Viitorul, iulie 1934 (Anul 26, nr. 7932-7957)
1934-07-01 / nr. 7932
rv ANUL XXVI No. 7932 BUCURESTI REDACTIA II ADMINISTRATIA Str. Edgar Quinet No. 2 [ Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 38030; 3-7912. AHUniVRI COMiRCiftLE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrag IN TARA Un an 600 lei II Trei luni 150 lei Șase luni___ 300 , || Un exemplar 2 , Istitutiunl publice fl particulare tOOO iei anual Taxa ae plătește In numerar Dir. &-le P. P. Duminică 1 Iulie 1934 ^ ~ | IN STREINATATE Un an .......1400 lei II Trei luni 400 Șase luni __700 * || Un exemplar ..... 6 T. T. conf. cire. No. 137282/926. Reforma invimantilui primar in cadrul urmneniilor liberale Luând firul marilor reforme şcolare, d. dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiuni, a alcătuit legea reformatoare a învăţământului primar, întemeindu-se pe experienţa anilor, de când legea din 1924 a fost aplicată. Legea porneşte de la un principiu fundamental şi anume că într-o ţară cu cel mai larg sistem electoral, cum este ţara noastră, şi în care se chiamă toate elementele la viaţa publică, este o necesitate naţională şi socială a intensifica învăţământul de temelie, cel primar, care la sate mai ales fatal este în bună parte, şi singurul. Cum este posibil a face democraţie sinceră şi a nu te ocupa de cultura poporului? Şi cum este cu putinţă a introduce un larg sistem democratic fără o puternică ofensivă contra analfabetismului? Iată de ce legea d-lui dr. C. Angelescu, încadrându-se in tradiţia şi ideologia partidului liberal, vine şi consolidează obligativitatea, fără de care învăţământul rural nu poate progresa. Ne aducem aminte de altfel de eclipsa acestei obligativităţi sub regimurile trecute, şi din nefericire cunoaştem bine efectele ce-au urmat. O creştere dureroasă a numărului analfabeţilor. Pentru ca învăţământul rural să nu fie iluzoriu, era deci absolută nevoe de corectivul obligativităţii. Dar principiul acesta al sincerei democraţii aplicate în şcoală este şi ştergerea deosebirei dintre învăţământul sătesc şi cel orăşenesc Această unificare era dealtfel cerută de întreg corpul învăţătoresc, pentru că ea era cerută de echitate, de principii pedagogice, şi de însăşi structura noastră socială. Azi nu mai pot exista deosebiri între sate şi oraşe, pentru că votul obştesc a nivelat nu numai clasele, dar a nivelat şi în suprafaţă — orizontal, nu numai vertical — aspectele sociale. Şi dacă este aşa, atunci deosebirea dintre învăţământul rural şi cel urban, nu mai avea sens să se perpetue. Desigur că ştergând această deosebire, nu s’a alungat, însă, ideea învăţământului regional aşa cum o regăsim în organizarea ciclului complementar, unde fireşte va trebui să se ţină seamă de diferenţele regionale, căci altele sunt nevoile şi problemele locuitorilor din o regiune industrială, faţă de una viticolă, ori alta pur agricolă. In linii mari şi generale legea învăţământului primar vine şi statorniceşte, în cadrul ideilor partidului nostru, principiile de temelie, şi calea pe care acest învăţământ poate evolua. Şcoala primară face parte din arsenalul ofensivei culturale. Prin ea pregătim massele la viaţa cetăţenească conscientă, şi prin ea ridicăm mulţimea la nivelul ce-l dorim spre binele ţării noastre. D. dr. C. Angelescu, venit în fruntea departamentului culturei naţionale, a ştiut să dea o justă satisfacţie corpului învăţătorilor, după cum prin reformele şi măsurile luate a dat o satisfacţie legitimă slujitorilor şcoalei noastre secundare. NOTE MM. ti UNDELENURI AŞezat la câţiva kilometri de Capitală, Snagovul — mănăstire pentru surghiuniţii politici in vremuri vechi, aşa cum ni-l descrie Aricescu, — ar fi pentru arida şi torida noastră Capitală ceea ce pădurea Buloniei şi a Cambrei, sunt pentru Paris şi Bruxelles,— toate proporţiile păstrate. Dar ceea ce face ca Snagovul să nu fie ceea ce ar trebui, este lipsa mijloacelor de comunicaţie. Cu automobilul e drept că se poate ajunge repede. Dar maşinele costă mult, fie că sunt proprietatea celui ce călătoreşte, fie că e client vremelnic. Autobuzele circulă rar, şi în orice caz nu pot fi satisfăcătoare pentru amatorii de aer curat, atât de greu găsit într'un oraş ca al nostru, cu puţine grădini, dar în schimb cu strade periferice nestropite vara, permanent nepavate şi necanalizate. A fost chiar — după câte am auzit — un mare scandal îitr’una din s ălele trecute acolo, pentru că ajunşi la Snagov, nu aveau cu ce să se întoarcă înapoi noaptea. Aceasta ne face să susţinem necesitatea creărei unui mijloc de transport uşor. Fără de el, degeaba căutăm farmecul Snapanului. In ţările străine mijloacele de transport sunt în deosebireiate şi perfecţionate pentru a face accesibile vecinătăţile îngreabile. Baden e mai departe de Viena, decât Snagovul de Bucureşti dar un tramvai electric special te duce repede din inima oraşului, acolo. Un tren te duce din 10 înloc minute din Paris la Versailles, care e la 30 de kilometri depărta- re de metropola, Franţei. Un tramvai electric te duce, pentru câteva centime înainte de război, din Bruxelles în „Forêt de Saignes“ la cel puţin douăzeci de kilometri de Capitală. Oraşele mari au tot fal mijloace de transport care apropie locurile ce merită să fie vizitate, şi numai astfel locurile de repaus sunt realmente de folos celor cu mijloace reduse. Şi pentru că vorbim de Snagov ca loc frumos de ozonificare a obosiţilor voştri, plămâni, credem că ar fi bine să se îngrijească Şi de pădurea Pantelimon, care e la aceiaşi depărtare ca a Bănesei. Este acolo o pădure de brazi — raritate în Bucureşti — şi plantată în alee simetrice. Cu puţină îngrijire am avea o nouă plimbare frumoasă lângă Bucureşti. Dar şi aci, ca şi pentru Snagov, trebue să ne îngrijim de organizarea, mijloacelor de transport eftine şi uşoare. Fără de acestea cuiburile de verdeaţă sunt ca nişte Pata Morgana. Ele stau in depărtări inaccesibile! PETROVIUS (5* 8^"* I —......—»»-a-»—----------Ecouri n Anglia pentu uşurarea circulaţiei pietonilor s’au făcut în diverse bulevarde treceri însemnate cu linii albe. Ori cu toate aceste semne vizibile au fost numeroase accidentei. Caii se sperie trecând peste aceste, punţi albe şi pietonii sunt mereu în pericol de a fi loviţi de aceste patrupede. Pentru prima oară un episcop francez a fost decorat cu medalia militară, decoraţie ,a cărei vadlare şi prestigiu sunt îndeajuns de cunoscute, constituind o consacrare. Mgr. Gandron episcop din Evreux a avut într’adevăr s spun ziarele franceze — o conduită t eroică de soldat în războiu, in Reg.' 63 A. I Accelerarea judecăţilor D-l VictorAntonescu, ministrul Justiţiei a luat o serie de măsuri în vederea accelerării judecăţilor. In prim rând a intervenit la, ministerul de interne ca pe cale de circulări să se impue notarilor şi jandarmilor obligaţia de a îndeplini procedura faţă de părţile chemate de justiţie, in chria şi ordine s’a cerut ministerului de finanţe să oblige Monitorul Oficial a lua măsuri ca procedurile să fie publicate în timp util. Ministerul apărării naţionale a fost de asemenea rugat să pună în vedere comandamentului că orice citaţiune faţă de oameni sub arme urmează d a fi executată. Amenzile pronunţate contra martorilor şi agenţilor vinovaţi de neîndeplinirea procedurei sunt urmărite cu severitate, iar dosarele instanţelor fiscile trebuesc neapărat să fie trimise instanţelor ori de câte ori sunt cerute. * Graţie acestor măsuri s‘au atins rezultate mulţumitoare. Din tablourile cerute de ministerul justiţiei s’a constatat că la judecătoriile din ţară erau pendinte 99.773 afaceri nejudecate, iar la tribunale 156.171 afaceri. In urma măsurilor luate de d-l ministru Antonescu şi a instrucţiunilor, date, în această privinţă din aceste afaceri s’au judecat până astăzi la judecătorii 67.383 mai rămânând pendinte 31.390 afacer iar la tribunale s’au soluţionat 74.911, mai rămânând pendinte încă 81.260 afaceri. Numărul snare al cauzelor soluţionate in timpul de când s’a lucit măsura de a se controla direct de minister, activitatea instanţelor judecătoreşti învederează că în mare parte, unele instanţe judecătoreşti, nu au pus în trecut toată diligenţa pentru judecarea la timp a proceselor şi că numai după ce s’a văzut că ministerul controlează şi urmăreşte de aproape activitatea lor au luat măsuri pentru rezolvarea afacerilor restante. Printr’o stoiă circulară trimisă instanţelor judecătoreşti, d. ministru Antonescu le atrage atenţiantea între altele şi asupra insistenţei ce d-sa depune ca procesele să fie judecate la timp şi fără amânări inutile, şi în acelaş timp outrage ateniţiunea inspectorilor judecătoreşti de a verifica, dacă instrucţiunile date magistraţilor în această privinţă se aplică cu rigoarea cuvenită — urmărind de aproape activitatea instanţelor judecătoreşti şi în special celor ce au procese restabite, şi le-a cerut în acelaş timp a propune măsurile ce vor crede necesare a se lua pentru remedierea acestui mare neajuns. In acelaş timp s’au dat inşi moţiuni parchetelor dis ţară, de a nu mai proceda la cererile de amânare nejustificate, opunându-se de câte ori vor constata lipsa de seriozitate a unor astfel de amânări și in acelaș timp, să ceară ori de câte ori o amânare se constată că e necesară, termene scurte, comunicând ministerului toate abaterile ce se vor semnala. BUGETUL „de TRANZIŢIE“ Camera a început ori discuţia) Toate acestea reprezintă 2 migenerală asupra procetului de liarde lei • scoase din _ bugetul debuget. mneral al statului, adica 1,0 la In afară de câteva critici insută din bugetteresate, lumea politică precum O parte din aceste fonduri au şi opinia publică recunosc că s’au fost trecute în buget; o regulă făcut tot ce s’a putut face în perfectă n’a putut fi însă stabiacest moment pentru uşurarea, lită din cauza situaţiunei actuale. Vin apoi regiile şi casele autonome care, prin legile lor de organizare, se sustrag controlului parlamentar în ce priveşte bugetul. Aceste bugete conţin cheltueli somptuarii şi inutile. „Efortul de comprimare, care’D-l dr. Leon dă •"■'iteva exemple nu a mers totuşi până la linii- \ (tc la aceste case autonome, — ta încasărilor realizate în cursul menite să indigneze opinia puexerciţiului încheiat, denotă prii iicădenţa observată la alcătuirea ! Mai departe raportul esnrebugetului ordinar de venituri achizitoriu al procedeelor bugepentru exerciţiul în curs, fără tare până acum. Excepţiile la a se fi neglijat însă factorii ce legea contabilităţii publice, chel îndreptăţesc speranţa într’o îmbunătăţire a încasărilor în lunile viitoare, atât din cauza înacest moment pentru uşurarea sarcinilor fiscale, pentru realizarea de economii şi pentru echilibrarea bugetului. In raportul pe care d-l raportor general al bugetului, — d-l prof. Leon, — l-a alcătuit, se spune: provizionări oneroase, licitaţii fictive, recepţii neregulate, procese pierdute,— nimic nu este , neglijat de d-l raportor general, in tabloul dezolant ce-l face asupra situaţiunei găsite de actualul regim, după cinci ani de stabilizare monetară şi „refacere“ a finanţelor publice. Este deci în afară de orice îndoială că banul public se riside la intrare, mărginită de un peşte şi e nevoie de o reorgani- brâu de piatră cu o sculptură mare a finanţelor publice, de o simplificare a aparatului de stat pentru a ajunge la o ordi foarte naivă. Biserica a fost refăcută la 1805, In fata altarului tuelile exagerate de personal, exagerări şi inegalităţi in sala-i. ___ __________ __ vizarea personalului superior, nului prin legi şi măsuri admiiorării vieţii economice — în Privilegii la diurne, ore supli- nistrative, să se pună o comn urma măsurilor luate de guver- jmentare etc., cumuluri de funcţilectă regulă în administrarea nul actual , cât şi din cauza Hinni, abateri sistematice de la banului public, perfecţionării metodelor de per- legea contabilităţii publice,cepere a veniturilor publice, realizată de actualul ministru de finanţe“. Acesta e „optimismul“ de care se plângea d-l Madgearu. El este însă întemeiat când constatăm că cele mai multe capitole la care evaluările erau prea mari in trecut, au fost reduse simţitor si economiile realizate ar fi de 3 miliarde 319 milioane lei, dacă n’ar fi trebuit să se primească o serie de credite noui, justificate de grija de a nu se slăbi aparatul de stat. Totuşi d-l raportor nu susţine că am ajuns la un buget perfect alcătuit. Insă în situaţiunea de azi nu se putea elabora bunul mai bun. Pentru ce? D-l dr. Leon o explică lămurit: pentru că anarhia financiară moștenită după cinci ani de la sta- bilizare, era prea mare spre a se putea pune deodată o ordine perfectă. „ Avem astfel în buget „fonduri speciale“ dintre care unelecomplect nelegale, altele legale dar care nu se trec în buget, altele trecute in buget, dar scoase de sub administraţia generală a Statului. Paris, 29. (Rador). — „Le Temps" consacră seniorialul său de astăzi aniversării a 15 ani dela semnarea tratatului dela Versailles. „In ciuda defectelor si lacunelor sale* scrie „Le Temps“, tratatul dela Versailles a adus totuşi Europei cincisprezece ani de pace. Atunci când voim să apărăm pacea trebue să revenim mereu la acelaş lucru: apărarea tratatului de la Versailles. ’ Atâta vreme cat nu se va fi isbutit să se stabilească un adevărat sistem de securitate, numai in dispoziţiile trojanitul semnat la 28 iunie 1919 la Versailles vom găsi singurele garanții efecttive împotriva unei noul aventuri". CLEMENCEAU La mormântul lui Ion G. Duca Bisericuţa din Urşani „Pe un picior de plaiu, pe o frescă — mai nouă datând din gură de raiu“ zidită înveacul 1805 (data când a fost refăcută) lucrare mai simplă. Altarul este de o factură mai naivă ca arhitectură, cu arcadele treflate şi ■ cu motive sculpturale închipuind tulipe bizantine, presintă o serie de medalioane picturale impresionante din punctul de vedere al artei. Şi aci în bisericuţă am găsit icoana Sf. Vasile, dăruită de Ion Duca cu un an de zile înainte. Pr. Gh. Nicolaescu, cu multă bună voinţă îmi arată un document pe care îl păstrează cu evlavie şi pe care îl publicăm aci: 16 Iunie 1932 Stimate părinte, Am primit scrisoarea d-tale şi cu mare plăcere consimt să fiu epitropul bisericei din Urşani ce-mi este atât de scumpă De altminteri sper să pot veni în curând la Măldăreşti. Rămân al D-tale I. G. DUCA Şi vrerea lui s’a împlinit ; în lăcaşul ce i-a fost Lui drag, doarme somnul cel de veci. In pronaos — mormântul Lui proaspăt aşezat în dreapta bisericii — asemenea Voevozilor neamului, va sta mărturie pilduitoare generaţiilor ce vor veni, an de an, în zilele lui Main să înveţe aci, aşa cum a grăit prefectul de Vâlcea - [Eugen Băcescu, ce înseamnă viaţa cinstită şi munca fără preget, în slujba Regelui şi la Ţării. ■ ...... XVII sub domnia Brâncovenilor, bisericuţa din Urşani, treflată cu două turle, îşi profilează linia singplă în bătaia soarelui. Micuţă şi totuşi de o arhitectură bine proporţionată, poartă interes sub raportul istoric şi mai ales al artei ce represintă. De jur împrejur, în afară, un chenar cu picturi, represintând „Sybile şi filosofi“ ; mai jos brâuri de cărămidă aparentă, decoltează fondul alb, asemenea zidurilor dela mănăstirea Cozia şiHorezu, In tinda luminată de soare, fresce ce represintă judecata , din urmă, fresce bine conservate cu pictură admirabil stilizată. Uşa ne complectă. Vând în câţiva ,zirese de Ion Ursanu, după pisaani fraudele dela ministere audia dela intrare, atins formidabila sumă de 3 miliarde jumătate, vedem cât de urgent necesară e această operă. D-l raportor Leon numeşte actualul proect „buget de tranziţie“. El trebue privit ca atare şi trebue luptat ca în cursul a-In interiorul luminat de razele soarelui, ce răzbat prin ferestruiele boltei, întâlnim două rânduri de picturi. Sus, pictura originală cu stilul dominant bizantin, cu un şirag de medalioane, sub care întâlnim în rând —panouri cu un colorit, minunat — frumos patinate, totul purtând pecetia vremii. Mai jos până la doi metri înălţime întâlnim o pictură — tot ! Interiorul bisericuţei I ACTUALTAH La MUNTE, ai» MARE? — Nevoia unei recreaţii.—Higiena sălbatică a oraşe-I—I—Miimw ■ MIMI iimiu1 ■ IIIITM—TrTMKl—mUlTIlIHMnnilIIIIIIIIII MMWia1II— lor—Pentru cei cari nu pot pleca — Citadinii sunt din nou puşi la suportat ca şi cel al iernei chinuigrele încercări, încep căldurile, toate ? In primul rând nervozitazăpuşeala, praful, emanaţiile statea este rezultatul zilelor şi noptor canaluri, cortegiul splendidei ţilor fierbinţi. Oamenii aproape veri între zidurile oraşelor! Şi că nu-şi dau seama ce rol are nertotuşi nu poate pleca întreaga vozitate a lor în complicaţiile viepopulaţie orăşănească spre a-şi ţel pe care o socot grea, nu din căuta refugiu şi întremare în re-[cauza stărei lor fizice ci numai giunile unde arşiţa soarelui este din motive exterioare. Medicii însăi combătută de briza nutrei sau de ar avea multe de spus pe această pădurile de brazi. Pleacă mii, ba chiar zeci de mii de oameni de prin oraşe, dar numărul celor rămaşi la muncă este temă. Şi dacă s’ar introduce vara munca de noapte pentru a se da putinţa la câţi mai mulţi de a evita oboseala în orele celei mai de mii de ori mai mare. Cu ce pot; j^ari temperaturi, ar fi o reformă ei lupta contra căldurilor canicu mult ușurătoare. Căci sunt mii de rare, contra sgomotului și a neo-joameni cari ar preferi să se odihdihnei pe care o provoacă* ano-mească în miezul zilei și să lucreze timpul aproape tot atât de greu de.Inoaptea la lumina electrică In Statele Unite se executau muncile agricole — secerişul — cu maşinile pe lanurile luminate cu becuri electrice, acum câţiva ani când a domnit acolo o arşiţă cumplită. Noi dacă nu avem acele zile imposibile, dar în multe fabrici şi birouri scunde şi strâmte, munca începe să fie o tortură odată cu înteţirea arşiţei de vară. Se glumeşte adeseori pe tema vilegiaturei, la munte sau pe ţărmul Mărei, dar din cele 12 luni cât are un an de muncă, una singură de repaus şi de schimbare de viaţă este absolut necesară oricărui orăşean. Şi nu e nevoe să fie el negreşit bolnav, ci întregul sistem nervos, — sufletul dacă e să-l pomenim, — are nevoe de odihnă, de o reculegere, pentru ca omul să-şi redobândească echilibrul necesar vieţei normale. Prin oraşe seara, oriunde sunt câteva mese, un grătar, un ţambalagiu şi băuturi alcoolice, te numeşte că este o... „grădină“ „Mititei“ ardeiaţi, cărnuri grase cari produc sete şi băuturi la ghiaţă cari „răcoresc“. An după an, muncitorul manual, ca şi cel intelectual care nu poate pleca din oraş, 16 distrează , şi se reface seara pe răcoare cu această higienăsălbatică... Carnivor prin traiul pe care e silit să-l aibă, — căci unde aiurea să se distreze mai ieftin decât la „grădină“ — orăşanul ajunge un nervos fundamental suferind. Câte boli de inimă şi de rinichi, nu sunt decât rezultatul unei vieţi, fără odihnă şi fără reculegere morală ! Alcoolismul, faptele ce duc la închisoare, nu sunt şi ele de cele mai multe ori rezultatele unei vieţi necontrolate de o judecată cumpănită ? Unde şi cum să aibă cei mulţi, zilele, ceasurile lor de control asupra vieţei lor, când sunt mereu înhămaţi la muncă, în locuinţe urâte, sgomotoase, între oameni la fel de hărţuiţi şi grăbiţi la mânie, la intrigi la tot ce poate amărî traiul în comun ! Cine cunoaşte viaţa prin cartierele mărginaşe, ştie cât de greu e pe acolo traiul în toiul verei, când se trăeşte deavalma în curţile fără umbră, în nesfârşita hârţuială a muştelor şi în ciorovăelile vecinilor. Doar cârciumile dau putinţa de evadare din iadul acela. Dacă ar fi o cât de mică grădină publică cu bănci prin fiece cartier, filăcus patru femei şi copii ! Dacă în seri de sărbătoare, ai cânta o muzică militară, pentru ei, pentru cei cari nu pleacă, aici la munte, nici la Mare... Şi sunt atât de mulţi !... De ce să ne uimească atât faptele rele, când mulţimea trăeşte încă nu numai materialmente, dar şi moralmente atât de greu, atât de lipsită de orice bucurie frumoasă ? Pot familiile sărace veni des la Şosea, sau în Cişmigiu . Să colindăm oraşul şi trişti să fim. Căci deşi se renovează, plantaţiile, băncile, oazele verei, atât de necesare lipsesc încă şi lipsesc de mult... Viaţa grea, traiul zilnic de tot ceasul, întunecă orice voinţă bună, orice sentiment frumos şi copiii se măresc, într’o atmosferă de feroce egoism... Zadarnice sunt apoi predicile frumoase, ei cunosc doar legea pumnului, înjurătura, invidia. In atmosfera de oameni necăjiţi, mereu chinuiţi de dorul banului — căci orice clipă de uitare trebue acum plătită — ce tineret poate să se desvolte având idealism, nobleță, gesturi altruiste ? E trist... Dar numărul celor cari1 (Continuare In pagina 2-a) A I