Viitorul, noiembrie 1927 (Anul 20, nr. 5908-5932)

1927-11-02 / nr. 5908

Anul al dena'zecelea No. 9900 6 PAGINI 9IEJ LEI EZ. tn TARA 8Lite..h!stre!M m t^ra Un en--------- 700 lei $ase luni------— 350 , Trei luni— — — 200 , In streinătate Un en — — —M400 lei Şase luni------700 „ Trei luni — — 400 . r n t ABONAMENTE tmm-M !8tîitorul REDACŢIA ADMINISTRAŢIA A NU NOURI COMERCIALA BUCURESTI STR. EDGARD DUCNET No. î J| STRADA1 ACADEMIEI No. lf Telefoanele • Direcţia 351/23. Redacţia si Administraţia 319/23 si 303/tl 5e primesc direct la Administraţia 7'~ Academie 17 ei le­­cate Agenţiile ce O. Manuscriptele nepublicate se distrug r*?UlL H 88**' «X. In ŢARA 1 Monte TARA VREA LINIŞTE O CA­MRIFICARE POLITICA mesmi­ rea trei noastre. Cei cari nu pot sau nu vor să se menţină în acest cadru, să­ se adapteze acestor nevoi, şi să lu­creze în direcţia marilor, necesi­tăţi naţionale, se vor găsi nu nu­mai în minoritate, dar se vor găsi străini de sentimentul opiniei pu­blice româneşti, care cere linişte, care cere muncă!, şi care este vrăş­maşa prin instinct a agitaţii­Discuţiunea din parlament pro­mulul român şi pentru consolida­dusă in chip firesc prin ,-cazul Manoilescu'V a avut darul, gra­tie declaratiunilor pe cât de franc exprimate, pe atâta de conforme cu interesele ţărei ale d-lui I. I. C. Brătianu, şeful guvernului ac­tual, ca să lumineze atât opinia publică de la noi, cât şi pe cea din străinătate, de temeinica şi nezdruncinata organizare actuală a ţărei, arătând astfel cât de de­parte sunt eventualii agitatori de realitatea spiritului public ro­mânesc. Țara noastră, pe vremea când încă nu ajunsese la faza deplinei neatârnări politice, a cunoscut din nefericire, pericolul competi­­țiunilor la tron,intrigăria din ju­rul lui, poftele celor ce tulburau redusa viată publică a unor Prin­ci­pate, cari găseau doar în vite­jia locuitorilor şi în sentimentul lor de demnitate naţională, mân­tuirea. Intraţi, însă­, în fază statelor cu forma monarhica­ constituţio­nală, graţie primei abnegatiuni a lui Vodă Cuza, şi imediat apoi înţelepciunea deosebite a primu­lui Rege al României independen­te Carol I, şi­ a marelui Rege Fer­dinand realizator al idealului na­ţional- Ţara noastră a cunoscut o perioadă lungă de linişte in­ternă, de unanim respect al Tro­nului, care şi-a asigurat progre­sul repede,­­ atât de repede în­cât a putut ajunge de la două ţă­rişoare nesigure, la România Ma­re de azi. Prin înţelepciunea oamenilor politici, şi prin vitejia oştirei, am reuşit astfel prin două­ răsboae fericite, fă­cute pentru câştigarea neatârnărei, să ne creăm o ţară, în care preţuim cu deosebire pa­cea şi liniştea. Visul nostru naţional fiind în­făptuit, singura mare preocupare a tuturor nu poate fi de­cât ca prin munca păcei să asigurăm succesele războiului, şi ca să re­clădim cea­ ce războiul a distrus. Discuţiunea din parlament în jurul „cazului Manoilescu“ cu toate variantele discuţiilor şi cu toate meandrele cugetărei întor­­tochiate a d-lui Maniu, a avut totuşi danii să arate că nici-un partid politic de la noi, nu poate să nege că ne aflăm într’o orga­nisare de stat ce nu se poate schimba, şi că în această perma­nentă şi neturburată situaţie, stă tocmai chezăşia progresului nostru naţional. Simţul politic înâscut al popo­rului nostru a imprimat astfel, chiar acelor bărbaţi politici, la care pasiunea politică, ar fi pu­tut să-l eclipseze vremelnic, di­rectiva cea mai sănătoasă, care este munca în cadrul Constituţi­ei actuale, pentru întărirea sta­lor sterpe şi adânc dăunătoare. Ţara vrea linişte şi vrea să fie guvernată de aceia cari înţeleg nevoile ei permanente şi imperi­oase, iar cei­ ce se singularizează în situaţii capricioase, cari n’au nimic comun cu nevoile naţiona­le, rămân în chip fatal cantităţi neglijabile în echilibrul forțelor politie© cari imprimă viaţa pu­blică­ a unui stat. --------------- 4 Cu ocaziunnea unei conferinţe GERMANIA şi REGIMUL PROHIBIRILOR­ ­ Cum înţelege guvernul din Berlin să ajute la ame­liorarea crizei economice Internaţionale — D. Serruys directorul acordurilor comerciale în departamentul de co­merţ al Franţei şi preşedintele de­legaţiei franceze la conferinţa di­plomatică de la Geneva pentru des­fiinţarea prohibiţiilor economice, a făcut corespondentului lui „Debets“ interesante precizări asupra chestiu­nilor pe care le-a discutat l­a confe­rinţă. In primul rând, delegatul fran­cez a ţinut să mărturisească între­barea ce şi-a pus plecând la Geneva: — Este oare necesar ca un angaja­ment de ordin internaţional să pună capăt unui regim de prohibire şi restricţiune când prin Însuşi acţiu­nea factorilor economici acest lucru se va produce de la sine? Dar în de­cursul conferinţei ,s’fi putut convin­ge de necesitatea unei convenţii in­ternaţionale, deoarece unele state, ţin să facă din prohibiri şi restric­­ţiuni, un mijloc care să le slujească în combinaţiile lor pur economice, din ce în ce mai evidente. Când So­cietatea Naţiunilor a fost sesizată de Italia asupra problemei grave a materiilor brute în 1921, instituţia de la Geneva a afirmat dreptul fie­cărui stat de a-şi rezerva prin pro­hibiri de export, resursele ce ame­ninţau să lipsească. Acum însă nu mai e aceiaşi situa­ţie—căci nu putem a face faţă lipsei de materii prime—cari sunt în unele părţi în abondenţă­­— dacă statele menţin sau decretează prohibiri şi restricţii. Necesitatea de odinioară nu mai există, dar restricţiunile servesc speculaţiilor de bursă Producţia cărbunilor Continuând declararile sale d. Seruys a adăugat: —Germania pro­duce cărbuni în cantităţi mult su­perioare necesităţilor ei. Obligând pe toţi producătorii de cărbuni să se adreseze la sindicatul carbonifer, a împiedicat orice concurenţă inter­nă. Iar printr-o prohibire generală a importului a interzis orice concu­renţă externă a străinătăţei. Această măsură Ii serveşte la valorizarea producţiei, putând creia un preţ ar­tificial şi astfel să-l sporească Fran­ţei după preţul intern. Iată de ce cărbunii germani acum câteva luni erau vânduţi metalurgiştii lor fran­cezi cu 21 mărci, pe când Luxem­burg îi primea cu 17 mărci. Prohibirea germană nu e cauzată de necesitate ci din motive de valo­rizare. Iată şi un exemplu de speculaţie „à la Ibisse“: prohibirea de piei brute care susţine Europa centrală întreagă. Ea tinde să îngădue fabri­canţilor de pielării ca să se aprovi­zioneze cu preţuri scăzute artificial şi să menţină pentru încălţăminte un regim favorabil ce desvoltă cu atât mai mult exportul­ acestui pro­dus­, cu cât aiurea, prohibirea piei­lor brute, este adeseori însoţită de o taxă mare asupra încălţămintei importate. _ .. . Manopere prohibiţioniste Miezul prohibirilor de import este cam acela?. Germania fabrică tot soiul de produse azotate, însă a pro­hibit nitratul de calciu. Ea produce şi transformă aluminium, însă a prohibit acest metal brut. S’ar putea citi multe exemple în cari sistemul prohibiților nu este decât un mijloc deghizat de protec­­ţiune. Faptul chiar că multe state vor să menţină aceste măsuri, do­vedesc o Îngrijorare generală cau­zată de regimul arbitrar din anii războiului şi care s’a substituit în materie economică, normelor şi ga­ranţiilor din vremuri de pace. Grav este, că manoperile unora dictează aceleaşi măsuri şi celor­lalte state, deoarece un domeniu­ eco­nomic este o legătură generală de­ interese ca şi de procedee. Această nelinişte, această nesigu­ranţă care stăpâneşte statele euro-­ pene, a fost sporită prin interpreta-­ rea pe care unele ţări o dau regimu-­ lui excepţional motivat prin apăra- j rea naţională.­­ Chestiunea colorantelor a fost «*i i a rămas pentru membrii conferinţei j o problemă nerezolvată. Gravitatea­ chestiunei regimului carbonifer ger-| man, de care depind industriile mu­­­ tor ţări, sau cea a regimului libertă-! toi colorantelor şi produselor inter-­­mediare, rămâne încă in suspensie. i Dar conferinţa a avut meritul de a­ pune în plină lumină nevoia ce­ există de a reveni la condiţiuni nor-r­ig,1e aie comerţului şi de a se creia­­ o atmosferă mai favorabilă pentru rezolvarea acestor chestiuni vitale. Franţa s-a dovedit în desbaterile de la Geneva, una dintre statele cu regi­mul cel mai liberal şi care poate astfel lucra cu spor la isbânda idei­lor de libertate şi normalizare ce­rute imperios pentru refacerea vie­­ţei economice in Europa. i­ i R­EFORME FINANCIARE la GRECIA de VECTOR SUIVESCU Găsesc în buletinul de in­for­maţiuni al unei importante ins­­ti­tu­ţiuni bancare din Grecia , -Banque d’Athénes“, interesante înformaţiuni cu privire la refor­mele financiare ce se pregătesc în Grecia. Guvernul grecesc, urmărind programul său de refacere eco­nomică a ţării, a hotărât să se adreseze „Societăţii Naţiunilor“, cerându-i autorizaţia de a emite, subt auspiciile ei, un împrumut de 9 milioane lire sterline, în trei tranşe de câte 3 milioane fie­ca­re, cu întreitul scop: 1°) de a complecta aşezarea refugiaţilor; 2) de a acoperi vechile deficite budgetare şi 3) de a asigura star­bilizarea devizei naţionale. In faţa acestei cereri a guver­­nului­ grecesc, „Societatea Naţiu­nilor“ a procedat la o examinare amănunţită a situaţiunii financi­are a Greciei şi apoi, în ultima sa seziune, a aprobat emiterea împrumutului, dar subt anumite condiţiuni, pe care Grecia s’a an­gajat a le îndeplini. Intr’un pro­tocol special, s’a făcut după cum urmează, aceste condiţiuni: 1) Guvernul grecesc este obli­gat sfi ia toate măsurile necesare pentru realizarea unei stabili­zări efective a diaplomei, faţă de aur. In acest sco­p, prima tranşă de trei milioane livre, din împru­mut, va fi afectată stingerii unei părţi a datoriei statului la Ban­ca de Emisiune. 2. Se va înfiinţa o nouă bancă de emisiune, complect indepen­dentă, numită : „Banca Greciei“, care va avea privilegiul exclusiv de a emite bilete, retrăgând­u-se tot deodată­ privilegiul acordat Băncii Nationale. Scopul acestei bănci va fi de a veghia ca valoarea bi­letelor sale să rămână stabilă fată de aur, exercitând, în acest scop, un control asupra circula­ţiei fiduciare şi asupra creditului în Grecia. 'W#® ':;;­3. Noua bancă de emisiune, Ban­ca Greciei va fi însărcinată cu serviciul mişcării fondurilor, pen­tru contul Tezaurului ca și pen­tru contul întreprinderilor de stat fără a pretinde nici un fel de remuneraţie pentru acest servi­ciu 4. Guvernul grecesc se va stl să menţină, până în exerciţiul 1929—1930, budgetul statului in limitele actuale din 8.829 milioa­ne drachme, stabilind în urmă un echilibru perfect între venitu­rile şi cheltuelile ordinare. 5. Guvernul grecesc se mai an­gajează­ a stabili un nou sistem de contabilitate bazat pe princi­piul unităţii budgetare şi al cen­tralizării la Banca Greciei a miş­cării fondurilor Tezaurului pre­cum şi a întreprinderilor de stat. Noul sistem de contabilitate va cuprinde în special: „un cont cassa“ şi „un cont angajamente“, permiţând publicarea de buleti­ne lunare, care să indice situaţi­­unea Tezaurului, a veniturilor şi cheltuielilor precum şi a Datoriei Publice. 6. Guvernul grecesc se anga­jează a nu­ emite bonuri, de te­zaur, pe termene scurte,­­peste suma totală de 800 milioane drachme. 7. Timp de trei ani, Grecia va prezenta la fia­care trimestru­­„Societăţii Naţiunilor“ un raport­­asupra situaţiunii budgetului pre­­­cum şi un tablou, în care să se­­ indice pentru fiecare minister, sumele restante de plată, în ra­port de angajamentele luate. In primele 6 luni, după fiecare exer­ciţiu, Curtea de Conturi va avea să controleze piesele relative la cheltuelile efectuate, publicând un raport asupra rezultatului a­­cestui control, a cărui copie se va înai­nta şi Societăţii Naţiuni­lor. 8. O treime din împrumut — trei milioane lire sterline — va fi afectat complectării aşezării refugiaţilor, potrivit clauzelor protocolului semnat la Geneva la 29 Septembrie 1923, modificat la 19 Sept. 1924. 9. Condiţiunile generale ale nou­lui împrumut, ca şi dobânda şi cheltuelile de emisiune, vor tre­imi să­ fie tot atât de avantajoa­se ca şi cele ale transportului re­fugiaţilor din 1924. Perioada de amortizare nu va fi mai mică de 30 de ani. 10. Garanțiile oferite pentru noul împrumut constă în exce­dentul de venituri supus actual­mente controlului Comisiunii Fi­nanciare Internaţionale. 11. Orice diferend va fi rezol­vat de către Consiliul Societăţii Naţiunilor, mc­In cea ce priveşte noua bancă de emisiune, ni se dau următoa­rele informaţiuini : Noua bancă de emisiune — Banca Greciei — va trebui să înceapă­ funcţionarea ei, cel mai târziu 6 luni, după emiterea îm­prumutului de 9 milioane lire ster­line. — Statutele ei au fost redi­­geate la Geneva, constituind o a­­nexă specială a protocolului. După aceste statute, Banca Gre­ciei are privilegiul exclusiv de a emite Eilet© de bancă, până la sfârşitul anului 1960. Privilegiul îi poate fi retras în orice mo­­me­nt, d­acă nu ajunge să menţi­nă­ stabilitatea valorii dracl­mei faţă de aur. Sediul băncii este la Athena, putând face sucursale în orice oraş din Grecia, precum şi în ţările, a căror devize se gă­sesc la paritatea aur. Capitalul este fixat la 400 mi­lioane drachme, împărţit în 80 mii acţiuni nominative, a 5.000 drachme­­ fiecare.­­ Acest capi­tal va fi acoperit, în întregime de către Banca Naţională şi va fi pr­s în subscripţie publică­ în trei tranşe în timp de 2 juni ani. De îndată ce Banca Greciei va începe să funcţioneze „Banca Na­ţională“ va trebui să-i transmită, din activul său , toate acoperiri­le de emisiune, fie în aur, în de­­vaze sau în obligaţiuni de împru­muturi în aur ; din pasivul său, biletele de bancă în circulaţiune, depozitele Tezaurului şi ale intre­ponderilor Statului, creditele destinate serviciului împrumutu­rilor Naţionale, depozitele Tezau­rului pentru acoperirea bucăţi­lor de monedă, depozitele Comi­­siunei Financiare Internaţionale, etc. Adunarea Generală a acţiona­rilor reprezintă autoritatea supe­rioară a Băncii. Administraţia generală este încredinţată unui Comitet de Direcţie, care trebue să dea socoteală de gestiunea lui către Adunarea generală. Guver­natorul şi vice Guvernatorul sunt aleşi de adunarea generală pe 5 ani. — In mod excepţional, cei dintâi se vor numi de guvern. Badea va fi însărcinată cu toa­te tranzacţiile financiare ale sta­tului, atât în Grecia cât şi în străinătate, deosebit de aceasta va ţine contul Tezaurului, al Bud­getului, şi al întreprinderilor de stat. — Ea va pr­imi şi va plăti diferitele angajamente de stat, şi va ţine conturile după instruc­ţiunile autorităţilor competente, fără a avea o retribuţie în schimb. Operaţiunile Băncii Greciei sunt astfel limitate : emiterea de bile­te de bancă şi cecuri, cumpărarea sau vânzarea de lingouri de aur , scon­tarea efectelor de comerţ, a cupoanelor de obligaţiuni emise sau garantate de stat, a efectelor agricole şi a bonurilor de tezaur până la o anumită limită, — des­­chi­de­re­a de credite provizorii că­tre stat. — Banca, poate primi deposite,­ dar îi este interzis să bonifice vre’o dobândă. Ii mai­­sunt interzise orice participaţi­­­iui la întreprinderi comercial© şi industriale, de a cumpăra i­­mobile de­cât pentru uzul pro­priu, de a cumpăra propriile sale acţiuni sau acţiunile altor bănci sau societăţi, etc. Banca Greciei este obligată a avea o acoperire de 4%, în aur sau în devize, pentru emisiunile sale. — In momentul fundării sa­le, ea­­trebue să posede o acope­rire de 50% din valoarea bilete­lor de bancă în circulaţiune, — şi a depozitelor la vedere. Banca Naţională va înceta e­­misiunea sa de bilete, în ziua în­ceperii funcţionării Băncii Gre­ciei. Timp de 5 ani vor putea cir­cula încă vechile bilete ale Băn­cii Naţionale, prevăzute cu o ştampilă a Băncii Greciei. Din beneficiile rezultate, se va acorda acţionarilor un divident de 8% , restul beneficiilor vor merge — jumătate la tezaurul statului iar cea­laltă jumătate pentru alimentarea rezervelor. CRITICI LIPSITE de seriozitate Urmând programului anunţat, actualul guvern pregăteşte un pro­­cat prin care se abrogă legea ce sporea de trei ori impozitul agri­col şi pe acel al proprietăţilor, clă­dite. Este regretabil rns­t că, chiar pe această chestie, se găsesc unele ziare care cred cu pot aduce critici guvernului. Astfel ,Argus", care continuu se plânge ,că impozitele sunt prea mari, o publică sub titlul ..Redu­cerea impozitelor" un articol de fond nu care, spreite, nn rezultat, următoarele: Am crezut că promi­siunea reducere­i impozitului agri­col este o făgâduială electorală". Această credinţă ne-a fost ,,confir­mată“ de... reducerea taxelor de export (!). E drept că această re­ducere a fost timidă, dar, este o in­dicaţie de „principiu“. Dacă se reduce azi şi impozitul agricol, în­­seamnă că se părăseşte ideea des­fiinţării taxelor de export dl). Şi de astel primă concluzie falsă • „Oscilaţia asta a ministerului fi­nanţelor, între impozitul agricol şi taxele de export, arată nehotărîrea lui în politica financiară generală“. Dar ,Argusul“ trece imediat la alte concluzii mai „întemeiate­ menţinerea taxel­or de export (acum a devenit sigură!) înseamnă că politica noastră financiară e gre­şită, că luptăm împotriva stabili­­zărei leului, etc. In sfărşit chiar dacă se suprimă îi taxele de ex­port (lucru imposibil la începutu! articolului !) — arată „Argusul‘‘ mai departe, — tot nu e milţumit pentrucă: „Agricidtura nu are ne­voie de generozitatea nimănui, ci de‘ monedă stabilă, cai ferate, etc. rNu putem socoti acest articol al ,­Argusului" decât ca o eclipsă a dreptei judecăţi. A critica un gu­vern şi dacă păstrează şi dacă mă­reşte şi dacă suprimă Un impozit Ulaiu­ielile exagerate ai© Germaniei D-l Parker Gilbert, agentul gene­ral al reparațiilor a trimes de curând o notă guvernului german prin carte critică augumentările cheltuilîlor Belehalmi. :•­­ D-l PARKER GILBERT ZI CU ZI Noul oficios al partidului na­­ţional-ţărănesc declară­ că „nu’şi pierde vremea“ să discute cu noi chestiunea inflaţiunei monetare. De acord. Nici noi nu avem vreme pentru aşa ceva...­­ „Adevărul“ ne spune că „juriş­tii cari fac politică“ găsesc că nu se putea aresta d. Manoilescu fă­ră mandat judecătoresc. Aceşti jurişti ,dacă nu ar fa­ce politică“ ar şti că de acea exis­tă poliţie şi siguranţă generaă ca să oprească, pe delicvenţi de­ a co­mite delicte, şi pe criminali de­­a perfecta crimele. Dar juriştii caii fac politică“ sunt de mult ca şi „distinşii băr­baţi politici“ ai „Adevărului“, vechi redactori ai acestui ziar. NOTE ROMHEIEML ULEI: MaiiFlc® Refestea Romancierul cel mai cetit azi, şi care contrazice pe mai puţin cetitul Xavier de Maistre, pentru că spre deosebire de cel ce făcea un „voya­­ge autour de ma Chambre“ autorul Madonelor din Vagoanele cu paturi şi din cabinele, transatlanticelor, face călătorii, fireşte, cât mai de­părtate de camera sa, şi un chip per­manent, ca un profesionist, d. Mau­rice Dekobret, între doui sleepings şi un vapor, s’a oprit la noi pentru a urma buna tradiţie a lui Richepin, ori Flammarion, cari au conferen­ţiat la noi. D. Maurice Dekobra s'a­ dovedit că şi în arta povestirei, în graiu viu, este un colorist al verbului şi­ un amusant animator al atenţiei / (lu­cus bjwfjcimu, wn im­puzitr \­­ . . . , este desigur ceva la cere nu s’a­­ mur imurt. Precum este In parm­eie gândit încă nici un polemist, cu atât mai puţin vreun specialist, în materie economică. Atragem­ aten­ţia acestui ziar că, în căzul de mai sus, polemizează însă mai mult cu el însuşi, decât cu guvernul căci, în nenumărate articole a susţinut necesitatea micşor­arei impozitului agricol, a celui pe pr­oprietatea clă­­di­rt şi necesitate e xî c,­liniarei ta­xelor de export. Aceasta este seriozitatea romanelor sale, cetite cu atâta avi­ditate pe toate gradele de longitu­dine şi latitudine ale pământului. (E regretabil că o comunicare cu­­Marţienii nu este încă definitiv gă­sită, pentru ca cei din Marte să poată gusta pe d. Dekobra!). Cărei cause se poate atribui suc­cesul de librărie al cărţilor d-lui De­kobra? Este, după noi, faptul că a ştiut să fie exponentul sau resul­­tanta oarecum pasivă a sufletului de după răsboi, a acestui suflet care are veleităţi de-a reface nu Ci­­vitas Del a lui Augustin, ci cetatea universală a Stoicilor. Cu cât azi un om pare mai puţin legat de-o ţară, şi este mai înclinat spre un in­ternaţionalism în care umanitatea să se regăsească într’o formă de unitate superioară a etnicului, cu atât el a­re mai mulţi sorţi de a fi iubit... Dekobra a înţeles acest cos­mopolitism, care e altceva decât Cosmopolis a lui Bournot (o lume aristocrată ce-şi plimbă spleenul şi luxul prin lume), şi ne-a dat nu pe francez, nici pe danez, ci pe aven­turierii cari fără să fie harmatloss, sunt totuşi rătăcitori în lumea largă. Pe acest om rătăcitor care nu e „Evreu!“ lui Sug, ci este omul post­­tranşeelor, l-a descris Dekobra în­­tr’un stil viciu, cu introduceri de cuvinte cari nu se găsesc în Vol­taire, şi l-a pus să se mişte într’o acţiune care are în ea ceva din ac­ţiunea romanelor cu detectivi, sau din a romanelor fanteziste, deşi geo­grafice, ale lui Benoit. Cu aceste calităţi, d. Dekobra este un învingător literar. El poate azi colinda lumea, ca să guste din far­mecele ei cu ochiul observatorului profesionist. Acest scriitor, în care se reflectă aşa de caracteristic societatea de după răsboi, este mosafirul­ tribune­lor noastre. Ii salutăm presanta, după cum i’ara cetit şi romanele, căci cei ce ne fac să uităm necazu­rile, ameţindu-ne cu visul şi anec­dota sunt binefăcători medici! Fie bine venit la noi cum a fost bine venit în literatura mondială, domnul Maurice Dekobra.! PETRONIUS Miercuri 2 Noembrie, 1927 mmm­mmmmmmmmmmmmfii Fără să aibă pretenţia de a da ceva absolut şi definitiv în memo­riul său, d. C. Brătescu şi îm­preună cu d-sa alţi fruntaşi do­brogeni crede că din programul serbărilor semicentenare ale prom­­vinciei noastre de peste Dunăre nu pot să lipsească următoarele şase puncte esenţiale: Organizarea expoziţiei ■&* • ——a­ baterea unei medalii comemo­rative care să reprezinte pe o par­te relieful geografic al Dobrogei, adăogându-se într’un colţ şi em­blema provinciei, iar pe cealaltă parte imaginile în profil ale dom­nilor noştri cari au întemeiat şi consolidat stăpânirea­ românească în aceste părţi: Mircea cel Bă­trân, Regele Carol I, Regele Fer­dinand I, şi Regele Mihai. Bate­rea acestei medalii nu prezintă nici un risc material. Costul ei se acopere neapărat din vânzarea care, la asemenea ocasiuni, e si­gură. Se cere, însă, neapărat, o e­­xecuţie frumoasă, artistică şi în­lăturarea oricărei speculi. Organizarea unei expoziţii ju­bilare va fi un lucru mai anevoios, reclamând multă muncă şi price­pere, dar nu cu neputinţă de rea­lizat. Această expoziţie va cuprinde următoarele secţiuni în pavilioane anume construite pentru acest­­ scop: Diferite pavilioane 1. Pavilionul carierelor şi mine­lor­ cu mostre din toate bogăţiile subsolului dobrogean : calcare de tot felul, specii de marmoră, gra­nit, argile, loess, minereuri de cu­pru de la Greci, Turcoaia, Iacub- Deal, Altân-Tepe, Canara ş. a. Nu pot ,w li; i­ av.ia Gii­ ngasl pavilion hărţile geologice şi diagramele în­făţişând bogăţiile carierelor şi mi­nelor respective. Cu organizarea acestui pavilion trebue însărcinat un delegat al ministerului de re­sort. 2. Pavilionul agriculturii va cu­prinde toate produsele solului do­brogean, având iarăş hărţi şi dia­grame foarte necesare pentru o privire generală. In această pri­vinţă, bun exemplu oferă Muzeul regional din Chişinău (Basarabia), organizat mai cu seamă prin munca şi priceperea d-lui Oster­­man. 3. Pavilionul pescăriilor am­ fi de­osebit de impozant, în Dobrogea fiind lacul Razelm atât de bogat în peşte. Câte instrumente şi insta­laţii pescăreşti interesante n’ar pu­tea expune singură Jurilofca, pen­tru a nu mai vorbi şi de alte cen­tre pescăreşti dobrogene. Bună idee e şi instalarea unui aquarium. 4. Pavilionul industriei şi al co­merţului nu poate lipsi nici el, deşi, din cauza crişelor de tot fe­lul, mai ales a celei morale ce bân­tui după răsboiu, aceste îndeletni­ciri au ajuns în stare destul de tristă. Organizarea lor ar cădea in sarcina camerelor de industrie şi comerţ din întreaga, provincie dobrogeană. 5. Pavilionul marinei, al aviaţiei şi în genere al apărărei naţionale trebue lăsat în seama autorităţi­lor respective. 6. Pavilionul culturei dobrogene trebue organizat cu cea mai mare băgare de seamă, reprezentând el cuceririle sufletului românesc în această parte de ţară. El trebue să cuprindă următoarele subdivi­ziuni : a) Arheologie greco-romană cu monede, inscripţii, capiteluri, sta­tui, ornamente, sarcofagii ş. a. Nu­meroasele colecţii particulare se vor lua inventar şi expune ve­derii publice pe tot timpul serbă­rilor jubilare. b) Turcologia va cuprinde ţesă­turi, vase, ornamente, monumente ş. a. turco-tătare ca cele din cimi­tirul de la Vadul (mai înainte zis Cara-Harman) ş. a. c) Artele vor înfăţişa lucrări de ale pictorilor şi sculptorilor dobro­geni sau ale celor ce se inspiră d­in vieaţa şi natura Dobrogei (marine, baleicuri ş. a.) Pirogravu­ra, arta casnică de covoare şi scoarţe, precum şi broderia şi cu­săturile încă trebue să-şi aibă lo­cul lor de frunte. Şcoala­ şi culter­a d) . Şcoala dobrogeană încă treb­uie să-şi aibă representarea, cuve­nită; ea făureşte doar sufletul ce străbate toate formele de vieaţii. Organizarea ei ar reveni inspec­toratelor şcolare respective. c) Cultele dobrogene ar înfăţişa vieaţa religioasă a populaţiei care nicăiri nu a luat aspecte atât de variate şi interesante ca în această provincie, începând cu vieaţa creş­tinilor ortodoxi şi catolici, de o parte şi sfârşind eu secte ca a scopiţilor şi lipovenilor, cu şi fără preoţi, (popori şi bes-popori) de altă arte, câte n’ar fi de strâns şi de expus. Organisărea lor re­vine de drept autorităţilor ecle­­siastice respective. 7) Pavilionul etnografic ar fi una din marile atracţii ale expozi­ţiei. Nicăiri, poate, nu se văd mai multe neamuri strânse la un loc şi trăindu-şi încă vieaţa lor deo­sebită, ca aici în Dobrogea. De multe ori chiar într-o singură lo­­calitate găseşti 3-4 aşezări cu tot atâtea popoare şi moravuri. Ce ar fi, deci, mai interesant decât să vezi o casă românească, una tur­cească şi tătărească, apoi bulgă­rească, lipovenească şi nemţească. Construirea respectivelor case ar cădea în sarcina comunelor mai bogate din numitele naţionalităţi dobrogene, care trebue să-şi facă o chestie de onoare din felul cum se vor prezenta la expoziţie. 8) Diverse alte pavilioane, a că­ror nevoie se va simţi. In chipul aceştia se va pune teme­lia mult aşteptatului muzeu regio­­­­nal dobrogean, a cărui înfiinţare e o necesitate primordială. Alte propuneri Toate congresele anului 1928 s­ă se ţină la Constanţa, metro­pola Dobrogei, unde lumea româ­nească de pretutindeni va putea vedea şi aprecia progresele reali­­zate în această parte a ţării în ul­timii 50 de ani. In scopul acesta se va interveni pentru obţinerea cuvenitei reduceri pe C. F. R. pe seama tuturor visitatorilor acestei expoziţii. Aceste serbări vor fi un prilej bine venit pentru înviorarea industriei şi comerţului dobrogean care, de la un timp încoace, tânjesc mult l­a Societatea culturală­ dobrogeană în unire­a cu Liga culturală şi alte societăţi similare va orga­nise, sub conducerea d-lui C. Bră­tescu, o universitate populară, la care se vor ţinea conferinţe cu su­biecte relative la Dobrogea. Cercul „Analele Dobrogei” va tipări un mare volum jubilar­ cu studii şi contribuţii din toate domeniile Continuare în pag. 2-a In JUHU Ionel aniversari Proiectul anei expoziţii JUBILARE a­ POBROGEI O acțiune oficială în colaborare cu inițiativa parti­­cu­larL—Ce ar trebui să se construiască - Ua program al sorbirilor

Next