Viitorul, ianuarie 1921 (Anul 15, nr. 3839-3860)

1921-01-26 / nr. 3856

Anul al trei­spre­zecelea No. 385$ BÜLL1 ABONAMENTE IN ȚARA : IN STREINATATE: Tiu­an ■ ... Lei 120 [­ Cn an . . Șase luni. . . » GO 11 Șase luni . Trei » ... » 30 «­ Trei » . Lei 240 » 120 , 60 REDACȚIA STRADA EDWARD QUINET No. (Vis-a-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția lui 12,‘1. ADMINISTRAȚIA ■«1. STRADA ACADEMIEI No »7 riedactia jrl Administrația 4 îl(­i:j *1 :i­ f / ANUNCIURI ^COMERCIALE Se primesc direct la : Adm­nimtrația ziarului, straii Academiei No. 17 și la toite A;"«nu­la da publicitita RELUAREA­ „BiMistei" parlamentare Prima parte a ,,activităței“ parla­mentare s’a încheiat cu o crudă de­­cepție, — sfârșindu-se vacanța, în­cepe a doua cu obișnuitele promi­­­siiuni. Prima parte a șezi­unei a în­registrat nu numai o complectă ste­rilitate în legislație, dar și o scobo­­râre neobișnuită a nivelului dezba­terilor, cu atât mai dureroasă, cu cât a fost alimentată de unii vechi par­lamentari, frunta­și ai­ partidului Po­porului s­au Federației. In timpul vacanței Corpurilor legiuitoare am avut de înregistrat pe lângă prom­i­­siunile amintite și o acuzare a tre­cutului, judecat prin prizma inte­reselor de partid, uitându-se încă odată interesele țărei. Azi când ,,ac­tivitatea“ reîncepe, neputând îm­părtăși optimismul nejust­i­ficat al guvernului, vom scrutai viitorul, mu duși de învățămintele t­retatului și de o întreagă stare de lucruri, pe care o vacantă d­e câ­te­va Bâptcă­­mâni n’o poate schimba. Judecând astfel treime de la înce­put să spunem că marea operă de consolidare națională prin anulț ,'aș­teptatele reforme, va suferi încă o amânare, rost­ind nici o nădejde de înfăptuirea ei. In adevăr, l­a> baza activităței actualului partamon­ es­te um v­iciu ce zădărnicește ori­ce în­­cercare de muncă serioasă și spor­nică. Acest viciu e lipsa marelui ca­dru necesar înfăptuirea unor­ refor­me, lipsa unui studiu amănunțit și complect al lor și aducerea pe bi­rourile Adunărilor doar a unor frânturi de proecte disparate ce în­curcă consolidarea țărei, mai mult decât o servesc. Procedând astfel e lesne de înțeles că ori­cât de capabil ar fi guvernul, lucru de care până azi nu a dat probe, opera lui nu poarte fi decât șovăitoare și destră­mată, plină de contraziceri și lip­suri, într’un timp când unitatea și adâncim­ea vederilor se cere ca o pri­mă condiție. Pentru a evidenția, am consta, n’avem decid sfi ai­ticem e­­xemplul reformei­­ agrare, în care gu­vernul departe de a înlesni o grab­nică, și complectă rezolvare, s’a re c­r­­dat în chestiuni de ordin secundar, ca și precedentul cabinet, ci­a­ra în­făptuită de Partidul Liberal rămâ­nând izolată în pustiul micilor pruto­cu părî. În privința celorlalte reforme, ce constituește cheia desvocârei viitoa­re la țărei, avem­ de făcut acei aș ob­servație, ele nefiind vreodată consi­derate în tot complexul lor, nefiiind studiate în­­ întreaga lor întindere, nefiind așezate pe temeliile solide ale Constituției, — numai aceste ele­mente putând constitui acel mare ca­dru de care vorbeam mai sus. Prin această greșală fundamenta­lă, legiuirile descentralizării și uni­­ficării sunt lipsite de baza constitu­țională indispensabilă, fiind totoda­tă­ prefăcute dintr’un întreg indiso­lubil, într’o serie de proecte răzlețe. Reforma financiară, ce nu se poa­te face decât in baza unui program financiar chibzuit pe mai mulți ani, prin imediata aplicare a unei poli­tici de economii și ordine,­­prin ga­rantarea monedei și rezolvarea unar rea crize a valutei, — se transformă într’o serie de proecte contradictorii. Și chiar o reformă generală a impo­zitelor, fără regularea gospodăriei financiare a țarei nu va servi la ni­mic, mărind doar destrăbălarea fi­nanciară de azi. Tot astfel în chestiunea muncito­rească nu se pot concepe măsuri pri­pite de o zi, proecte laterale ce stâr­nesc nemulțiumiri în loc s’ajute, p• când l­iceastă mare problemă e le­gată de întreaga viață economică a țărei, de un vast program industrial și de codul general al muncii) care trebui să dea fiojitorul­ui acestuia lo­cul de egalitate ce o au ceilalți fac­tori, pentru desvoltarea normală și progresul țărei. Pentru rezolvarea acestor mari și imediate nevoi, guvernul promite că vai venii cu on­topee de progete, în ■a căror destrămare zadarnic ar cău­ta largile vederi necesare înfăptui­tei unei­ opere ratat de uriașe. Și, în plus, Parlamentul e tot atât de străin de acesta progete ca și opinia publică, căci niciodată n’au fost pu­se în discuție și urmează a fi cu­noscute cu câte­va zile înainte de o pripită votare. In aceste condiție nu nu e de mi­rare că nu ne mai facem nici o ilu­zie asupra reluării „activi­tâței par­lamentare și nu așteptăm nume bun del­a ea. ♦ $j când socotim că în afara de «”­­aceste reforme imperios necesare vie­­ței zilnice a statului, mai­­ avem pro­­b­lemele bisericești și culturale și a­­cele ale stab­irei unei îndrumări să­ri­ătoase a economiei nationale, pu­tem considera în toate urmările ci nenorocirea reluărei inacti­vită­ții parlamentare. -----------poaoe-----—— ZI CU ZI Ziarul „îndreptarea“ scrie: „Aveți i netede ic iu generalul, el nu a­mințit niciodatîl“. . Această declarațiune vine in urma al­tora de felul următor: .. generalul Avfrescu am­ unif­icul moneda. — Eu, am demobilizat — Eu, am adus ordinea în iin­ariu­lis­­ta­­tului ți am alcătuit un buget. Sunt utnil sceptici și înclinați spre cri­tică. Ei socotesc că era mai bine să lip­sească din „Îndreptarea", declarația so­lemnă că șeful partidului poporului n'a mințim niciodată! Ziarul „Epoca“ dovedește sau totala ig­noranță a politicei noastre sau a tot atîta rea credință, afirmând că partidul liberal a promis prin programe politice și nu a înfăptuit. Credem că nu ar fi de­cât expro­prierea pământurilor și votul universal și ar fi suficient ca să se vadă opera, și nu „vorbele” partidului liberal. Din fericire, însă, adevărul e prea lu­minos pentru ca bârfi­rea sau ignoranța să-l întunece „Epoca" scrie ce vrea și ce știe, iar is­­­toria țărei o fac alții. Ziarul „Socialismul“ recomandă alegă­torilor pe d. Dobrescu, fost până ieri a­­vocat al statului, in modul următor: „Fă­ră a avea un sistem de gândire unitar și stabil in domeniul ideilor sociale”, D. Dobrescu poate face amare reflexiuni a­­supra chipului cum înțeleg să-l laude a­­m­icii săi, cari sunt și ai lui Vie Mosco­­vici . Ziarele susținute de casa Blank, duc o vie campanie contra d-lui Vintilă Bră­­tianu, candidatul partidului liberal. E cea mai bună dovadă cât de româ­nească e candidatura aceasta, dacă ea are darul să irite atât de mult pe o presă de mult caracterizată I .. ........oosxeo- 0 PREOCUPARE A STATELOR­ UNITE LEGATURILE COMERCIALE DINTRE AKNC& SI EUROPA — Stagnarea operațiunilor cottís reiau ® amari­ KS^gemaBssmr­m*ms,fji.■b***»cHi I I­HfHIWmKHMBB f cane din cauza valutei prea ridicata a do* Barului - Prizonierii propriilor lor granițe, din cauza unei crize cum Interzice oric« exm­ort americanii au­ înOpinit că ® e pi socratic, în mod serios de re­medierea vointelor prea ridi­cate. A plăti de trei ori via floarea materiilor prime — seria „Le Petit varisien Eau a obipatou­r manti facturate, în­seamnă, în adevăr, pemtru Franța ca și pentru ori­ce țară, i­nterasec­rea oricăror aprovizionări d­­n Ameri­­ca. Dar pedeapsa izbește, totodată, și pe vânzătorul eventual a­l câru­i mărfuri copleșesc piața, Kolindul să-și oprească produci­unea. Lacaess^^g^srnul american Această situație extremă a atras, de multă vreme, atențiunea ameri­canilor și încă­ din anul trecut, la congresul international de la New- York unde, datorită linițimitivei Ca­merelor de Comerț ale S­tatel­or­ Unite se găsea reprezentată elita co­merțului, industriei și băncilor, d­e William Redfield, secretarul depar­tamentul­ui de resort, spunea:­ „Tre­buie creată o organizațione, dispu­nând de 500 de miliorarie dolari, ori de mai mult, care să ia asupra și obligațiunile externe ale atâtuor. provinciilor, orașelor, dnijnsurilor de fier, corpora­ți­uni­lor de ori © o fol­­o­si cu această garanție să facă apoi emisiuni proprii“. Conceptiunea d-lui Redfinul a fost aplicată la creditele­ pentru expert, stabilite prim­­ legea senatorulu­i Fdge. Acordarea de credite ..Un manufacturier «am un expor­tat­or american. —un u15 acesta din­n urm­ă. — se găsește în fața tutur d­Umpărâtor străin care nu voește să plătească comvfan, dar care totuși poate oferi destule garanții. A­­­luncî, intervine înstiluția non crea­tă «ț*re a furniza, cu ajutorul mini cmfît, acordat pe termen lung. Faci­litățile «periate ne oai­i k> no.'xvsi In­ mecanismul exportului. Din punct de vedere uto­pic­a>, comporatiunea are salr­m­a­tic­a financg, vânzarea produselor americane în aș­a fel, în­­câ­t clientul străin să­ poată dispune de un credit pentru­­ 1 luni, nouă sau un an și chiar mai îndelungat, după natura" tranzactiunilori'. Drept schimb pentru creditele, o­­ferito­r brăinătălii,­­fiait ©le­, ora,șerii­r, etc, o­r­ga­ni­za­țiu­nea prevăzută de d­ăre­ț. Edge Law­ plasează în pu­blic obligațiuni al căror cuantum poate să atingă o cifră înzecită față de capitalul inițial. Un defect al organizației Dar­k Fond on Trade Financing Corporation" vizează întreaga Eu­rop! — spune ziarul francez—și, să o mărturisim met, aici stă vițiul săJU ©sentral. Căci îi va fi imposibiil să nu-si discrim­­ineze capitalul și de a nu-l repartiza, intre diferi­tele state, al căror credit n’are nici id­ei aș sta­bili haite, nici aceeaș valoare tempo­rară. Cum, de o­ai­dă, să blochezi intri­­ ui aspau­găm omogen dobânzile cari vor treb­ui sa le achita, simul­tan, publicului american și francezii, cidioslovacii si austriacii ! Creditul nu prezintă un nivel universal §1 de peicope e vorba de a decade pe ©a pitu­­ilisf cu­ agu­ericaiu, miel și mari, să scum­pteze productiunea țărilor eu­ropene, va fi iKîvQie să se facă dis­tincția între devi­zorul sigur și cel îndoelnic. Dacă nu se tine în «oamă acest­ fapt,­— temâna ziiarißtul fj­au­­eez — ixlificiul agăi de fericit început, n­u va putea aj­unge nici­odată până la capăt­ ­ COXPC­ Care pot fi rezultatele "■­­ mnw-imn­imimotii «ikimot» Insă ce a diait. în realitate d. Edge Law î­n O primă încercare s’a pro­dus sub denumirea de First: Federal Pan­­king Association?“, cu un mod­est ca­pital — 2 milioane și ceva de dolari — dar ea nu a dat m­are rezultat fi­indcă baza sistemului este ab­ora­­țiunea omisiunilor de către public și pentru că, în America, băncile m’au știut, ca în Franța, să câștige încre­derea generală, mânuind plaseaucin­­‘tele în interesul țărei. „First Fede­ral Banking Association" a fost, deci, o experiență de labo­­­tor, des­tul de încurajatoare totuși, căci s’a comații­tuit, de pe urma cî. o bancă pentru export, sub numele de „Fo­reign Trade Financing Cor­rer ”. Hon'f, cu un capital de 100 de milioa­ne dolari, adică peste un miliard și l­ni­ de franci, având facultatea — un scrobite uitat — de a emite aproa­pe 15 miliarde de franci pe cursul ac­tual al schimbului. Accea­stă corporații]ne, care e con­dusă de cele mai distinse personali­tăți­ americane, își propune, astfel vastul program de a restaura legă­turile comerciale între Europa și America prin instituirea întecniri­­lor financiare, fără de cari valutele ar fi stânjenite. NOTE DE LA MAIMUȚA lA „DANCING“ Străbunii noștri zoologici.— dară bio­grafia i-e carr. Darwin a lămt-o umani­­tății esti* eșarfă — Mim înzestrat­ cu ins­tinctul itust,iticl, gust mult Os­cât oricare alt animal. Mimetismul, adică fenomenul adaptării­ in culoare și­­ortitS a unor in­secte ilup.1 mediul în rate momentan se află, este mai mult o proprietate fizică de­cât una c­e pornește de l­a suflet. Dar maimuple, «Iacă ni-i schimbă culoarea -­p părului după arbor « ’ pe care stau, cum far, unele insecte înzestrate cu instinctul mimetismului, știu să mutite voluntar ges­turile omului. Tragedii de lua Tatol ne-a dovedit că maimuțele,­­pot fi giloase ca orice Otbelo­­de shakesperiană amintire! Treime să constatăm că acest instnct al imitației m­aiintilăre­ști—termenul a deve­nit oarecum tech­nic — it au straturile, o­­rășenești de la noi, m­ai mult de­cât alte neamuri. Dacă poporul nostru a rămas statornic in credințele lui și conservator al tradiției seculare, clasa burgheză de la orașe, a fost foarte ușor impresionabilă, când la influența slavoni, când la cea gre­cească, fanariotă,când la modele din străi­­nătate.*­Nu trebui astfel sa ne mirăm dacă n­­emn în mod atâta de maimuțăresc am în­locuit taraful de lăutari, prin sălbatecul jazz-band și dacă se tex­trolează iu dancing-uri degradante. Am imitat de la Paris, create unii din­tre noi au înțeles, iar imitația care e gestul maimuței poate fi și o verigă ce leagă strâns pa unii oameni așa zis culți de uistiții S* urangutanii, cari, asta e drept, nu poartă smoking, nici ciorapi de fină mătase! Petronius M __ R crim zilnic DREPTATEA din CHIȘINflU DREPTATEA se ocupă de toa­tă mișcarea socială, politică și economică din Basarabia Poți echioșcarii de ziare vând DREP­­­­TATEA cu 50 bani numărul REFORMA AGRARA Ziarele­r independente* ei, chiar cele guvernamentate cu publica­ unele r­elațiuni incouuib­cle asupra k­roec- MhI de­ reformă agrară pe care par. Iarro’.uiuI va fi .chemat, iu cinând. .vai / ivolfae. Aceleași ziare, creți a ști. că. în ul­ti­mul consiliu de miniștri, finul sub președinția d-lui general Ave. . 1­esi­u, majorit­atea membrilor țiu­­j veriului s'ar fi declarat pentru jfhqsa ca fixarea vrem­urilor pământurilor i­nxvrovate sa fie lăsată pr. seama im lăutelor judecătorești. Înainte de a cu­noaște, în între­gii ■ me.­jji'vecbul de Iepe al. reformei a­­grare si de a șt­i cu siguranță care­­ va fi hotărârea din urmă a sraver­* nutrit în chestia fixării­ prețurilor, a trebui să declarăm că, noi socotim această, reformă vrea metre și pu­­terile actualului cabinet prea mică.­­..pentru a credita in realizarea ei defi­nitivă si imediată, I Cercetând trecutul­­ politic al celor , ce*si iau sarcina*, acum, să fixeze. j normele dună care urmează să se­­ facă împroprietărirea l­irănimei, din­­ vechiul regat si teritoriile noi ati­*­pite, vedem că d. penei al Aver­sen a făcut de­ multe ori, in această chher t­iu­ne. făgâdueli pe cai de ușoare pe atât de irealizabile, am­r­lându­-l.c­u Uzi spre a reveni asupra lor nujira.. .to s asemeni părerile d-lui Garofski au oscilat dem­ o ei la alt­e­ J tind pen­­t­ru o reformă, mai reaction­ară sa­u viu­i democrată după cum d-sa cm sau nu era proprietar rural. I). Mihail Antonescu, ministrul de azi id iuslilicî, este avocatul de cri, al marilor vroi h­otari, a căror cau­ză a apărat-o și în sprijinul cărora a did consu­I lațiuni juridice. l­ Qjer etc. d.l­ui Cudalba, care a fost totdeauna eu au ver fiul ce venea la putere, și înmot­riva­ celui car a pleca în opoziție, depind prea mult de si­tuația momentului pentru a acea în această chestiune ca în multe alteri vre-a premiate. Cât prii>Rștți grija d-lui Take Ja­­negen­' de a favoriza țărănimea și a o ridica printr’o reformă agreivă bi­ne chibzuită este în­deobște cunos­­ cult ș­i s'a remarcat mai ales au oca­­­­zia inscrier ei în Constituție ci prin­­cipiului exp­roprierei, când pe Titru a­r apăra interesele d-lui Mihai Canta­­­ Cuzino a provocat o criză de. cu votn 1 care era cât pe acri să. compromită marea reformă votată la Iași. Toți acești oameni fiind, în punem factorii cari vor să decidă asupra vroedictul de reformă agrară, ori­ce zvonuri răspândite­ în jurul lui ar vn­ hra să fie adevămte. Ținând, în acel­aș timp, seama de „unitatea, de vedere” care există în guvern pe această chestiune dar și de lipsa de cohecsiune constatată în rândurile majori­tatea parlamentare, credem, fără teama de a fi dest­in­ Hd­ în izidor că marea problemă a reformei agrare nu numai că nu este­­ acum rezolvată­ în­­ mod definitiv, dar­­ că ea va rămâne neterminată atâtr­i timp cât va continua să dețină pu­■ term d. general Avergpou imn reunit cu amicii d-sala din actualul cabinet. ------ ooxxon---------­ C D ECOURS­ omitetul italian al celui de al doilea Congres pentru patriologia comparată, care trebuie aflș s "deschidă acum șe­dințele la Roma, voia să invite aici și pe medicii germani. Insă, delegații Franței sa refuzat să accepte invitațiunile acestea, de­oare­ce savanții fostului Imperiu n’au dezavuat faimosul manifest al universitarilor ger­mani, lansat cu prilejul războiului.­upă informațiunile pe care le are Cru­cea Roșie letonă, mortalitatea copiilor noui născuți la Petrograd, atinge pro­centul de 90 la sută. In majoritatea cazu­rilor, copiii mor de inaniție. B­­­ilanțul Încheiat de Reichsbank arată că circulația fiduciară a Germaniei se ridică la 80 de miliarde mărci. a Milano s’a fondat, cu ajutorul unui mare număr de întreprinderi, o so­cietate pentru introducerea electrici­tății in gospodăriile italiene Avantagiile acestei inovațiuni credem că nu mai au nevoie de nici o altă explicație ; e­tinăta­­tea e de ajuns. —*--------ooxxoo-----------­ Mercur! 26 Ianuarie 1921 Am scris acu­m vreo-o douăzeci și cinci diet zie că ieftezisrea traiului pare, de data accrasta, reală. Nu «a Mișidsfustări din nefericiva, în toate ramurile, dar acolo tinde s’a ivit, arată o­­ adiivărată­­ micșorare a pre­țuirilor. Mai spuneam că industriile îmbrăcămintei și incâlțîdmiritei samt­urile care­ se resimt mai mult și că se găsesc sirete cu 50 de franci, iar costume cu 99 franci. Acu­m­ voesc să vorbesc despre consorvntril­e, pe care ieîtenirea foi­niră asupra micilor negustori. Imb­u­s­­triașii ma­ri nu prea simt ghema scă­derii pretorilor, pe deoparte cârCigu­­rile imense pe au realizat până azi, f>e de altă parte îi ri­ pre­jura reci că­­ dis­pun dfi capătafuri însemnate,, fce în­găduie să treacă, criza și să poată ajunge la capătul ei fără a fi sdnun­­duați din temelie. Nu tot astfel se întâm­plă cu­ u­nicul coinertiant.­­Ei dacă a realizat un câștig ceva mai m­are ca în trecut, nu­ poate fi pus pa­rexiași treaptă cii­­­ marele fabricant de la care cumpără m­arina. Din pri­cina aceasta, nemumsărați negu­stori și pari­zii­ nu sunt pe drojdie. PoUțiini protestate curg, și comercianț­ii ce nu pot fa­ce față exigențelor creditorilor nu pot fi socotiți că dispus de un activ suficient și că­­ se găsesc inimii într’o strâmtorare m­omentană. Prețurile descrescân­d, disprojx>rția va merge neiientutându-­­se și fu­sd It vaÎ Kir&iria com­­^rdantu­ v lui nu va face decât să cr­ească. To în­­ă cât se vede, mieii negu­stori sunt ■priinlt’i?: I vkîtii mic. Unu cumpărător, căruia­ un comier­­crâru­ î se­­ânguia!, î-a răspuns, atârnc­­im arătat și ea, într’o altă corespoin­d­en­ță, adică: „Cu toată părerea de r­ă­tr &*a vredea pe negustor ruin­ân­­du-se, dar pielea­­ riseta ei mai aproape. Dacă se mențin pri­ fțuri­!­e uncate, cu­mpărătoriil c­ nl situiă să sărăcias­­că. Ori este vremunat ca și uí sfi­at ba o soartă­­ mai burtă". La Muntele de Pietate Spre a vestea și mai bine situația micilor neg­uș­tri, at­inș­i de valul scăderii prețurilor, m’am­ dus,­­d­apă sfatul și în tovărășia unui prieten fran­KT. La­ sedi­ul Muntelui -de 'Pi­e­­latu din ruu des Francs-Bourgeois, șt­imai pe urmă Ca­sticar,sal­a din rue Servan­, în cartimu­l cim­itirfei Pero-Ladliatsoi. Dacă jalea e destul de­­ mare, când vezi gloata de nenorociți da­ri fac coadă spre 21 li se prod­ui boarfele­­ ce pun amanet, această jale e și­ mai dureroasă când, printre îlmiiru îrșun­­­ători, aparți un negustor care-iși limand­ează marfa. Am stat câte o oră­ la fiecare din aceste două localuri ale Muntelui de Pietate ,și aim văzut, în acest interval de timp, destul­ de scurt, patru negu­s­tori, din cari trei de încălțăminte și al patrulea de îmbrăcăm­inte­ Cel dintâi venise, fără exagerare, fie­care cu câte 6—700 de cijfr­i cu glid­­te. Di­sri­­prețu­rile acestor încălță­minte emauiă, după scădere, între 60 și 80 de franci, doși facturile pe care au fost obligații să le prezinte, ară­tau pr­ eițuri vânând între 40 și 60 de francii, jirețiui­torul Mun­telui de­­ Pie­tate nu le-a acordat decât 10 franci d­e perecche. Și negustorii au fost nevoiți să primească. Strânși c»­­u­șa, trebuind să plătească creanței, cociStele, au preferat să m­­ein­­gă la acest mijloc de prelungirea agoniei. Ei singuri văd că nu poate fi decât un păria­­tif. Insă s­e hrănesc cu­ speranțele pe care le avem fiecare din noi când ne găsim, într-o situație critică. In­totdeauna ne înfățișăm numai latura mai puțin probabilă dar care ne dă iluzii. Pierderile micilor ne­­ gustori Căci negustorii aceștia, cari sunt siliți, spre a nu-și închirie prăvăliile, să-și am­aneteze­­ mânia, nu se poate să nui aibă pierderi din faptul aces­tei amanetări. Să­­ pn­teupunemm că vor scoate marfa peste t­rei tei și că, atunci, ioftenai«a va fi cresc­ut cu­ încă 30%. Negustorul va fi sfit să vândă cu 42 la 56 franci, ghete care l-au cos­tat întndi 40 și 60 franci Și la aceste pierde­ri, mai fer­ cbnesc adăugate samt­ele ce a­u plătit ca do­bânzi la Minu­tele de Pietate, precurm și ch­eltuielile «aagalzimului. Cu­­ alte cuvinte, dicacuma ahîar, negustorul nenoroci­t: care-și­­ pune în gas­tmarfa, la Muntele de Pietatla sam­aiurea, știe că se în­d­reptează spre falm­ent. Eter spuneam că m­ai era și im al patrulea centeres­ant, caua adinsrise PardesLuri. Erau raglane frumoase, cumpăra­te de el cu­ 280 de franci bu­­cata­­sii pe care, le vindea cu 380. A venit in cftrirmnai, care a fiieicuit să se ivească, în unele locuri, prixlipsind gato­ul rar cu 95 de franci, iar de comandă­, din stofe de lână, cu 195. Prețurile nouă au adus ruîrta negus­torul­ui nostru căruia Muntele de Flotate, d­­ ase­menea din pricina un­oi eventuale scăderi și fir­tal b­arcii, nu l-a dat decât 20 d­e franci pe bu­cată. Și acesta se îndrepteasză, ca și ceilalți, tot spre faliment. Pentru ce alimentele sunt tot scumpe? Oare negustorii­­ de exa­menbe mi a­u fost încă atinși de valul de reO­e­­nsie? Aceasta e întrebarea c­e ne puricmt cu toții, fără, însă, a-i putea găsi d­eskigan­țea. Datcă voim, totuș­­i să aflăm una din pricinile cel­e mai se­rioase ale acestei stări du Luonur, o aflăm în specula­țiune, și numai în speciuliatț­ime, elare ,este­­ cu atât mai ușoară ,cu câ­t se exercită într’um do­meniu absolut indispensabil vie­ții. Dacă putem amâna cumpărarea unui­ costum de haine sau a unei pe­­rechi de ghete, nu e tot asfel cu atr­­a­ctorile ali­mieîi­ tare. Și ea dovadă că o­Dn­ținerea pre­țurilor urcaite la aib­rri Ute este cti­torită num­ai speculațiunii, nu avem decât să pre aruncăm ochhi asupra astei publicate zilnic de halele con­­trala. Din ele vom vedea că vânză­rile c­u ridicata, pentru cam­e de pia­­dră, au­ suferit scădu­ri. Astfel carnea de vacă­ s’a vândut, eri, d­u 10 fr. 50 kilogramul, cea de calitatea a treia, cu 13 fr. cea de calitatea doua și ai 16 franci cea dre entita­tea întâia. La măcelari, carnea de vacă de­ calita­tea unuia este vândută ca de a 1­a, cu prețuri între 20 și 24 de franci. Dacă măcelarii ar voi să fie cinstite, ar trebui să vândă carnea de vacă cu 12 franci, calitatea a treia­, cu­­ 16 calitatea doua și cu 19 franci numai calitatea întâia. Măcelarilor se con­vine să considere toată carnea din­­tr’o vacă, de calitatea întâia. Aceasta, este una din cauzele ne­­ieftemitei carn'. Cu celalte alinen­­te, se întâtmplă același lucru,­­și pu­blicul va tr­ebui să tm­ai aștepte încă vra­o câ­tăv­a vriesne până ce va ve­dea, și ,în această ramură, accen­­tuându-se scăderea prețurilor. 5CRK3RI PIU PAS» EFÍINIREA TRAIULUI Marifa stS nevânduttS.—Pm&îScu^ ai* taagtă.scaffisr­ și mai mari. — Pictat 12 ---------ooxoo---------­ N. A. I. SAPTAMANA TEATRALA de DIN. ii mm CCIMIIISl­ . wayil. tragedie *n cinci acte de Sclîilis?, in.traducere a­ lui LLwiM Elabreanu : hamlet, tragedie în cinci acte de W. Sh­akesp care In evoluția repertori­ulu­i unu­i teatt­ru, întoarcerea înapoi cu două se­­­c­e și jumătate însemnează, descă­­ușarea criteriului nou de tirania nor, .41 or. care comandă contemporamei­­ntri spectacole scurte, sugestive și sesizate. Reprezentarea „Hoților,“ lui Schli­er,— a acestei tragedii politico-se­­rial­e — este fără îndoală, pentru mapania Bulandra, un punct de o­noare, adăugat unei pagini de evo­care dramatică. Astăzi, Hoții, î l înviază, și aduc cu ei un vechiu punct de repar în fra­zeologia discursurilor socialiste, pe care m­u­lă secole le-a tăinuit în scoar­țele operilor lui Schiffer; ca astăzi­, când vin în fastul unui decor, sa apară proaspete și comunicative, iar tragicul lor, plin de parmmul zilelor noastre. Ca toate tragediile și hoții își miș­că eroii în jurul aceleași axe, și din tot complex­ul situa­țiu­ni­lor se­ ridică impetuoasă figura eroului principal, Franz Moor. Iată ce rămâne după câteva seco­­le, din compoziția unei opere, ce apă­­rea uriașe; reprezentarea unui singur tip, în vicide­nea unei covârșitoare sin­tetizări dramatice și iată­ cum acto­rul, acest colaborator negativ, al au­torului dramatic, târăște de-a lun­­gul­ secolelor o glorie asasinată, de ne­­voia și spiriu­l vremilor noui. Este așa ■<$­•a pu­bifTica voința acto­rului, agățată de galeria tipurilor tre­cute, că s’a­ îndrăznit chiar, să se facă xtersiuni noi din operiie inițiale, iar Hoțiior îi s’a metamorfoizat repre­­zentarea, pentru­­ cai cei­ doi frați Mo­­or, să nu se întâlnească nici­odată în scenă, spre a putea fi încarnați de un singur actor. Reluarea, după atâta vreme, dar, a a­ acestei­ pie­se reprezentative, este mai întâiul condiționată de voința și capacitatea actorului, care e în drept să aștepte o consfințire definitivă sau să sufere o condamnare mo­rală. Franz Moor, pivot al acestei tran­­geidii­, cuprinde în el, o largă plăs­muire diabolică de esență realistă, și este înrudit printr-o apropriere sp­ri­­tuală—deși fără volubilitate—de e­sența col­aiboratoare a lui­­ Faillist, Me­­fi­sto, înrudirea acestor două er­ea ti­tlui', dovedește atmosfera comună, a celor­ doi mari prieteni, Schäler și Goethe. Schiller, cu geniul său sistematic, și oratoric, a ini­cr­odus forța răului, în­­tr’un tip social, înconjurindu-și acți­unea din situațiuni­­ declamatoriii, iar Goethe, cerebral­ul afin și nepotul, a smuls de dincolo,­­de controlul nostru material, forța brutală a răului, ca să creieze o clipă de nemurire și o po­sibilitate nouă de reînsu­l­ețire. Franz Moor,­­fete ani în alcătuirea lu­i fiziologică și este diavol în cea spirituală, compus din reminiscențe sufletești, care se scurg în ușoare inifrecțiuni omenești, pe lângă acțiuni­le sale de­­ cuțit, și turburat în adân­cul lui de Datând degenerescente, Franz Moor e un complex lăuntric de hotărâri și echivocuri, de gesturi ,și acte, care sparg rațiunea, ca să sa topaaască în noba­rte. Franz Moor, g­­im însetat de­ pute­re, și ca fiu, al doilea al contelui de Moor, înlătur­ă din calea lui, pe fra­tele său Carl, întâiul născut, își înlă­tură foe tatăl său, smulge singura fe­­meie din cale, Arjalra de Edchrelch, se vrea suveran și axenție, se v­rea e­­tern, și se vrea prea mult, de asaeea judecata surpremă a abîn­d­esei mi­zericordii, vine­ să­­ pedepsească­, pe acest rastrăfit contra­ vieții și orân­­duelii sociale. Je reprezen­tarea Hoților­ ar fi tre­buit să emoțiomr­ice mai adânc, să ne placă mai mult. Tragedia însă suferă de prea mult spectacol, car­e devine obosirtor și a­­desea banal, zic banal, fiindcă astăzi mijloacele exterioare alee ei, le tuteia­­ză în fiece zi filmările criD­m­­atografi­­ce, a căror lungă­­ desfășurare are­­ meritul absenței verbe­le. . Interpretarea, pe c­are campania Bulandra, a­ hărăzit-o tragediei lui Schiller, a fost m­eritoasă. D-l Mihalescu a atacat acest rol de mare virtuozitate dramatică, pe Franz Moor. Curajul său i-a dat siguranță. Lucrarea d-lui Măiulescu este­ o compozițiune exterioară, bine con­dusă de comanda gesturilor A știut totuși să-și amarieaze eroul până la adevăr și a ilustrat c­­u ges­turi inteligente, intențiilci dramatice comprimate înăuntru. * Mialeabil și volubil, cu o mască mișcătoare, a real­­zat fragmentar, pe Franz­­ Moor, cu deosebit succes. Cu­­ toate­­laceste rezerve, d-l Mița­ L-scu, a avut un răsunător supuns în tragedia lui Schüler și compozițiia d-sate­­ con­cepu­tă în stil decorativ este una din cele ce,­­merită aten­țiune. Carn Moor al d­e Bulandra, a fost zugrăvit cu­­ multi romantisim și idea­lizat printr’o caldă­ atmosferă ipoe­­tică. O in­­teresantă creațiune, a făcut d. Brădescu din bătrânul conte de Mo­or., abundentă în itorivă și expresi­­­ ă în dictiruuri. D-șoars Gina Sandu­, s’a dovedit în rolul Amaiiei, ca o imtare trage­diană, ca un puternic temperament, ca o frumoasă valoare, în interpre­tarea românească. Teatru!­­Nia^mial a reluat capo-d’o­­pera lui Sh­akespearer: Hamlet. In distribuția vedtei, în cana d­,1 Demetriade a creiat cu atâta perfec­ție pe nenorc­cicul principe al Dante­­i Marcfr­, a apărut d. Sorejnu în­gro­par și d-șoara Mia Niculescu, o tână­ră absolventă a conservatorului în Ofelia, iiar în­­ regele Claudius, d-l I. Dam­i­tresen. Cam­ aspru și rigid, acesta din ur­mă în rege, dar cu o autoritate vo­cală și cu­ o prestanță bine susținută,, a știut să păstreze rolul în Iriinteze a­­devăru­lui prozaic. D. Sorea mi, a schițat pe gropar, cu un humor englezesc, masiv și fără sublinieri de efecte ieftine. "D-șoara Mia -Nicule­scu, prezintă preludiul fericit și unui adevărat tem­­perament dramatic. Deși tânără, și fără experiență sce­nică în debutul ei, a compus pe Ori* Fa, cu destulă personalitate și fără influența vechilor creațiuni ale Ofe­­liei. Cu­­ un tim­bru transparent și me­lodios, cu o dicțiune limpede, știe să vorbească ușor, fără sforțare și fără intențiiuni voita. In dramă are infec­­țiuni sincere, iar în tragedie i’am sur­prins un gest de o mare îndrăzneală și inspirație. Știe să râdă tragic și are o unita­te expresivă în compunerea rolului. Intrarea sa în teatru e bine-dm­eri­­tată. Suveran, d-nl Demetriaide în Ham­let, cu mâini­ de o rară elocință inte­lectuală, cu gesturi de flalucinau­ ce­­rebral, cu o volubilitate diabolică, cu un ner­v supra-escitat de sfanzațiuni lăuntri­ lce, a planat în marea tragedie a lui Sh­akespearer, cu spiritul auto­crat de compun­er­e și descompunere sufletească, în atm­osfera pestilenta­­­lă de crime, ca un geniu creator, îne­bun­it de fantezie. -ooxnn-

Next