Viitorul, decembrie 1936 - ianuarie 1937 (Anul 28, nr. 8670-8696)

1937-01-04 / nr. 8694

Panina iikén­t ! Capitala României este depar­te de a se numi o metropolă a că­rei populaţiune să aibă straturi considerabile de nevoiaşi, aşa cum are de exemplu: Viena, Berlinul s­au Parisul. Totuşi nu se poate spune că fiecare locuitor al Bucureştilor îşi are asigurată existenţa aşa fel încât să nu mai­­aibă nevoe de sprijinul nimănui. Lume necăjită şi nevoiaşă a fost şi va fi todeauna în rândurile lo­cuitorilor tuturor oraşelor, mai ales acolo unde gloata braţelor de muncă dispută posibilităţile de existenţă. Deci, Bucureştii au cu­­noscut de totdeauna şi va cunoa­şte şi de aci înainte, într’o mă­sură relativ mică, slavă Domnu­lui, problema existenţei celor ur­gisiţi de soartă. Primele organizări de asistenţă în Capitală Grija oamenilor de bine pentru p­opulaţiunea săracă, este cunos­cută în Capitală din timpuri foarte îndepărtate, înainte chiar de anul 1870, comitete de doam­ne din clasa de sus a societăţii bucureştene, strângeau prin che­te şi serbări diferite sume de bani cu cari erau ajutaţi săracii oraşului. In afară de aceste ini­ţiative particulare însă, nu se fă­cea nimic pe vremea aceia pen­tru nevoiaşii Capitalei. Mai târziu, asistenţa şi ocroti­rea socială ia forma iniţiativei oficiale. Astfel vedem în anul 1873 prima înjghebare munici­pală pentru ajutorarea săracilor. De atunci, această asistenţă a cre­scut progresiv pe măsură ce efec­tele sale se dovedeau a fi mai de folos şi pe măsură ce numărul ♦nevoiaşilor creştea. Organizarea legală din 1030 Ocrotirea socială a nevoiaşilor Capitalei a luat o desvoltare mai mare şi mai complexă începând­­din anul 1930. Pe baza legii sa­­­nitare şi de ocrotire intrată în­­ vigoare în acest an, lege care­­prevedea înfiinţarea în fiecare comună urbană a unui oficiu de ocrotire, municipiul Bucureşti a trecut la desăvârşirea marelui­­ program de asistenţă pe care-1 avea. In felul acesta ia fiinţă Oficiul central de ocrotire al municipiu­lui Bucureşti, oficiu care se ocu­pă în general de următoarele pro­bleme : 1. —Asistenţa infantilă : a) co­pii găsiţi ; b) copii încredinţaţi doicelor ; c) copii asistaţi la do­miciliul părinţilor. 2.­­ Asistenţa familei: a) aju­toare imediate în bani sau în natură ; b) ajutoare prin procu­rare de lucru ; c) ajutoare luna­re bătrânilor ; d) ajutoare la do­miciliul­ infirmilor ; e) cantine pentru muncitori şi intelectuali. 3.­­ Asistenţa instituţională : (creşete, maternităţi, leagăne, azi­­le de copiii, orfelinate de băieţi şi fete, colonii de vară, cămine de ucenici, şcoli profesionale, azile de bătrâni, azilul de noapte, tria­jul de vagabonzi, şcoli de corec­ţie, etc.) Activitatea Oficiului de la infinţare şi până astăzi Odată înfiinţat pe bază lega­lă, Oficiul central de ocrotire al municipiului Bucureşti, a deslăn­ţuit, încă din primul an de exis­tenţă, o activitate pe cât de pro­digioasă pe atât de folositoare a­­celora cari reclamaseră funcţio­narea sa. Această activitate n’a cunoscut însă niciodată o atât de , mare extensiune şi n’a dat atâtea rezultate bune ca în ultimii trei ani : 1934, 1935 şi 1936. Deaceia ne vom ocupa în rândurile cari urmează, numai de această acti­vitate spre a o evidenţia atât cât ne va sta în putinţă. Asistenţa infantilă In cadrele activităţii Oficiului, asistenţa infantilă cuprinde nu­mai îngrijirea copiilor abando­naţi şi găsiţi pe stradă (în general sugacii), restul fiind trecuţi în denumirea de „asistenţă institu­ţională“. Copiii abandonaţi şi găsiţi pe stradă sunt internaţi la azilul trial „Cantacuzino“, din strada­­ Buzeşti. Acolo stau câteva zile, de unde, după ce li se fac vizitele medicale şi li se dresează actele necesare, dându-li-se şi nume, sunt plasaţi mai departe în insti­tuţiile pentru creşterea copiilor. Asistenţa familiei Asistenţa familiei, curinde dis­tribuirea de ajutoare imediate la oameni săraci, bătrâni şi bolnavi şi la femeile sărace şi văduve cu copii. Acest soiu de ajutor se dă în urma unei anchete care se face la domiciliul nevoiaşului, după care se procedează la acordarea perio­dică a ajutorului, fie în bani fie în hrană. Pentru plata ajutoare­lor se întocmesc lunar tablouri şi se eliberează săracilor respec­tivi legitimaţii cu fotografii, legi­timaţii în baza cărora li se plă­teşte, apoi regulat, ca un fel de pensiune, ajutorul lunar. Acelaş sistem se întrebuinţea­ză şi pentru plata ajutoarelor in­firmilor şi văduvelor funcţionari­lor cari n’au avut drept la pen­sie. Pentru plata acestor ajutoare s’a cheltuit în anii 1934—35—36 aproape 9.000.000 lei. Pentru săracii cari sunt încă în puteri şi deci sunt capabili de muncă, Oficiul a înfiinţat un ba­­zar procurându-le astfel de muncă. Cantina „Voevodul Spre a veni în ajutorul intelec­tualilor lipsiţi de mijloace, Ofi­ciul de ocrotire al municipiului Bucureşti a înfiinţat o cantină denumită „Voevodul Mihai“, un­de mănâncă sute de nevoiaşi, fie gratuit, fie plătind o sumă mo­destă cu 6 sau 8 lei. Pentru întreţinerea acestei can­tine s’a cheltuit în ultimii trei ani peste 700.000 lei. Asistenţa instituţională Oficiul de ocrotire al munici­piului dă o mare atenţiune asis­tenţei copiilor fără părinţi sau a celor cu părinţi sărmani ori bol­navi. Pentru aceasta, primăria a chel­tuit zeci de milioane clădind or­felinate, cămine şi şcoli, în care sunt crescuţi, educaţi şi ocrotiţi sute de copii în fiecare an. Casa copilului Astfel, primăria a reuşit, după îndelungate eforturi să clădească impunătoarea instituţiune care se numeşte „Casa Copilului“, insti­tuţiune care este astăzi una din­tre cele mai moderne, în acest domeniu, din Sud-Estul Europei. La „Casa copilului“ sunt inter­naţi copiii găsiţi abandonaţi pe stradă. Acolo sunt crescuţi până la vârsta de doi ani şi jumătate. Pentru fiecare copil abandonat care este internat la „Casa copi­lului“, primăria cheltue circa 50 lei pe zi. Tot cu o cheltuială medie de 50 lei pe zi sunt crescuţi copiii primăriei şi la „Leagănul S-ta Ecaterina". După vârsta de doi ani şi ju­mătate, copiii ocrotiţi de muni­­piu sunt daţi la aşezămintele din judeţul Prahova, unde sunt cres­cuţi de familiile gospodarilor pentru suma de 500 lei lunar fie­care. Societatea „Materna", îngrije­şte deasemeni de copiii primăriei în schimbul unei sume de 40—50 lei pe zi de fiecare. Pentru întreţinerea şi asisten­ţa copiilor în instituţiunile de mai sus şi pentru renovarea azi­lului de copii găsiţi „Cantacuzi­no“, primăria a cheltuit în ulti­mii trei ani peste 3.000.000 lei. Orfelinatul Radu Vodă Fetele orfane sau de familii sărmane, cari au vârsta de 7 ani, sunt internate de către Oficiu în „Orfelinatul Radu Vodă“. Aci elevele învaţă mai întâi cursul primar apoi cursul menajer, întreţinerea acestui orfelinat a costat în ultimii trei ani 3.500.000 lei. Orfelinatul Dr. Zigura Băeţii orfani sau de familii sărace, sunt internaţi la vârsta de 7 ani în orfelinatul „Dr. Zi­gura“, unde urmează cursul pri­mar, apoi cursul industrial în atelierele de cismărie şi croito­rie. După terminarea ambelor cursuri, şcolarii sunt îndrumaţi spre meseriile începute, iar cei mai capabili sunt trimişi în şcoli speciale de meserii, întreţinerea acestui orfelinat costă circa 700.000 lei anual. Coloniile de vară Ambele orfelinate organizează in fiecare vară colonii de vară. In acest scop a fost construit şi organizat sanatoriul Agigea-Con­­stanţa. Acest sanatoriu poate a­­dăposti un număr de 250 copii, pe lună, având dormitoare şi in­­stalaţiuni spaţioase şi higienice. * In afară de acest sanatoriu, copiii din orfelinate (băeţi) mai sunt trimişi în coloniile organi­zate la Curtea de Argeş şi Câm­pulung. In afară de aceste orfelinate, primăria mai întreţine numeroşi orfani (băieţi şi fete) în : Cămi­nul de ucenici „Obor“, al minis­terului muncii; şcoala societăţii „Ţesătoarea“ ; seminarul de că­lugăriţe „Acoperământul Maicii Domnului“, etc., cheltuind anual circa 400.000 lei. Alte aşezăminte Primăria întreţine în azilele : „Nae Ionescu“ şi „Protopopul Tudor“, numeroşi bătrâni şi bă­(Continuare în pagina 4-a) instituțiuniie noastre dlarate si ne asistent O­ficiul de ocrotire a­ Municipiului Bucureşti Pentru ajutorarea populaţiuni nevoiaşe, primă­ria Capitalei cheltueşte peste 30.000.000 lei amaal, reuşind si redea societăţii pe cei rătăciţi în necazuri şi pe cei abandonaţi în mizerie, a­­dunând şi crescând pe copiii fără sprijini îndru­mând şi subvenţionând pe oamenii fără căpătâiu. D-l AL. G. DONESCU Primarul general al Capitalei D-l prof. dr. FR. CHIRIAC Consilier comunal delegat cu condu­cerea serviciului de asistență SUS s Orfelinatul „Dr. Zigura. JOS I Orfelinatul „Radu Vodă*­ Palatul „Ca­sa Copilului“ jjVf ITbrtUL» mi Amsl XXVIII Wo. CGS-" 1 Praga, 1.— (Dela coresponden­tul nostru particular). Anul 1936 s’a sfârşit. Putem începe deci bilanţul a­­nului trecut, constatând că, la fi­nele acestui an, Cehoslovacia poa­te trece la activul său, multe şi însemnate fapte. Acest activ este de aşa natură încât va reţine şi interesul pu­blicului românesc. Rezultatul primului an de pre­■■■■■■MMMMBMi —Re­ şedinţie la republică a d- ul Beneş Să începem cu politica. Anul 1936 a fost primul an sub preşe­dinţia d-lui dr. Eduard Benes. A­­cesta a fost ales pe ziua de 18 Decembrie­ 1935, preşedinte al republicei cehoslovace de către parlament, cu o majoritate de vo­turi impunătoare, cum nu s-a mai cunoscut la vreo alegere preşe­­dinţială, cu toate că predecesorul său Tomas Masaryk a fost un preşedinte extrem de popular şi chiar azi nu se găseşte nimeni în Cehoslovacia, care să nu vorbea­scă cu cea mai mare dragoste şi cu vădită emoţie de marele şi în­ţeleptul om de stat cehoslovac. Masaryk a fost personalitatea marcantă a generaţiei mai bătrâ­ne. El, de bună voie a renunţat la demnitatea sa, pentru a ceda lo­cul său d-lui Beneş, care cu râv­nă şi cu cunoscuta sa putere de muncă, a luat în mână conduce­rea afacerilor statului. Noul pre­şedinte a obţinut pentru Cehoslo­vacia în decurs de un an rezul­tate pozitive, atât în politica in­ternă cât şi în cea externă. In ceea ce priveşte politica in­ternă a luat parte la munca pli­nă de răspundere a guvernului. Graţie influenţei şi puterii excepţionale a personalităţei sa­le şi felului său, prin care ştie să câştige pe om­ şi cine, a ştiut să înlăture diverginţele survenite, şi a dat o directivă precisă şi ho­tărâtă muncii. A călătorit prin Cehoslovacia, a luat contact cu locuitorii dife­ritelor judeţe, le-a ascultat pă­surile, dorinţele şi cererile lor, ajutând peste tot nevoilor lor. Preşedintele Beneş a găsit ca­lea şi către inima minorităţii po­porului. Este meritul său că ger­manii, precum şi ungurii privesc cu încredere în viitor şi că au a­­juns să înţeleagă că soarta lor, depinde de soarta Cehoslovaciei şi că menirea lor este de a căuta şi găsi fericirea lor între hotarele acestei ţări. Preşedintele Beneş a găsit un colaborator preţios în persoana prim-ministrului d. dr. Milan Hodza. Acesta, a cărui prietenie sinceră pentru poporul românesc este de notorietate publică, o prietenie pe care şi-a exprimat-o în diverse rânduri, este un om tânăr, care ca şi preşedintele Be­nes, depune o muncă fără preget pentru propăşirea Cehoslovaciei. Alături de guvern, stă o impună­toare majoritate parlamentară. Guvernul este coalizat şi se compune afară de partidul agrar, din partidul naţional-social, so­cial democrat, partidul meseriaşi­lor, partidul popular, partidul a­­grar german, partidul social-de­mocrat german şi partidul creş­­tin-socialist german. Nu este u­­şor de a aduce la acelaş numitor multiplele interese atât de diver­­ginte din anumite puncte, şi dacă aceasta totuşi reuşeşte, este mul­ţumită rutinei politice a d-lui Hodza. Parlamentul a votat înainte de Crăciun bugetul statului pentru anul viitor şi dezbaterile care au avut loc au dat în întregime do­vadă că Parlamentul are deplină încredere în guvernul Hodza. Importanţa vizitei d­lui Beneş în România Privind evenimentele politice externe, trebue să constatăm că şi politica externă poartă amprenta personalităţii preşedintelui Be­neş. Acesta a fost, până la ale­gerea sa ca preşedinte, de la­ în­fiinţarea republicei Cehoslovace, ministru de externe. In această calitate a fost unul din întemei­­torii Micii înţelegeri, o alianţă strânsă care a devenit o impor­tantă garanţie a păcii şi un fac­tor important al politicei euro­pene. D-l Beneş este sincer dornic de pace şi a îndeplinit de la război încoace o intensă muncă în acest suprem interes al păcei. Această muncă a fost apre­ciată de lumea întreagă şi şi-a găsit încoronarea atunci când d-l Beneş a fost ales preşedinte al republicei cehoslovace. După alegerea sa ca preşedin­te, d-l Beneş, natural, a renunţat la portofoliul de ministru de ex­terne, dar a numit în această demnitate pe fostul său colabo­rator şi locţiitor d-l dr. Kamil Krofta, cea ce înseamnă că poli­tica externă a Cehoslovaciei îşi urmează calea pe vechiul şi în­cercatul drum al politicei Beneş, cu atât mai mult că d-l Beneş lucrează şi azi pe acest tărâm, la fel cum a lucrat, fără odihnă timp de 20 ani. Pe noi ne interesează în acea­stă direcţiune faptul că, prima călătorie întreprinsă de d-l pre­şedinte Beneş în străinătate, a avut drept ţintă România, unde a vizitat pe M. S. Regele Carol. Trebue să precizăm că întrea­ga opinie publică, foarte atentă faţă de România, a întovărăşit pe d-l Beneş în acest drum şi că tot poporul s’a bucurat că noul preşedinte a vizitat personal pe tânărul Rege al României, spre a discuta cu M. S. tot ce tre­­bueşte făcut în interesul propă­şirii­ celor 35 de milioane de lo­cuitori ale ambelor ţări. Poporul cehoslovac a luat, cu vădită plăcere, cunoştinţă, cu câtă amabilitate şi dragoste pre­şedintele Cehoslovaciei a fost primit în România şi, prin acea­sta dragostea pentru aliaţii ro­mâni — dacă acest sentiment mai putea fi majorat — a fost întărită. Regele Carol la Praga Prietenia cehoslovaco-româ­­nă a ajuns la maximum, atunci când M. S. Regele Carol a în­tors vizita, sosind la Praga, în­soţit de A. S. R. Principele Moş­tenitor Mihai, pe ziua de 28 oc­tombrie, ziua sărbătoririi ne­atârnării cehoslovace, pentru a da prin prezenţa-i augustă şi mai multă strălucire acestei sărbători naţionale. Praga a fost într’un delir de bucurie. O pădure de steaguri a fâlfâit pentru primirea oaspe­ţilor regali. A răsunat pretutindeni „naz­­dar"-ul şi „să trăiască". Praga democratică s'a îmbrăcat de sărbătoare şi a fost fericită că, după atâtea secole, poate iarăşi găzdui între zidurile-i vechi un Rege Român. De la vizita regală a crescut în Cehoslovacia, interesul pentru Româ­nia. Acest interes se manifestă în toate direcţiunile. Afară de politică, pe tărâmul cultural, comercial şi pen­tru traficul turistic. Importatorii do­vedesc un interes mai viu pentru mărfurile româneşti; editorii vor să tipărească în traducere cehă romane româneşti, teatrele au început mon­tarea pieselor scrise de autori români şi sunt foarte mulţi cari în progra­mul lor au stabilit să petreacă vara viitoare în România pe minunat de frumoasele ţărmuri ale Mării Negre. Atât de o parte, cât şi de cealaltă, putem deci fi mulţumiţi cu posturile active ale anului 1936. MARTIN KLEIN SCRISORI DIN PRAG­A Rezultatele strălucite ale călătoriei M. S. Regelui la Prana Bilanţul De§isosSo¥a€g©î după primul an al preşedinţiei d-lui Eduard Beneş pi La festivităţile de anul nou M. S. Regele, I. P. S. S. Patriarhul dr. Miron Cristea, d-l Gh. Tătărescu, pre­­şedinţele Consiliului de miniştri şi membrii guvernului eşînd de la Sf. Pa­triarhie ­ An Nou Iarnă la lini­­ă în Noul an 1937 a început cu o vre­me frumoasă. La Bucureşti am avut trei anotim­puri în ziua de 1 Ianuarie: noaptea revelionului a fost o noapte de iarnă uşoară, dimineaţa Anului Nou a fost o dimineaţă sumbră de toamnă, cu neguri şi brume, iar în orele amie­zii şi seara am avut ore de primă­vară, cu aer cald şi un soare revăr­­sând raze de aur pe fondul unui fir­mament albastru ca la Nisa. In seara de 1 Ianuarie s’a putut ve­dea şi un frumos apus de soare, cu efecte de nori coloraţi ca într’un a­­murg de Martie şi nu de Gerar. Iarna se menţine la limită în Mun­tenia, cu temperaturi minime de câ­teva grade sub zero în a doua jumă­tate a nopţii. In luna ianuarie trebue să avem presiunile cele mai ridicate ale anu­lui. Barometrele arată 780 milimetri la Bucureşti şi 781 milimetri la Tari. Cum e vremea frumos Muntenia ? Acest gradient mic, adică această diferenţă mică de presiune la o di­stanţă în linie dreaptă de circa 400 km, e caracteristică unei perioade de calm atmosferic. Presiunile vor cre­şte mai târziu până la aproape 790 milimetri, contrastând cu cifrele de­­presionare minime din iulie, când ba­rometrul arată între 743 şi 755 mi­limetri. Prin faptul că aerul e mai dens, respirăm într’o lună de iarnă câte­va kilograme de aer mai mult decât într’o lună de vară. Temperatura maximă la soare a a­­tins trei zile consecutive plus 11 gra­de în Muntenia. Totuşi iarna persistă în cea mai ma­re parte a ţării. In Buc­ovina a fost astănoapte un ger de minus 18 gra­de, iar la Galaţi e probabil să înghe­ţe Dunărea, răcită din cauza sloiuri­­lor de ghiaţă aduse mereu de apela Siretului şi Prutului.

Next