest schimb, urmează ca comisiunea ce va trata în numele României să fie compusă din oameni competenți. Insă, <L Ionescu, se îndoește a fi așa,Guvernul ar fi trebuit ca pengă avinul Camerei de Comerț se fi cerut șî doi reprezentanți ai ei, unul din ramura comerțului iar al doilea don a industriei. Cauzele scăderei leului Tracând la altă ordine de idei am întrebat po d-l Elefterie Ionescu ce crede de scăderea leului nostru pe piețele străine. Intre sitele d-sa mi-a apus, că această scădere este mai întâi o consecință a războiului, care a adus în parte nimicirea predicției țare! noastri O altă cauză este apoi acțiunea ocultă și nefastă a finanței europene in scop de a ne constrânge să cesionăm principalele bogății și întreprinderi ale țarei ,a: căi ferate, ■petrol, mine, etc., fapt petrecut on .Serbia imediat după .. încheerea armistițiului La aceste cauze trebue să adăugăm și acțiunea câtorva bancheri din țară, cari speculează valuta noastră pe piața Parisului, punând mai presus interesele lor și ducând țara la dezastru financiar, prin imensele crmtittățî de lei, ce le-au aruncat pe punte Parisului pentru a-i deprecia cu totul valoarea. De asemenea indutici economice greșită ce s’a dus până acum și care nu» fost decât în iimmn (SivoT fi’an După aceste lateute cuvinte am mulțumit d-lui Eleuterie Ionescu pentru importantele sale declarații. 0. -u ——-----COXIO----------ECOURI a minunat colier, aparținind ex-țarinei, și care valora peste 3 milioane de rubde in ari fusese depus spre păstrare, de către Soviete la Banca Imperială din Petrograd. Or, silele trecute luându-se dispozițiunea ca acesta să fe vândut, nu mică a fost mirarea comisarilor poporului când so iada cu pricina au gâsit numai.... o sticlă și alături, un epitaf ironic. Cinism bolșevic.. Arteglezii au construit pentru corpul lor de aviație și o ambulanță aeriană. Sub a aripele acestui nou tip de aeroplan au fost puse insignele a Crucei roșii, cure se obișnuia până acum numai la ambulanțele terestre. Pentru viitorul r.Viscol mondial ? Oricât de straniu s’ar părea totuși așa e: in America razele X se întrebuințează și pentru vindecarea criminalilor. Astfel, penitenciarele din statul Michigan radiografeazâ craniile deținuților, iar dacă se găsesc aici viții de conformațiune, atunci se fac trepanații, cari să îndrepte funcționalismul cerebral, echilibrându-1. Și se spune ca operațiile acestea au dat rezultate . Dacă'arei urmăT lf cauze fiziologice—da, însă mediul social, mizeria și ceilalți factori de criminalitate nu se pot din nefericire suprima cu încercări de solul acestora . Madagascar s’au descoperit, încă din 1908 zăcăminte de radium, dar exploatarea lor a început abia azi. Betafita mai ales un mineral nou, care se găsește acolo conține urma din acest prețios metal. AMON trai POLITICA ECONOMICA A GUVERNULUI — Cum s’au încheiat cusi vensiila masterdale su străfflatataa — — PiiafatHle vice-piste din SeHul Camerei de coaseri din Ciacurești — î ZI CU ZI »Epoca“ ne «ral» — după dieterea «Hui Thoana Ionescu — «it tui chelt»«ște ite către Nemauia pentru delegația dela Lig a Națiunilor . .,Cheltuiala pentru cele cinci persoane împriennfitm spesele de înfirm dus și întors s’a ridicat la 98 (nouăzeci și opt <îcmii franci elvețieni) și opt mii frânai franțtzmști“. Si mantepairteni se spune ofi „partea de cheltuoai a României în bugetul Ligei Nathmiîor ,sa fixat în dolari la o sumă care după cursul rentei de azi atinge cifra de 11 (unsprezece) milioane joi“. Am dorit să știm care a putut să fie »taron de suflet « d-lui Titulescu când a iscălit atari eholftieli ce depășesc putința de a cheltui rezonabil a țărei noastre 1 * D. Al. Vaida-Voevod, în interviewul pe care la publicat în „Gazeta Transilvaniei“ a spus ceia ca n’a crezat despre partidul lberal. Noi, cetind interviewul publicat tot de <L Vaida-Voevod In patria“ credem cei« ce nu putem să spunem despre d-sau. •-----------00X00----------- Dosarul fifjatie gr Hisim Dosarul Ouerlhef, cuvținând o varietate, istoricul corupției, exercitată de jurmațiî în țară la noi, se afla în cercetarea unei comisiuni parlamentare. Această cercetare ne bucură și ne întrisează, fie bucură pentru că va trurma calomniile ce se debitau contra partidului national, liberal, dovedindu-se odata veti,dintotdeauna reaua credință a celor ce nu respectă nimic când e vorba să satisfacă, patima Iig de denigrare. Ne întristează pentru că ancheta n’a pornit din convingerea necesitatei andi sancțiuni pentru toti acei ce si-au vândut conștiința ci ca o ipaia Camerei care prin votul ei a înțeles redeschidă întregul prjoces, nu întrun spirit îngust de răzbunare politică ci în acel mare de dreptate si morditate. Dar guvernul nu a voit să înțeleapă spiritul oepus si sa aducă în discuție întreaga chestiune a prmpăr drei și vânzării de constitute, — astfel cum rezultă din toate dosarele, fie că sunt la Banca Generală, fie ale hă Guenther sau ale Legațui rusești, — după cum s’a cerut la Cameră și a pretinde întreaga opinie publică cinstită. El se mărginește la un mic joc ce favorizează pe unii și înlătură pe alții, de a căror concurență au motive să se teamă anumiți membri ai cabinetului. Pentru noi însă acest mod de a vedea nu rezolvă chestiunea. Dosarul Guenther readuce în discuție în treptei Jfrnees al lr.ir.r partideni oameni politici ce n-au găsit în conștiința lor puterea de a avea o convingere politică. — ci au căutat-o în saltarele birourilor și în casele de for ale lui Roselius, Greenther sau ale legației rusești. Procesul acestor oameni nu s’a putut face în timpul războiului pentru a nu da un spectacol trist străinătătes de a nu oferi prilej răuvoitorilor neamului de a confunda pădurea cu uscăturile. Amânarea însă nu trebue să însemneze uitarea. Și când procesul se redeschide, el trebue să fie făcut tuturor deopotrivă, fără deosebire de simpatii, și uri poetice. Chestiunea conciiptă trebue examinată în întregime, pornind dela acea nevoie de purificare morală atât de simțită azi, pornind dela ideea unei sancțiuni necesare ca o e grafica a trecutului și o pildă pentru viitor. — iar nu de acolo de unde a purces guvernul, nu pentru spălarea unora ci pentru pedeapsa tuturor vinovaților. -----------00X00----------- ineril4 rähvärlöttai Basammnmmsemgsmmmmmmammmmmmhmmmm si gerbuuya Péfata--€re^lity8 <sa%issi miiSard’giQ dolari csorda! Actualul președinte al Camerei mnidineze a reluat firul, întrerupt de războiu, al recepțiilor: mu e puțin lucru să dai reuniuni, taiere vin o mie de invitați ! Dintre toți preștaiinții de Cameră, numai Biesen ci’a mai posomorât Recepțiile lui sumbre pătează vo Heliia și centrnuitatea balurilor strălucite de la Palais-Bourbon. D. Paul Deschanel a fost ultimul Președinte care a știut să întrunească, într-’un mediu cald și primitor, pu parlamentarii Franței. Reuing, d. Raoul Péret calcă pe urmele diii Daschane!. La ultima recepție, întâia după războiu, un incident, pe care mulți le au cremt sincer, a avut loc între doi mei uitai ai corpului diplomatic. gm&assd@r»l Staîsfor Unita și «3-§ Naga? Reprezintantul Gannaiuiei este un om care se vâră peste tot. El ține să arate că trecutul a fost uitat și de aceia voește să se introducă pretutindeni. Dorința1 aceasta ...oate să fie interesată, și în ea, sânt mulți cari văd numai spăritul de ..coium." voyageur" al diplomatului german, veșnic în cântarea unui fapt nou, pe care eâl poată transmite guvernului din Berlin. Credincios acestor principii, ambasadorul Mayer a voit să fie prezintat reprezentantului Statelori Unite. Sarcina a căzut asupra șefului protocolului. D. de Fouquiein, introdducatorul ambasadorilor, a transmis ambasadorilui american dorința d-lui Mayer. Acesta aștepta, nu departe de ministrul plini polonic..frmemw. cîtvîi reprezintantul «vul invocat, de ambasadorul yankeu era, mic’adevăr, de natură să ne facă să credem într’o înăsprire a relațiunilor între America și Germania. D. Wallace spusese : „Parlamentul țării mele neratificând tratatul de pace cu Goumbnisi, nu pot să intra în legături de curtoazie cu reprezintențle unui Stat, în care, după toate regulile de drept internațional, Statele Unite se găsesc, in nou, în stare de răzbate“. A doua zi dhiar după recepția de la Palais-Bourbon, un diplomat francez, oaan sceptic îmi spunea : „Gestul ambasadorului american ascunde «ova, misterios. Nu va trece multă vreme și vom asista la o nouă maișirTatiume contra Franței. Statele Unite și-au mâncat credința“. Mărturisesc că, cu toată neîncrederea ce mi-au inspirat, întotdeauna Americanii, nu-mî venia să cred em .nesinceritatea Yankeilor putea să meargă până-ntr’acolo. N’am așteptat, însă, multă vreme, spre a fi silit să recunosc temeinicia temerilor diplomatului francez cu care vorbîisem. Ua eredlt de mt» mi»ard de^ojarl 0 telegramă din New-York, sosită acum trei zile, ne-a lămurit incidentul dintre cei doi ambasadori. Era un incident politic, destinat să înșele din nou pe cinstitul aliat de pe materie Seriei. D. Madden a declarat, în Parlamentul american, că guvernul a alcătuit un proect de lege pentru acordarea unui credit de un miliard de dolari Germaniei. Această sumă enormă, care, după cursul de azi, reprezintă, aproximativ, 17 miliarde de franci sau 73 miliarde de mărcii, este destinată, spune telegrama, asigurării schimburilor comerciale dintre America și Germania. Intr’o vreme când America refuză orice credit Franței, ea găsește cu cale să sprijinească, pe dușmana cu care pretinde că se află încă în stare de războiu. Creditul acesta nu are importanți numai din punct de vedere par bonále, ci mai cu seamă din acela al lovaturei comerciale ce este chemat să dea Franței și Angliei Ca smn& «coasta de un miliard de dolari, Statele Unite își asigură frumoase debiceiuri pe piața germană, de pe care vor înlătura produsele engleze sau franceze. După cât se vede, pericolul pentru Franța, în desvoltarea ei economică îi vine din partea aliatului care, kj cursul luptelor, lai făcut mai multă paradă de cinste, dreptate și egalütate. Din nenorocire, de la armistițiu până azi, dovezile au curs deespre greaua credință americană. Franțaaț care a dus greul războiului, este sortită să tragă și acuma toate lipsurile, însă nu din pricina unui fapt dușmănos al statelor cu care s’a luptat, dar din aceia a faptelor unui fost aliați, ce se pretinde și astăzi amic al itporului francez. Mărturiile, prea des repetate, de dragoste și prietenie, ale Americei s’tan dovedit ne« in cerc. Intotdeauna, de ascund o nouă lovitură dată aliaților. SgwSIgKavsta'jrg aaierâeaai» S«? pasiva francezi /hbSaa. Creditul tican miliard de dalán acordat Germaniei mai coincidi fi cu hotărârea acesteia de a suspenda plata despăgubirilor de razboi.Sprijinul american vine ca un fel de încurajare era necinste. Germania, dacă s’a eschivat dela executarea tratatului din Vensailles, a făcut-o numai din cauză că se știa apărată de America. împrejurarea aceasta face pe prietenii politici ai d-lui Clemenceísus S declare că menținerea fostului Președinte de Consiliu în capul Statului ,ar fi fost o garanție de stricta aplicare a tratatului. Clemenceau era omul războiului, dar, adaugă partizaniiî săi, el mai este și omul păcii armate, aulică al perioadei în vm tratatul de pace se execută. Energia lui Găioncean, cine o mai are , termină Clemenciștii. Adversarii obiectează, nu fără dreptate, că Clemencean făcuse prea multe concesiuni spre a corni:ace lui Lloyd George. Oare, după războiri, în epoca etc. cutărea tratatului, văxind că Germania este sprijinită de Aația și America, n’ar fi urmat aceiași tactică de aservire a tariut Și din toate discuțiunile, un fapt este evident: Germania este adevărata aliată a Americei IM, o împrejurare nenorocită care traduc să dea de gândit Franței. * N A. I. ------------00x00----------— Viena, 24 Decembrie. Cea mai de seamă descoperire științifică a vremei din urmă ne vine de la Viena. Cercetările d-rului Eugen Steinach asupra problemei întineririi artificiale și asupra problemei sexurilor și-au câștigat în toată lumea o celebritate pe care o justifică rezultatele în adevăr miraculoase la care a ajuns profesorul vienez. Cartea lui, apărută în anul acesta „întinerirea“ prin împrospătarea experimentală a glandei pubertății (Berlin, Verlag von Jultus Springer,1920), cuprinde datele definitive ale experiențelor pe care d-rul Steinach le urmărește în laboratorul său de douăzeci de ani. Dăm aici un scurt rezumat din care se poate vedea importanța rezultatelor la care au dus aceste cercetări. Experiențele d-rului Steinach pornesc de la o cunoscută observație, mai veche, datorită fiziologului Nussbaum . Injectând sub pielea unei broaște castrate substanță testiculară de la o altă broască barbatul ce se găsea în epoca împerecherii, Nussbaum a observat că animalul castrat căpăta și el dintr-o dată o ardoare sexuală neobișnuită. Lucrul acesta dovedea că testiculele nu-și epuizează rolul lor prin creearea de celule seminale, de vreme ce sunt in stare să producă asemenea fenomene violente chiar la animale care nu mai pot folosi celulele seminale. Nussbaum însă și-a oprit cercetările asupra acestui punct. Steinach însă le reia și el pornește de la această întrebare : Care e secretul fiziologic al acestui organ ce pare a avea o funcțiune mult mai importantă decât aceea sexuală? Experiențele sale l-au condus la teoria următoare : glanda seminală, care până acum se părea că nu are decât o singură funcțiune, aceea sexuală, are în realitate două funcțiuni. Sunt două secrețiuni deosebite, care au și drumuri și activități deosebite. E o glandă seminală dublată de o „glandă a pubertății“, cum o numește Steinach, a cărei secrețiune interioară se răspândește în sânge de unde se localizează apoi in anumiți Centri nervoși ai creerului și ai șirei spinării. Această secrețiune interioară tocmai e cea care dă manifestațiile de virilitate animalelor castrate și care exercită o adevărată întinerire asupra organismului. Și d-rul Steinach și-a controlat ipoteza prin numeroase experiențe, făcute mai cu seamă asupra șoarecilor. Castrând un șoarece-barbatus in vârstă de trei săptămâni desvoltarea lui fizică e oprită în loc. Chiar bătrân, șoarecele va rămâne încă cu toate caracterele copilăreștii Grijându-i însă, indiferent în care parte a corpului, testiculele unui alt șoarece tânăr, dintr’o dată animalul castrat începe să se desvolte până atinge deplina putere bărbătească. Aceeași grefare făcută asupra unui animal bătrân cărua i-au încetat de mult funcțiunile sexuale și produce o subită erotizare ce se manifestă violent chiar dacă animalul e castrat. Cercetările microscopice dovedesc însă că în testiculele astfel grefate încetează să se mai producă substanță seminală, ci o substanță deosebită, care e datorită tocmai acelei secrețiuni interioare de care vorbește Steinach. Experiențe surprinzătoare sunt insă acelea făcute de fiziologul vienez asupra sexelor. Cercetând specificitatea secreției interioare a glandei pubertății, el a isbutit să determine, nu numai faptul că secreția ovarelor feminine e deosebită de acea a testiculelor masculine, dar prin plantări reciproce, el a izbutit să transforme chiar sexele animalelor asupra cărora a făcut experiențe. Grefând astfel unui barbatus castr it tânăr ovalele unui șoarece-femelă, întregul caracter și fizic și psihic al animalului a devenit,prin creștere, femeesc. Greutatea trupului, forma capului, forma scheletului au devenit identice cu cele femeești. In vreme ce frații normali ai animalului erau acoperit! de părul aspru și lung bărbătesc, părul animalului operat rămânea scurt și mătăsos ca al femelelor. Ei creșteau țâțe care secretau lapte și se lăsa cu plăcere să fie supt de pui. Impulsurile sexuale și întregul caracter psihic deveneau de asemenea femeești. Era o feminizare complectă a animalului masculin. Prin aceleași experiențe Steinach a isbutit cu și mai mare succes masculinizarea animalelor feminine. Experiențele lui au fost de altfel aplicate și de alți cercetători care au izbutit acelaș lucru. Așa prof. Brandes din Drezda a isbutit să transforme sexele la animale foarte desvoltate, cum sunt cerbii și căprioarele. S'a ajuns astfel la vindecarea hermafroditismului, prin castrarea unuia din sexe, ceea ce aduce după sine și transformarea tuturor caracterelor psihice și fizice, și la vindecarea homosexualității, care după teoria lui Steinach e datorită tot unei ambiguități sexuale. In privința homosexualității experiențe decisive a făcut mai cu seamă asistentul lui Steinach, d-rul Liechtenstein. Cel mai important insă din toate rezultatele acestor experiențe e desigur întinerirea pe cale artificială, pe care d-rul Steinach a isbutit să o provoace chiar oamenilor. Printr-o operație foarte simplă, care constă în închiderea unuia din canalele prin care se scurge secreția seminală activitatea sexuală, care se face în paguba vitalității, micșorându-se, se intensifică secreția interioară a glandei pubertății. Rezultatul e întinerirea. Incartea sa, d-rul Steinach citează trei cazuri foarte elocvente de întinerire la oameni. Două din aceste cazuri sunt ale unor bătrâni veritabili, unul de 71 de ani, altul de 66, care s’au pomenit într’o bună dimineață tineri. Cel de 71 era de câțiva ani scos din uz. Avea toate, simptomele grave ale bătrâneții: amețeli, epuizare, insuficientă de respirație, slăbirea inimei, neputința sexuală de 8 ani etc. Operat de Lichtenstein, moșneagul a devenit însă dintr’odată voinic, în stare să ridice greutăți mari, cu inima și respirația reparată și, ceea ce trebue să-l fi surprins mai mult, și-a redobândit chiar virilitatea sexuală. Aceleași rezultate și în celelalte două cazuri. Iată în scurt care sunt rezultatele cercetărilor care au făcut atâta zgomot, ale d-rului Steinach. Ele sunt un adevăr atât de concrete încât pot trezi cele mai întemeiate speranțe. Până acum numai speranțe însă, fiindcă afirmațiunilor d-rului Steinach, care crede că în adevăr a găsit mijlocul întineririi, ii s’a ridicat o obiecție destul de serioasă, și anume : E vorba în adevăr de o intinerire în durată, sau numai în intensitate ? Steinach pretinde, și documentează cu experiențe că e o întinerire considerabilă în durată chiar. Rezultatele lui însă nu sunt până acum decisive. Oricum ar fi insă, chiar dacă n’ar fi vorba decât de mijloace de a spori intensitatea forțelor organismului, se poate ușor înțelege importanța acestor descoperiri. Și cercetările numeroase care se fac acum în toate părțile pe baza descoperirilor d-rului Steinach vor duce desigur la rezultate și mai importante decât acestea. A B. SCRISORI DIN VIENA PE DRUMUL UNUI MIRACOL CERCETĂRILE DOCTORULUI STEINACH la „VIITORUL“ Ce! sr.si bina scris j Cel mai bine informat mai răspândit - ZIARUS SEARA -